Cursul 2

Metodica învățării acțiunilor tactice individuale de apărare

Acțiunile tactice în apărare sunt individuale atunci când se desfășoară în relația atacant-
apărător. Acțiunile tactice individuale în apărare sunt:

 Marcajul și variantele sale

 Intercepția
 Scoaterea mingii din dribbling
 Smulgerea mingii
 Blocajul defensiv și urmărirea mingii la panou
 Capacul

Considerente metodice

 Abordarea învățării acțiunilor tactice individuale de atac și apărare nu trebuie făcută

separat ci integrativ, deoarece în cadrul jocului ele se manifestă în cadrul unei
alternanțe între atac și apărare. În aceeași fază de joc o echipă joacă în atac, jucătorii ei
fiind atacanți iar cealaltă echipă joacă în apărare, jucătorii ei fiind apărători, în timp ce
la următoarea schimbare a posesiei mingii, rolurile se inversează. Din acest motiv, firul
conducător al învățării acestor acțiuni trebuie să abordeze integral relația atacant-
apărător. De exemplu, când învățăm poziția „triplei amenințări” (acțiune tactică
individuală de atac), trebuie să învățăm în paralel și marcajul diferențiat la atacantul în
posesia mingii care nu a driblat încă (acțiune tactică individuală de apărare).
 Lipsa posesiei mingii și sărăcia de procedee tehnice a jocului de apărare comparativ cu
jocul ofensiv, fac ca exercițiile folosite pentru învățarea tehnicii și tacticii individuale în
apărare să fie mai puțin atractive pentru copii ele solicitând un grad mai înalt de
motivație,voință și conștientizare asupra importanței lor. Acest neajuns poate fi
compensat prin stabilirea unui sistem stimulativ de punctaj prin care să se adiționeze la
rezultatul final al unui joc și realizările din apărare, conform unui punctaj dinainte stabilit
și cunoscut de copii (de exemplu, o intercepție are valoarea de 2pct. etc.).
 Alături de celelalte mijloace ale educației fizice jocul de baschet trebuie să contribuie la
realizarea obiectivelor educației fizice școlare prin:
- dezvoltarea capacității motrice generale a elevilor
- creșterea indicilor morfo-funcționali
- inițiere copiilor în executarea tehnicii și tacticii fundamentale și integrarea acestora
în jocul bilateral.
Învățarea acțiunilor tactice individuale de atac și apărare presupune acționarea asupra
următoarelor componente:

 Componenta teoretică – adică demonstrarea prealabilă la început cu viteză

normală, apoi cu încetinitorul și descrierea acțiunii respective, precum și
precizarea situațiilor în care acțiunea se utilizează în timpul jocului. Se mai fac
referiri la prevederile regulamentare și se completează dacă condițiile o
permit, cu diferite mijloace de suport vizuale (filme, kinograme).
 Componenta fizică – care presupune dezvoltarea suportului fizic (calităților
motrice) necesar însușirii în condiții optime a acțiunii respective. De exemplu,
pentru învățarea corectă a urmăririi și recuperării mingii, trebuie dezvoltată
forța explozivă a trenului inferior.
 Componenta tehnică – presupune însușirea mecanismului de execuție a
acțiunii respective și presupune cunoașterea sau învățarea prealabilă a
elementelor tehnice din care este compusă acțiunea. De ex.: pentru
învățarea marcajului, copilul trebuie să cunoască poziția fundamenală medie
sau joasă, deplasările în teren, schimbarea de direcție, pirueta, frânarea pe
un picior sau pe ambele, pornirile bruște, săriturile, jocul de brațe.
 Componenta tactică – se referă la principalele cunoștițe care trebuie
transmise copilului privind:
- alegerea momentului de declanșare a acțiunii
- indicații care să sprijine gândirea tactică a copilului
- dezvoltarea capacității de „lectură a jocului”

Acțiunea de învățare a acțiunilor tactice individuale în atac și apărare presupune trei etape:

1. etapa condițiilor izolate de joc care presupune:

- acționarea asupra calităților motrice solicitate de acțiunea tactică respectivă
- perfecționarea procedeelor tehnice care intră în structura respectivei acțiuni
tactice
- învățarea integrală a acțiunii tactice la început izolat, apoi în complexe
specifice executate fără adversar
- fomațiile de lucru trebuie să asigure un număr corespunzător de repetări și
să fie în concordanță cu condițiile de lucru (mărimea sălii, număr de mingi,
număr de panouri, de elevi)
2. etapa condițiilor apropiate de joc în care:
- are loc consolidarea acțiunii tactice în prezența adversarului
- se respectă principiile pedagogice: de la ușor la greu, de la simplu la complex,
de la cunoscut la necunoscut
 - acțiunile se desfășoară în cadrul relației 1x1 (atacant-apărător), la început cu
temă, apoi în funcție de situație (problematizare)
- diferite grade de adversitate: adversar pasiv, semiactiv, activ, în funcție de
gradul de însușire al respectivei acțiuni
- ulterior, se folosește acțiunea în cadtul jocului cu efectiv redus (2x2, 3x3) la
un panou sau pe tot terenul.
3. etapa condițiilor de joc în care:
- acțiunea tactică se perfecționează prin integrarea ei în jocul colectiv de atac
și apărare (5x5)
- acțiunea tactică respectivă se asamblează în cadrul circulațiilor tactice
specifice sistemului de joc la început izolat, apoi în cadrul unor jocuri cu
temă, de pregătire și oficiale.

1. Marcajul și variantele sale

Marcajul reprezintă acțiunea tactică individuală de apărare în care un apărător, folosește
procedeele tehnice specifice și nespecifice de deplasare în teren pentru a împiedica, în mod
regulamentar atacantul direct:
 să ocupe în teren un loc convenabil
 să primească mingea într-o poziție favorabilă unei acțiuni spre coș
 apărătorul încearcă totodată realizarea unei intercepții.
Cunoștințe tehnice necesare:
 poziția fundamentală medie și joasă
 pasul adăugat în toate direcțiile însoțit de lucrul brațelor (jocul de brațe și picioare)
 alergările
 opririle bruște
 fentele
Cunoștințe tactice necesare:
 gândire rapidă și spontană
 simț de anticipație

1.1 Marcajul normal la jucătorul fără minge

Reguli de bază în realizarea marcajului:

 apărătorul se plasează între coșul propriu și adversarul direct = prioritate de plan
 așezarea apărătorului se va face pe linia imaginară care leagă adversarul de coșul de
apărat = prioritate de culoar
  așezarea se raportează la locul mingii:
- apărarea jucătorului aflat pe partea mingii, se face prin marcaj închis, la intercepţie
- apărarea jucătorului situat pe partea opusă mingii (de ajutor), se face prin marcaj
deschis; în acest caz:
 privirea apărătorului va fi orientată aproximativ pe bisectoarea unghiului
format de propria poziție, locul adversarului direct și locul mingii
 mâna dinspre atacantul direct este întinsă spre acesta, iar cealaltă mână
indică locul mingii
https://www.youtube.com/watch?v=pfrlIvz92N4

 cu cât atacantul este mai aproape de coș distanța dintre apărător și atacant se reduce și
invers = distanța la marcaj
 distanța față de adversar în cazul în care acesta se află departe de coș (peste 7-8m) va fi
de aprox. 1,5m
 apărătorul va lua o poziție fundamentală joasă cu brațele desfăcute, călcâiele nu se
așează pe sol, greutatea egal repartizată pe ambele tălpi
 poziția apărătorului față de atacantul direct este mai joasă dacă atacantul se află
departe de coș (pentru a evita depășirea) și mai înaltă când atacantul se află în
apropierea coșului (pentru a împiedica o aruncare)
 privirea apărătorului fixează mijlocul adversarului iar cu privirea periferică se urmărește
mingea, dacă este la alt atacant
 toate deplasările apărătorului se fac în linie dreaptă, pe drumul cel mai scurt, niciodată
în arc de cerc, folosind pasul adăugat sau alergarea laterală sau cu spatele
 deplasarea se inițiază cu piciorul din direcția deplasării, niciodată nu se face cu pas
încrucișat

În concluzie, sarcina apărătorului în marcarea atacantului fără minge este aceea de a anticipa
intențiile atacantului și de a împiedica realizarea acțiunilor acestuia.
Metodica învăţării marcajului normal

Exerciții:

 Etapa condiţiilor izolate de joc

1. Elevii dispuşi pe una sau mai multe linii la 2-3m unul de altul, profesorul sau un elev faţa în
faţă cu ei: execuţia în oglindă a mişcărilor de lucru de braţe şi joc de picioare ale profesorului

2. Pe perechi, faţă în faţă, la o distanţă de 2m: lucru în oglindă cu executarea mişcărilor de lucru
de braţe şi joc de picioare

3. Marcajul unui adversar imaginar, pe o zonă limitată de teren (apărătorul combină paşi
adăugaţi lateral cu cei laterali şi înainte-înapoi, cu lucrul braţelor, etc.)

4. Elevii aliniaţi pe trei sau patru linii la linia de fund a terenului, la o distanţă de 3m unul de
altul: sprint până la nivelul liniei de aruncări libere – oprire şi marcarea poziţiei cu paşi tropotiţi
– doi paşi lateral stânga – sprint până la linia de centru – oprire – doi paşi lateral dreapta, etc.

5. Lucru de braţe şi joc de picioare, ieşiri la intercepţie, sărituri la recuperare în interiorul

spaţiului de 3 puncte, marcând un adversar imaginar – aprox.20 sec.
La fluier: sprint până la linia de centru – retragere rapidă în apărare ( alergare cu spatele) –
sprint la linia opusă de aruncări libere – trei sărituri înalte cu simularea recuperării mingii

6. Variante ale aceluiaşi exerciţiu, combinând elementele de mişcare în teren

7. Elevii sunt dispuşi pe linia de fund a terenului în mai multe coloane la o distanţă de 3-4m una
de alta, cu spatele spre teren: la semnal, deplasare în zig – zag cu doi paşi adăugaţi oblic –
înapoi stânga apoi spre dreapta, până la linia de fund opusă. Variante: acelaşi, dar cu
executarea a trei sau patru paşi
8. Din aceeaşi formative de lucru: poziţia initială de marcaj închis, la semnal – trei paşi rapizi
adăugaţi spre înainte – doi paşi adăugaţi spre înapoi – mers 2 – 3 paşi şi oprire în poziţie de
marcaj închis. Se repetă de 6x

9. Ştafete sub formă de concurs cu elemente de mişcare în teren

https://www.youtube.com/watch?v=rt550JoXKaM

 Etapa condiţiilor apropiate de joc

1. Pe perechi, jocul “atinge glezna adversarului”

2. 1x1 pe un culoar delimitat de 3 – 4m pe lungimea terenului: atacantul se deplasează cu

schimbări de directie spre coşul opus – apărătorul execută marcaj normal, la distanţă de
un brat. Exerciţiul de execută simultan pe două sensuri, elevii schimbă rolurile pe sensul
de întoarcere. Accentul se pune nu pe depăşirea apărătorului ci pe obligarea acestuia să
păstreze tot timpul prioritatea de plan şi de culoar.

3. Acelaşi exerciţiu, dar apărătorul tine mâinile încrucişate la spate în timpul deplasării

 Etapa condiţiilor de joc

1. Joc 5x5 pe tot terenul, fără dribling, cu aruncare la coş

2. Acelaşi, dar cu aruncare la coş după un anumit număr de pase (4, 5 sau 6). De ex.: după
executarea a şase pase, se aruncă în mod obligatoriu la coş
3. Acţiunile reuşite în apărare (intercepţii, scoaterea mingii din dribling, capacul, minge ţinută,
smulgere), sunt punctate iar punctele se adiţionează la cele marcate

4. Jocuri 5x5, cu diferite teme: marcaj normal, agresiv etc., pe tot terenul, pe jumătate
sau treisferturi de teren

https://www.youtube.com/watch?v=77NIt7DHV3U

https://www.youtube.com/watch?v=QhkqMQkY494

https://www.sikana.tv/en/sport/learn-to-play-basketball/exercise-zigzag-one-on-one

2.1 Marcajul agresiv

Reprezintă varianta cea mai agresivă a marcajului efectuată asupra atacantului fără minge. Se
caracterizează prin :

 reducerea până la limitele regulamentare a distanței dintre apărător și atacantul marcat

 folosirea unui joc de brațe și picioare foarte activ, pentru a forța atacantul să lupte
încontinuu pentru a se demarca
 apărătorul caută să reducă la minimum posibilitățile atacantului de a intra în posesia
mingii
 folosirea privirii periferice de către apărător pentru a nu fi depășit
Reprezintă mijlocul de bază prin care se realizează apărările agresive: pressingul om la om pe ½
și 1/1 teren, zona pressing.

Metodica învăţării marcajului agresiv

Exerciţii:

1. Atacantul fără minge execută mişcări de demarcaj, apărătorul îl marchează agresiv.

Atenţia apărătorului este îndreptată în principal la atacant şi în secundar la minge
(vederea periferică)
2. 2x1 pe o suprafaţă limitată de teren un atacant static cu mingea încearcă să-i paseze
celuilalt atacant, care este apărat agresiv. Daca apărătorul reuşeşte intercepţia sau
determină o pasă greşită are 2 puncte, dacă atacantul reuşeşte să primească mingea,
are 1 punct. După un anumit număr de repetări se schimbă rolurile, prin rotaţie.
 3. Joc 2x2 sau 3x3 la un panou, cu un pasator fix situat pe linia de centru sau pe una din
liniile laterale. După fiecare schimbare de posesie, mingea este întoarsă la pasator care
o pasează echipei aflate în atac. Apărare agresivă.
4. Acelaşi, dar cu doi pasatori, plasaţi pe liniile laterale sau unul la centru şi unul în lateral
sau amândoi plasaţi pe 450.
5. Joc 2x2, 3x3 la un panou, fără dribling
6. joc 5x5 pe tot terenul, fără dribling

1.3 Marcajul diferențiat

1.3.1 Marcajul atacantului care urmează să primească mingea

Este o variantă de marcaj care presupune:
- cunoaștere calităților adversarului direct (bun pătrunzător, bun șuteur,
dreptaci/stângaci, viteză de deplasare bună etc.)
- bună capacitate de anticipare a acțiunii atacantului direct
Se disting două situații:
Când atacantul este departe de coș, apărătorul îl lasă să primească mingea. În cazul unei ieșiri
prea grăbite la atacant, acesta poate folosi momentul pentru o demarcare în adâncime, spre
coș, dacă încă nu a primit mingea sau pentru a face o depășire ușoară, dacă tocmai a primit
mingea și apărătorul a ratat intercepția.
Poziția apărătorului:
- echilibrată, cu genunchii flexați, greutatea pe ambele picioare, joc continuu de
picioare
- piciorul opus locului mingii ușor avansat
- deplasările se fac cu pas adăugat, picioarele nu se depărtează mai mult de
lățimea umerilor
Când atacantul se găsește aproape de coș, apărătorul reduce distanța față de atacant și
încearcă să realizeze marcajul la intercepție. Intercepția este acțiunea tactică individuală prin
care apărătorul se interpune pe traiectoria mingii pasate între doi atacanți. Reguli de bază în
realizarea marcajului la intercepție:
 apărătorul se plasează într-un plan situat între atacantul direct și minge
 brațul și piciorul de partea mingii sunt plasate în fața atacantului, celălat picior în
spatele acestuia cu mâna corespondentă controlând permanent atacantul
(„antenă”)
 mâna de partea mingii cu palma întoarsă spre minge
 apărătorul privește peste umăr la minge, în același timp însă menține contactul
cu atacantul prin intermediul „antenei”
 permanent joc de picioare
1.3.2 Marcajul atacantului aflat în posesia mingii

Apărătorul adoptă următoarea poziție:

 poziția fundamentală de apărare cu piciorul dinspre linia de tușă apropiată mai avansat
 brațul de partea piciorului avansat ridicat oblic – sus pentru a împiedica o eventuală
aruncare , celălat braț în lateral și oblic-jos, încearcă să împiedice plecarea în dribling a
atacantului
 apărătorul va evita să sară la fentele atacantului
 dacă atacantul a pasat mingea, apărătorul va face un pas îanpoi pentru a nu fi surprins
de o eventuală plecare bruscă a atacantului, în pătrundere sau în “dă și du-te”
 mișcare activă a brațelor în plan lateral cu încercări de smulgere sau scoatere a mingii
atunci când aceasta nu e protejată.

Fig. Poziția de intercepție (marcaj la intercepție)

1.3.2.1 Marcajul atacantului aflat în posesia mingii care nu a driblat

Apărătorul trebuie să se aștepte din partea atacantului la o încercare de pasare a mingii, de

depășire prin dribling sau la o aruncare, dacă acesta se găsește în zona optimă de aruncare.
Pentru aceasta , el trebuie să adopte o atitudine prudentă, folosind un permanent joc de
picioare, având un braț ridicat ( cel de partea piciorului avansat) care se mișcă permanent
pentru a micșora vizibilitatea și un braț orientat oblic-jos pentru a împiedica o eventuală
plecare în dribling sau o pasă cu pământul. Dacă atacantul a pasat mingea unui coechipier,
apărătorul său va face un pas înapoi, pentru a nu fi surprins de o pătrundere a atacantului
direct.

https://www.youtube.com/watch?v=JQ1H1YOGHvc

1.3.2.2 Marcajul atacantului care driblează

 Apărătorul va păstra o poziție fundamentală joasă, deplasarea făcându-se prin pași
adăugați și alergare laterală, iar în cazul în care este depășit își poate recâștiga prioritatea de
plan față de coș printr-un sprint scurt. Distanța apărătorului față de atacantul cu mingea este de
maximum o lungime de brat.Brațele oblic jos, apărătorul caută să dirijeze atacantul în dribling
spre liniile laterale ale terenului și să-l determine să se oprească într-unul din colțuri. Sub nici o
formă nu este permisă progresia atacantului cu mingea în dribling pe culoarul central al
terenului.

https://www.youtube.com/watch?v=J9KL8YjFMm4 How to Defend the Ball-Handler

https://www.youtube.com/watch?v=zaPO3PC3keM

1.3.2.3 Marcajul atacantului care a terminat driblingul

În acest caz, misiunea apărătorului este mai ușoară pentru că atacantul și-a redus
posibilitățile de acțiune la două: pasă sau aruncare. Dacă atacantul s-a oprit din dribling
departe de coș, deci nu mai poate nici arunca cu succes, apărătorul va acționa rapid și
agresiv, reducând distanța la limita contactului fizic și încercând să intercepteze o eventuală
pasă, să smulgă mingea, să obțină o minge ținută sau să obțină o abatere de 5 secunde din
partea atacantului. Pentru a realiza acest lucru, el va folosi un lucru activ de brațe și
picioare. Dacă a reușit să determine atacantul cu mingea să se întoarcă cu spatele la terenul
de atac, se poate încerca realizarea marcajului dublu („capcana”). Dacă atacantul cu mingea
s-a oprit în apropierea coșului și execută o aruncare la coș, apărătorul poate încerca
blocarea acesteia printr-un „capac”.

https://www.youtube.com/watch?v=J9KL8YjFMm4&t=100s

1.3.2.4 Marcajul atacantului care pasează

Modul de acționare al apărătorului:

 apărătorul va închide culoarul de pasare a mingii prin interpunerea brațului întins cu
palma interpusă pe culoarul de pasare
 urmărirea locului încare atacantul ține mingea
 poziția fundamentală, joc de picioare și lucru activ de brațe

Metodica învăţării marcajului diferenţiat

Exerciţii:
1. Execuţii analitice: elevul execută diferitele variante de marcaj în condiţii uşurate
(atacantul acţionează cu viteză redusă), apărătorul execută diferitele tipuri de marcaj cu
„stop cadru”şi corectarea permanent a execuţiei din partea profesorului
 2. 1x1 pe o zană limitată de teren: demarcaj pentru a primi mingea de la un coleg
(poziţie statică) - pasă înapoi.Rolurile se schimbă prin rotaţie
3. Joc 2x2, 3x3, 4x4 pe 1/2 teren cu temă: ţinerea mingii în posesia echipei numai prin
pase, fără dribling, cu demarcaje individuale. În apărare, marcaj agresiv. Variantă:
„mingea frige”
4. 1x1 pe lungimea terenului sau pe jumătate de teren, pe un culoar de 3m lăţime:
atacantul cu mingea driblează spre coş şi finalizează cu aruncare, iar apărătorul execută
marcajul atacantului care driblează, încercând scoaterea mingii din dribbling, să obţină o
minge ţinută sau să execute capacul pe aruncare
5. 1x1 pe un spaţiu limitat: atacantul driblează, apărătorul îl urmăreşte şi încearcă
scoaterea mingii din dribbling, oprirea atacantului din dribbling sau să obţină o minge
ţinută
6. Jucătorii în perechi, faţă în faţă, cu mingea plasată la mijlocul distanţei dintre ei: la
semnal, cei doi aleargă spre minge pentru a intra în posesia ei. Cel care o ridică primul,
execută pivotări şi diferite mişcări de braţe cu mingea pentru a o proteje de apărătorul
care încearcă smulgerea mingii. Se porneşte în alergare din poziţii diferite.

https://www.youtube.com/watch?v=J9KL8YjFMm4 How to Defend the Ball-Handler

https://www.sikana.tv/en/sport/learn-to-play-basketball/exercise-defense
https://www.youtube.com/watch?v=NrgujFX3wa0&t=314s

3. Scoaterea mingii din dribling

Apărătorul se deplasează cu pași scurți și rapizi în același ritm și puțin înaintea cu
atacantului. În momentul în care mingea ricoșează din podea, apărătorul face o fandare rapidă
pe piciorul depărtat față de atacant și încearcă să-și interpună brațul de aceeași parte între
minge și mâna atacantului, în momentul în care aceasta ricoșează din sol.
Dacă apărătorul este depășit în dribling, acesta poate încerca printr-o piruetă rapidă cu
ducerea brațului de partea mingii oblic-jos și spre înainte să lovească mingea imediat după
ricoșarea ei din sol. În ambele varianteapărătorul trebuie să evite contactul personal.

Metodica învăţării scoaterii mingii din dribling

Exerciţii:

1. 1x1 pe un spaţiu limitat: atacantul driblează, apărătorul îl urmăreşte şi încearcă scoaterea

mingii din dribbling, oprirea atacantului din dribbling sau să obţină o minge ţinută
2. Joc cu temă: scoaterea reuşită a mingii din dribbling se punctează cu 5 puncte, care se
adaugă la rezultatul echipei (în acest caz, al echipei din apărare.

4. Smulgerea
Constituie un mijloc de intrare în posesia mingii folosit de apărătorul atacantului care s-a
oprit din dribling și se poate realiza prin apucare sau prin lovire.
Smulgerea prin apucare presupune apropierea rapidă a apărătorului de atacant, urmată de o
apucare rapidă a părții libere a mingii cu ambele mâini. Simultan, apărătorul trage mingea spre
trunchiul lui printr-o mișcare de rotație de sus în josurmată imediat de o pivotare.
Smulgerea prin lovire se face atunci când atacantul depărtează mingea de corp, iar apărătorul
lovește mingea de obicei de jos în sus.

Fig.10 Smulgerea în caz că mingea este ținută sus

Fig. ?? Smulgerea în cazul în care mingea este ținută înainte

Metodica învăţării smulgerii mingii

Exerciţii:
1. Pe perechi, amândoi jucătorii ţin de minge şi exersează pe rând smulgerea mingii_ jucătorul
care smulge pivotează şi trage puternic de minge în direcţia rotaţiei.
2. 1x1 pe un spaţiu limitat: atacantul driblează, apărătorul îl urmăreşte şi încearcă oprirea
atacantului din dribbling, să obţină o minge ţinută şi apoi smulgerea ei.

5. Intercepția
Intercepția este acțiunea tactică individuală prin care apărătorul se interpune pe traiectoria
mingii pasate între doi atacanți. Reguli de bază în realizarea marcajului la intercepție:
 apărătorul se plasează într-un plan situat între atacantul direct și minge
 brațul și piciorul de partea mingii sunt plasate în fața atacantului, celălat picior în
spatele acestuia cu mâna corespondentă controlând permanent atacantul
(„antenă”)
 mâna de partea mingii cu palma întoarsă spre minge
 apărătorul privește peste umăr la minge, în același timp însă menține contactul
cu atacantul prin intermediul „antenei”
 permanent joc de picioare

Metodica învăţării intercepţiei

Exerciţii:
1. Pase în doi, al treilea la mijloc: doi atacanţi la distanţă de 3-4m unul de altul pasează
mingea între ei, apărătorul la mijloc încearcă să intercepteze sau să devieze traiectoria
mingii. Dacă reuşeşte acest lucru, schimbă locul cu cel care a greşit. Atacanţii preced
mişcare de pasare de diferite fente de pasă. Atacanţii se pot deplasa doar un pas lateral
stânga – dreapta
2. Acelaşi exerciţiu, dar apărătorul este obligat să apere agresiv la atacantul cu minge
3. Acelaşi, dar atacanţii au voie să execute un dribling pentru a se elibera de apărător

5. Capacul
Capacul este o acțiune prin care apărătorul închide cu palma traiectoria mingii în urma
unei aruncări la coș. Se poate executa din deplasare sau de pe loc, atacantul având grijă să
acționeze în cadrul cilindrului său, pentru a nu provoca un contact personal nici în timpul
săriturii și nici după aterizare.
 În cazul unei aruncări din deplasare, apărătorul trebuie să-și sincronizeze pașii și
desprinderea cu atacantul ce aruncă și să ducă brațul dinspre atacant în sus, în partea finală
aexecuției urmărind acoperirea sau devierea drumului mingii spre coș printr-o mișcare a
palmei. În cazul unei aruncări din săritură, se recomandă ca apărătorul să se desprindă de la sol
puțin mai târziu decât atacantul.

Fig. 21 Capacul din fața adversarului

 Fig. Capacul din lateral

https://www.youtube.com/watch?v=r7_mbSROSN8

Metodica învăţării capacului

Exerciţii:
1. Pe perechi, atacantul cu mingea, apărătorul la o lungime de braţ distanţă: atacantul aruncă la
coş de pe loc , iar apărătorul încearcă să blocheze aruncarea cu braţul de pe partea mingii întins
şi păstrând principiul verticalităţii
2. Atacantul aruncă la coş din dribling, iar apărătorul îl însoţeşte, îşi potriveşte paşii şi face o
săritură înaltă pe verticală cu în momentul aruncării încercând blocarea mingii cu braţul de pe
partea mingii întins, având grijă să păstreze principiul verticalităţii.

6. Urmărirea la panou și recuperarea defensivă

Reprezintă acțiunea tactică individuală în apărare care permite apărătorului să intre în

posesia mingii după o aruncare nereușită a adversarilor. După o aruncare, mingea rămâne în
aer 1-2 sec. și după ricoșare ea va intra în posesia unui jucător în aproximativ 0,5 sec. Acesta
este intervalul de timp în care apărătorul trebuie să desfășoare o serie de acțiuni menite să
asigure succesul urmăririi defensive:
-urmărirea traiectoriei mingii către panou simultan cu controlul deplasării atacantului
direct
- ocuparea zonelor de recuperare și realizarea blocajului defensiv
- recuperarea propriu-zisă a mingii și protecția ei
- alegerea situației optime de continuare a jocului.
Pentru a pune în practică recuperarea defensivă, jucătorul trebuie să cunoască tehnica de
execuție a blocajului defensiv cu „umflarea coatelor”, săriturile cu desprindere de pe un picior
sau de pe ambele picioare precedate de pirueta defensivă, prinderea mingii cu o mână sau cu
două mâini („smulgerea mingii”), pivotarea, voleibolarea mingii spre un coechipier.

Fig. Urmărirea la panou şi recuperarea defensivă

https://www.youtube.com/watch?v=xytOab81wFc
https://www.sikana.tv/en/sport/learn-to-play-basketball/learn-how-defensive-rebound

https://www.youtube.com/watch?v=8LtWchSwJbI&t=279s

https://www.sikana.tv/en/sport/learn-to-play-basketball/exercise-rebound

Metodica învăţării urmăririi la panou şi a recuperării defensive

Exerciții:
1. Din mers: săritură înaltă pe două picioare cu imitarea recuperării, cu accent pe smulgerea
mingii de pe traiectoria ei şi aterizare în poziţie echilibrată, mingea sub bărbie, coatele
desfăcute şi o pivotare

2. Pe două şiruri de câte 6 – 8 elevi situate de – o parte şi de alta a panoului: primul executa o
voleibolare o mingii în panou, urmată de o recuperare. Aruncă apoi mingea în panou şi
următorul execută recuperarea, apoi aruncă mingea în panou, etc.

3. Acelaşi, dar după recuperare, elevul face un sprint până la linia de centru şi înapoi

4. Acelaşi, dar cu alergare la coada şirului corespondent de la panoul opus

5. Individual, executarea la semnal a poziţiei de blocaj defensiv

6. Exerciţiu imitativ: în perechi, atacant – apărător, atacantul imită aruncarea la coş din săritură
(sau de pe loc) iar apărătorul execută blocajul defensiv, cu accent pe depărtarea picioarelor
concomitent cu „umflarea” coatelor şi împingerea atacantului în spate

Exercițiile specifice fiecărei etape:

 Etapa I – condiții izolate de joc

- Elemente tehnice ale jocului fără minge, executate în diferite formații (linie, linie
pe mai multe rânduri, semicerc, formații cu căpitan, etc.), în diferite combinații
(complexe, de ex.: joc de brațe și picioare în spațiul de 3 pct. – sprint – retragere
în apărare – blocaj defensiv – săritură , etc.), în cadrul unor ștafete cu elementa
de mișcare în teren, etc.
 Etapa II – condiții apropiate de joc:
- exerciții în relația 1x1, cu și fără minge (ex.: execuții în „oglindă”, leapșa,
deplasare cu pas adăugat cu spatele în zig-zag cu 4-3-2 pași, rel 1x1 fără minge –
apărătorul are mâinile la spate, același lucru cu minge și cu apărător (semiactiv,
activ)
- exerciții în relația 1x1, 2x1, 2x2, 3x1, 3x2, 3x3 pe suprafață limitată de teren
 Etapa III – condiții de joc:
- 5x5 pe ½ teren și pe tot terenul ( care echipă execută mai multe pase consecutiv,
joc de baschet fără dribling, variante)
- Joc cu temă, joc de școală, joc de pregătire, joc oficial

Bibliografie:

1. Blaga, E. (1971) „Minibaschet”-Ed. Sport-Turism, Bucureşti

2.Maroti, Ş., (2008) „Baschet”, volumul II, Editura Universităţii din Oradea, Oradea.

3. Negulescu, C. și colab., (1997) “Metodica învățării și perfecționării tehnicii și tacticii jocului

de baschet“, ANEFS, București

4. Pop, H. şi Roman, G., (2003) „Baschet – teorie şi metodică“, Editura Napoca Star, Cluj Napoca

5. Popescu, Florentina (2012) „Baschet-Curs în tehnologie IFR”, Ed. Fundației “România De

Mâine”, București

6. Predescu, Teodora şi Moanţă, Alina (2001) “Baschetul în şcoală. Instruire – învăţare”,

Editura Semne, Bucureşti.
7. Teodorescu, L. şi colab. (1979) „Baschet.Teorie.Tactică.Probleme de metodică”,Ed.Sport-
Turism,Bucureşti

8. Regulamentul jocului de baschet – www.frbaschet.ro