Universitatea Babeș Bolyai – Educație fizică și sport

Alimentația, alcoolul, fumatul ca factor de risc pentru sănătate

Pap Robert-Imre

Anul I. IFR Gr.II

Alimentația

Alimentatia reprezinta domeniul in care se fac cele mai grave erori. Omul modern se hraneste
intr-un mod nesanatos, mananca prost si mult. Asa se face ca o persoana din doua sufera de
exces de greutate (depasirea cu peste 10% a greutatii normale). Aceasta are efect nefast asupra
sistemului osos, a scheletului si asupra aparatului motor, in special asupra partii inferioare a
corpului. Cu cat excesul in greutate este mai mare cu atat creste si procentajul persoanelor care
sufera de maladii coronariene (angina pectorala, infarct miocardic, ateroscleroza), sau cu
afectiuni cancerigene, cum ar fi cancerul intestinelor. Statisticile arata ca peste 30% dintre obezi
mor din cauza bolilor de ficat sau a diabetului. De asemenea obezii pot avea probleme mult mai
mari decat cei cu greutate normala in cazul unor inteventii chirurgicale. Cea mai mare greseala
facuta in domeniul nutritiei, priveste absorbtia excesiva a hidratilor de carbon, care sunt lipsiti de
valoare nutritiva si care se gasesc in: zahar, dulciuri, faina, bauturi alcoolice. Acestea sunt
transformate de organism in depuneri de grasimi.Obezii se afla in interiorul unui cerc vicios.
Grasimea nu mai este la moda, iar mass media infatiseaza saptamanal o imagine care contravine
modului de viata a persoanei obeze. Astfel, aceasta se confrunta, mai mult sau mai putin, cu un
stres psiho-social, iar reactia ei este, in general, sa manance tot mai mult.Multe persoane, in
special femei, iau medicamente de sinteza pentru slabit, care au efectul de a le suprima pofta de
mancare, actionand ca un laxativ. Folosirea permanenta a acestor medicamente creaza
dependenta si perturba metabolismul apei si a sarurilor din organism, provocand edeme, rinichii
sunt afectati, se produc tulburari psihice si de ritm cardiac. Au aparut regimurile pe baza de
pulberi, care, in prima faza, produc o scadere insemnata in greutate, deoarece organismul pierde
multa apa, dar nu scade si grasimea.Toate aceste cure de slabire restrictive au marele dezavantaj
ca persoana nu invata sa-si inlocuiasca modul de nutritie nesanatos cu obiceiuri alimentare mai
bune, astfel ca majoritatea isi regasesc vechea greutate la numai cateva saptamani de la
terminarea regimului, ele fiind mai dezechilibrate decat inainte din acest punct de
vedere.Regimul disociat propune o alternativa blanda si eficace, pe termen lung, in curele
radicale si restrictive, care au ca scop scaderea greutatii prin prevenirea persoanei de anumite
alimente. Aceasta inseamna ca unele alimente se potrivesc mai bine intre ele decat altele. Daca
alimentele care nu se potrivesc se consuma impreuna, se produce pentru o scurta durata o
dereglare digestiva, in primul rand balonare, apoi o marire a organelor digestive.Digestia are loc
mai usor daca sucurile gastrice prelucreaza un singur fel de alimente. De exemplu, legumele
verzi se potrivesc cu carnea, decat cele care contin amidon, deoarece acestea din urma se digera
in mediu alcalin, spre deosebire de carne careia ii trebuie un mediu acid.Este importanta
separarea proteinelor de glucide, care practic nu este posibila 100%, dar daca se reuseste sa se
rezolve la doua treimi din alimente este foarte bine.Alimentele cu calorii negative sunt cele
consumatoare de grasimi. In cea mai mare parte sunt reprezentate de legume, fructe si
condimente si sunt bogate in saruri minerale, vitamine, contin putine proteine si hidrati de
carbon, iar procentul lor caloric va fi de 90 de calorii la 100 de grame. Pe de alta parte aceste
alimente au in compunerea lor peste 90-95% apa. Consumarea in mod regulat a acestor alimente
produce un efect caloric negativ, care duce la o pierdere in greutate. Busuiocul, cimbrul, mararul,
usturoiul, patrunjelul, menta, salvia, cimbrisorul, chimionul, ienuparul pe langa faptul ca
amelioreaza mult gustul mancarii, contribuie la procesul de digerare si eliminare a
grasimilor.Fructele cum ar fi: ananasul, merele, portocalele, capsunele, afinele, zmeura, mango,
grapefruit, lamaia au rol in distrugerea proteinelor.O hrana sanatoasa este o hrana proaspata,
variata, bogata in substante vitale, alcalina, cu multe vitamine, cu saruri minerale si
oligoelemente.Este recomandat ca de trei ori pe saptamana sa nu se consume carne, aceasta fiind
inlocuita cu preparate din soia.Nevoile zilnice de aminoacizi se pot acoperi prin consumarea a
100 gr. de grau integral sau orez nedecorticat. Se vor consuma legume proaspete, care contin
substante vegetale bioactive (glucosinolate, flavonaide) cum ar fi: cartofi, linte, mazare, fasole
verde, varza, broccoli, rosii, fulgi din cereale, paine integrala, gris, orez nedecorticat, grau
incoltit sau germeni de grau. Substantele bioactive distrug radicalii liberi care sunt responsabili
pentru evolutia cancerului.Se recomanda hrana care nu a fost congelata, conservata, rafinata,
evitandu-se alimentele care au fost prelucrate industrial, cum ar fi zaharul rafinat, faina alba,
uleiul rafinat, conservele.Unele condimente au efect de stimulare a digestiei si metabolismului
(cimbrul), altele actioneaza impotriva imbolnavirilor (chimenul, cimbrul, mararul), sau sunt
diuretice (ceapa, ienuparul).Se vor consuma numai grasimi vegetale naturale, unt, margarina sau
ulei presat la rece. Se vor evita alimentele cu continut mare de candiu (metal nociv pentru
sanatate si care provoaca leziuni renale) cum ar fi: ciupercile de padure, organele de porc, pateul
de ficat.La prepararea alimentelor trebuie avut grija ca acestea sa se fiarba mai mult decat este
nevoie, deoarece se distrug substantele nutritive. Trebuie avut grija la mancarurile cu prajeli si
sosuri, deoarece nu sunt sanatoase. Afumarea alimentelor si prajirea lor in grasime animala sau
ulei incins produce la suprafata acestora o crusta maronie (care este o oxidare toxica), precum si
deseuri grasoase, care sunt cauza tulburarilor digestive si a gravelor probleme de sanatate
(ateroscleroza, bolile canceroase). Cel mai indicat este ca alimentele sa fie preparate la aburi,
prin fierbere in apa sau la gratar, ele pastrandu-si gustul, culoarea si valoarea nutritiva.Ar trebui
respectate cateva reguli privind modul in care ne alimentam sanatos:

- se mananca incet, avand timp suficient pentru consumarea mancarurilor, fara stres, fara
intreruperi (ridicare de la masa pentru rezolvarea unor probleme), intr-o atmosfera de calm si
liniste;

- cu 15-20 de minute inainte de masa principala sepoate consuma o salata sau un mic aperitiv,
pentru a se micsora senzatia de foame, marind satietatea;

- se mananca pe saturate, dar nu mai mult, chiar daca mancarea este foarte buna si gustoasa;

- se mananca la ore fixe;

- nu se 'sare' peste mese si nici nu se inlocuieste masa cu o felie de paine cu unt;

- se mesteca mult si bine, hrana trebuind faramitata inainte de a se inghiti, pentru a usura munca
stomacului;

- nu se beau lichide in timpul meselor, deoarece digestia este mai dificila, producandu-se mai
mult acid in stomac;

- dupa ora 17 nu se consuma mese imbelsugate, bogate in proteine, greu de digerat, iar cu 2 ore
inainte de culcare nu se mananca nimic;

- se recomanda impartirea celor 3 mese principale in cantitati mai mici, in 5-6 mese pe zi;

- se mananca numai cand apare senzatia de foame, fiind interzisa consumarea alimentelor de
plictiseala sau pentru omorarea timpului;

- nu se mananca cu lacomie, iar portiile de mancare sa fie moderate;

- este indicata tinerea postului o zi pe saptamana, pentru eliminarea toxinelor si odihnirea

organelor. Pe durata postului se beau multe lichide, apa plata, sucuri naturale din fructe, ceaiuri,
cam 2-3 litri esalonat pe toata ziua;

- seara, inainte de culcare se poate bea o cana cu lapte cald, eventual indulcit cu miere de albine,

sau o cana cu ceai din plante medicinale (tei, musetel).

Alcoolul
Consumul problematic de alcool este unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru
morbiditate, invaliditate și mortalitate. Este implicat cauzal în peste 200 de boli și afecțiuni care
sunt descrise în ICD-10 (OMS,1992). Dintre acestea, peste 30 de afecțiuni diferite au alcoolul
parte din denumire, în sensul în care boala/afecțiunea nu ar exista în lipsa alcoolului. La nivel
mondial, peste 3,3 miloane de oameni mor în fiecare an din cauza alcoolului, aceste cifre luând
deja în calcul efectul benefic pe care alcoolul îl are în bolile cardiovasculare și diabet (Baliunas
et al. 2009; Corrao et al. 2000; Patra et al. 2010; Rehm et al. 2004) (estimat în 2012). Astfel,
5,9% din numărul total de decese anuale sunt determinate de alcool, din care 7,6 % la bărbați și
4% la femei. În Europa, procentul din mortalitatea generală cauzată de alcool este dublu față de
procentul din mortalitatea generală la nivel mondial, fiind de 13,3%.Consumul de alcool
provoacă deces și invaliditate, relativ devreme în viață. Dincolo de consecințele asupra sănătății,
consumul nociv de alcool aduce pierderi sociale și economice semnificative indivizilor și
societății în general. Alcoolul ocupă locul 5 în lista factorilor de risc globali implicați în
îmbolnăviri și leziuni, la nivel mondial (Global Burden of Disease Study, 2010), urcând cu 3
locuri față de 1990 . De fapt, în ultima evaluare a riscului comparativ condusă de OMS, impactul
defavorabil al consumului de alcool asupra poverii globale a bolilor și leziunilor a fost întrecut
doar de sexul neprotejat și obezitatea la copii, dar a depășit multe riscuri clasice ca apa și
salubritatea nesigure, hipertensiunea, colesterolul ridicat sau consumul de tutun (WHO 2009). O
atenție specială trebuie acordată factorilor de risc pentru îmbolnăviri la bărbați, unde alcoolul
ocupă locul 3, fiind depășit doar de fumat și hipertensiunea arterialăConsumul de alcool are
efecte semnificative asupra ființei umane, acționând și influențând nu numai sănătatea psihică și
fizică, ci și toate ariile de funcționare (nivel familial, profesional, socio-economic). Efectele
alcoolului nu sunt în totalitate negative, deși balanța este net înclinată în favoarea acestora. La
aceste efecte se adaugă cele asupra societății, determinate de costurile îngrijirii sănătății,
afectarea sănătății (fizice și psihice) și siguranței celor din jur, scăderea productivității în muncă
cu invaliditate precoce. (Rehm, 2009). Relația dintre volumul mediu de alcool consumat, boala și
riscul de rănire este dependentă în cele mai multe cazuri de doză, dar nu neaparat după un model
linear. Astfel, Rehm și colaboratorii săi (Rehm et al, 2007) au stabilit niște niveluri (straturi) ale
mediei consumului pentru a permite modelarea diferitelor modele (curbe) de relații: • abstinenții
(cei care consumă până la 0,25 grame de alcool pur pe zi), • de la 0,25 la 20 g, • de la 20 la 40 g,
• de la 40 la 60 g și • peste 60 g pe zi. Pentru cele mai multe boli, riscul asociat este mai crescut
pentru un nivel mai crescut al consumului de alcool, fără nicio dovadă a vreunui efect de prag
(Anderson et al.,1993; Anderson, 1995; Anderson, 2003; Rehm et al., 2003) și cu pante ale
riscului variind în functie de sex (Corrao et al.1999; Corrao et al. 2004). Există o relație directă
doză-răspuns între consumul de alcool și riscul de deces la femeile cu vârsta între 16 și 54 de ani
și la bărbații între 16 și 34 de ani. La vârste mai înaintate, relația este în formă de „U”.1 Nivelul
de consum la care riscul este cel mai mic crește odată cu vârsta, ajungând la 3 unități pe
săptămână la femeile cu vârsta de peste 65 de ani și 8 unități pe săptămână la bărbații cu vârsta
de peste 65 de ani. Nivelul la care riscul este crescut cu 5% peste acest minim este de 8

u/săptămână la femei între 16-24 de ani și 5 u/săptămână la bărbații între 16-24 de ani, respectiv
de 20 u/ săptămână la femei și 34 u/săptămână la peste 65 de ani.

Fumatul

Fiind unul din cele mai vechi obiceiuri de pe glob, fumatul a devenit în prezent o problemă
majoră de sănătate publică în întreaga lume. Acesta este unul din factorii principali de risc major,
care conduce la consecinţe extrem de grave pentru sănătatea omului. Iar încercarea de a întrerupe
fumatul, atunci cînd acesta devine deja o dependență, este foarte dificilă și necesită suport. Prin
dovezi ştiinţifice a fost stabilit că atît consumul de tutun (fumatul), cît şi expunerea la fumul de
tutun (fumatul pasiv) provoacă îmbolnăvirea, invaliditatea şi moartea şi că există un interval de
timp între expunerea la fumat şi alte utilizări ale produselor din tutun şi declanşarea bolilor
provocate de tutun. Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, fumatul este o cauză
globală principală a mortalităţii populaţiei prevenibile, ceea ce reprezintă una dintre principalele
provocări pentru sănătatea publică şi securitatea demografică. Fumatul este o problemă a
societăţii moderne şi anual produce mai multe victime decît SIDA, alcoolul, abuzul de droguri,
accidentele de circulaţie, crimele, tentativele de sinucidere, fiind totodată una dintre primele
cauze de deces care pot fi prevenite. Fumul rezultă prin arderea incompletă a tutunului, iar
arderea unei ţigări produce 2 litri de fum, în care, drept urmare a proceselor fizico-chimice si
termodinamice, se formează cca 4000 de compuşi chimici. Mai bine de 300 dintre aceștia
reprezintă substanțe toxice pentru om, iar 60 dintre ele, cum ar fi nicotina, gudroanele,
monoxidul de carbon, benzenul, arsenicul, cadmiul, formaldehida, poloniul-210 şi radonul -
elemente radioactive, cianurile, fenolul, cromul, hidrocarburile aromatice policiclice, acroleina
etc., ajungînd şi acumulîndu-se în cantităţi ridicate în organism, provoacă diferite stări
patologice, inclusiv cele cancerigene. În fumul de tutun se conţin şi diverşi iritanţi respiratorii, în
concentraţii mari patologice: acroleina, formaldehida, acidul cianhidric şi acetaldehida.
Substanţele cuantificate arată că cel ce fumează 1 pachet de ţigări pe zi este supus unei iradieri
anuale, egale cu cea însumată de efectuarea a 300 radiografii toracice la aceeaşi persoană,
rezultînd un microbombardament al celulelor organismului, cu modificarea matriței genetice
(ADN) și cu devierea înmulţirii normale spre cea haotica, tumorală. Cei mai toxici compuşi din
fumul de tutun sînt: NICOTINA, GUDRONUL şi MONOXIDUL DE CARBON. NICOTINA
este o substanţă care se prezintă sub forma de lichid incolor în clipa extragerii, dar în contact cu
aerul şi cu lumina se coloreaza în brun. Pe lîmgă acțiunea ei toxică, ea provoacă apariţia unei
dependenţe majore la persoanele fumătoare, deaceea acestea au nevoie de multă voinţă și timp,
pentru a renunța definitiv la ţigări. Nicotina stimulează producţia de dopamină, substanţă care te
poate face să te simţi relaxat pentru o perioadă 6 scurtă de timp. Pentru ca această stare să fie
menținută cît mai mult, organismul are nevoie de o cantitate din ce în ce mai mare de nicotină,
dar, cu trecerea timpului, se produc efecte opuse. Cu cît fumezi mai mult, cu atît mai puţin sînge
şi oxigen vor circula prin creier şi prin întreguml corp. Din cauza insuficienței de oxigen
încetineşte activitatea organismului şi apare treptat starea de oboseală și deprimare. Multe
persoane dependente de fumat nu fac lucrul acesta din plăcere, ci pentru a evita durerea cauzată
de sindromul de rezistenţă. Nicotina este un drog ce provoacă o dependenţă la fel de mare ca şi
cocaina, de 6-8 ori mai mare decît cea produsă de alcool, iar circa 95% dintre fumători sînt
dependenţi. GUDRONUL este o substanţă lipicioasă de culoare maro, care se formează și se
condensează în momentul în care este aprinsă ţigara, este la fel de cancerigen ca și gudroanele
produse prin poluare industrială, gaze de eşapament etc. Conform statisticilor, gudroanele se află
la baza tumorilor canceroase observate la fumători. Aceste gudroane se depun pe filtru după ce
au fost extrase apa si nicotina. MONOXIDUL DE CARBON este un gaz inodor, fatal în doze
mari, pentru că ia locul oxigenului din sînge. Fiecare celulă de sînge conţine o proteină
complexă, numită hemoglobină, şi moleculele de oxigen sînt transportate prin corp, lipite sau
agăţate de hemoglobină. Pătrunzînd în sînge, monoxidul de carbon se leagă cu hemoglobina, care
este transportatorul oxigenului în organism către organe şi ţesuturi, formează un compus labil,
numit carboxihemoglobina, ce provoacă deficitul de oxigen în organism. Se estimează că în
sîngele unui fumător, procentul de monoxid de carbon este cam de 15%. Aceasta înseamnă că
inima unui fumător trebuie să muncească mai mult pentru oxigenarea creierului, inimii,
muşchilor şi a altor organe vitale. Semnele date de prezenţa acestuia în sînge sînt: oboseala,
durerile de cap, hipoxia și tulburările cardiovasculare. Fumatul ucide anual de la o treime pînă la
jumătate din numărul total al fumătorilor. Datele statistice oferite de Organizaţia Mondială a
Sănătăţii confirmă că, în ultimii 10 ani, tabagismul a fost cauza deceselor a cca 5 milioane de
oameni anual, inclusiv a peste 1,2 milioane de europeni. Această cifră nu include alte 600 de mii
de oameni care decedează din cauza fumatului pasiv, printre care sînt aproximativ 150 de mii de
copii. În secolul al XX-lea epidemia de tabagism a condus la decesul a 100 milioane din
populaţie. Acest viciu periculos reprezintă cauza principală de îmbolnăvire şi mortalitate pe glob.
Este binecunoscut faptul că speranţa de viaţă a unui fumător este cu 5 ani mai mică, dacă acesta
nu dezvoltă o afecţiune cauzată de 7 fumat, şi cu pînă la 15-20 de ani mai mică, dacă se
îmbolnăveşte din cauza fumatului. Există de asemenea dovezi că expunerea la fumul de ţigară
(fumatul pasiv) reprezintă un factor cancerigen pentru om, sporeşte riscul bolilor cardiovasculare
şi respiratorii la adulţi, precum şi al cancerului pulmonar. În același timp, cu cît este mai fragedă
vîrsta la care cineva începe să fumeze, cu atît consecințele acestui viciu sînt mai devastatoare şi
mult mai mari decît la un om matur. Pentru asemenea persoane, probabilitatea că vor fuma
permanent este mai mare, iar că vor putea renunţa la fumat – este mai mică.

Cercetările ştiinţifice au demonstrat că utilizarea tutunului este unul din factorii principali de risc
major şi un agent cauzal pentru declanșarea a cel puţin şase maladii cronice devastatoare: bolile
cardiace, cancerul, bolile cerebrovasculare, diabetul zaharat, bolile pulmonare distructive cronice
şi ateroscleroza. Utilizarea tutunului este cauza apariției a peste 50% din tumorile maligne - 90%
dintre acestea revenindu-i cancerului pulmonar, a 80% din bronşitele enfizemice cronice (care
exacerbează simptomele astmatice), a mai mult de o jumătate din bolile cardiovasculare (de ex.,
atacul de cord, aterosleroza) şi bolile cerebrovasculare. La fumători apare de 22 ori mai frecvent
cancerul pulmonar. Fumatul reduce cantitatea de vitamina C din organism cu aproximativ 25% -
30%, slăbește sistemul imunitar, crește riscul de pneumonie și tuberculoză, slăbește oasele prin
demineralizare, scade toleranța la efort, crește riscul de diabet, dublează infertilitatea la femei şi
conduce la dereglarea potenţei sexuale şi sterilităţii la bărbaţi. La gravidele fumătoare creşte
riscul de naştere prematură şi/sau invaliditate a nounăscutului. Nicotina din tutun este la fel de
dăunătoare și crează o dependență la fel de mare ca heroina sau cocaina. Fumatul la vîrsta
adolescenței poate conduce şi la dezvoltarea anormală a creierului. Pe lîngă toate acestea,
fumatul mai produce și pagube financiare. O problemă alarmantă reprezintă și faptul că fumatul
este răspîndit deasemenea în rîndul copiilor şi persoanelor tinere, care încep să fumeze de la o
vîrstă tot mai fragedă. Este de la sine înţeles că, în faţa unei asemenea ameninţări pentru sănătate,
orice profesionist din medicină are datoria să intervină cu recomandarea de întrerupere cît mai
grabnică a fumatului. Se impun, de la bun început, cîteva precizări referitoare la încadrarea
corectă a condiţiei medicale de care ne ocupăm: fumatul. Un prim aspect îl reprezintă adoptarea
unor noţiuni şi a unui limbaj medical corect cu privire la 8 individul care consumă tutun
(fumătorul). Astfel, orice medic sau lucrător medical trebuie să înțeleagă că fumatul reprezintă o
condiţie medicală şi nu un obicei, viciu, plăcere, stil de viaţă etc. Fumatul este o boală, care
trebuie tratată de către medic. Factorul etiologic al acestei boli este nicotina, un drog conţinut în
tutun, care crează dependenţă la cei care consumă în mod permanent produse din tutun. Orice
intenție de a fuma este dăunătoare sănătăţii. Chiar dacă, în funcţie de intensitatea, durata
consumului şi de tipul de produs de tutun administrat, nu toţi consumatorii de tutun vor urma
aceeaşi traiectorie de risc, atitudinea lucrătorilor medicali faţă de fumat trebuie să fie una
singură: recomandarea fermă pentru oprirea fumatului, în special a fumatului de ţigarete, care
sînt cele mai nocive produse din tutun. Aşadar, fumatul se consideră o boală, care se manifestă
prin consumul produselor pe bază de tutun (ţigări, pipă, trabuc, bidis, narghilea, tutun mestecat,
etc.) timp îndelungat şi într-un ritm zilnic, fără capacitatea de a putea opri fumatul atunci cînd se
doreşte acest lucru. În termeni medicali, fumatul se defineşte ca „dependenţă tabagică” sau
„dependenţă nicotinică”. Perceput corect ca şi boală, fumatul impune acordarea obligatorie a
unei asistenţe medicale, în vederea opririi lui prin tratarea dependenţei de nicotină. Această
asistenţă medicală constă în diagnosticul consumului cronic de tutun şi al dependenţei de
nicotină, urmată de tratament adecvat, exact la fel ca orice altă boală. Cu cît dependenţa de
nicotină va fi tratată mai precoce, cu atît aceste riscuri vor fi evitate, în beneficiul cert al
pacientului. În timpul de față, o îngrijorare deosebită prezintă şi tendinţele negative de extindere
a consumului de tutun în rîndurile tineretului, a femeilor şi în grupurile de populaţie cu statut
socio-economic vulnerabil, precum şi lipsa de control în politica tutunului. Studiile ştiinţifice
remarcă faptul că tutunul crează o dependenţă destul de puternică, iar circa 94% dintre fumători
îşi dezvoltă acest obicei înainte de a împlini vîrsta de 25 de ani. De aceea, politicile oricărui stat
ar trebui să vizeze în primul rînd prevenirea fumatului în rîndul tinerilor, fără a exclude însă şi
alte categorii predispuse la acest obicei devastator, sprijinirea persoanelor care vor să renunţe la
fumat, identificarea măsurilor de protecţie contra fumatului pasiv. Toate aceste obiective politice
pot fi transpuse în realitate prin măsuri legislative şi campanii de informare, iniţiate de toţi actorii
implicaţi în domeniu (cadrele medicale, instituţiile educaţionale, familia, organele de drept,
mass-media etc.). O sarcină destul de dificilă le revine cadrelor medicale, funcţia lor fiind de ” a-
i molipsi” pe toţi fumătorii de sănătate, de a-i ajuta să-şi regăsească 9 drumul pierdut, șă-și
stabilească scopuri de viaţă, valori şi sens. Tocmai în acest sens, ne-am propus, ca prin
intermediul acestui ghid, să oferim material informativ privind problema fumatului, tratamentul
acestuia şi consilierea persoanelor care vor să renunțe la fumat.
Bibliografie

Babor TF, de la Fuente JR, Saunders J, Grant M. WHO Publication No. 92.4. World Health
Organization;

Baliunas, Dolly O., et al. Alcohol as a Risk Factor for Type 2 Diabetes A systematic review and
meta-analysis. Diabetes care 32.11 (2009): 2123-2132.

Geneva, Switzerland: 1992. The Alcohol Use Disorders Identification Test: Guidelines for use în
primary health care

Management. New York: Oxford University Press; 1993

Rehm, Jürgen, et al. Alcohol–related morbidity and mortality. Alcohol Res. Health 140 (2003)

Repace J. Tobacco Smoke Pollution. In: Orleans CT, Slade J, Editors. Nicotine Addiction:
Principles And

Șalaru I.,2013.,Ghid antitabac,consiliere și tratament.,Chișinău

https://www.referatele.com/referate/biologie/online13/ALIMENTATIA-referatele-com.php