Subalimentatia si

Supraalimentatia
Sanatatea este bunul cel mai de pret al omului si pastrarea ei depinde
esential de modul nostru de viata, de felul in care stim sa o ingrijim.
Sanatatea este bine sa o pastrezi atunci cand o ai, pentru ca o data
pierduta, uneori este foarte de greu sa o recastigi. Ea poate fi neglijata
fie din necunoastere, fie din superficialitate, fie negandindu-ne la
intretinerea ei. Evolutia diverselor boli nu se opreste in fata bogatiei si
a puterii, cumpararea sanatatii cu bani fiind imposibila. Un organism
oricat de robust ar fi el nu poate fi imun la orice boala, dar poate opune
o puternica rezistenta si poate invinge boala, instalandu-se in timp
sanatatea.
Este suficient ca organismul sa fie obosit sau slabit prin repetarea unui
numar de abuzuri, pentru ca sa cedeze la contaminarea cu virusi si
agenti exteriori daunatori. Aceasta semnifica faptul ca fiecare dintre noi
suntem in permanenta personal responsabili de sanatatea noastra si o
putem pierde sau pastra in functie de atentia acordata. O insuficienta
ingrijire a sanatatii implica aparitia bolilor si cum bine stim, un
organism bolnav se uzeaza mult mai repede decat un organism sanatos,
determinand accelerarea procesului de imbatranire. Grija pentru
sanatate, reprezinta un comportament ce trebuie educat inca din
copilarie si dezvoltata de-a lungul vietii.

Starea de sanatate este influentata negativ de o multime de factori:

alimentatia dezechilibrata si necorespunzatoare;

excesul de medicamente;
undele electromagnetice de foarte inalta frecventa;
poluarea atmosferica;
fumatul;
acoolul;
poluarea apei;
programul de munca si odihna dezordonat;
stresul;
lipsa de activitate fizica.

Se cunoaste faptul ca din 100 de decese, 60 sunt cauzate de o

alimentatie nesanatoasa si dezechilibrata, ceea ce este semnificativ
referitor la starea de sanatate. De asemenea, oamenii de stiinta, au
ajuns la concluzia ca un om in varta de 50 60 de ani are circa 1,5 -2 Kg.

de depuneri toxice in organism si ca 95 % dintre boli sunt cauzate de

aceste depuneri toxice. Din cauza intoxicarii organismului, intestinul
devine un colector de reziduuri, de unde toxinele ajung in sange,
afectand astfel mai mult sau mai putin organele.
Astfel apar:

imbatranirea inainte de vreme;

rigiditatea articulatiilor;
ochi obositi cu privire tulbure;
piele palida.

Atat supraalimentatia cat si subalimentatia sunt foarte daunatoare

pentru organism. Supraalimentatia oboseste organismul, iar
subalimentatia, scade rezistenta lui si slabeste sistemul de aparare. O
alimentatie corecta presupune nu numai alegerea corespunzatoare a
alimentelor ci si o preparare corecta a lor urmarindu-se pastrarea a cat
mai multe componente nutritive. Trebuie evitata prepararea alimentelor
timp indelungat caci astfel se distrug o buna parte din vitamine (de
exemplu, prin fierberea indelungata a legumelor se distruge 60% din
vitamina C).

Supraalimentatia
Supraalimentatia este o forma de malnutritie in care nutrientii sunt
suprafurnizati in raport cu necesarul organismului privind cresterea
normala, dezvoltarea si metabolismul. Acest termen face referire la
obezitate, provocata de supraalimentarea generala rezultata din
consumul mancarilor bogate in continut caloric. Obezitatea si
supraalimentatia pot fi raportate si la o oferta excedentara nutritiva
specifica, cauzata de consumul excesiv de suplimente alimentare,
vitamine si substante nutritive care nu sunt prezente in organism din
consumul alimentelor. De asemenea si diferite diete pot cauza
dezechilibre nutritionale. Un studiu realizat de cercetatori din diferite
tari a explorat ipoteza de dezvoltare a supraalimentatiei in cazul
mamelor britanice. Aceasta ipoteza sustine ca mama, daca are un exces
de greutate in timpul sarcinii, niveluri ridicate de zahar si de grasimi in
organism, ar putea afecta permanent cresterea copilului prin controlul
asupra poftei de mancare si a metabolismului personal. Astfel ii poate
afecta si pe descendenti, acestia putand in timp sa ajunga obezi.
Supraalimentatia este considerata tot un tip de malnutritie, in cazul in
care exista un surplus de substante nutritive pe langa cele necesare
pentru cresterea si dezvoltarea normala.
Abuzul de alimente de origine animala.
Alimentatia predominant carnivora, determina aparitia de litiaze
biliare sau renale, obezitate, diabet, arterioscleroza etc. In plus

alimentele de origine animala care isi modifica compozitia chimica

dupa prajirea lor la temperaturi inalte si grasimile adeseori
refolosite, influenteaza negativ organismul. Alimentele de origine
animala pregatite la gratarul cu carbuni, devin cancerigene atunci
cand sunt prea arse.
Abuzul de faina si zahar - prajituri, gemuri, bomboane, inghetata.
Excesul de dulciuri rafinate creaza multe neregului in organism,
influentand printre altele sistemul nervos, metabolismul, ducand la
obezitate, diabet zaharat, hipertensiune arteriala etc.
Abuzul de lipide grasimi.
Utilizarea zilnica a uleiurilor rafinate si ultrarafinate, determina
aparitia a numeroase afectiuni digestive, circulatorii sau
dermatologice. Este mult mai bine sa fie folosite uleiurile grase
nepurificate chimic.
Abuzul de sare.
Doza zilnica este de 5 grame si depasirea ei poate produce
afectiuni gastrointestinale, gingivite, hipocalcemii, migrene,
osteoporoza, hipertensiune, creind in acelasi timp un teren
favorabil pentru tuberculoza sau cancer. Se recomanda in
alimentatie sarea grunjoasa (sarea bruta de mina), care este
bogata in mineralele necesare organismului si nu sarea extrafina,
caci cu cat sarea este mai prelucrata, cu atat este mai daunatoare
organismului.
Abuzul de conserve si alimente artificiale.
Aici trebuie specificat abuzul de salamuri nenatural pigmentate,
abuzul de parizer sau de crenvusti. De fapt, aditivii alimentari au
luat o amploare deosebita netinandu-se cont de pericolul folosiri
lor. Trebuiesc evitate pe cat posibil conservele si bauturile
racoritoare, urmand o alimentatie cat mai echilibrata si naturala
bazata pe multe fructe si legume proaspete. Racoritoarele cu
aditivi alimentari pot fi inlocuite cu sucuri de legume si fructe,
sucuri benefice pentru intarirea sanatatii.

Obezitatea nu este numai o problema estetica ci in primul rand o

tulburare de nutritie caracterizata prin sporirea greutatii corporale
mult peste nivelul greutatii ideale, cu ample consecinte asupra
starii de sanatate. Aparitia obezitatii influenteaza aspectul fizic al
persoanei dar si starea ei psihica. Excesul ponderal genereaza
numeroase complicatii: diabet zaharat, afectiuni cardiace si
cerebro-vasculare, hipertensiune arteriala, apnee de somn,
tulburari locomotorii. Desi obezitatea este considerata o afectiune
complexa nutritional-metabolica exista numeroase modalitati de
tratament. Este considerata obeza acea persoana al carui Indice de
Masa Corporala (IMC) depaseste 30. IMC este un instrument de
evaluare a greutatii raportata la inaltime. Un IMC crescut

reprezinta un factor de risc pentru obezitate. De asemenea, pentru

aprecierea excesului ponderal este utilizata circumferinta
abdominala. Obezitatea poate imbraca un caracter generalizat sau
un aspect segmentar. Distributia excesului ponderal la nivelul
jumatatii inferioare a corpului caracterizeaza obezitatea de tip
ginoid "pear-shaped". Obezitatea de tip android (abdominala,
truncala "apple-shaped": tesutul adipos predomina la nivelul
trunchiului) este corelata cu o rata mai mare de aparitie a
complicatiilor. Circumferinta abdominala mai mare de 88 cm la
femei si 102 cm la barbati creste riscul dezvoltarii altor probleme
medicale. Foarte multi factori contribuie la instalarea obezitatii,
care apare atunci cand echilibrul energetic este dezechilibrat,
adica energia acumulata (numarul de calorii) prin alimentatie este
mai mare decit energia cheltuita.
Sedentarismul este de departe cea mai frecventa cauza a obezitatii fiind
din ce in ce mai prezent in viata omului modern. Multe persoane urasc
sa faca miscare, iar altele sunt prea ocupate pentru a face sport. Tot mai
multe cuceriri tehnologice ale lumii moderne: telecomanda televizorului,
liftul, automobilul elimina activitatea fizica din viata cotidiana. Chiar si
cele mai neinsemnate activitati, precum scoaterea cainelui la plimbare
sunt benefice; de exemplu, prin gestul de a deschide usa pentru a iesi
cainele afara sunt arse doar 2 calorii, dar o plimbare de 30 minute cu
cainele arde 125 de calorii. Daca in loc sa se duca masina la spalatorie
(se consuma doar 18 calorii) acesta va fi spalata si lustruita persoanal
vor fi consumate 300 de calorii.
Alaturi de lipsa activitatii fizice stau urmatorii factori care vor forma un
cerc vicios:

stima de sine scazuta - o persoana supraponderala sau obeza va

avea o imagine de sine negativa si va fi inclinata sa-si elimine
disconfortul printr-un consum si mai mare de alimente. De
asemenea, esecurile repetate ale unor regimuri de slabire
accentueaza imaginea negativa facand si mai dificila aplicarea
strategiilor de scadere ponderala;
probleme afective - starile de stress psihic, anxietate sau
afectiunile de tipul depresiei sau durerii cronice, persoana tinde sa
se sustraga de la rezolvarea problemelor si ale emotiilor negative
prin refugierea in mancare;

traume psihice - evenimente traumatizante precum abuzul fizic sau

sexual in timpul copilariei, decesul unui parinte in perioada
adolescentei sau probleme de cuplu (violenta domestica) pot avea
un impact important in etiopatogenia obezitatii;

consumul de alcool - berea sau cocktail-urile contin multe calorii si

predispun la aparitia obezitaii de tip androgin;

consumul unor medicamente (antidepresivele sau medicatia

glucocorticoida) sau prezenta unor afectiuni precumsindromul
Cushing si hipotiroidia.

Hipervitaminoza D este o stare indusa de existenta in

organism a unei cantitati exagerate de vitamina D, care
depaseste necesarul si care nu poate fi utilizata in nici un fel
de catre organism. Starea aceasta este adesea datorata unui
aport exagerat (prin suplimente vitaminice) si este toxica.
Doza zilnica recomandata de catre specialisti pentru vitamina
D este de aproximativ 400 unitati internationale UI (pentru un
adult tanar sanatos). Supradozele apar la valori foarte
crescute, in jur de 70000 de UI/ zi (echivalentul a 1900
micrograme/zi). Supradozele acute de vitamina presupun o
ingestie zilnica de 600000 UI (15000 micrograme/zi), timp de
cateva zile sau chiar saptamani. Deoarece alimentele contin
cantitati reduse de vitamina D, nu se poate vorbi de o
supradoza prin dieta. Aceasta apare deci accidental, prin
ingestia de suplimente vitaminice. Cauza aparitiei
hipervitaminozei D este aportul exgerat de suplimente care
contin o astfel de vitamina. Un exces de vitamina D
determina aparitia unor anomalii in functionarea normala a
organismului, determinand cresterea calcemiei.La randul sau,
aceasta stare se traduce prin aparitia unor leziuni, atat la
nivelul tesuturilor moi ale organismului (in particular muschi,
rinichi), dar si in tesuturi dure (cum ar fi oasele). Simptomele
hipervitaminozei D apar dupa cateva luni de ingestie a unor
doze exagerate de vitamina D. Cele mai frecvente simptome
sunt:

Constipatie;

Anorexie (reducerea poftei de mancare);

Deshidratare;

Astenie;

Iritabilitate;

Varsaturi.
Efectele hipercalcemiei, complicatia imediata a excesului de
vitamina D se manifesta la nivel muscular, renal si cardiac,
aparand:

Retentie de calciu in oase;

Litiaze renale;

Hipertensiune arteriala.

Subalimentatia
Situatie in care nevoia organismului in nutrienti si non-nutrienti nu este
asigurata prin alimentatie, nici cantitativ, nici calitativ, pentru o
perioada lunga de timp. Pentru acoperirea nevoilor fiziologice se
consuma din rezervele de macro si micronutrienti: proteine, grasimi,
glucide proprii. Rezulta pierdere in greutate, scaderea rezistentei fata
de agentii agresivi din mediu (in special fata de bolile infectioase),
tulburari metabolice, endocrine, etc.

Bulimia este tulburare de alimentatie, caracterizata de un consum

alimentar excesiv. O persoana cu bulimie mananca o cantitate mare
de alimente intr-o perioada scurta de timp, pentru ca apoi sa-si
provoace varsaturi, sa se supuna unui exercitiu fizic exagerat, sa
consume laxative, diuretice sau alte medicamente in scopul unei
eliminari fortate a alimentelor. Persoanele afectate de bulimie sunt
obsedate de propriul aspect fizic si nu au respect de sine. Persoana
afectata de bulimie pierde controlul alimentar in timpul unui astfel
de episod de infulecare; apoi este cuprins de rusine, vinovatie si
frica intensa de ingrasare si reia comportamentul excesiv, realizand
un cerc vicios. Nediagnosticata si netratata, boala conduce la
probleme serioase de sanatate. Etiologia bulimiei este neclara, dar
se pare ca apare ca rezultat al asocierii unui istoric familial
(genetic) cu anumite influentele sociale precum admirarea unei
siluete longiline, dar si a unui tip de personalitate care tinde la
perfectionism. Evenimentele stresante ale vietii de zi cu zi pot
declansa bulimia in cazul persoanele predispuse sa dezvolte boala.
Bulimia debuteaza cel mai frecvent in adolescenta tarzie sau la
adultul tanar, in special la femei de rasa alba, baieti adolescenti,
insa poate aparea chiar si la adulti. Deoarece este o boala cronica,
aceasta persista si pe parcursul vietii adulte. La fiecare 10 femei cu
bulimie, un barbat dezvolta aceasta boala. Sportivii, in general sau
persoane cu anumite profesii care necesita o constitutie fizica cu
greutate mica, precum balerine, manechine, gimnasti, au un risc
crescut de a dezvolta bulimie. Anumite tipuri de personalitate cu
control inadecvat al impulsivitatii sau acceselor maniacale
(comportament obsesiv compulsiv) au de asemenea, un risc crescut

de a dezvolta boala. Majoritatea persoanelor cu bulimie apartin unui

statut socio-economic mediu sau superior, cu toate ca boala nu are
legatura cu statutul socio economic, rasa sau originea etnica.
Etiologia bulimiei nu este cunoscuta dar pare sa aiba legatura cu
istoricul familial, influentele sociale (idealul unei siluete perfecte),
precum si cu anumite tipuri de personalitate (care tind la
perfectionism).
Un risc crescut de aparitie a bolii o constituie existenta unui
parinte, sora sau frate care are bulimie, insa, aceasta poate fi doar
una din cauze.
Evenimente stresante precum divortul, schimbarea domiciliului,
decesul unei persoane apropiate, pot declansa boala la persoanele
predispuse. Simptome
Sus
- episoade recurente de apetit exagerat si consumul unor cantitati mari
de alimente intr-o perioada scurta de timp (mai putin de 2 ore);
- pierderea controlului alimentar si a cantitatii de alimente consumata;
- sentimentul de vinovatie dupa episodul de infulecare si frica intensa
de ingrasare;
- autoinducerea varsaturilor, efort fizic excesiv, folosirea de laxative,
diuretice, sirop de Ipeca (provoaca varsatura dupa ingestia orala) sau a
emeticelor. Folosirea inadecvata a acestor medicamente poate duce la
complicatii severe, chiar la deces.
- episoade recurente de mancat in exces, urmate de eliminarea
alimentelor consumate care apar cel putin de 2 ori pe saptamana, timp
de cel putin 3 luni
- autoevaluarea bazata pe greutatea proprie si aspectul fizic general.
Bulimia poate fi greu de diagnosticat datorita secretismului fata de
episoadele de infulecare si eliminare, precum si a negarii
simptomatologiei. De multe ori anturajul remarca primul semnele bolii.
Simptome care se asociaza frecvent cu bulimia nervoasa,
precum depresia, abuzul de substante sau tulburarile de personalitate,
pot face mai dificil tratametul bolii. Recuperarea poate dura un timp
indelungat si recaderile sunt comune. Daca pacientul se simte foarte
descurajat sau are tendinte de suicid, are nevoie imediata de ajutor de
specialitate (este important ca familia sa observe aceste probleme si sa
apeleze la ajutor specializat).
Bulimia este diferita de anorexia nervoasa. Persoanele cu anorexie
cantaresc aproximativ 85% sau chiar mai putin decat greutatea lor
ideala. Majoritatea persoanelor cu bulimie au o greutate normala. O
parte din cei care sufera de anorexie nervoasa isi provoaca varsaturi,
totusi aceasta boala este o entitate clinica aparte.
Riscul aparitiei bulimiei nervoase este crescut in randul persoanelor
care prezinta:
- parinti, frati, surori, cu o tulburare de alimentatie sau care sunt
supraponderali sau obezi;

- istoric familial de tulburari psihice precum depresia;

- istoric familial caracterizat prin abuz de substante
medicamentoase;
- exces ponderal dupa inceperea unei diete alimentare restrictive;
- un anumit gen de caracter/personalitate cu tendinta la
perfectionism;
- un ideal al conformatiei fizice cu greutate mica, gasindu-se intr-o
lupta continua cu valorile socio-culturale.

Anorexia nervoasa consta intr-o tulburare de alimentare cu implicatii

fizice si emotionale. O persoana cu anorexie prezinta o greutate mult
sub limita greutatii standard, impunandu-si limite foarte drastice pentru
cantitatea de alimente care are voie sa o consume, deoarece prezinta o
imagine distorsionata a corpului, neputand sa-si mentina greutatea
corpului in limite normale, temandu-se de castigul in greutate. Anorexia
pe termen lung sau formele grave pot duce la infometare, alterarea
importanta a starii de sanatate si chiar la deces. Anorexia poate deveni
o boala cronica, chiar daca este posibila recuperarea completa cu un
tratament adecvat. Cauzele anorexiei nu sunt pe deplin intelese. Se
poate dezvolta printr-o combinatie de factori declansatori: biologici,
psihologici si sociali. Chiar daca nu s-a demonstrat, persoanele cu
anorexie prezinta un nivel crescut de serotonina, un neurotransmitator,
care poate duce la aparitia unor manifestari comportamentele anorexice
ca si retragerea sociala si reducerea apetitului alimentar. Nu este clar
daca cel mai mare nivel al serotoninei este prezent inainte sau dupa
debutul infometarii. Studii recente au demonstrat ca prezinta un risc
crescut de a dezvolta anorexie persoanele care au in familie un membru
cu aceasta afectiune (parinte, sora sau fratele). Totusi, implicatia
genetica reprezinta doar o mica pondere a cauzei. Alti factori includ
cateva trasaturi de personalitate precum si presiunile sociale si
culturale.
Evenimentele stresante din viata ca si mutatul, divortul, decesul unei
persoane dragi, pot declansa anorexia. Simptomele frecvente si
actiunile corelate cu anorexia nervoasa includ:
- frica intensa de a castiga in greutate
- restrictia consumului de alimente sau al unor anumite tipuri de
alimente care contin orice fel de grasime
- greutate mai mica decat 85% din greutatea standard corespunzatoare
inaltimii, (la un copil sau adolescent, pierderea sau necastigarea in
greutate in timpul perioadei de crestere reprezinta un motiv de
ingrijorare)
- aprecierea propriului corp ca si supraponderal, in ciuda faptului ca
pacientul are o greutate sub limita standard (aceasta tulburare poarta
denumirea de imagine distorsionata a corpului)
- un program de exercitii istovitor
- ascunderea alimentelor si eviarea abordarii subiectelor legate
de tulburarile de alimentatie sau pierdere in greutate
- unele persoane anorexice isi provoaca voma sau utilizeaza laxative sau
diuretice pentru a pierde in greutate.

Distrugerea smaltului dentar este cel mai frecvent simptom care se

dezvolta ca urmare a episoadelor repetate de voma.
Semnele obisnuite ale malnutritiei cuprind:
- greutate mica a corpului
- constipatia si golirea incetinita a stomacului
- par fragil, piele uscata si unghii friabile
- sani micsorati
- oprirea menstruatiei sau perioade lungi de amenoree
- senzatia de frig, cu o temperatura a corpului mai scazuta decat in mod
normal
- presiune sanguina scazuta
- bradicardie, mai putin decat 60 de batai pe minut
- diminuarea sensibilitatii nociceptive (perceptiei durerii)
- colorarea violacee a pielii de la nivelul extremitatilor (bratelor si
picioarelor) datorita circulatiei ineficiente
- edeme la nivelul mainilor si picioarelor
- piele de culoare galben-portocalie, in special la nivelul palmelor si
mainilor.
Persoanele cu anorexie adesea dezvolta adevarate ritualuri asociate cu
alimentarea care pot include:
- alegerea de modalitati speciale de a manca alimentele, de a acumula
alimentele, de a colecta recipientele si de a prepara mancaruri
elaborate pentru alte persoane fara a manca din preparatele gatite
- petrecerea unei perioade lungi de timp pentru a taia si rearanja
mancarea pe platouri pentru a creea impresia ca s-a mancat deja
- aceste persoane pot ascunde mancarea sau sa se descotoroseasca de
ea pe ascuns in timpul mesei.

Scorbutul este o boala care afecteaza vasele de snge, pielea si

procesul de vindecare a organismului, ducand la anemie, hemoragie la
nivelul pielii, si boli ale gingiilor (gingivita). Scorbutul apare atunci cand
dieta noastra este saraca in vitamina C. Scorbutul este mai puin
frecvent n tarile dezvoltate, i cele mai expuse riscului sunt persoanele
n vrst i alcoolici care sufer de malnutriie.
Vitamina C, cunoscuta sub numele de acid ascorbic, este o vitamina
solubila in apa, ceea ce nseamn c organismul nu o poate produce i
nici nu o stocheaz. Pentru a menine o stare bun de sntate,
vitamina C trebuie s fie alimentat frecvent. Daca dieta noastra este
lipsit de fructe i legume, exista riscul unui nivel inadecvat de vitamina
C. Condiiile care determina malnutritia pot fi asociate cu scorbutul.
Semnele i simptomele de scorbut pot fi constante sau apar doar
periodic. Simptomele asociate cu scorbutul variaz ntre indivizi. Unele
persoane cu scorbut au doar simptome usoare, cum ar fi oboseala, in
timp ce altii pot dezvolta anemie sever i infecii recurente.
Din fericire, scorbut poate fi tratat uor i eficient cu suplimente
nutritive pentru rezolvarea deficienelor de vitamina C. Modificrile n
stilul de via pot reduce, de asemenea, riscul de scorbut n curs de
dezvoltare; printre acestea se numr limitarea consumului de alcool, o
alimentaie echilibrat, care include o varietate de fructe i legume,

renuntarea la fumat i respectarea prescriptiei doctorului in ceea ce

priveste medicamentele i suplimentele.
n unele cazuri, daca aceasta conditie este lasata netratata, poate duce
la scorbut sever si la anemie, probleme care ar trebui s fie evaluate
imediat ntr-un cadru de urgen. Aceste simptome grave, inclusiv
dificulti in respiraie sau respiraie intrerupta, lein, schimbarea
nivelului de contiin, letargie, sangerari incontrolabile, ritm cardiac
rapid ( tahicardie) necesita solicitarea asistentei de urgenta.
Simptomele usoare nu ofera niciun motiv de ngrijorare.
Vitamina C este esentiala pt formarea colagenului si ajuta la mentinerea
integritatii substantelor de origine mezenchimala cum are fi tesutul
conjunctiv, osteoid si dentina. Este esentiala pt vindecarea plagilor si
favorizeaza vindecarea dupa arsuri. Aceasta vitamina este un puternic
agent reductor, iar oxidarea si reducerea lui reversibila in organism
functioneaza ca un sistem redox intracelular. Este implicata in
metabolismul fenilalaninei si tirozinei. Ca reducator vit c activeaza
enzimele care hidrolizeaza procolagen, lizina si prolina transformandu-le
in procolagen hidroxilizina si hidroxiprolina. La animalele cu scorbut,
elastina devine din ce in ce mai deficitara in hidroxiprolina. Vit C
protejeaza reductaza acidului folic, si poate ajuta la eliberarea acidului
folic liber din formele sale conjugate sub care se gaseste in alimente.
Vit C faciliteaza absorbtia fierului. Deficitul sever determina aparitia
scorbutului, o boala acuta sau cronica caracterizata prin manifestari
hemoragice si o formare anormala a tesutului osteoid si a dentinei.
Scorbutul este o conditie care rezulta din prea puina vitamina C in
organism si afecteaza functionarea normala a nervilor, sistemul digestiv
i a pielii. Scorbut poate duce la o serie de simptome, iar acestea pot
varia n intensitate.Este posibil ca simptomele de scorbut s apar zi de
zi sau doar din cand in cand. Uneori, oricare dintre aceste simptome
comune pot fi grave:
uscarea i divizarea firelor de par
descuamarea si rigidizarea pielii
sngerarea uoar sau vntaile
oboseal
infecii frecvente
sngerri nazale frecvente
gingii inflamate i sngerare la nivelul gingiilor
articulatii dureroase, umflate
dezvoltarea slab a smaltului dentar
incetinirea vindecarii vntilor sau ranilor

Hipoglicemia reprezinta scaderea concentratiei zaharului in sange. Ea

apare atunci cand nivelul glucozei sanguine (sau al zaharului) scade
prea mult pentru a mai furniza organismului "combustibilul" necesar
unei bune functionari.
Hipoglicemia nu este o boala, ci o stare determinata de o varietate de
cauze. Principalele tipuri de hipoglicemie sunt:
- scaderea rapida a glucozei in sange (hipoglicemia). Apare atunci cand
persoana a fost privata de ingestia de alimente timp de mai multe ore,
cum ar fi, de exemplu, perioada noptii. Acest tip de hipoglicemie este

frecvent asociat cu existenta unui nivel crescut de insulina in sange,

administrarea unor medicamente, consumul de bauturi alcoolice,
afectiuni ereditare ce afecteaza metabolizarea carbohidratilor sau cu
alte afectiuni medicale
- scaderea lenta a concentretiei glucozei in sange (denumita si
hipoglicemie postprandiala). Apare la un interval de 3 sau 4 ore dupa
ingestia unei mese. Aceasta forma de hipoglicemie poate fi determinata
de o deficienta ereditara a unei enzime, de exemplu in galactozemie sau
prin indepartarea chirurgicala, partiala sau totala a stomacului. Uneori
cauza poate ramane necunoscuta. Scaderea lenta a glucozei in sange ce
apare la 1 sau 2 ore dupa ingestia unei mese (denumita si hipoglicemie
alimentara) poate fi determinata de o golire rapida a continutului
stomacului inintestin.
el mai frecvent, hipoglicemia apare ca si complicatie a
tratamentului diabetului zaharat (hipoglicemia diabetica), atunci cand
se administreaza doze prea mari de insuluina sau a alte
medicamente hipoglicemiante. De asemenea, poate fi determinata si de
cauze mai putin frecvente, precum ingestia unor medicamente ca
inhibitorii de monoaminoxidaza, sulfatul de chinina, salicilatii (inclusiv
aspirina), de afectiuni ale pancreasului, ficatului, rinichilor sau a altor
organe, cat si de boli ereditare ce afecteaza metabolismul.
Simptomele hipoglicemiei pot varia de la episod la episod, deoarece
scaderea concentratiei glucozei in sange poate varia de la usoara,
medie pana la severa. Simptomele se agraveaza pe masura ce nivelul
glucozei sanguine scade. La persoanele sanatoase, glucoza sanguina se
mentine (intre mese) in intervalul 70 pana la 110 mg/dl.
Hipoglicemia usoara
Simptomele apar cand glucoza sanguina scade sub 60 pana la 65 mg/dl
si include:
- greata
- senzatie imperioasa de foame
- iritabilitate, neliniste
- extremitati reci, umede, transpiratie excesiva ce nu a fost determinata
de efortul fizic
- cresterea frecventei cardiace (tahicardie)
- amorteli sau furnicaturi la nivelul degetelor sau a buzelor
- tremuraturi.
Hipoglicemia medie
Daca glucoza sanguina continua sa scada, incepe sa fie afectat sistemul
nervos. Simptomele apar, in general, cand nivelul concentratiei
zaharului din sange ajunge sub 50 mg/dl si poate include:
- schimbari ale dispozitiei, precum iritabilitatea, anxietatea, nelinistea
sau furia
- confuzie, incapaciate de concentrare sau dificultati de gandire
- tulburari de vedere, ameteli sau dureri de cap
- slabiciune musculara, lipsa de energie
- coordonare dificila
- dificultati de mers sau vorbire, un limbaj incoerent

- oboseala, letargie sau toropeala.

Hipoglicemia severa
Simptomele severe apar atunci cand glicemia (zaharul din sange) scade
sub 30 mg/dl si include:
- convulsii
- pierderea constientei, coma
- scaderea temperaturii corpului (hipotermie).
Hipoglicemia severa prelungita poate produce leziuni permanente la
nivelul creierului si probleme cardiace, in special la pacientii care au
deja o afectiune coronariana. Daca nu se aplica urgent tratamentul
specific, hipoglicemia severa poate fi fatala.
Unele medicamente, cum ar fi de exemplu beta-blocantele folosite in
mod obisnuit in tratarea hipertensiunii arteriale pot masca simptomele
de hipoglicemie. Hipoglicemiile frecvente si severe determina bolnavul
sa nu recunoasca aceasta stare la primele simptome cum ar fi
tremuraturile, cresterea frecventei cardiace, transpiratiile (hipoglicemia
neconstientizata). Totusi, bolnavii care nu constientizeaza simptomele
incipiente ale hipoglicemiei vor remarca, daca nivelul sanguin al
glicemiei scade suficient de mult, simptomele tardive ale acesteia, care
afecteaza in special sistemului nervos iritabilitatea si confuzia.
In cazul in care apar aceste hipoglicemii neconstientizate este important
ca, atat bolnavul, cat si anturajul sa fie alert la schimbarile statusului
mental specifice acestei stari, astfel incat tratamentul sa poate fi
administrat inainte de aparitia convulsiilor sau de pierderea constientei.
In acest caz este recomandat, de asemenea, ca bolnavul sa-si verifice
nivelul glicemiei la intervale mai scurte de timp decat in mod obisnuit.

Concluzii:
In alegerea alimentelor pentru hrana zilnica, trebuie tinut cont de
reactia organismului si de starea de sanatate. Este recomandabil a se
consuma fructe, cereale si legume. De asemenea, alimentele cu grasimi
si colesterol scazut care contin numai cantitati moderate de sare,
zaharuri si sodiu sunt si ele recomandate de nutritionisti pentru a
preveni obezitatea.

Bibliografie

http://www.sfatulmedicului.ro/
http://www.bodyalchemist.ro/content/starea-de-sanatate.html
http://www.retetanaturista.ro/
http://www.sfatmedical.ro/