Biochimie Metabolism

curs introductiv

Conf. univ. dr. Brînduşa Alina PETRE

 Elemente definitorii în Biochimiei

Biochimia - este ştiinţa care studiază compoziţia chimică, structura, proprietăţile şi

transformările substanţelor componente ale organismelor vii.

Biochimia structurală descriptivă: studiază biomolecule componente (constituţie

chimică, proprietăţi, corelaţii funcţionale);

Biochimia dinamică-metabolismul: studiază procesele de transformare ale biomoleculelor (

sinteza: anabolism si degradare: catabolism);

Biochimie

Biochimia - inter şi multidisciplinară

 Elemente definitorii în biochimiei

Biochimia este în mare parte preocupată de un număr limitat de probleme:

 Care sunt substanțele chimice şi structurile tridimensionale ale moleculelor biologice

 Cum interacţionează moleculele biologice

 Cum sunt sintetizate şi degradate moleculele biologice în celulă

 Cum este energia conservată şi utilizată de catre celulă

 Care sunt mecanismele care organizează moleculele şi coordonează activităţile lor

 Cum este informaţia genetică înmagazinată, transmisă şi exprimată

 Biochimia dinamică-metabolismul

Metabolismul - este un termen este folosit pentru a descrie toate reacțiile chimice
implicate în menținerea stării vii a celulelor și a organismului.

Metabolismul este împărțit în două categorii:

Catabolism - descompunerea moleculelor pentru a obține energie;
Anabolism - sinteza tuturor compușilor necesari celulelor;

Metabolismul este strâns legat de nutriție și disponibilitatea nutrienților.

Bioenergetica este un termen care descrie căile biochimice sau metabolice prin care celula
obține în cele din urmă energie.

Formarea energiei este una dintre componentele vitale ale metabolismului.

 Nutriție, metabolism și energie

Nutriția este cheia metabolismului. …iar modul de viata contribuie in mod

majoritar la un echilibru vital.

Căile metabolismului se bazează pe nutrienți pe care îi descompun pentru a

produce energie.

La rândul său, această energie este necesară de către organism pentru a

sintetiza noi proteine, acizi nucleici (ADN, ARN) etc.

Nutrienții în legătură cu metabolismul cuprind necesitățile corporale pentru

diferite substanțe, funcțiile individuale în organism, cantitatea necesară,
nivelul sub care rezultă o stare de sănătate slabă etc.

Dieta are nevoie de substanțe nutritive esențiale, cum ar fi carbonul,

hidrogenul, oxigenul, azotul, fosforul, sulful și alte 20 de elemente
anorganice.

Elementele majore sunt furnizate de catre carbohidrați, lipide și proteine. În

plus, sunt necesare vitamine, minerale și apă.
 Glucidele /Carbohidraţi în reacţii metabolice

Alimentele furnizează carbohidrați în trei forme: amidon, zahăr și celuloză

(fibre).
Amidonul și zaharurile formează surse majore și esențiale de energie pentru
oameni. Fibrele contribuie la creșterea volumului în dietă.

Țesuturile corpului depind de glucoză pentru toate activitățile.

Glucidele și zaharurile produc glucoză prin digestie sau metabolism.

Reacția generală pentru arderea glucozei este scrisă astfel:

C6H 12 O 6 + 6 O2 -----> 6 CO 2 + 6 H2O + energie

Majoritatea oamenilor consumă aproximativ jumătate din dieta lor sub formă de
carbohidrați. Aceasta provine din orez, grâu, pâine, cartofi, paste, macaroane
etc.
 Proteinele în reacţii metabolice

 Proteinele sunt principalii constructori de țesuturi din organism, acestea fac

parte din fiecare celulă din corp.

 Proteinele ajută la structura celulară, funcțiile celulare, formarea hemoglobinei

pentru a transporta oxigenul, enzimele pentru a efectua reacții vitale și imunitate.

 Proteinele sunt, de asemenea, vitale în furnizarea de azot pentru ADN și ARN

și producerea de energie.

Proteinele sunt necesare nutriției deoarece conțin aminoacizi. Dintre cei 20 de

aminoacizi naturali, corpul uman este incapabil să sintetizeze 8 și aceștia sunt
numiți aminoacizi esențiali.

 Alimentele cu proteine ​de cea mai bună calitate sunt: ouăle, laptele, soia,
Aminoacizii esențiali
carnea, legumele și cerealele.
includ: lizină, triptofan
metionină, leucina,
izoleucină, fenilalanină,
valină, treonină
 Grăsimi în reacţii metabolice

Grăsimile sunt surse concentrate de energie. Ele produc de două ori

mai multă energie decât carbohidrații sau proteinele.

Funcțiile grăsimilor:
- ajută la formarea structurii celulare;
- la formarea unui ţesut de protecție și izolare în jurul organelor vitale;
- ajută la absorbția vitaminelor liposolubile;
- asigurarea unei rezerve de stocare a energiei.

Acizii grași esențiali includ acizii grași nesaturați, cum ar fi acizii

linoleici, linolinici și arahidonici care trebuiesc luaţi din dietă. Acizii
grași saturați, împreună cu colesterolul, sunt fost implicate în
arterioscleroză și boli de inimă.

https://www.youtube.com/watch?v=htHmxjEh4SQ

https://www.youtube.com/watch?v=O9lL2KStW9s
 Minerale şi vitamine în reacţii metabolice

Mineralele din alimente nu Vitaminele sunt compuși organici esențiali

contribuie direct la necesitățile de
energie, dar sunt importante ca
regulatori ai corpului și joacă un rol
în căile metabolice ale corpului.
Peste 50 de elemente se găsesc în
corpul uman. Aproximativ 25 de
elemente s-au dovedit a fi esențiale,
deoarece o deficiență a lor va
produce simptome clinice specifice.
pe care corpul uman nu îi poate sintetiza
singuri și, prin urmare, trebuie să fie
prezenți în dietă. Vitamine deosebit de
importante în metabolism includ:
Vitamina A
Vitamina B2 (riboflavină)
Niacina sau acidul nicotinic
Acid pantotenic etc.

Mineralele importante includ:

calciu, fosfor, fier, sodiu, potasiu,
ioni clorură, cupru, cobalt,
mangan, zinc, magneziu, fluor,
iod.
 Căile reacţiilor metabolice

Reacțiile chimice ale metabolismului sunt organizate în căi

metabolice. Acestea permit transformarea enzimatică a
substanțelor chimice de bază (proteine, aminoacizi, glucide, lipide,)
din nutriție printr-o serie de pași într-o altă substanță chimică.

Enzimele sunt cruciale pentru metabolism, deoarece permit

organismelor să conducă reacții dorite care necesită energie.
Aceste reacții sunt, de asemenea, cuplate cu cele care eliberează
energie.

Deoarece enzimele acționează ca și catalizatori, acestea permit ca

aceste reacții să se desfășoare rapid și eficient. Enzimele permit,
de asemenea, reglarea căilor metabolice ca răspuns la schimbările
din mediul celulei sau la semnale de la alte celule.
Aspecte moleculare ale vieţii: compoziţia chimică şi organizarea materiei

Organismele vii sunt alcătuite din elemente chimice comune sistemelor

organice şi anorganice – numite elemente biogene sau bioelemente.
Compoziţia organismelor vii reflectă compoziţia mediului înconjurator lor, între
ele existând schimburi de substanţă, energie şi informaţie.

Elementele biogene se clasifică în funcţie de proportia lor, în:

 macroelemente (până la 99 % din structura organismelor vii): C, H, O, N, P, Ca;
 oligoelemente (0,05-1% din structura organismelor vii): Na, K, Cl, Mg, Fe, S;
 microelemente (< 0,05% structura organismelor vii): Zn, Mn, Cu, Co, F, I, Mo.

Macro- şi oligoelementele au rol structural şi funcţional, iar microelementele

au rol catalitic.
 Macroelementele

- cel mai caracteristic element pentru materia vie; rolul biologic fiind
determinat de structura electronica si proprietatile chimice: element
tetravalent, formeaza legaturi simple, duble, triple, concretizate in organism in
structuri catenare liniare sau ramificate, scurte sau lungi, inchise sau deschise,
aromatice, extrem de diverse cu aspect tridimensional complex. Carbonul se
combina in legaturi covalente si cu N, O, H, P, S.

În organismele vii şi se gasesc predominant asociati sub forma de

mediu biogen

- în forma libera nu intretine viata, in combinatii insa este indispensabil

sistemelor vii: acizii nucleici, aminoacizii, peptidele, proteinele sunt principalii
purtatori ai informatiei biologice, astfel incat prin intermediul lor, azotul
reprezinta suportul material al vietii.
 Constituientii fundamentali ai organismului viu
Asocierea bioelementelor in organism combinatii chimice minerale si organice.
Combinaţiile minerale: H2O si electrolitii (sarurile minerale);
Combinaţiile organice: - constituienti organici fundamentali (glucide, lipide, proteine,
acizi nucleici);
- efectori biochimici (enzime, hormoni, vitamine).
- cel mai abundent constituient al majoritatii organismelor vii (40 – 95 %);
- mediu de dispersie/transport pentru elementele componente ale
organismului;
- este solvent pentru saruri cristaline, pentru compusi polari neionici
(glucide, alcooli, aldehide etc.), interactioneaza cu moleculele amfipatice
(acizi grasi liberi, si fosfolipide);
- substantele dizolvate exercita la randul lor efecte asupra moleculelor de
H2O: scad punctul de inghetare, cresc punctul de fierbere, scad presiunea
de vapori si confera mediului proprietatea de a avea presiune osmotica.

Sarurile minerale au roluri variate: structural (Ca, P in oase), catalitic (Fe, Mg, Zn),
importanta fizico-chimica prin prezenta Na+, K+, Cl-, HPO42-/H2PO4-, HCO3- (echilibrul osmotic,
acido-bazic, electric in tesuturi).
 H2O – molecula biogena indispensabila

H2O influenteaza in mod majoritar interactiunile moleculare in sistemele

biologice prin cele doua proprietati de baza:
- Polaritatea – desi nu are sarcina este o molecula cu dipol electric;
- Coeziunea interna – atractia electrostatica dintre doua molecule de apa are ca
rezultat distribuirea incarcaturii electronice a ambelor molecule, rezultand o la o
asociere electrostatica complexa – legatura de hidrogen.

O molecula de H2O formeaza 4 legaturi de

Legături de hidrogen cu 4 molecule de H2O invecinate.
hidrogen
Legatura de hidrogen nu este specifica
doar apei, apare si in interiorul
proteinelor/ peptidelor si in acizii nucleici.
 Complementaritatea bazelor in structura ADN

 Bazele sunt asezate fata in fata in interiorul helixului.

 Principiul complementaritatii: - A – T prin doua legaturi de H

- G – C prin trei legaturi de H
 ADN – ARN
1953 – Watson si Crick : descriu prima data molecula de ADN.

1962 – Watson, Crick și Wilkins au primit premiul Nobel.

 Organismul VIU ca sistem organizat
Organismul VIU – un complex de elemente aflate in interactiune. Substantele organice si
anorganice constituie structuri spatiale tridimensionale intre care au loc reactii intr-o
succesiune si interdependenta riguros stabilita de catre NATURA. Sistemele biologice se
diferentiaza prin nivele de organizare ierarhizata.

Organism Organe Tesuturi Celule Agregate Molecule Atomi

moleculare
 Organismul VIU ca sistem organizat

- funcţionarea
- menţinerea Organismul VIU
- regenerarea

METABOLISM = reprezintă totalitatea transformărilor

biochimice și energetice care au loc în țesuturile
organismului viu.

METABOLISM – este un proces complex care include două procese

(simultane) opuse: CATABOLISM si ANABOLISM;
- asigură deci homeostazia organismului respectiv prin
echilibrul între intrările şi ieşirile materiei în/din organism.

Homeostazia – starea de echilibru structural şi funcţional al fiecărui sistem viu.

 CATABOLISM
Catabolism sau dezasimilația este
procesul metabolic care
transformă moleculele complexe
precum, lipide, proteine, glucide,
în unele mai simple (care sunt
ulterior eliminate) pentru
producerea de energie.
Ca rezultat al catabolismului se
obține energia necesară
anabolismului și alte activități ale
organismului (de ex. locomoția și
reproducerea).  https://en.wikipedia.org
ANABOLISM
Anabolismul sau asimilația este
procesul metabolic  care transformă
materiile nutritive introduse în
organism în substanțe proprii
acestuia, consumându-se energie.
În timpul anabolismului se
sintetizează substante  complexe
precum  proteine,  lipide  și  glucide,
unele dintre acestea depunându-se
în organism ca rezerve.

Obiectul BIOCHIMIEI METABOLISM urmareste studierea proceselor

metabolice care au loc în condiţii normale/sau diferite de temperatură, pH,
presiune ale organismelor vii, în contextul homeostaziei sau tulburării
acesteia (diverse condiţii patofiziologice).
Aspecte fiziologice si patologice ale
metabolismului aminoacizilor
 Schema generala a metabolismului aminoacizilor

Proteine alimentare Proteine endogene

CO2 + H2O

Proteine Aminoacizi Glucide

α -cetoacizi
biosintetizate Amino-
transferaze Lipide

Glucide
α -cetoglutarat glutamat

Glutamat - DH

NH4+ Uree
 Generalitati

Aminoacizii reprezinta unitatile de baza in structura proteinelor.

R – CH – COOH

–
NH2
R – catena laterala ce difera de la un amino acid la altul si confera proprietati
specifice amino acizilor.

Gruparile carboxil (-COOH) si amino (-NH2) cat si gruparile functionale ale

aminoacizilor imprima proprietati acido-bazice peptidelor si proteinelor influentand
decisiv structura si implicit si functia acestor molecule.

La pH fiziologic (7,37 – 7,47) - structura de amfolit sau zwitterion;

R – CH – COOH R – CH – COO- R – CH – COO-

–

–
+
NH3 +
NH3 NH2
 Punctul izoelectric si influenta catenei laterale asupra
proprietatilor aminoacizilor

Punctul izoelectric (pI-ul) este pH-ul la care molecula (aminoacid, peptida,

proteina) este in forma amfolita, adica sarcina moleculei este zero.

De obicei valorile punctului izoelectric variază între 2,9 și 12,5 și se determină prin
diferite metode: potențiometrice, electroforetice sau calcul matematic.

pI = (pK1 + pK2): 2
pK1 si pK2 reprezinta pK-urile gruparii amino respectiv carboxil

Biochimie medicala
 Rationament de calcul al pI-ului tirozinei

pI de tirozină este de 5,66 (media de 2,20 pentru

pKa carboxil și 9,11 pentru pKa amino).

Dacă pKa-ul lanțului lateral ar fi fost mai mic decât

9.11, atunci ar fi fost luat in calcul pKa-ul lanțului
lateral.

Aceeași logică se aplică in cazul cisteinei insă,

deoarece lanțul lateral are un pKa mai scăzut decât
gruparea amino, se ia in calcul pKa-ul pentru
carboxil și lanțul lateral.

Această procedură poate fi, bineînțeles, extinsă la

aminoacizii cu catene laterale acide (acid aspartic,
acid glutamic) și cele cu catene laterale de bază
(lizină, arginină, histidină).

Biochimie medicala
 Valorile pKa si pl ale amino acizilor

Biochimie medicala
 Aminoacizi

punţi disulfidice
N-, O- glicozilare
PTM‘s oxidative
legături puternice
cu ioni metalici

Biochimie medicala
 Aminoacizi esentiali pentru organismul uman

Amino acizii cu rol in sinteza de

substante biologice importante in
organism:
-catecolaminele
(fenilalanina/tirozina),
- serotonina (triptofan),
- histamina (histidina).

Biochimie medicala
 Localizarea cailor metabolice de formare/transformare a aminoacizilor

Proteinele din alimente – principala sursa de aminoacizi

Proteaze /hidroliza

Aminoacizi sunt absorbiti si prin vena porta ajung la

A. Aminoacizi utilizati
si pentru sinteza proteinelor
proprii sau a unor
proteine functionale care
trec in circulatie.
Rc. de transaminare si dezaminare oxidativa
B. O parte din aminoacizi
trec in circulatia
sanguina . “pool-ul”
hepatic renal
Uree AMONIAC NH 4+ endogen.
aminoacizi ajung in
diferite tesuturi
Ficatul şi aprovizionarea lui cu sânge