CURS 6

METABOLISMUL
HIDROELECTROLITIC

Organismul animal dispune de o serie de sisteme reglatoare care ii asigura

mentinerea unui continut determinant si relative constant in apa si saruri. Toate
reactiile biochimice se desfasoara in mediu apos si sunt influentate in mare masura de
compozitia in ioni a mediului.

METABOLISMUL APEI

In organism apa poate fi de origine endogena sau exogena.Apa de natura

exogenaprovine din lichidele ingerate si alimente solide. Apa de origine endogena
este apa ce rezulta din reactiile biochimice ce alcatuiesc metabolismul.
Apa, datorita proprietatilor sale fizico-chimice intra in compozitia tuturor
celulelor si tesuturilor, avand un rol primordial intre componentele minerale ale
organismului. Apa alcatuieste mediul in care se petrec toate procesele fizico-chimice
specifice vietii astfel ca o pierdere de 15% poate duce la perturbari metabolice grave
si chiar moartea.
In medie, pentru 100 calorii produse in organism, prin arderi se formeaza 12 g
apa. Organismul uman primeste zilnic cam 40g/kg corp apa din care 35g reprezinta
apa exogena iar restul apa endogena.
Necesitatea de apa se traduce fiziologic prin senzatia de sete(setea).
Pentru a se mentine echilibrul hidric, cantitatea de apa introdusa in organism va
trebui eliminata in cursul unei zile. Mentinerea unui nivel relativ constant al cantitatii
de apa se face prin compensarea ingerarii si formarii apei in organism cu eliminarile
corespunzatoare a acesteia, care are loc prin rinichi, piele, intestine, plamani.
Reglarea esentiala a echilibrului hidric este realizata pe de o parte de senzatia
de sete care cere o noua cantitate de apa ce trebuie ingerata si pe de alta parte de
rinichi care prin activitatea lui poate stimula eliminarea sau retinerea apei in
organism.
Un adult de 70 kg ingera normal cca 1,5-3 litri apa in 24 ore si elimina tot
aceiasi cantitate prin plamani, intestin, rinichi, piele.

Rinichiul: produce zilnic 180 litri urina primara, din care 178-179 litri se
reabsorb, ramanand pentru eliminare 1-1,5 litri urina finala. In cazuri de afectiuni
patologice(diabet insipid) se poate ajunge la eliminarea unor cantitati enorme de
urina(20-30litri in 24 ore) din cauza deficientei functionarii tubilor renali si implicit
reabsorbtiei apei.
Plamanii: prin plamani, in procesul respiratiei, se elimina 1/3 din cantitatea
totala de apa eliminata de organism sub forma de vapori. Aerul inspirat contine 1,5%
vapori de apa, iar cel expirat 6% vapori de apa la t=37 0C. Aceasta cantitate creste in
cazuri de febra, efort fizic, emotii, putand ajunge pana la 3 litri.
Prin piele apa se elimina sub forma de transpiratie vizibila sau invizibila intre
0,3-0,5 litri/zi.
Atat eliminarea prin plamani cat si prin piele, este conditionata de temperatura
mediului ambiant si temperatura corpului, de umiditatea mediului ambiant si
ventilatia(curentii de aer). In timpul perioadelor caniculare se cunosc situatii de
eliminare a unei cantitati de apa sub forma de transpiratie de pana la 10 litri apa pe zi.
Prin intestin, sub forma de materii fecale, se elimina o cantitate redusa de apa.
Aceasta creste in cazuri(situatii) exceptionale(patologice) cum ar fi diareea, cand se
elimina apa in cantitati mari.
Apa existenta in organism este in continua miscare, in continua improspatare.
Viata biologica mijlocie a unei molecule de apa este de 1-5 zile la copil si 14 zile la
adult. Apa formeaza 60% din greutatea corporala a unui om. Astfel, la o persoana de
60-70 kg, exista 36-42 litri apa. Continutul de apa variaza in functie de varsta, sex,
conformatie. Continutul cel mai ridicat de apa (de66-86%) il are nou-nascutul.
Barbatul adult are cca 62-72% iar femeia cca 40-52% apa. Persoanele grase au
continut mai scazut de apa decat una slaba.
Continutul de apa variaza in functie de organe, tesuturi si activitatea acestora,
maximul de apa continandu-l lichidele din organism:
- lichidul cefalorahidian: 99%
- lacrimi: 98%
- suc gastric: 97%
- sange: 77-81%

METABOLISMUL ELECTROLITIC

Electrolitii sunt acele substante care in solutii apoase sunt complet disociate in
ioni(electroliti tari) sau partial disociate(electroliti slabi). Electrolitii de intensitate
majora pentru procesele vietii sunt electrolitii tari: fosfatii, clorurile, sulfatii metalelor
alcaline. In lichidele organismului se gasesc si electroliti slabi ca acizii organici( acid
lactic, acid uric).
Echilibrul hidric al organismului este dependent de electrolitii din organism si
impreuna sunt coordonate endocrin. Astfel hipofiza anterioara influenteaza
metabolismul apei prin secretia de hormoni cu actiune diuretica, iar hipofiza
posterioara prin hormoni cu actiune antidiuretica. Orice modificare a concentratiei
electrolitice aduce dupa sine o miscare a apei. Mentinerea la un nivel relativ constant
a electrolitilor din organism este facuta de hormoni ai glandei tiroide, a glandei
paratiroide si a corticosuprarenalei.
Orice retinere sau eliminare de apa sau de electroliti implica modificarea
presiunii osmotice. Exista o interdependenta intre presiunea osmotica(datorata
electrolitilor solviti) a mediului intern si cantitatea de apa existenta in organism.
Dintre electrolitii existenti in organism, ionii de sodiu Na + si ionii de magneziu
Mg2+ au rol de inhibitori ai diurazei prin stimularea capacitatii de inhibitie a
proteinelor si deci pot provoca retinerea apei in organism, ducand la producerea de
edeme, iar ionii de potasiu K+ si ionii de calciu Ca 2+ au actiune inversa, provocand
eliminare excesiva a apei. Atunci cand apa este eliminata excesiv din
organism(patologic) sau cand aportul din afara este insuficient, viata devine
imposibila. Primele organe care isi inceteaza activitatea in acest caz sunt creierul si
rinichiul.
Substantele minerale nu pot fi sintetizate de organism, de aceea ele intra in
organism prin alimente. Eliminarea lor din organism se face prin:
- rinichi, sub forma de urina;
- piele, sub forma de transpiratie;
- intestin, sub forma de fecale.

Rolul electrolitilor

- influenteaza excitabilitatea nervilor si muschilor;

- activeaza enzimele;
- mentin presiunea osmotica;
- mentin echilibrul hidric;
- au rol de transportori de sarcina;
- transmitatori de informatie ;
- stabilizatori ai structurilor ;
- mentinerea caracterului neutru prin ionii de clor(Cl-).

Continutul de sodiu
Mecanismele ce regleaza cantitatea de ioni de Na+ din organism sunt cele care
mentin constante volumul lichidului interstitial. Aceasta reglare este facuta
preponderent de aldosteron-hormon produs de corticosuprarenale. Secretia de
aldosteron este stimulata de : regim alimentar desodat, scaderea volumului lichidului
extracelular(pierderi mari de apa),hemoragie. In cazuri deosebite(ex: traume psihice,
interventii chirurgicale, stress) alaturi de aldosteron participa la reglarea cantitatii de
Na+ si hormonii glucocorticoizi.
Deficitul de Na+ apare:
- in cazul unei homeostazii normale, apare deficitul de Na + dupa voma
prelungita. Na+ se gaseste in sucurile gastrice, fistule digestive, diaree prelungita
urate de administrarea apei;
- pierderea Na+ poate sa apara in caz de transpiratii abundente, urmate de
ingestia masiva de apa;
- in cazul unei homeostazii dereglata, apare pierderea de Na+;
- in cazul deficitului major de aldosteron(ex: insuficienta
corticosuprarenalei-duce la boala ADDISON);
- in cazul in care celulele tubilor renali nu raspund la actiunea
aldosteronului desi el exista in cantitati optime;
- in cazul reluarii diurezei la un bolnav cu insuficienta renala acuta;
- in cazul regimului desodat al cardiacilor;
Compensarea deficitului de Na+ se face:
- prin mobilizarea Na+ din oase si tesut conjuctiv;
- prin exagerarea eliminarilor de apa care se face in urma sintezei de
ADIURITONA.
 Excesul de Na+ apare:
- dupa administrarea intravenoasa de solutii hipertone la bolnavii cu
blocaj renal;
- la naufragiatii care au consumat apa de mare;
- la cardiacii supusi la asa numita cura de sete

Valori normale sunt : 135-150mEq/l

Retentia de sodiu insoteste de obicei retentia de apa,depinde de secretia de

aldosteron si este importanta in patogenia edemelor.

Continutul de potasiu
90% din potasiul organismului se gaseste in citoplasma celulara, fiind in
stransa legatura cu metabolismul proteic. O mare cantitate exista in sucurile digestive
si de aceea scade mult in caz de voma sau diaree. Aportul alimentar zilnic este de 3-5
grame. Eliminarea de potasiu( K+) se face pe cale renala, fie prin reabsorbtia lui din
urina primara la nivelul tubilor renali proximali, fie prin secretia lui la nivelul tubilor
renali distali. Eliminarea de K+ este in stransa legatura inversa cu aceea de Na + si in
competitie cu eliminarea ionilor de H+.
Rolul K+:
- conditioneaza excitabilitatea celulara si propagarea influxului nervos;
- favorizeaza activitatea unor enzime intracelulare;
- este necesar pentru secretia si stocarea insulinei.
Valori normale in sange: 3,4-5,4 mEq/l

HIPOTASEMIA este atunci cand potasiul este sub 3,4 mEq/l, si apare in caz de
voma, diaree sau insuficienta renala tubulara pe care o intalnim in insuficienta acuta
si pielonefrita cronica.
HIPERPOTASEMIA este atunci cand potasiul are valori mai mari de 5,5 mEq/l
si apare in cazul suferintelor celulare insotite de aberari ale functiei renale. Daca
valoarea potasiului sangvin depaseste 7mEq/l, se recomanda hemodializa, iar daca
depaseste valoarea de 9 mEq/l, se produce decesul.
Manifestari:
- modificari mari cardiovasculare ce se vad pe EKG;
- furnicaturi la nivelul musculaturii fetei;
- slabiciune musculara urmata de paralizie flasca, progresiva,
ascendenta.
Tratamentul se face cu glucoza, insulina, gluconat de calciu, care se
administreaza sub monitorizare permanenta a EKG.

Continutul de calciu
90% din calciul din organism este de[pus in oase, iar cel care circula cu sangele
cam 9-11%. Calciul din sange il intalnim sub 3 forme:
- sub forma de proteine. Acesta reprezinta jumatate din calciul sangvin.
Este neionizat, nedifuzabil si este forma inactiva fiziologica, forma de transport.
- difuzabil, dar neionizat, rezultand carbonati si citrati de calciu.
 - calciu ionic Ca2+ care este 2,1-2,7mEq/l, reprezinta forma fiziologic
activa cu rol in coagulare si in excitabilitatea neuromusculara.
Echilibrul de calciu depinde de aportul si pierderile de calciu. Necesarul de
calciu pentru un adult este de 0,6-0,8 g/zi, la sugar de 0,4-0,6 g/zi, iar la gravide, sau
cele care alapteza: 1,2-1,3 g/zi.
Aportul de calciu provine din alimente si din absorbtia intestinala a calciului
care se face in prezenta vitaminei D. Pierderile de calciu se fac prin urina si prin
materiile fecale, in functie de regimul alimentar.
Reglarea metabolismului de calciu se face de doi
hormoni:parathormonul(secretat de paratiroida) si calcitonina(secretata de tiroida).
Reglarea calciului sangvin se face pe baza mobilizarii calciului din oase. Vitamina D
stimuleaza pe de o parte absorbtia intestinala, iar pe de alta parte stimuleaza
activitatea parathormonului.
HIPOCALCEMIA(calciu sub 9mEq/l) poate sa apara in doua situatii:
- datorita calciului legat de proteine(ex:hiperhidratari)cand scade si
calciul ionic datorita lipsei vitaminei D. Acest tip de hipocalcemie are o semnificatie
clinica deosebita pentru ca nu influenteaza activitatea neuromusculara.
- datorita scaderii calciului ionic(apare in urma insuficientei paratiroidei)
. Manifestare: nu se mobilizeaza calciul din oase, se ajunge la cresterea
excitabilitatii neuromusculare, care se manifesta prin spasme ale musculaturii
extremitatilor glotei, convulsii. Se va administra calciu intravenos.
HIPERCALCEMIA(calciu peste 11 mEq/l poate apare:
- datorita calciului legat de proteina(apare in hemoconcentratie si se
rezolva prin rehidratare); acest tip de hipercalcemie nu are importanta clinica.
- datorita calciului ionic poate apare decalcifierea oaselor sau sa existe
unele leziuni ale tubilor renali, astfel incat calciul sa nu se mai elimine normal prin
urina. Se datoreaza hipersecretiei paratiroidei in cazul : insuficientei renale,
rahitismului, sarcinii, perioada de alaptare. In aceasta situatie, calciul total este peste
11mEq/l, calciul ionic este peste 5,5mEq/l iar calciul urinar este peste 200 mg in 24 h