Biochimie clinica

Biochimia este stiinta care aplica metodele de investigatie chimica in studierea compozitiei
chimice a organismelor vii si procesele chimice care au loc in ele.

Biochimia – formeaza puntea de legatura dintre biologie si chimie.

Biochimia - da o privire de ansamblu asupra proceselor biochimice care stau la baza

miscarii biologice a materiei vii.

Componentii chimici care stau la baza organizarii materiei vii sunt analizati de biochimia
statica: I – bioelemente (calciu, magneziu, fier, potasiu, zinc, fosfor, crom, carbon,

oxygen etc. ) II – sarurile minerale ( substantele anorganice) -apa, electrolitii, etc.

III – substantele organice (principiile alimentare)

1 -glucide

2-lipide

3-proteine

4-nucleotide

5-acizi nucleici

6-vitamine

7- enzyme (fermenti )

8- hormoni

Procesele chimice care au loc in interiorul materiei vii sunt cercetate de biochimia

dinamica. Totalitatea acestor procese se numeste metabolism.

Metabolismul reprezinta doua procese fundamentale: 1) Asimilatia 2) Dezasimilatia

Viata oricarei fiinte vii presupune o cheltuiala continuu de energie si totodata o permanenta
degradarea constituentilor organismului. Atat nevoile de energie cat si cele corespunzatoare
reinoirii constituentilortisulari sunt indeplinite de alimentatie.

APA

Continutul si repartitia apei in organism:

Apa reprezinta principalul constituent al tuturor fiintelor vii si indeplineste roluri

fundamentale - intra in structura tesuturilor

- reprezinta ”mediu intern ”in care se distribuie toate toate substantele solubile , organice si
anorganice.
 -transporta in organism atat substante nutritive cat si produsele de excretie rezultate in
urma diverselor procese biochimice din organism
-este ea insusi un metabolit (universal) , indeplinind fie rol de reactant, fie rol de produs de
reactie in numeroasele si diversele reactii biochimice fundamentale ( digestive, dislocarea
majoritatii constituentilor organismului, reactii de oxido- reducere, reactii in urma carora se
elibereaza energia metabolica = hidroliza ATP -ului /adenozin tri-fosfatul- compus
macroergic ))

-apa este considerate aliment indispensabil care asigura in organism desfasurarea normala
a metabolismului tuturor principiilor nutritive.

In organism , apa este repartizata in vasele sanguine si limfatice, in spatiile intercelulare

si in celule. Aceste domenii de repartitie a apei din organismele vii sunt grupate in 2
sectoare hidrice:

- sectorul intracelular – reprezinta aprox. 50% din greutatea corpului

- sectorul extracelular – reprezinta 20% din greutatea corpului

Echilibrul apei in organism

Volumul total al apei din organismul unui om sanatos este constant . Acest fapt dovedeste
ca in organism exista in permanenta un echilibru intre apa ingerata si cea excretata .

Pastrarea acestui echilibru este datorat bunei functionary a sistemului reglator din
hipotalamus precum si activitatilor renale si hormonale ( in special a secretiei de
vasopresina – hormonul antidiuretic decretat de hipofiza posterioara). Cand limitele de
variatie normala ale cantitatii de apa din organism sunt depasite, echilibrul se strica si
apar doua situatii :

1- Pierderi masive de apa din organism

2- Acumulari excesive de apa in organism
Aportul de apa in organism are doua proveniente :

-exogena - din ingestia apei ca atare sau sub forma apei continute in alimente

-endogena - din oxidarea principiilor alimentarein urma proceselor metabolice. Ex.: din
metabolizarea a 100g protein rezulta 46ml apa; din metabolizarea a 100g lipide rezulta 107
ml apa; din metabolizarea a 100g glucide rezulta 55 ml apa.

Pierderile de apa au loc in mod normal prin plamani, piele,urina si tractul

gastro-intestinal. Aceste pierderi variaza cu conditiile climatice , natura ratiei alimentare si

starea de sanitate. Pierderea in exces a apei (deficit de apa in organism )se instaleaza in

urmatoarele conditii: -secretie sudorala excesiva

-varsaturi abundente
-pierderi de scaune cu continut sarac in sodiu ( gastroenteritele sugarilor)

-diureza exagerata ( in cazul diabetului insipid) sau in caz de lipsa de raspuns a tubilor
renali la stimulul hormonal ( diabet )
Pierderile de apa in exces afecteaza sectorul extracellular deoarece se produce o crestere
a presiunii osmotice in plasma sanguine si lichidul interstitial. Apa celulara va fi extrasa din
cellule si apar manifestari caracreristice deshidratarii celulare : -senzatia intense de sete

-uscaciunea mucoasei bucofaringiene -hypotonia globilor ocular -febra

Cand pierderilede apa depasesc 15%din greutatea corporala, fenomenele sunt extrem
de gravesi perturbarile pot fi reversibile.

Dupa structura chimica , in compozitia sangelui, apa se gaseste in proportie de 90% iar
restul de 10% este reprezentat de substantele solide(elementele celulare ).

Excesul de apa in organism -apare ori de cate ori aportul de apa depaseste
capacitatea de excretie renala dintr-un organism. Conditiile care duc la aceasta anomalie
sunt urmatoarele :

1-secretia mare de hormon antidiuretic ( vasopresina ) produs de hipofiza posterioara

2-insuficienta corticosuprarenala

3-insuficienta renala acuta

4-boala de inima congestiva (severa)

5-ciroza ficatului

6-ingerare exagerata de lichide

Acumularera in exces a apei in organism determina dezechilibru acesteia si aparitia unor

tulburari grave.

Electrolitii

Electrolitii sunt introdusi in organism prin alimentatie iar eliminarile lor din organism se
face prin secretie sudorala , rinichi, la nivelul tubului digestiv, saliva suc pancreatic,bila.

Reglarea bilantului apei si electrolitilor este influentat de sistemul nervos si endocrin.

Principalii electroliti existenti in sange sunt : - -cationii ( ionul de Na​+​, K​+​, Ca​2+​, Mg​2+​,

Fe​2+​, Cu​2+​)

- anionii( ionul de clor Cl​-​, ionul fosfat HPO​4​2-​, ionul de sulf ( se gaseste sub mai multe
forme), ionul hidrogencarbonat, ionul de iod )

Elactrolitii indeplinesc multiple roluri in organism ,orice activitate biologica necesitand

prezenta unei anumite concentratii si a unui anumit echilibru al acestora

Cationii
Sodiul :

- este principalul cation al lichidului extracelular

-concentratia normala : 145mEq/l

- reprezinta principalul factor al reglarii presiunii osmotice si a echilibrului acido-bazic-
conditioneaza deplasarea moleculelor de apa din diferite compartimente ale organismului

- intervine in excitabilitatea neuromusculara

Aportul de Na​+​ ​este de 6-15g/zi si se face in special sub forma dee NaCl prin apa potabila si

alimente. Eliminarile de Na​+​ ​se fac prin urina , fecale si transpiratie.

Variatiile patologice ale Na​+​:

Hipernatremiile – se instaleaza atunci cand valoarea concentraiei plasmatice a Na​+

depaseste valoarea maxima normala.

- exprima pierderi de apa si nu acumulari de Na​+​ ​=natremii prin concentrare -se

mai intalnesc in traumatismele cerebrale

- insuficienta cardiaca

Hiponatremiile – apare atunci cand valoarea concentratie Na​+​ ​scade sub valoarea minima

normala. - se instaleaza dupa aport insuficient de sodiu

- deshidratari globale

- poliurii datorate diabetului zaharat

-insuficienta renala cronica

-insuficienta corticosuprarenala

Potasiul

-este un electrolit localizat intracellular

- aprox. 90% din K​+​ ​organismului se gaseste in citoplasma celulelor, in special in

musculature striata, miocard, hematii.

- concentratia normala in plasma sanguine este 4,5mEq/l

- are rol plasmatic, K​+​ ​fiind constituent al tesuturilor in care se gaseste fixat de protein

- are rol important in fenomenele de membrana, in procesele de permeabilitate , schimburile

la nivel cellular realizandu-se cu iesirea unei anumite conc. K​+​ ​din eritrocit si patrunderea
unei cantitati echivalente a conc. Na​+​ ​si H​+

- intervine in procesul de anabolism ( formare) a glucidelor si lipidelor.

- K​+​ ​influenteaza transmiterea influxului nervos

-participa la contractia musculara ( contractia miocardului )

- influenteaza contractia neuromusculara

Aportul alimentar de K​+ ​este de 3-5 g si asigura necesarul zilnic.

Eliminarile de K​+​ ​se fac in special pe cale urinara Reglarea metabolismului K​+​ ​se face prin
intermediul rinichilor.

Anomalii in metabolismul ​K+​

Hipopotasemiile - scaderi ale concentratiei K​+​ ​sub 3,5 mEq/l) datorate pierderilor
digestive dau urinare ( disgravidii, stenoza pilorica)

Hiperpotasemiile - cresteri ale concentratiei K​+​ ​peste 5,5mEq/l aparute atunci cand viteza
de iesire din cellule depaseste posibilitatile de excretie : - distrugeri celulare asociate cu
alterari ale functiei renale ( arsuri intinse, pancreatite acute hemoragice, hemolize
masive);

- insuficiente renale acute si cronice;

- insuficienta corticosuprarenala

- infarctul de miocard

Calciul

- in sange ,intreaga cantitate de Ca​2+ ​se gaseste in plasma, eritrocitele fiind lipsite de

acest ion. - conc.normala in plasma sanguina este cuprinsa intre 9 – 11mg%

- intervine ca factor decisive in procesul de excitabilitate musculara, de permeabilitate

celulara si capilara realizand impreuna cu ionul de Mg un adevarat ecran protector al
celulei.

- reprezinta unul dintre componentii procesului de coagulare si fibrinoliza

- ionii de Ca au proprietatea dea mentine normala presiunea sanguine

- principalul factor de reglare a calcemiei este hormonul paratiroidian, secretat de

glandele paratiroide.

-Vitamina D si lactoza favorizeaza absorbtia satistacatoare a calciului

-Alcoolul diminueaza absorbtia calciului

Aportul de calciu este in functie de regimul alimentar si de capacitatea de absorbtie a

intestinului. Pierderile de calciu au loc prin urina si fecale.

Variatiile patologice ale calciului

Hipocalcemia ​(scaderea concentratiei Ca​2+​ ​sub 9mg%)

- creste excitabilitatea neuromusculara. Se constata o crestere a tonusului muscular,
spasme ale musculaturii extremitatilor, spasm ale glutei, convulsii generalizate.

- insuficienta paratiroidiana

- carcinomul tiroidian

-insuficienta renala

-suferinte trofice cu friabilitatea parului si unghiilor

-cataracta – datorita perturbarii metabolismuluio

cristalinului - stari depressive

Hipercalcemiile ​( cresteri ale conc. Ca​2+​ ​peste 11mg%)

- cresterea conc. calciului ionic apare in urmatoarele situatii :

-hipertiroidism prin mobilizari excesive de saruri de Ca din

depozitul osos - defecte de eliminare

-exces de vitamina D

-aport exagerat de Ca (suplimente alimentare)

-nefropatii cornice

-boli endocrine neparatiroidiene