OBIECTIVUL analizei biologice in orice maladie (boala) este depistarea gradului de suferință a organului afectat si evaluate consecințelor functionale asupra altor organe. REZULTATELE obținute prin testele de laborator hematologice, biochimice, microbiologice, histopatologice, histochimice corelate cu datele clinic si paraclinice permit diagnosticarea corecta dar si diagnosticul diferențial al organului investigat (adică, exclude alte tipuri de patologii ). Simptomul clinic = ”simptom tehnic” de laborator – acesta confirma sau infirma diagnosticul clinic. Evaluarea biologica a stării structural- functionale a unui organ (organism),deși costisitoare economic, este o necesitate, deoarece , analizele de laborator permit diagnosticul precoce al unor boli in evoluție, ceea ce presupune, pe termen scurt, un cost economic crescut, dar, in timp, raportul financiar/social este favorabil . Pentru stabilirea unui diagnostic corect este nevoie de trei ”actori”: 1-medicul clinician 2-medicul de laborator 3- personalul medical ce realizează explorările paraclinice Diagnosticul corect de boala a unui organ se face parcurgând următorii pași: a) suferința de organ (hepatita, anemie, leucemie, diabet, etc) b) forma acuta sau cronica a bolii c) etiologia bolii(post virala, toxico-carentială, etc.) d) stadiul fiziopatologic al suferinței celulare e) precizarea altor boli asociate suferinței de baza. Recomandările privind efectuarea investigațiilor de laborator sunt de competenta medicului specialist : a) teste obligatorii : VSH, hemoleucograma, dozarea glicemiei jeun (la prima ora a dimineții), ureea sanguina,VDRL, sumarul de urina. b) teste necesare depistării patologiei suspicionate c)evaluarea gradului de suferință (etapa fiziopatologica a suferinței) d)după caz, investigații suplimentare pentru stabilirea diagnosticului diferențial e)după confirmarea diagnosticului suspicionat se impune evaluarea stării de sănătate a pacientului si recomandarea altui volum de investigații de laborator. Acesta sistematizare a planului de investigații biologice de laborator pentru un pacient, trebuie sa tina cont de criteriul economic si este deosebit de utila medicului in relația furnizor de servicii de îngrijire medicala – casa de asigurare de sănătate , care nu plătește decât un anumit număr si fel de servicii.
INVESTIGATIILE DE LABORATOR CE
POT FI RECOMANDATE DE CATRE MEDICUL DE FAMILIE
Anual, prin contractual-cadru dintre laborator si Casa de asigurări de sănătate se stabilește lista investigațiilor recomandate de medici persoanelor asigurate Analizele de sânge recomandate de medic spre a fi realizate de laboratorul – furnizor de servicii medicale, prin CASS : 1 – Hemoleucograma complete: *dozare hemoglobina *determ.hematocrit *nr. eritrocite *nr. reticulocite *nr.trombocite *nr.leucocite -formula leucocitară Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) Timp Quick Determinarea fibrinogenului Determinare grup sanguine ABO si Rh Evaluare anticorpi specifici antiRh
2 – Biochimie : - uree sanguine
- acid urinc seric - creatinine - calcemie:totala si ionica - magneziemie(det. magneziului) - sideremie (det.fierului) - glicemie a jeun -colesterolemie totala ( det.colesterolului total) - trigliceridemie (det. trigliceridelor) - lipemie totala - proteinemia totala - fosfataza alcalina serica - transaminaze serice (TGO,TGP) - bilirubinemie directa si totala( det. bilirubinei) - titrul ASLO - reactii de serologie pentru depistare sifilisului VDRL (RPR) - proteina C reactiva 3 – Analize din urina - examen complet de urina - urocultura - antibiograma - dozare glucoza - dozare protein
Determinarea constantelor biologice ale sângelui
Sângele este considerat un țesut lichid cu o compoziție eterogena , formata din: 1) o masa celulara formata din : eritrocite(hematii), leucocite (globule albe), trombocite (plachete ) 2) soluție apoasa = plasma , in care se găsesc toate componentele chimice ce contribuie la buna funcționalitate a unui organism( glucide, lipide ,proteine, vitamine, enzime, hormoni) Principala caracteristica a sângelui este menținerea constanta a compoziției si proprietăților mediului intern. Sângele, împreuna cu sistemul nervos asigura legătura cu toate organele organismului. Astfel, orice stare patologica din organism duce la modificări ale valorilor constantelor biologice ceea ce explica motivul pentru care sângele este cel mai analizat lichid biologic din organism. Cantitatea totala de sânge dintr-un organism reprezintă 7,5 – 8 % din greutatea totala a corpului uman. După recoltare, sângele este supus procedurilor specifice pentru a se efectua determinările indicate . Pentru determinările biochimice, recoltarea sângelui se realizează pe eprubeta corespunzătoare acestor analizări, anume , eprubeta (vacutainer) cu dop roșu. După recoltarea sângelui pentru a efectua determinările constantelor chimice, eprubeta este lăsată in repaus timp in care sângele va coagula si se va separa in cele doua componente amintite mai sus: partea solida, alcătuita din elementele figurate (leucocite, hematii, trombocite) si partea lichida ce poarta numele de ser sanguine si din care se realizează determinările biochimice pentru o mai buna separare se poate centrifuga eprubeta de biochimie 10 min la 3500 turații/min. Pentru determinările hematologice se recoltează sânge venos sau sânge capilar in eprubeta specifica (vacutainer cu dop mov) care conține 0,5ml anticoagulant (heparina). După recoltare eprubeta pentru determinările hematologice se amesteca ușor pentru a evita coagularea sângelui. Sângele capilar se recoltează din pulpa degetului, lobul urechii, prin înțepare cu un ac steril, după dezinfectarea pielii. Pentru determinarea timpilor de coagulare, recoltarea se face in vacutainer cu dop albastru care conține o substanța ce nu permite coagularea acestei probe . Analiza acestor factori ai coagulării se realizează din plasma sanguina obținuta in urma centrifugării probei. Diferența dintre plasma si ser este aceea ca plasma conține ,in plus ,fata de ser, fibrinogen si factori de coagulare.