Biochimie clinica curs 2

Magneziul
- este un cation localizat predominant ​intracelular

-aprox. 35% din Mg​2+​ ​plasmatic este legat de proteine, restul se afla sub forma de ioni
liberi

- concentrația normala a Mg​2+​ ​in plasma sanguina este cuprinsa intre 2 – 2,6mg%

Magneziul îndeplinește o serie de funcții in organism:

- participa la metabolismul intermediar al glucidelor, lipidelor, proteinelor

- favorizează absorbția calciului, fosforului, potasiului si sodiului

-influențează contracția musculara si transmiterea influxului nervos -menține

presiunea arteriala normala pacienților diabetici non-insulinodependenți

-contribuie la utilizarea, de către organism, a vitaminelor din complexul B, a vitaminei

C si E
- are un rol decisiv in reglarea temperaturii corpului ( procesul de termoreglare )
- este un antiagregant plachetar

Modificări patologice ​ale metabolismului magneziului

Hipomagneziemia –​ reprezintă scăderea concentrației ionului de Mg sub 2mg% in
plasma sanguina

- afecțiunile patologice caracterizate de o scădere a concentrației Mg​2+​ ​sunt :

*osteomalacia ( diminuarea cantității de os determinate de o insuficienta mineralizare)
*rahitism ( boala metabolica produsa de carenta vit. D, Calciu, Fosfor ) * tetanie
(hiperexcitabilitate neuromusculara – contracturi, spasme, convulsii) *bolile
endocrine : boala Addison, hiperparatiroidism primar

*hepatite cronice
*ciroze
*pancreatita cronica
*boli cardiovasculare cronice
Hipermagneziemia​ – reprezintă creșterea concentrației ionului de Mg peste 2,6mg%
- poate apărea in insuficienta renala si stări de deshidratare
ANIONII
Asemenea cationilor, aceștia asigura menținerea unor constante biologice ale
organismului.
Clorul – este principalul anion al lichidelor extracelulare

-concentrația normala ionului de Cl​- ​este cuprinsa intre 109- 120mEq/l -

împreuna cu Na​2+​ ​contribuie la realizarea presiunii osmotice

- intervine in echilibrul acido-bazic prin participarea la schimburile ionice tubulare

-ionul de clor se găsește in celulele principale ale glandelor gastrice, în celulele
glandelor sudoripare si in fibrele colagene ale țesutului conjunctiv.

Aportul Cl​-​ ​se face prin alimente. Absorbția se face aproape in totalitate prin ileon
(ileon =porțiunea mobilă a intestinului subțire).

Eliminarea Cl​-​ ​se face aproape integral prin rinichi.

Patologia Cl​-​ ​in organism

Variațiile concentrației ionului de clor sunt un rezultat al dezechilibrului intre aport si
eliminare.
Hipocloremiile ​=scăderea conc. ionului Cl sub 109mEq/l datorita următoarelor
cauze:
*pierderi de suc gastric: diaree, vărsături
*administrarea îndelungată de diuretice de tipul furosemid
*insuficiente renale cornice si acute, alcaloze metabolice prin administrare excesiva
de carbonat acid si acidozele gazoase
Hipercloremiile = creșterea conc. ionului Cl peste 120mEq/l sunt consecința
următoarelor situații:
*aport crescut de cloruri când rinichiul este deficitar

*in deshidratări si hiperhidratari hipertone si se însoțesc de hipernatremie

*afecțiuni care reduc eliminarea de Cl​- ​(nefropatii interstițiale, acidoza tubară

renala )
Oligoelementele – Fier, Cupru, Zinc, Nichel, Cobalt, Mangan, Seleniu, Crom
 FIERUL
Organismul unui adult conține 4-5 g de fier, din care cea mai mare parte se
găsește sub forma de combinații cu porfirinele rezultând compusul hem, care
combinându-se cu diverse proteine formează hemoproteinele - hemoglobina,
mioglobina, enzime heminice – care reprezintă forma funcțional activa a fierului.
Aproximativ 25% din fierul organismului reprezintă forma de stocare , legata
de proteină, in feritină si hemosiderina iar mai puțin de 1% se găsește in plasma si
lichidul interstițial, legat de o proteina transportatoare numita transferina (siderofilină).

Variații fiziologice ale ​sideremiei ( concentrația fierului in sânge ​)

La bărbați, sideremia este cuprinsa intre 90-160 ug% iar la femei sideremia este intre
80-130ug%.
Din cauza icterului fiziologic al nou-născutului, sideremia este ușor crescuta in
primele 5-8 zile de la naștere, scăzând apoi sub valorile medii ale adultului.
Variațiile patologice ale ​sideremiei
Sideremia sca​de in:
*anemiile feriprive si in general in carenta de Fe,
*in stări infecțioase, mai rar cornice,
* in nefropatii cornice,
*poliartrita reumatoida,
* in procesele neoplazice.
Creșterea sideremiei ​are loc in următoarele situații :
*degradarea eritrocitelor si eliberarea de fier din hemoglobina decurge mai rapid
decât procesul de captarea Fe in măduva osoasa , fenomen caracteristic anemiilor
hemolitice
*creșterea Fe seric in hepatitele acute si in puseele evolutive ale unor hepatite cronice
si ciroze se datorează unei eliberări de feritina din celulele hepatice lezate.
Cuprul, Cu – 96% se găsește incorporat in ceruloplasmina, o alfa​2 ​globulina. Surse
alimentare bogate in Cu sunt : crustaceele, ficatul de bovine, cerealele nedecorticate,
nuci, mazăre, prune.
Creșteri patologice ale conc. Cu seric ​si ale ceruloplasminei apar in : * infecții acute si
cornice
*infarctul miocardic *leucemii acute *procese neoplazice

Scăderi ale conc. Cu seric si ​a ceruloplasminei apar rar, in sindromul nefrotic, datorită
pierderii pe cale urinara.
Zincul, Zn – din ser se afla legat de alfa​2 -​macroglobulina si unele enzime plasmatice
: fosfataza alcalina, lactatdehidrogenaza (LDH).
* are rol in diviziunea celulara si in creștere
*este important in vindecarea rănilor, care necesita formarea de celule noi
*este esențial in funcționarea sistemului reproducător masculin – reglează
metabolismul testosteronului in prostate
*favorizează absorbția unor vitamine -complexul B si vit. A
Necesarul zilnic de Zn : 15 mg

Alimente bogate in Zn : - stridiile

- carnea de miel, porc
- ficat
- oua
- mazăre
- grâu încolțit
- semințe de dovleac
Variații patologice - Scăderi ale conc .Zn seric : sarcina, boli infecțioase (TBC),
pierderi renale (sindrom nefrotic), in inflamații.
- Cresteri ale conc. Zn seric :reumatismul acut si stări de hemoliza. Dozarea Zn
seric se face prin spectrofotometria de absorbție atomica.

Nichelul ,Ni – se găsește in plasma legat de albumine si alfa​2​-macroalbumine.

Creșterea valorii conc. Ni apare in infarctul de miocard acut. Scăderea conc. Ni apar
in ciroza hepatică si uremie.
Cobaltul, Co – se găsește legat ca ion de vit. B​12 ​si are rol de activator sau inhibitor al
multor enzime.
Necesarul zilnic de Co este de 5 – 8 ug iar alimentele bogate in acest element sunt :
stridiile , algele marine, ficat, rinichi.
Manganul, Mn – intra in constituția unor enzime, si este factor necesar biosintezei
colagenului, folosirii de către organism a vit. C, biotinei, tiaminei (B​1​).
-joacă un rol in metabolismul glucidic, lipidic, protidic, - ajuta la
buna funcționare a sistemului nervos

- util in producerea hormonilor sexuali

- este un antioxidant
- previne cancerul si maladiile cardiace
Surse alimentare ​de mangan : nucile, cerealele nedecorticate, frunzele vegetalelor
verzi, mazărea, sfecla si gălbenușul de ou.
Carente de Mn ​se întâlnesc rar, manifestate de tulburări cutanate, iar la copii poate
provoca întârzierea creșterii si surzenie.

Seleniul, Se – este un antioxidant puternic – detoxifiant al radicalilor liberi si a unor

metale grele ( mercur, cadmiu, arsen).
-rol protector împotriva cancerului

Cromul, Cr – se găsește In sânge in conc.1 -2 ug%.

- important in metabolismul glucidic : stimulează celulele beta ale pancreasului in
producerea de cantități mari de insulina si totodată, creste eficienta insulinei pentru a
menține conc. glicemiei normala.
- rol activator al unor enzime

- participa la sinteza acizilor grași

- inhiba formarea plăcilor ateromatoase.
Alimente bogate in crom ​: șunca, crustacee, carnea de curcan, conopida, sucul de
grepfrut.
Deficienta​ de Cr duce la declanșarea aterosclerozei.