Este un microelement ce intra in componenta vitaminei
B12, care are un rol esential in formarea celulelor rosii ale sangelui, hematiile. Este cunoscut pentru proprietatile vasodilatatoare. Foarte putin reprezentat in organism Lucreaza impreuna cu vitamina B12, sub forma de cobalamina. Impreuna cu fierul, acesta constituie un eficient factor antianemic. Contribuie la autoapararea organismului, la mentinerea integritatii sistemului nervos, precum si la procesele de crestere. Cobaltul este indicat intr-o serie de afectiuni, cum ar fi: palpitatiile, anxietatea, hipertensiunea arteriala, spasmele si blocajele vasculare.
Doza zilnica
Se masoara in micrograme (mcg). Nu s-au
stabilit doze zilnice, dar in mod obisnuit, necesarul organismului nostru este redus, de ordinul a maximum 8 mcg pe zi. Deoarece este chimic legat de vitamina B12 din organism, persoanele care sufera de deficienta de vitamina B12 sufera si de deficienta de cobalt. Excesul in cobalt este rar intalnit, el putand provoca hipertrofia tiroidei.
Afectiuni asociate lipsei de
cobalt
Anemie
Surse de cobalt
Cobaltul poate fi gasit in multe alimente, in
special in cele cu un nivel ridicat de vitamina B12, incluzand aici ficat, scoici, stridii, carne slaba de vita Mai gasim cobalt si in fructe si legume: caise, cartofi, cirese si visine, ciuperci, fasole uscata si fasole verde Prin rafinare si pregatire culinara, se pierd peste 50% din cantitatile de cobalt continute initial de produsele respective.
CUPRU (Cu)
Un element indispensabil vieii.
In corpul omenesc exista o cantitate mica de cupru, cu greutatea cuprinsa intre 100 si 150 mg., repartizata intre diferite organe, dar mai ales in ficat, tesuturile oculare si par. Continutul de cupru al organismului variaza de la individ la individ. Un continut mai mare decat normal este intalnit la bolnavii de ciroza, de TBC sau de anemii cronice. Se gsete n toate esuturile organismului, dar cel mai mult cupru se gsete n ficat, iar cantiti mai mici se gsesc i n creier, inima, rinichi i muschi.
Organul central al metabolismului
cuprului este ficatul.
De aici trece in sange sub forma combinata cu o
proteina. Absorbtia cuprului se face prin hrana, iar excretia pe cale digestiva, prin bila si materii fecale. Cuprul interfereaza cu fierul in procesul de hematopoeza (proces de formare si de maturizare a celulelor sangvine).
Deficitul acestui metal favorizeaza
depozitarea fierului. Metabolismul sarurilor de cupru este, in acest caz, controlat de hormonii hipofizari.
Functii ale cuprului in
organism
Cuprul intervine in activitatea generala a organismului
prin intermediul a diferite metabolisme. Sarurile de cupru ajuta la mentinerea integritatii peretilor vasculari (prin interventia in metabolismul tesutului conjunctiv) si intervine in fenomenul mielogenezei si in cel de osificare. Lipsa lui poate produce fenomenul de osteopatie. La copii, deficitul de cupru poate duce la tulburari in formarea globuleleor rosii, ceea ce favorizeaza aparitia anemiei. Cuprul actioneaza, totodata, ca antiinfectios in apararea organismului, in efectele antiinflamatorii ale reumatismului acut, precum si in cel antitumoral.
Neasimilarea n mare msur a cuprului
din organism poate duce la trei boli rare:
Boala Wilson, cnd organismul nu este n
msur s reglementeze absorbia de cupru i
astfel cuprul se acumuleaz n ficat; Boala Menkes, cnd organismul nu poate face rezerve de cupru, de unde rezult lipsa acestuia; Toxicoza prin cupru (este o boal cu origini necunoscute i foarte rar, mai ales la copii), cnd cuprul se adun n ficat.
de iod din organism. n tiroid, iodul este folosit la sinteza hormonilor tiroxinei i triiodotironinei, hormoni care au rol reglator al anumitor funcii metabolice, n special n controlul temperaturii Ajuta la arderea excesului de grasimi si contribuie la procesul de crestere. Are efect energizant pentru ca mareste capacitatea mentala. Mentine sanatatea parului, a unghiilor, a pielii si a dintilor. Se gaseste si in alte organe precum: glandele salivare, stomacul, glanda pituitar i ovarele.
Afectiuni asociate lipsei de iod
Gusa endemica intalnita in zonele
muntoase si subcarpatice datorita saraciei in iod a solului, hipotiroidism. Afectiune prezenta mai mult la femei decat la barbati datorita diferentelor hormonale
Doza zilnica
Doza zilnica recomandata este de 150 mcg
pentru adulti si 175-200 mcg pentru femeile gravide si cele care alapteaza.
In ce alimente se gaseste iodul?
Sarea iodata este principala sursa de
iod, apoi legumele cultivate in soluri bogate in acest mineral, ceapa si toate alimentele de provenienta marina.
SULF (S)
Are un rol-cheie in oxigenarea celulelor in general
si a creierului Ajuta la fortificarea oaselor si dintilor alaturi de alte minerale Transforma grasimile si carbohidratii in energie Este esential in biosinteza colagenului, element ce confera elasticitate epidermei, deci el este responsabil pentru sanatatea parului, pielii si unghiilor. Impreuna cu complexul de vitamine B influenteaza metabolismul bazal si este o parte componenta a aminoacizilor responsabili cu formarea tesuturilor.
Beneficiile sulfului
Sulful mentine tonusul pielii si confera
stralucire parului, deci este responsabil de imbatranirea tenului. Ajuta la prevenirea infectiilor bacteriene.
Afectiuni asociate lipsei de sulf
Insuficienta de sulf poate provoca dureri de
articulatie, cresterea nivelului zaharului, a trigliceridelor si a colesterolului din sange. Deficitul de sulf din organism cauzeaza tulburari digestive, creste riscul aparitiei tulburarilor de crestere si dezvoltare. Favorizeaza aparitia eczemelor si cresterea lenta a unghiilor.
In ce alimente se gaseste sulful?
Usturoi, ceapa, creson, ridichi, cartofi,
varza, salata verde, castravete, galbenus de ou, carne slaba de vita, fasole uscata, peste, varza.