Sunteți pe pagina 1din 6

Rolul fiziologic al elementelor minerale

Microelementele (numite și oligoelemente) sunt elemente chimice care se găsesc în cantități


foarte mici în soluri, roci, ape și organisme care sunt necesare pentru sporirea recoltei, îmbunătățirea
calității produselor vegetale și protecției plantelor și animalelor împotriva bolilor și agenților patogeni.
În organismele vegetale și animale sunt identificate cca. 80 de elemente, dintre care 75 % sunt
microelemente.
Substantele minerale intra în componenta hranei si sunt necesare la formarea tesuturilor, participa în
procesele biologice si fiziologice ale organismului. Ele se împart în macroelemente (potasiu, calciu,
fosfor, sodiu, magneziu, fier, clor, sulf), care exista în organism în cantitati mari, si microelemente
(zinc, cupru, crom, mangan, cobalt, molibden, iod, fluor, nichel s.a.) - în cantitati mici.
Microelementele intră în componența unor enzime, vitamine, hormoni și pigmenți.
Ele măresc activitatea enzimelor, accelerează procesele biochimice în organism, stimulează
sinteza amidonului, zahărului, pectinei, acizilor nucleici, protidelor, grăsimilor ș.a.

Substanțele minerale sunt numite greșit în vorbirea curentă minerale, ele sunt de
fapt elemente de natură anorganică indispensabile organismelor vii. Elemente care sunt în componența
hranei plantelor și animalelor, aceste elemente anorganice se găsesc frecvent sub formă ionică, sau
legate de vitamine. Substanțele minerale spre deosebire de substanțele organice nu se distrug la
prezența căldurii sau aerului.

Desi reprezinta doar cca. 6% din greutatea corpului omenesc, rolul lor în organism este foarte
important, concretizându-se prin functii precum:

- constituie suportul structural pentru schelet (îndeosebi Ca, P, Mg);

-asigura mentinerea echilibrului acido-bazic în organism;

- asigura presiunea osmotica specifica intra/extra celulara;

- asigura excitabilitatea neuro-musculara

- activeaza numeroase sisteme enzimatice etc.

Partile vegetative aeriene ale plantelor si partile periferice ale semintelor suntmai bogate în
substante minerale decât tuberculii, radacinile si bulbii. Carnea animalelor tinerecontine o cantitate de
substante minerale mai redusa decât cea provenita de la animalele adulte;la animalele de aceeasi
vârsta, carnea slaba contine mai multe substante minerale decât carneagrasa.De asemenea, în carnea
vietatilor marine si în tesuturile plantelor marine exista o maimare varietate de substante minerale
decât la cele de apa dulce, aspect explicat prin bogatia însubstante minerale a apei marine.Dupa
proportia/cantitatea în care se gasesc în organism substantele minerale se clasifica în:
-macroelemente(peste 100 ppm) : calciul (Ca), fosforul (P), magneziul (Mg), natriu(Na), potasiu (K),
clor (Cl), sulf (S);
-microelemente,numite si oligoelemente(sub 100 ppm) : Fe, Cu, Co, Cr, Zn, Se, I, F,Mn, Mo etc.
- ultramicroelemente (elemente de radioactivitate naturala, care se gasesc în tesuturi în cantitati
infime): uraniu, radiu etc.
Unele minerale pot fi toxice pentru organismul uman (As, Pb, Mo, Zn, Cu, F, Se, Hg) în
conditiile în care prezenta lor depaseste anumite limite cantitative. Continutul produselor alimentare în
substante minerale se determina prin calcinare (ardere la +550oC, timp de 8-10ore). Cenusa totala
rezultata prin calcinare exprima continutul global de substante mineraleexistente în produse; ea
include pe lânga substantele minerale native (proprii produsuluialimentar) si substante minerale
încorporate sau de impurificare.
Calciul intra în componenta tesutului osos. Ionii de calciu stabilizeaza membranele celulare. El
este necesar pentru normalizarea proceselor de oxidare la nivelul sistemului nervos si de contractie a
muschilor, activeaza unii fermenti si hormoni, participa în procesul de coagulare a sângelui, are
actiune antiinflamatorie si desensibilizanta. Organismul uman contine circa 1200g de calciu, totodata
99% din aceasta cantitate se afla în sistemul osos.
Tesutul osos este rezerva principala de calciu si fosfor. Absorbtia calciului din produsele alimentare
are loc în intestinul subtire si ea se produce în prezenta vitaminelor D, proteinelor, acidului citric si
lactozei. Aminoacizii formeaza cu ionii de calciu compusi care se dizolva usor si se asimileaza.
Procesul de absorbtie si utilizare a calciului este îngreuiat de acidul fitinic, unii fosfati, acizi grasi,
acidul oxalic. Aceste substante transforma calciul în compusi indisolubili. Acidul fitinic se gaseste în
cereale (grâu, ovaz, secara).
Fosforul intra în componenta nucleotidelor, acizilor nucleinici, fosfoproteidelor, fosfolipidelor,
cofermentilor etc. Fosforul neorganic împreuna cu calciul contribuie la formarea oaselor. Fosforul, din
componenta nucleotidelor si acizilor nucleici, participa la procesele de pastrare si de folosire a
informatiei genetice, de biosinteza a acizilor nucleici, proteinelor, de crestere si separare a celulelor.
Compusii fosforului - ATF si creatinfosfatul - acumuleaza energia eliminata în procesul de glicoliza si
fosforilare oxidativa si care este utilizata pentru lucrul mecanic, electric si chimic în organism.
Fosforul neorganic mentine echilibrul acido-alcalin în organism. Deficitul de fosfor poate aparea ca
rezultat al folosirii timp îndelungat a hranei sarace în acest element, în perioada sarcinii si lactatiei, în
insuficienta de proteine, vitamina D. Micsorarea continutului de fosfor în organism provoaca
osteoporoza, osteomalacie, inapetenta, scaderea capacitatii de munca fizica si intelectuala. Sunt bogate
în fosfor crupele, ficatul, pestele, carnea, laptele, produsele lactate. Fructele si legumele contin o
cantitate mai mica de fosfor.
Potasiul regleaza metabolismul hidro-salin si intracelular, presiunea osmotica, asigura
echilibrul acido-alcalin, functia miocardului, mareste excretia sodiului si a apei din organism,
activizeaza unii fermenti. Folosirea îndelungata a diureticelor, hormonilor suprarenalelor, voma,
diareea, transpiratia abundenta pot provoca hipokaliemie cu adinamie, somnolenta, inapetenta,
oligurie, hipotonie, dereglarea ritmului cardiac. Hiperkaliemia poate fi provocata de hipofunctia
suprarenalelor, insuficienta renala.
In aceste stari la bolnavi apare adinamie, excitabilitatea marita a sistemului nervos, marirea diurezei,
dereglari ale ritmului cardiac. Dieta bogata în potasiu se recomanda în dereglarile de ritm cardiac,
hipokaliemie, insuficienta miocardului, hipokaliemia provocata de tratamentul îndelungat cu
corticosteroizi si diuretice. Cantitati sporite de potasiu contin fructele uscate, cartofii, carnea, pestele,
leguminoasele, strugurii si alte fructe si legume.
Sodiul în forma de clorura de sodiu intra în componenta tesuturilor si a sângelui, determina
sinteza acidului clorhidric în stomac, normalizeaza echilibrul acido-alcanic, presiunea osmotica, este
antagonistul potasiului. Hiponatriemia poate aparea ca urmare a unei diete bogate în potasiu,
consumata timp îndelungat, poate fi provocata de vomismente, diaree, transpiratie abundenta, folosirea
diureticelor, hipofunctia suprarenalelor.
În hiponatriemie moderata apare slabiciune generala, somnolenta, inapetenta; în hiponatriemia
pronuntata - voma, diaree, hipotonie, tahicardie, se poate observa pierderea cunostintei, convulsii,
creste vâscozitatea sângelui si azotemia. Este daunator si surplusul de sodiu. Persoanele ce consuma
clorura de sodiu în exces sufera frecvent de hipertensiune arteriala, prezinta dereglari ale functiei
rinichilor, la ele se mareste azotul rezidual în sânge. Norma zilnica în sodiu este asigurata de sarea de
bucatarie pe care o contine pâinea (2-3 g), de sarea folosita la prepararea bucatelor si cea consumata
în timpul mesei. Ratia alimentara zilnica trebuie sa contina 10-12g clorura de sodiu. Unii savanti
considera aceasta norma ca fiind sporita.
Sulful intra în componenta unor aminoacizi, vitamine, a insulinei, sistemului nervos, oaselor,
cartilajelor, bilei, sângelui. Sursa principala de sulf o constituie leguminoasele, crupele de ovaz, hrisca,
ouale, carnea, laptele, brânza.
Organismul omului adult contine pâna la 25 g de magneziu care intra mai ales în componenta
oaselor, fiind rezerva acestui element. Magneziul poseda actiune antispastica, vasodilatatoare, mareste
peristaltismul intestinal, eliminarea bilei si a colesterolului prin intestin. Dereglarea proceselor de
absorbtie la nivelul intestinului si folosirea diureticelor timp îndelungat poate provoca
hipomagneziemia cu aparitia osteoporozei, hipotoniei, convulsiilor, dereglarilor de ritm cardiac.
Deficitul de magneziu mareste excitabilitatea neuromusculara, provoaca halucinatii auditive, senzatia
de teama, tahicardie. Sunt bogate în magneziu tarâtele de cereale, crupele de ovaz, leguminoasele,
fructele uscate, ouale, nucile, sfecla, salata verde, morcovul, bacele.
Fierul intra în structura mioglobinei, hemoglobinei, a globulelor rosii si transporta oxigenul,
participa la sinteza unor fermenti, în lipsa fierului în sânge apare anemia feripriva. Cauzele ei pot fi
continutul redus de fier în ratia alimentara, lipsa acidului clorhidric în sucul gastric (se deregleaza
absorbtia acestuia), hemoragiile cronice, consumul sporit de fier în cazul femeilor în sarcina si al celor
care alapteaza copii. Anemia se observa si la copiii mici a caror mame sufera de carenta de fier. La
bolnavi apare slabiciune generala, cefalee, palpitatii, dispnee la efort fizic, scaderea poftei de mâncare,
anemia hipocroma, micsorarea rezistentei organismului la infectii.
Clorul intra în componenta clorurii de sodiu si participa la reglarea presiunii osmotice în
tesuturi si celule, la normalizarea metabolismului hidric si la formarea acidului clorhidric de catre
glandele stomacului. Clorul în componenta solutiei hipertonice a clorurii de sodiu micsoreaza
transpiratia la lucrul fizic si temperatura înalta a mediului înconjurator. Clorul se elimina prin piele cu
sudoarea, dar mai ales cu urina. Hipocloremia retine lichidul în tesuturi. La hipocloremie apare
somnolenta, anorexie, slabiciune generala, voma, tahicardie, hipotonie, convulsii, pierderea constiintei,
creste azotul rezidual în sânge. Produsele alimentare naturale nu sunt bogate în clor. Clorul patrunde
în organism cu clorura de sodiu adaugata în bucate.
Iodul asigura functia normala a glandei tiroide, în lipsa lui apare gusa. Iodul se afla în cantitati
mari în produsele marii (peste, alge s.a.), în oua, ceapa, usturoi. In localitatile cu continutul mic de iod
în apa este marit pericolul de aparitie a gusei endemice, de aceea se recomanda a folosi sarea de
bucatarie iodata. Dar trebuie stiut ca iodul nu este stabil si termenul de valabilitate a sarii iodate este
de 6 luni.
Fluorul se afla în dinti, oase, muschi, glandele endocrine. În lipsa lui apare caria dentara.
Continutul înalt de fluor în produsele alimentare si apa potabila provoaca fluoroza (manifestata prin
osteoscleroza, smaltul dintilor capata un aspect granular). Sunt bogate în fluor ceaiul, laptele,
galbenusul de ou, pestele de mare, spanacul, tomatele si apa de baut.
Cuprul intra în componenta unor enzime, intensificându-le actiunea, a proteinelor, participa în
metabolismul fierului, mareste actiunea hipoglicemica a insulinei. Insuficienta lui în organism provoaca
anemie. Cupru se afla în cereale, leguminoase, cartofi, coacaze negre, diferite fructe, legume.
Zincul este necesar organismului pentru cresterea normala, dezvoltarea si maturizarea sexuala,
normalizarea hemoglobinei si a proceselor de regenerare a tesuturilor, are actiune lipotropa,
îmbunatateste starea imunologica a organismului, intra în componenta insulinei si mareste actiunea ei
hipoglicemica. Carenta zincului în organism se exprima prin retinerea cresterii la copii si a dezvoltarii
lor sexuale, scaderea poftei de mâncare, prin anemie, hepatomegalie. Sunt bogate în zinc carnea,
pestele, ficatul, ouale, brânzeturile, nucile, cerealele, ciupercile.
Arseniul este un tonic, stimulant al poftei de mâncare. El înlesneste respiratia si actioneaza
binefacator în dermatoze. Insuficienta lui în organism provoaca oboseala generala, lipsa poftei de
mâncare, anemie, afectiuni respiratorii, eczeme, psoriazis, acnee. Arseniul se gaseste în germenele de
grâu, orez, usturoi, varza, spanac, nap, morcov, cartofi, mar s.a.
Cromul participa în metabolismul proteinelor, colesterolului, glucidelor. Deficitul de crom în
organism reduce sensibilitatea tesuturilor la insulina, înrautateste asimilarea glucozei în tesuturi si
sporeste continutul glucozei din sânge. În crom sunt bogate pâinea neagra, crupele, leguminoasele,
legumele.
Fiecare mineral aduce anumite beneficii organismului, din aceasta cauza nu pot clasifica
dupa importanta lor. Mineralele sunt esentiale pentru functionarea corecta a organismului,
majoritatea fiind implicate in metabolizare, echilibrul apei din organism si sanatatea sistemului
osos.
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Microelement
2. https://sanatatea.com/pub/alimentatie/2284-substante-minerale-macro-si-microelemente.html
3. https://www.scribd.com/document/80641416/substantele-minerale
4. http://www.sfatulmedicului.ro/Vitamine-si-minerale/mineralele-functii-si-beneficii_7562#Calciu