PRINCIPALELE TIPURI DE SUBSTANTE ORGANICE DIN PLANTE

Produsii primari ai fotosintezei sunt integrati intr-o serie de transformari

metabolice de asimilatie si dezasimilatie. Prin asimilatie, platelet isi sintetizeaza
substantele organice proprii care inmagazineaza energie, iar prin dezasimilatie
degradeaza aceste substante, degajand anergia necesara proceselor vitale.
Substantele organice sitetizate in plante pot fi substante cu rol principal ( de
exemplu : glucide, lipide ,proteine , vitamine ) sau substante cu rol secundar
( alcaloizii, glicozizii, taninurile , rasinile , uleiurile eterice, etc.)
Producerea de energie in plate se realizeaza prin biodegradarea substantelor
de rezerva reprezentate mai ales prin glucide, dar si prin lipide ,protide,etc.
Glucidele constituie principala categorie de substante organice din plante,ele
reprezinta produsii primari ai fotosintezei, din care se biosintetizeaza apoi toate
celalate substante organice din plante.
În plante glucidele sunt substanţe în care proporţia carbon /oxigen /hidrogen
este de 1 la 1 la 2 şi alcătuiesc substanţele de bază ale ţesuturilor de susţinere şi
ale tuturor celulelor vegetale. Dintre glucide, monoglucidele sunt întâlnite în
toate organele plantelor sub formă de pentoze şi hexoze.
Glucidele sunt substante organice cu functiune mixtă ce au în compozitia lor
atât grupări lice, cât şi o grupare carbonilică. Ele constituie o clasă de substante
foarte importantă atât pentru organismele vegetale, cât şi pentru cele animale.
Sub spect biochimic şi fiziologic, glucidele constituie o materie primă pentru
sinteza tuturor substantelor organice existente în plante: proteine, lipide,
cetoacizi, acizi organici, etc. De asemenea, constituie substante de rezervă
utilizate de către celule şi tesuturi (amidon şi glucide solubile) sau pot avea rol
plastic (celuloza, hemicelulozele, substanŃele pectice etc.).
Lipidele sunt substanţe grase simple şi complexe, insolubile în apă şi solubile
în solvenţi organici : alcoolii si eterul. Lipidele pot fi extrase din toate ţesuturile vii.
Lipidele, cunoscute şi sub denumirea de grăsimi, reprezintă esteri ai acizilor
graşi cu diferiti alcooli, cel mai adesea glicerolul. Se clasifică în fucntie de structură
în lipide simple şi complexe, iar în funcŃie de rolul lor în organismul vegetal în
ipide de rezervă şi lipide structurale (de constitutie). Acizii graşi sunt acizi
arboxilici cu un număr mare de atomi de C (C4-C24), fiind saturati sau nesaturati,
în functie de numărul de legături duble din catenă. Acizii graşi saturati cei mai
răspânditi în natură sunt: acidul caprinic C10, acidul miristic C14, acidul palmitic
C15, acidul arahic C20. Acizii graşi nesaturati pot avea o dublă legătură (ex. acidul
oleic C18), două duble legături (acidul linoleic C18), cu trei duble legături (acidul
linolenic C18), cu patru duble legături (acidul arachidonic C20). Alcoolii reprezintă
al doilea component al lipidelor naturale. Alcoolii aciclici monohidroxilici
corespunzători acizilor graşi superiori intră în structura cerurilor (ex. alcoolul
cetilic corespunzator acidului palmitic, alcoolul stearilic corescpunzator acidului
stearic). Glicerolul sau glicerina este alcoolul trihidroxilic care formează gliceridele
şi unele lipide complexe. Fitosterolii (stigmasterolul, sitosterolul) sunt alcooli
superiori cu structură tetraciclică care au 29 de atomi de carbon sunt prezenti
îndeosebi în semintele plantelor oleaginoase şi leguminoase. Cerurile vegetale cu
rol de protectie a organelor vegetale aeriene sunt formate din ceride (esteri ai
acizilor graşi cu alcooli superiori) hidrocarburi, alcooli şi acizi superiori, răşini, etc.
Lipidele complexe sunt esteri ai acizilor graşi la formarea cărora participă pe lângă
alcool şi acizi graşi, acidul fosforic, aminoalcooli, aminoacizi, inozitol sau glucide.
Fosfolipidele reprezintă lipidele din structura membranelor celulare, fiind cele mai
răspândite lipide complexe din plante.
Din punct de vedere biochimic, lipidele îndeplinesc următoarele functii în
organismele vegetale:
• Au rol plastic, intrând în structura membranelor plasmatice şi ale tuturor
organitelor celulare, împreună cu proteinele asigurând functionalitatea acestora;
• Au rol energetic, fiind întâlnite ca substante de rezervă în semintele plantelor
oleaginoase, prin hidroliza lor eliberându-se o cantitate mare de energie
biochimică;
• Constituie învelişul protector al organelor aeriene ale plantelor, sub formă de
cuticulă sau ceară, care împiedică pierderea excesivă a apei din organismele
vegetale;
• Participă direct sau indirect la diferite procese metabolice ca activatori ai unor
enzime, componente ale sistemului de transport al electronilor în cloroplaste şi
mitocondrii, etc;
• Reprezintă precursori importanti pentru sinteza unor vitamine, hormoni, etc.

Proteinele sunt macromolecule esentiale organismului vegetal, cu un înalt

grad de organizare structurală şi cu rol fundamental în structura şi functiile
celulei. Sunt alcătuite dintr-un număr mare de aminoacizi (legati prin legături
peptidice), a căror succesiune este determinată genetic. Imensa diversitate
structurală şi functională a proteinelor este determinată atât de numărul, tipul şi
secventa aminoacizilor componenti, cât şi de organizarea spatială,
configuratională a moleculei de proteină.
Proteinele sunt macromolecule cu structură complexă, în care atomii şi
grupele de atomi constituenti sunt dispuşi conform unui aranjament spatial
conformational, în cadrul aceleiaşi configuratii a moleculei proteice. Configuratia
indică aranjarea în spatiu a grupelor substituente din stereoizomeri, astfel de
structuri având de suferit la modificarea, iar conformatia indică modalitatea
dispunerii atomilor în spatiul tridimensional, ca o consecintă a rotirii acestora în
jurul unei legături simple existente în molecula respectivă.
Structura generală a proteinelor este determinată de următorii factori:
- caracterul legăturii peptidice (caracter partial de dublă legătură datorită
elocalizării electronilor π ai legăturii C=O din vecinătate);
- geometria legături peptidice (legătura peptidică având caracter parTial de dublă
legătură nu permite o rotatie liberă a atomilor de C şi N în jurul ei, fapt ce se
repercutează asupra organizării spatiale a proteinelor);
- natura catenelor laterale (-R) ale aminoacizilor componenti care pot prezenta
grupări polare (provenite din grupările funcTionale –COOH, -NH2, -OH, -SH) sau
nepolare;
- conformatia (organizarea stereospecifică).

Bibliografie :
1. CONF. DR. LILIANA BĂDULESCU - 2010 -Biochimie horticola