ALBINELE

Albinele sunt  insecte  zburătoare, clasificate în cadrul

superfamiliei Apoidea din cadrul subordinului  Apocrita, care mai
conține viespile și furnicile, care se hrănesc cu nectarul florilor (ca sursă de
energie grație conținutului de zaharuri) și cu polen (ca sursă de proteine,
folosit mai mult la hrănirea larvelor), activitate ce se soldează cu polenizarea
florilor și, în unele cazuri, cu producerea mierii și cerii.
Albinele sunt, de fapt, cele mai importante insecte
polenizatoare și interdependența între ele și plante fac
din acestea un excelent exemplu al unui tip de
simbioză cunoscută sub numele de „mutualism”, o
asociere între organisme diferite care este
avantajoasă pentru ambele părți.
Pe de altă parte unele specii de albine
produc miere din nectar. Albinele de
miere și albinele fără ac adună mari
cantități de miere, caracteristică ce
este exploatată de apicultori, care
recoltează mierea pentru consumul
uman.
Numărul speciilor cunoscute este de aproximativ 20.000 dar, probabil,
sunt foarte multe care încă așteaptă să fie descoperite.Multe specii de
albine sunt puțin cunoscute.
Cea mai mică albină este cea pitică (Trigona minima) cu lungimea de
circa 2,1 mm. Cea mai mare albină din lume este Megachile pluto, care
poate atinge lungimea de 39 mm. Tipurile cel mai comune de albine din
emisfera nordică sunt speciile de Halictidae, sau albinele atrase de
transpirație, niște albine mici care adesea sunt considerate în mod
greșit viespi sau muște. Cea mai cunoscută specie de albine este albina
europeană.
 Durata de viață a albinei lucrătoare, depinde de gradul de uzură ca
urmare a activităților intense desfășurate de aceasta (creșterea
puietului și activitatea de cules nectar și polen). Astfel albinele eclozate
în sezonul activ (din primăvară, martie până vara, în jurul lunii august)
trăiesc numai 40 de zile pe când albinele eclozate toamna trăiesc până
în primăvara viitoare, când se face schimbul de generații (6-9 luni).

De-a lungul vieţii, albina

munceşte în continuu, în
funcţie de vârstă. În primele 20
de zile, albina lucrătoare
execută tot felul de lucrări în
stup, iar în ultimile 15 zile ale
vieţii devine albină
culegătoare. Chiar în ultimele
zile de viaţă, albina de regulă
rămâne în stup, ea muncind în
continuare, până la ultima
răsuflare.
DOICILE – prima etapă din viaţa albinei, în care se ocupă de îngrijirea
puietului. Rolul lor este să încălzească puietul, să supravegheze
dezvoltarea şi să hrănească larvele.
CURTENCELE – grupul acesta de albine formează suita regală care
însoţeşte regina pretutindeni, rolul principal fiind de a hrăni regina, dar
asigură şi paza ei
CURĂŢITOARELE – asigură curăţenia în stup, adună toate resturile şi
impurităţile şi le scot afară.
STRĂJERELE - sunt albinele care asigură paza stupului. Ele păzesc
intrarea în stup, verifică fiecare albină care intră şi nu lasă nici un străin să
treacă. Dacă descoperă un intrus, dau imediat alarma.
VENTILATOARELE - sunt cele care, cu ajutorul aripilor, formează curenţi
de aer, asigurând microclimatul perfect pentru dezvoltarea familiei de
albine.
CERESELE - ele sunt albinele tinere care au glandele cerifere dezvoltate la
maxim şi produc ceara necesară la construcţia fagurilor 
ZIDĂRIŢELE – albine care, din solzişorii de ceară produşi de cerese,
construiesc fagurii, 
INGINERIŢELE – s-a observat că la construirea fagurilor noi sunt câteva
albine care fac “măsurători “ şi supraveghează zidăriţele în munca lor . Ele
sunt albinele care ştiu cum trebuie facută temelia pe care se reazămă
celulele
CERCETAŞELE – albine care în permanenţă cercetează
zona şi caută cules. În cazul în care descoperă ceva, la
întoarcerea în stup execută un “dans” mobilizator cu
care sunt capabile să informeze culegătoarele cu
exactitate despre cele descoperite.
SAGAGIŢELE – sau cărătoarele de apă. Stupul are
nevoie de apă, această apă fiind folosită la prepararea
hranei sau la asigurarea microclimatului în stup.
CULEGĂTOARELE DE POLEN – culeg polen pe care îl
depozitează ( în două coşuleţe aflate pe ultima pereche
de picioruşe) în timpul transportului la stup .
CULEGĂTOARELE DE NECTAR – acestea adună
nectarul preţios care va fi transformat, în stup, în miere.
CULEGĂTOARELE DE PROPOLIS – sunt albinele care
aduc în stup propolisul. Propolisul este transportat în
coşuleţe, iar descărcarea coşuletelor se face cu ajutorul
pintenilor.
CHIMISTELE - ele prepară păstura
(enzime+miere+polen ) necesară creşterii puietului.
MAGAZIONERELE – stau în stup şi se ocupă de
aşezarea mierii în funcţie de calitatea şi tipul ei.
Nectarul adus în stup înainte de a deveni miere este
mutat de câteva ori şi prelucrat în guşa albinei.
Magazionerele se ocupă de organizarea acestei munci .
Matca este cea mai longevivă dintre
membrii familiei de albine putând trăi până
la 8 ani (este însă eficientă economic doar
un an-doi, după care trebuie schimbată),
este activă pe toată perioada vieții putând
depune 1500-2500 și chiar 3000 de ouă în
24 de ore în luna iunie. În această perioadă
de pontă intensă regina este atent îngrijită
și bine hrănită de albinele din suita sa. În
familiile de albine care mor iarna din cauza
lipsei hranei, matca este ultima care
moare, fiind hrănită cu ultima picătură de
miere.

Durata de viață a trântorilor este între

două și opt săptămâni și variază în
funcție de sezon (activ sau perioadă
de repaus) și de zona geografică.
Trântorul este responsabil pentru fertilizarea matcii. Poate zbura până la
10-12 km departare de stup, pentru a ajunge la locul în care matca
trebuie să se împerecheze. Trântorul este atras în acest loc de către un
feromon produs de matcă. Scopul acestui feromon este să atragă cât mai
mulți trântori posibil, inclusiv pe cei care locuiesc în stupii din apropiere.
In jur de opt pana la zece trantori sunt necesari pentru a fertiliza o matca
în mod corespunzător. Fertilizarea se face în timpul zborurilor nuptiale
care pot avea loc în timpul aceleasi zile sau în zile diferite. Imediat după
împerechere, trântorul moare pentru că își pierde organele genitale.
Împerecherea cu matcile solicită o competiție și o selectie naturală ,
deoarece numai cel mai rapid și mai viguros dintre trântori reusește în
împerecherea cu matcile. Trântorul nu produce miere. Dimpotrivă, este
un mare consumator de miere. Totuși, acesta ajută familia albinelor
Trântorul are
,menținând un abdomen
caldura mare
puietului . și
ochi mari. Astfel, când vara este
pe sfârșit și mierea este din ce în
ce mai puțină în stup, albinele
lucrătoare încetează să mai
hrănească trântorii și îi izolează
pe aceștia în colțurile stupului sau
îi alungă afară din stup. Stupii
care nu au o matcă îi primește pe
trântori, dar după împerecherea
cu matca, aceștia sunt sortiți să
Când matca depune ouă în cuib, se sprijină cu picioarele de dinapoi pe
marginea celulei respective, îşi introduce abdomenul în celulă până la
fund şi depune acolo oul.Oul depus de matcă pe fundul celulei stă în
poziţie perfect verticală în prima zi, în a doua zi se înclină puţin (aprox.
la 45 de grade), pentru ca în a treia zi să fie culcat pe fundul celulei.
Matca porneşte depunerea ouălor din
fagurele mijlociu al cuibului, mergând din
centrul lui spre margini, în cercuri din ce în
ce mai largi. Când cercul din acel fagure este
suficient de larg, ea trece şi depune ouă pe a
doua faţă a fagurelui, apoi ocupă cu ouă cei
doi faguri vecini, din dreapta şi din stânga
celui mijlociu ; acolo însă cercul ocupat de
ouă e mult mai restrâns faţă de primul
fagure. În felul acesta, dacă s-ar tăia un cuib
în secţiune, s-ar vedea că forma lui e
aproape sferică.  Albinele au adoptat forma
sferică deoarece cea mai potrivită pentru a
putea fi acoperită la nevoie cu trupurile lor,
alcatuind un ghem strâns deasupra puietului
ca să-i ţină de cald, mai ales în cazul când ar
aparea dintr-odată o vreme prea rece. În
lipsa albinelor acoperitoare, puietul din
celule răceşte şi moare.
Ouăle depuse pe fundul celulelor au forma
alungită asemănătoare unor bastonaşe lungi de
1,4-1,6 mm, sunt curbate către partea dorsală şi
rotunjite la capete, au un capat mai ascuţit, mai
subţire (polul caudal sau anal)care are o
substanţă cleioasă cu care se prinde de fundul
celulei, iar celălalt mai gros, (polul oral sau
cefalic) are un orificiu numit micropil, pe unde va
pătrunde în ovul spermatozoidul pentru
fecundare. În această parte se va dezvolta capul
viitorului individ. Culoarea oului e albă ; este
învelit într-o coajă chitinoasă care are pe ea
desene hexagonale. În celulele de albine
lucrătoare şi botci ouăle sunt fecundate şi din ele
vor ecloza albine lucrătoare şi mătci, pe când în
celulele mari şi largi de trântori ouăle sunt
Între faguriişicuibului
nefecundate şi în
din ele vor special
ecloza pe trântori.
numai
porţiunile ocupate de puiet, stau
albine mai numeroase, albinele
clocitoare, care păstrează acolo o
temperatură constantă de 34°C, cu o
umiditate relativă de 55—60%, de
care puietul din cuib are nevoie
Cum fac albinele miere?

Procesul începe atunci când albina

culegătoare se aşază pe o floare şi culege
de pe ea nectar. Atunci când albina
culegătoare se întoarce la stup, ea îi
transmite nectarul unei albine din stup, care
îl transferă într-o celulă din fagure.Mierea se
face atunci când se întâmplă două lucruri:
-albina îi adaugă nectarului enzime care
transformă zaharoza din el în fructoză sau
glucoză;
-apa trebuie să ajungă de la 70% la 
aproximativ 18% din produsul final.

Albinele grăbesc acest proces agitându-şi

aripile, lucru care crează curent în stup,
ajutând apa să se evapore din nectar.Odată
ce nectarul s-a transformat în miere, albina
sigilează perfect celula din fagure cu ceară.
Dacă nu este închis etanş, atunci mierea
poate absorbi apă din aer, devenind
vulnerabilă la bacterii.
Cu ce hrănim albinele?

În scopul unei dezvoltări complete şi armonioase, familiile de albine au

nevoie de aşa-numita hrană energetică reprezentată de miere şi aşa-
numita hrană proteică – hrană plastică, reprezentată de polen şi păstură
(păstura reprezintă o modalitate de conservare de către albine a
constituenţilor polenului în urma unor procedee mecanice şi
biochimice). Hrănirea albinelor trebuie făcută pe cât posibil cu produse
naturale ale stupului, adică cu miere ,polen şi păstură şi numai în
absenţa acestora, respectiv numai în situaţii de excepţie, se va recurge
la înlocuitori ai acestor produse naturale.
În caz de necesitate şi de urgenţă pentru înlocuirea mierii se pot folosi
zahărul de masă.
Pentru hranirea lor si a puietului albinele folosesc nectarul si polenul
florilor. Pe langa nectar albinele mai folosesc si diferite secretii dulci
(mana) de origine animala sau vegetala. Consumul de miere si pastura
difera de la o perioada la alta, functie de anotimp si de prezenta sau
absenta puietului.
Ce folosim de la albine !
Produsele apicole - mierea, laptisorul de matca, polenul, propolisul,
veninul de albine si ceara - contribuie la intarirea organismului, astfel
incat persoanele care le consuma reusesc sa-si intareasca sistemul
imunitar slabit in urma diverselor afectiuni de zi cu zi.

Căpăceala este practic capacul de la fagure, cu care albinele „sigilează”

mierea depusă în fiecare celulă a stupului. Aceasta conţine miere, ceară,
propolis, enzime şi antibiotice naturale. Pentru a beneficia de beneficiile sale
este suficient să sugeţi mierea de pe căpăcel, iar mai apoi să mestecaţi
ceara care-l compune.
Fagurele de miere are efecte pozitive asupra cailor respiratorii. Deoarece
bolile cailor respiratorii sunt legate de tulburarea metabolismului si lipsei
unor nutrienti, acest produs iti va aduce intreg aportul de nutrienti de care
vei avea nevoie pentru a face fata oricaror boli.
Apilarnil – este in principal un extract din larvele de trantor, si mai contine
mici cantitati de laptisor de matca, pastura, miere si propolis.
 CURIOZITĂȚI DESPRE ALBINE ....
1.Albinele îşi pot comunica una alteia distanţa şi direcţia sursei de hrană prin anumite mişcări,
respectiv dansuri de tip “circular” (când distanţa până la flori este mai mică de 100 m, albina
descrie cercuri mici de-o parte şi de alta a stupului) şi “clătinat” (când distanţa până la flori
este între 150-3000 m, albina descrie un semicerc într-o parte, apoi înaintează în linie dreaptă
peste 2-3 celule şi descrie un nou semicerc în partea opusă). Dansul “circular” nu dă
orientarea, ci doar cel clătinat; durata şi sensul dansului “clătinat” sunt semnalele distanţei şi
direcţiei către sursa de hrană.
2. Cea mai bătrână albină din lume are 100 demilioane de ani. Stă conservată într-o bucată de
chihlimbar și a fost descoperită în Myanmar.
3.Expresia ”lună de miere” provine din folclorul nordic când tinerii căsătoriți consumau timp
de o lună câte o ceașcă de mied , băutură care era îndulcită cu miere.
4.Mierea ne ajută să devenim mai inteligenți .Ea conține un antioxidant puternic care ajută la
creierul să funcționeze mai bine.
5.Fiecare colonie de albine are un miros specific , astfel albinele știu să se întoarcă acolo unde
locuiesc.
6. bâzâitul pe care îl auzim când o albină se apropie de noi este produs de cele patru aripi care
se mişcă extrem de repede: peste 11.000 de bătăi pe minut.
7. albinele de miere pot recunoaşte chipurile oamenilor. În urma unor teste făcute de
cercetătorii australieni, albinele au putut distinge între anumite fotografii alb-negru cu feţe
umane.
8. O colonie de albine este constituită din 2,500 trântori, o regină de sex feminin (singura
fertilă) și 30,000 de albine muncitoare sterile.
9. Există mai multe specii de albine, datând din epoca dinozaurilor (albina din Myanmar).
10. Se pare ca albinele au venit din Extremul Orient si ca la inceput erau carnivore, ca viespile,
12. Mierea rezistă în mod natural la ciuperci, bacterii şi mucegai,  lucru care îi permite să reziste ani
întregi fără refrigerare.Mierea găsită după milenii în mormintele faraonilor era încă perfect
comestibilă.
13.În timpul vietii sale, o albina ajunge sa produca numai o lingurita de miere.
14. Mulţi oameni de ştiinţă au presupus că albinele adună din flori ceara gata făcută, apoi o
amestecă cu salivă, dându-i astfel o mai mare plasticitate pentru a construi fagurii.În 1684, Martin
menţionează că ceara de albine este un produs al activităţii biologice a albinelor. Peste 100 de ani,
Chunter a demonstrat că ceara de albine este secretată de anumite glandele ale albinelor.

15. Liniile de curent electric de înaltă tensiune au o influență negativă asupra activității și vitalității
albinelor. Acestea afectează productivitatea familiilor și le face agresive.
16. Mierea a fost folosită foarte mult timp ca tratament pentru rănile de război. Mierea ajută la
vindecare, pentru că absoarde umezeala şi are proprietăţi antibacteriene.
17. Albinele dintr-un stup vizitează 225.000 flori în fiecare zi.
18. Intre timp regina veche impreuna cu o parte din roi, paraseste stupul actual si pleaca in
cautarea altuia, unde sa inceapa o noua colonie.
19.  Ceara  este produsa de niste glande speciale aflate in abdomen, apoi secretata in stomac si
mestecata de albine. Producerea ei consuma multa energie.
20. Sunt necesare peste 1100 de intepaturi de albina deodata pentru a produce moartea unui om.