Eseu

O, tempora! O, mores!

“​O, tempora! O, mores!​” este o expresie în limba latină, însemnând “​O, timpuri! O,
moravuri!​”. Originea acestui adagiu se afla în opera ​Catilinaires​, aparţinând lui Cicero –
cuprinde o serie de patru discursuri celebre rostite de Cicero cu scopul de a-l ataca pe
Catilina,​ politician cunoscut, mai ales, pentru conspiraţiile sale împotriva Senatului roman.
Expresia apare, într-o formă identică – ​O, tempora! O, mores! – şi într-o altă scriere a
lui Cicero, în ​Verrine,​ referindu-se la lăcomia unui pretor al Siciliei – ​Verres ​– care distrusese
o serie de monumente, pentru a le lua podoabele, multe din aur, strângând, în felul acesta, o
avere uriaşă.
De atunci, expresia ​a rămas în conştiinţa publică şi se foloseşte şi astăzi, pentru a se
exprima revolta faţă de gradul de decădere a unei societăţi, faţă de moravurile individuale şi
colective.
Deşi au trecut atâtea secole de la vremea lui Cicero, se pare că expresia ​O, tempora!
O, mores! ​nu şi-a pierdut actualitatea, societatea contemporană oferind, adeseori, motive de
revoltă, din pricina ignorării, încălcării, cu bună ştiinţă, a valorilor, principiilor care ar trebui
să guverneze lumea în care trăim.
În trecut, se ştia clar ce este virtutea. Ori erai cinstit, loial, cast şi respectabil, ori nu.
În prezent, cuvântul „virtuţi“ a fost înlocuit cu termenul „valori“. Dar, analizând mai în
detaliu acest aspect, apare ​o problemă. Despre virtuţi nu se poate spune acelaşi lucru ca şi
despre valori, cu alte cuvinte nu se poate spune că omul are dreptul să-şi aleagă propriile
virtuţi“.
Pot fi considerate valori „convingerile, părerile, atitudinile, sentimentele, obiceiurile,
convenţiile sociale, preferinţele, prejudecăţile, chiar şi ciudăţeniile cuiva — tot ceea ce un
individ, un grup ori societatea preţuieşte la un moment dat şi din anumite motive“. În actuala
societate emancipată, oamenii consideră că au dreptul să-şi aleagă valorile, aşa cum îşi aleg
alimentele într-un supermarket. Dar, în acest caz, ce se întâmplă cu adevărata virtute şi
moralitate?