Cinematica mişcării absolute a particulei materiale

Mişcarea oricărei particule materiale are loc în spaţiul euclidian tridimensional 3, pe
durata unui interval de timp    . Pentru a studia din punct de vedere cantitativ mişcarea,
trebuie să se cunoască poziţia în spaţiu a acelei particule, în raport cu un alt obiect şi la orice
moment din respectivul interval de timp. Pentru aceasta, este necesar ca în prealabil să se
realizeze două operaţiuni, şi anume:
- reperarea spaţială, constând în alegerea unui obiect de referinţă (numit şi sistem de
referinţă) faţă de care se studiază mişcarea (Fig. 1 a). Pentru a facilita studiul cantitativ al
mişcării, acestui obiect de referinţă i se ataşează un reper {R}. Reperarea spaţială a particulei

studiate se realizează prin intermediul vectorului de poziţie r al acesteia în raport cu originea
O a reperului.
- reperarea temporală, reprezentând o modalitate de determinare a momentelor de
timp. Pentru a realiza această reperare, este suficient să se aleagă un moment de timp ca
moment iniţial, notat t0 (Fig. 1 b). Oricărui moment de timp din intervalul de timp al mişcării i
se atribuie astfel un număr real fixat. Se spune că în acest mod s-a stabilit o cronologie.
P


r

t0 timp
O
{R}

a) b)

Fig. 1

Cinematica reprezintă acel capitol al Mecanicii teoretice care se ocupă de studierea

mişcării unei particule, fiind interesată doar de aspectele geometrice ale acesteia (poziţii
succesive, rapiditatea cu care are loc mişcarea), şi neluând în calcul cauzele mişcării.
În cadrul cinematicii se definesc şi se studiază diferite mărimi fizice care conţin
informaţii privitoare la mişcarea particulei. Aceste mărimi, care pot furniza informaţii
complete despre natura mişcării unei particule materiale, se numesc caracteristici cinematice.

Caracteristici cinematice ale mişcării particulei materiale

1. Legea de mişcare
U

Fie t0 momentul iniţial al mişcării particulei şi t momentul final al acesteia. Intervalul

de timp [t0 , t ] este fie intervalul    pe care are loc efectiv mişcarea particulei, fie un
subinterval al acestuia, subinterval pe care se realizează studiul mişcării: [t0 , t ]   .
A cunoaşte mişcarea particulei în raport cu reperul {R} pe tot intervalul de timp [t0 , t ]
înseamnă a şti la orice moment din acest interval care sunt mărimea şi orientarea vectorului de

poziţie r al particulei faţă de originea O a reperului. Prin urmare, mişcarea particulei este
descrisă în mod complet de funcţia vectorială:
 
r :[t0 , t ]  V3
   (1a)
t  [t0 , t ]   r (t )  V3
r

sau, pe scurt,
 
 r  r (t )
 (1)
t  [t0 , t ],
numită legea de mişcare a particulei.
Dimensiunile şi unităţile de măsură pentru timp, respectiv pentru modulul vectorului
de poziţie în Sistemul Internaţional de Unităţi sunt:
 t  SI  T (timp) [t ]SI  s (secunda)
 
| r | SI  L (lungime) [| r |]SI  m (metrul).
Datorită modului în care se definesc caracteristicile cinematice pornind de la legea de
mişcare (1), aceasta trebuie să fie continuă şi derivabilă de cel puţin două ori, aşa cum se va
vedea în continuare.

2. Traiectoria
U

Pe durata intervalului de mişcare [t0 , t ] , particula trece prin anumite puncte din spaţiu,
puncte care alcătuiesc o curbă.
Numim traiectorie curba  reprezentată de mulţimea punctelor din spaţiul euclidian
tridimensional 3 atinse în mod succesiv de particulă, în mişcarea ei (Fig. 2). Dat fiind faptul
că aceste puncte au o proprietate comună, şi anume aceea de a fi „vizitate“ de particula a cărei
mişcare se studiază, putem defini traiectoria şi ca locul geometric al punctelor spaţiului
euclidian tridimensional 3 prin care trece cel puţin o dată particula pe durata mişcării sale.
O altă
 definiţie a traiectoriei se bazează pe noţiunea de hodograf. Fie o funcţie
vectorială f de o variabilă reală      . Numim  hodograf al acestei funcţii locul
geometric al vârfului său, atunci când toţi vectorii f ( ) au originea comună, plasată într-un
punct fix numit originea hodografului, şi când  variază pe tot intervalul .

După stabilirea sistemului de referinţă în raport cu care se studiază mişcarea particulei,

se poate spune că traiectoria este hodograful legii de mişcare (1), originea hodografului fiind
originea reperului.
P (t )

r ( t )


r (t ) P(t)

O
 
{R} r ( t0 )

P0(t0)

t0 t timp

Fig. 2
Rezultă că traiectoria este mulţimea acelor puncte din spaţiul 3 care sunt vârfuri ale

vectorului de poziţie r (t ) , pentru cel puţin un moment t din intervalul de mişcare [t0 , t ] :
 

  P  3 | t  [t0 , t ], astfel încât OP  r (t ) . (2)

Expresia matematică a traiectoriei este dată de legea de mişcare (1), care reprezintă ecuaţia
parametrică a traiectoriei.

Observaţii:
2a). Traiectoria este o noţiune cu caracter global, ea caracterizând mişcarea particulei pe un
interval de timp dat, şi nu la un anumit moment de timp.
2b). După forma pe care o poate avea traiectoria, mişcarea particulei poate fi:
– mişcare spaţială, când traiectoria este o curbă strâmbă oarecare, în spaţiu;
– mişcare plană, dacă traiectoria este o curbă situată într-un plan (Fig. 3 a);
– mişcare rectilinie, dacă traiectoria este aşezată pe o dreaptă. În acest caz, traiectoria
poate fi un segment de dreaptă, o semidreaptă sau toată dreapta. (Fig. 3b).

P(t)
d d
  ≡d


a) b)

Fig. 3

Pot fi întâlnite cazuri în care particula, pe parcursul mişcării sale, nu poate părăsi o
anumită curbă prestabilită. În această situaţie, informaţiile de natura geometrică şi respectiv
de natură cinematică pot fi oferite separat; astfel, informaţia privind forma acestei curbe poate
fi dată de o ecuaţie de tipul:
 
r  r ( )
 (3)
  [  0 ,   ]   ,
care este ecuaţia vectorială a traiectoriei, unde λ este un parametru geometric oarecare
(Fig. 2a).
 P (   )

r (  )


r () P ( )
O

{R} 
r (0 ) P0 ( 0 )

Fig. 2a

Informaţia privind modul de comportare a particulei pe această traiectorie cunoscută este dată
de ecuaţia:
   (t )
 (4)
t  [t0 , t ],
care este ecuaţia mişcării particulei pe traiectorie.
Legea de mişcare (1) a particulei poate fi obţinută din (3) şi (4), ca o funcţie compusă
de timp:
 
r  r   (t ) 
 (5)
t  [t0 , t ].

Prezentăm în continuare un caz particular important, şi anume cel în care drept

parametru geometric λ se consideră abscisa curbilinie s.
Să presupunem că traiectoria particulei este o curbă cunoscută . Pe această curbă
alegem în mod convenţional următoarele două elemente (Fig. 4):
– un punct origine A de unde se va începe măsurarea arcelor de curbă;
– un sens pozitiv de parcurgere a curbei, notat .

1 1
 
P
A A
P
2 2
 

a) P  1 b) P  2
Fig. 4
Cu această alegere, mulţimea punctelor curbei  se divide în două submulţimi, 1 şi 2:
1 = {P   | sensul de la A spre P coincide cu sensul pozitiv ales pe curba };
2 = {P   | sensul de la A spre P este opus sensului pozitiv ales pe curba };
1  2 =  ; 1  2 = {A}.
 Pentru orice punct P al curbei , notăm cu l
AP
lungimea arcului 
AP . Definim abscisa
curbilinie ca fiind acea funcţie care asociază fiecărui punct al curbei  un număr real, în felul
următor:

s:  
 l , dacă P  1 (6)
s ( P )   AP
l
AP
, dacă P   2 .
În contextul acestei definiţii se poate spune că sensul pozitiv ales convenţional pe curba 
reprezintă sensul de creştere a abscisei curbilinii s.

Să observăm că această noţiune este generalizarea abscisei rectilinii, definită în mod similar în
cazul particular în care locul curbei  este luat de o dreaptă  (Fig. 5):
Astfel, pe dreapta  alegem un punct origine O (originea abscisei rectilinii) şi un sens pozitiv
de parcurgere a dreptei. Spunem că în acest mod am orientat dreapta,  numindu-se dreaptă
orientată. Odată această alegere făcută, dreapta  se împarte în două semidrepte, 1 şi 2,
ambele cu originea în O:
1 = {P   | sensul de la O spre P coincide cu sensul pozitiv ales pe dreapta };
2 = {P   | sensul de la O spre P este opus sensului pozitiv ales pe dreapta };
1  2 =  ; 1  2 = {O}.
1 şi 2 se numesc semidreapta pozitivă, respectiv semidreapta negativă a dreptei orientate .

 
 
O P P O

lOP lOP

2 1 2 1

 
a) P  1; x  lOP | OP | b) P  2; x  lOP   | OP |

Fig. 5

Dacă se notează cu lOP  | OP | lungimea segmentului cuprins între originea O şi un punct
oarecare P al dreptei , abscisa rectilinie a punctului P este dată de funcţia:

x:  

 lOP  | OP |, dacă P  1 (7)
x( P)   
 lOP   | OP |, dacă P   2 .
Rezultă că, pentru orice punct al dreptei orientate , putem scrie:

lOP  | x( P ) |  | OP | . (7*)
Revenind la cazul în care abscisa curbilinie s este utilizată ca parametru geometric pe
traiectoria cunoscută , ecuaţia (3) se scrie:
 
r  r ( s )
 (8)
 s  [ s0 , s ]
şi se numeşte ecuaţia vectorială în coordonate intrinseci, ecuaţia intrinsecă sau ecuaţia
naturală a curbei .
Pentru a şti modul în care decurge mişcarea particulei pe curbă trebuie cunoscută funcţia
 s  s (t )
 (9)
t  [t0 , t ],
numită legea orară a mişcării. Acesta trebuie să fie de cel puţin două ori derivabilă pe
domeniul său de definiţie.
În mod similar cu (5), legea de mişcare se obţine ca o funcţie compusă, din (8) şi (9):
 
r  r  s (t ) 
 (10)
t  [t0 , t ].

3. Viteza
U

Presupunem că mişcarea unei particule este cunoscută, fiind dată legea sa de mişcare
(1), ceea ce înseamnă că se cunoaşte şi traiectoria acesteia. Fie P punctul în care se află
particula la momentul de timp t şi P' punctul corespunzător unui moment ulterior t + t,

t > 0. (Fig. 6).

P (t t )

r ( t  t ) 
r


O vmed [ t ,t t ] 
v (t )
{R} 
r (t )

P(t)

t t + t
t0 t timp
t > 0

Fig. 6
 . O măsură a
Pe durata intervalului de timp [t , t  t ] , particula parcurge arcul de curbă PP
deplasării particulei între
cele două puncte poate fi dată de vectorul
  
PP  r  r (t  t )  r (t ) , (11)
numit vector deplasare şi care este o aproximare a arcului de traiectorie parcurs. Se observă
că acest vector este orientat dinspre poziţia ocupată de particula în mişcare la momentul t
înspre cea corespunzătoare momentului t  t .
Putem acum defini o mărime vectorială numită viteză medie, care să caracterizeze rapiditatea
cu care variază vectorul de poziţie pe intervalul finit de timp [t , t  t ] :
   
 def
r r (t  t )  r (t )
vmed [ t ,t t ]   . (12)
t t
Observaţii:
3a). Vectorul viteză medie este coliniar cu vectorul deplasare, iar sensul său este acelaşi cu cel
al vectorului deplasare, dat fiind că t > 0.
3b). Din modul în care este introdusă această mărime rezultă caracterul său global; ea
caracterizează cu atât mai bine comportarea la un moment dat a particulei cu cât durata t a
intervalului de timp considerat este mai scurtă.

Pentru a obţine o mărime cu caracter local, deci care să ofere informaţii despre
specificul mişcării la un anumit moment de timp, se trece la limită în relaţia (12), pentru
t  0.
Mărimea astfel obţinută se numeşte viteza instantanee (sau viteza momentană sau, pe scurt,
viteza) la momentul t şi caracterizează rapiditatea cu care are loc modificarea vectorului de
poziţie într-o vecinătate a acestui moment de timp:
 
 def  r (t  t )  r (t )
v (t )  lim v
t  0 med [ t , t t ]
 lim . (13)
t  0
t

Legea de mişcare (1) fiind derivabilă la orice moment t din domeniul de definiţie [t , t  t ] ,
limita precedentă există şi este egală cu derivata legii de mişcare în raport cu variabila t:

 def dr (t ) not 
v (t )   r (t ) . (14)
dt
Din relaţia (14) rezultă dimensiunea şi unitatea de măsură pentru modulul vitezei în
Sistemul Internaţional de Unităţi:
  m
| v | LT 1 , [| v |]SI  .
s

Observaţie:
3c). În relaţia (14), notaţia utilizată se citeşte „r punct“; ea a fost introdusă de Isaac Newton şi
reprezintă derivata de ordinul întâi a unei funcţii de o variabilă în raport cu variabila timp; în
mod similar, a doua derivată în raport cu timpul se va nota cu două puncte deasupra funcţiei
care se derivează:
d ( ) not  d 2 ( ) not 
( ) ; ( ) . (15)
dt dt 2

Dacă legea de mişcare (1) este definită pe intervalul [t0 , t ] , atunci (14) permite
introducerea unei funcţii vectoriale
   
v :[t0 , t ]  V3 v  v (t )  r (t )
     (16)
 v (t )  r (t )  V3

t  [t0 , t ]  t  [t0 , t ],
v

numită legea vitezelor.

Observaţii:
3d). Din felul în care a fost definit vectorul viteză ca limită a vitezei medii pentru t  0,
rezultă că viteza instantanee la momentul t are direcţia tangentă la traiectorie în punctul P în
care se află particula la acel moment şi sensul acelaşi cu sensul mişcării particulei pe
traiectorie (Fig. 6).
 
3e). Pentru orice vector b , notăm versorul său cu vers(b ) :

 b
vers(b )   (17)
|b |
şi deci 
  b  
b | b |   = | b | vers(b ) . (18)
|b |
În cazul vectorului viteză, această relaţie se scrie:

  v  
v | v |   | v | vers( v ) . (19)
|v |
Putem deci spune că viteza poate varia atât ca mărime, prin intermediul modulului său, cât şi
ca orientare (direcţie şi sens), prin intermediul versorului.
3f). Dacă vectorul viteză are direcţie fixă, ţinând seama de faptul că viteza are direcţia
tangentă la traiectoria particulei, rezultă că traiectoria este rectilinie.
3g). În ceea ce priveşte variaţia modulului vitezei pe un subinterval de timp [t1 , t2 ] din
intervalul de mişcare [t0 , t ] , se deosebesc următoarele cazuri:

– dacă | v (t ) | este funcţie crescătoare în raport cu variabila t pe subintervalul [t1 , t2 ] ,
spunem că mişcarea este accelerată pe acest subinterval de timp;

– dacă | v (t ) | este funcţie descrescătoare în raport cu variabila t pe subintervalul
[t1 , t2 ] , spunem că mişcarea este încetinită (decelerată) pe acest subinterval de timp;

– dacă | v (t ) | este funcţie constantă pe subintervalul [t1 , t2 ] , spunem că mişcarea este
uniformă pe acest subinterval de timp.
3h). Insistăm asupra definiţiei anterioare, conform căreia mişcarea particulei este uniformă
atunci când modulul vitezei este constant, şi nu atunci când viteza este constantă.
Dacă vectorul viteză este constant pe intervalul [t1 , t2 ] , atunci, pe baza relaţiei (19), nu numai
modulul este constant, dar în plus şi versorul vitezei este constant, şi prin urmare orientarea
vectorului viteză este fixă, şi în consecinţă, traiectoria particulei este rectilinie. Prin urmare:

  | v |  const.
v (t )  const.    mişcare uniformă pe [t1 , t2 ]
   vers(v )  const.   (20)
t  [t1 , t2 ]  [t0 , t ] t  [t , t ]  [t , t ] mişcare rectilinie pe [t1 , t2 ]
 1 2 0 

şi deci mişcarea este rectilinie şi uniformă pe intervalul [t1 , t2 ] .

3i). Să considerăm o particulă materială care efectuează o mişcare rectilinie şi uniformă pe
intervalul [t0 , t ] , la momentul t0 ea fiind situată în punctul P0 caracterizat de vectorul de
 
poziţie r0 , şi având viteza v0 (Fig. 7).
 
v (t0 )  v0

  P0(t0)
r ( t0 )  r0

O
{R}

Fig. 7
Mişcarea particulei fiind rectilinie şi uniformă, se poate scrie:

 
v (t )  const.  v0 , (x1)
sau, ţinând seama de (14):
 
r  v0 . (x2)
Relaţia (x2) reprezintă o ecuaţie diferenţială de ordinul întâi, având ca necunoscută legea de

mişcare a particulei, r (t ) . Integrând această ecuaţie, se obţine:
     
r  v0  r (t )   v0 dt  v0 t  C , (x3)

unde C este o constantă vectorială. Pentru a găsi valoarea acestei constante, particularizăm
 
relaţia (x3) la momentul iniţial t0, când r (t0 )  r0 :
       
r (t0 )  v0 t0  C  C  r (t0 )  v0 t0  r0  v0 t0 . (x4)
Înlocuind (x4) în (x3) se obţine:
     
r (t )  v0 t  C  v0 t  r0  v0 t0
şi deci
  
r (t )  r0  v0 (t  t0 ) , (x5)
care reprezintă legea de mişcare a unei particule care efectuează o mişcare rectilinie şi
 
uniformă cu viteza v0 , pornind din punctul P0, caracterizat de vectorul de poziţie r0 .
3j). În Fig. 8a) este reprezentată traiectoria  a particulei materiale P, având legea de mişcare
   
r  r (t ) şi legea vitezelor v  v (t ) . Dacă la orice moment de timp din intervalul [t0 , t ] se
plasează vectorul viteză cu punctul de aplicaţie într-un punct fix O al spaţiului euclidian
 
tridimensional 3, vârful acestuia va descrie o traiectorie  cu legea de mişcare v  v (t ) .
Această traiectorie reprezintă hodograful vitezei (Fig. 8b):
 

  N  3 | t  [t0 , t ], astfel încât O N  v (t ) . (21) 

v (t )
not
  P (t )
v (t )  v N(t) 

r (t  ) 
v (t )
P(t)
 N0(t0)
r (t ) 
 v0
O  v
 O
{R} r ( t0 ) N  (t )
not
 
v (t0 )  v0
P0(t0)

a) b)

Fig. 8

3k). Ca şi traiectoria particulei privită ca hodograf al legii de mişcare, şi hodograful vitezei

este o mărime cu caracter global.
3l). În ceea ce priveşte comportarea punctului figurativ N pe hodograful vitezei, putem
deosebi următoarele trei situaţii:
 – dacă pe subintervalul [t1 , t2 ] punctul N se îndepărtează de originea O a

hodografului, atunci | v (t ) | creşte pe durata acestui subinterval şi deci mişcarea este
accelerată pe subintervalul [t1 , t2 ] ;
– dacă pe subintervalul [t1 , t2 ] punctul N se apropie de originea O a hodografului,

atunci | v (t ) | descreşte pe durata acestui subinterval şi deci mişcarea este încetinită
(decelerată) pe subintervalul [t1 , t2 ] ;
– dacă pe subintervalul [t1 , t2 ] punctul N rămâne la distanţă constantă de originea O a

hodografului, atunci | v (t ) | este funcţie constantă pe durata acestui subinterval şi
deci mişcarea este uniformă pe subintervalul [t1 , t2 ] .
3m). Hodograful vitezei este în general o curbă oarecare în spaţiu.
– dacă  este o curbă aşezată pe o sferă cu centrul în originea O a hodografului,

modulul vitezei | v (t ) | este constant şi deci mişcarea este uniformă (Fig. 9a);
– dacă  este situată pe o dreaptă fixă d care trece prin originea O a hodografului

(Fig. 9b), | v (t ) | poate fi variabil, dar direcţia vitezei este fixă, şi prin urmare
mişcarea este rectilinie, traiectoria fiind situată pe o dreaptă d' paralelă cu dreapta
fixă d.
– în particular, pentru o mişcare rectilinie şi uniformă hodograful vitezei este un punct
(Fig. 9c).

d d'
N(t)
  
 v (t ) v (t )
P(t)

O v (t ) N(t)

r (t )
O 
O

a) b)

d'

 
 d P(t) v (t )  const.
 
v (t )  const. N(t)

r (t )
O 
O

c)

Fig. 9

3n). Vectorul viteză, care este derivata în raport cu variabila timp a legii de mişcare, are
direcţia tangentă la traiectorie, care este hodograful legii de mişcare. Sensul vitezei este
acelaşi cu sensul mişcării particulei, deci cu sensul de creştere al parametrului timp.

3o). În general, se poate spune că, fiind dată o funcţie vectorială f de o variabilă reală
     , derivata acestei funcţii în raport cu  are direcţia tangentă în punctul curent la

hodograful funcţiei f iar sensul derivatei este acelaşi cu sensul creşterii variabilei .

Discutăm în continuare cazul în care traiectoria particulei este o curbă prestabilită, a

 
cărei ecuaţie intrinsecă este (8): r  r ( s ), s  [ s0 , s ] iar mişcarea particulei pe traiectorie
decurge cu respectarea legii orare (9): s  s (t ), t  [t0 , t ] . Aşa cum am arătat, în acest caz
 
legea de mişcare a particulei este dată ca o funcţie compusă (10): r  r  s (t )  , t  [t0 , t ] .
Conform definiţiei (14) şi ţinând seama de notaţia (15), viteza particulei se scrie:
   
 dr (t ) dr  s (t )  dr ds dr
v (t )      s . (22)
dt dt ds dt ds
În relaţia (22) vom nota

 not dr
τ . (23)
ds
Pentru a putea da mai multe detalii despre acest vector, să considerăm pe traiectoria 
a particulei două poziţii succesive P( s ) şi P( s  s ) ale acesteia, fiecare dintre ele având
abscisa curbilinie s şi respectiv s + s, măsurate în raport cu punctul origine A. Mişcarea
particulei poate avea loc fie în sensul pozitiv  ales convenţional pe curba , când s > 0
(Fig. 10a), fie în sens contrar acestuia, când s < 0 (Fig. 10b). O măsură a schimbării poziţiei

particulei între cele două puncte P şi P' este vectorul deplasare r . În consecinţă, se poate
scrie:
  
 dr r PP
τ  lim  lim
s  0 
. (24)
ds s  0
s PP
 
τ τ

P ( s s )  
s > 0 
  P( s)
r
s  s
P(s)
s  s A( s  0)
r
A( s 0) P ( s s )
s < 0
s  s

a) s > 0 b) s < 0

Fig. 10

Rezultă că vectorul τ are următoarele caracteristici:
– modulul:
  
 PP PP PP
|  |  lim
s  0 
 lim  lim 1, (25)
 s 0 PP
PP s 0 PP 

adică τ este versor;
 
r  
– direcţia: raportul este coliniar cu vectorul deplasare r  PP . Trecând la limită,
s

vectorul τ are direcţia tangentă la traiectorie în punctul curent P;

r
– sensul: acelaşi cu cel al raportului . Atunci când mişcarea se face în sensul  (Fig. 10a),
s

s > 0, iar sensul vectorului deplasare este acelaşi cu sensul , şi deci sensul lui τ este
acelaşi cu sensul . Dacă mişcarea se face în sens opus sensului  (Fig. 10b), atunci s < 0,

vectorul deplasare are sens opus sensului , deci τ are şi în acest caz acelaşi sens ca şi .

Prin urmare, vectorul τ este un versor tangent la traiectorie în punctul curent şi al cărui sens
este acelaşi cu sensul ales în mod convenţional ca sens pozitiv de parcurgere a traiectoriei.

Altfel spus, sensul versorului τ este dat de sensul de creştere a abscisei curbilinii s de-a

lungul curbei . τ se numeşte versorul direcţiei tangente (sau versorul tangent) la
traiectorie.
Ţinând seama de relaţiile (22) şi (23), rezultă:
 
v  s(t )  (t )
 (26)
t  [t0 , t ].
Relaţia (26) reprezintă expresia legii vitezelor în coordonate intrinseci.

Observaţii:

3p). Caracterizarea vectorului τ este în concordanţă cu observaţia 3o). Într-adevăr, ca
derivată a ecuaţiei intrinseci (8) a curbei  în raport cu abscisa curbilinie s (ecuaţia (23)),

vectorul τ este tangent în punctul curent la curba , aceasta reprezentând hodograful ecuaţiei

intrinseci (8). Sensul lui τ este dat de sensul de creştere a parametrului s.
3q). Din relaţia (23), datorită expresiei (8) a ecuaţiei intrinseci a traiectoriei dar şi a legii de
mişcare (10), putem scrie:
    
τ  τ( s) şi τ  τ  s (t )   τ(t ) , (26*)
deci versorul tangent la traiectorie depinde de abscisa curbilinie a punctului curent, dar este şi
funcţie compusă de timp, prin intermediul legii orare (9).

3r). Din relaţia (26) rezultă că vectorul viteză este coliniar cu versorul tangent τ . Sensul

vitezei este acelaşi cu sensul lui τ (deci cu cel convenţional ales ca fiind sensul pozitiv de
parcurgere a traiectoriei) dacă s   , adică dacă abscisa curbilinie s este funcţie crescătoare de

timp (Fig. 11a). Viteza şi versorul τ au sensuri opuse dacă s   , adică în cazul în care
abscisa curbilinie s este funcţie
  descrescătoare de timp (Fig. 11b).
v  s

     
 

 
v  s
a) s  0 b) s  0

Fig. 11
4. Acceleraţia
U

Să considerăm cunoscută mişcarea unei particule prin intermediul legii sale de mişcare
(1). În consecinţă, se cunoaşte atât traiectoria particulei cât şi viteza instantanee a acesteia,
dată de legea (16). Fie t şi t + t două momente succesive ale mişcării particulei la care

aceasta se află în punctele P, respectiv P', caracterizate de vectorii de poziţie r (t ) , respectiv
  
r (t  t ) , şi are viteza v (t ) , respectiv v (t  t ) (Fig. 12a). Între cele două momente de timp,
punctul figurativ care descrie hodograful vitezei se deplasează din punctul N în N' (Fig. 12b).
Măsura acestei deplasări este dată de variaţia vitezei:
  
v  v (t  t )  v (t ) . (27)
Rapiditatea cu care variază vectorul viteză în intervalul de timp [t , t  t ] este caracterizată de
o mărime vectorială numită acceleraţia medie pe acest interval:
  
 def
v v (t  t )  v (t )
amed [ t ,t t ]   . (28)
t t

Observaţii:
 
4a). Scalarul t fiind pozitiv, rezultă că vectorii amed [ t ,t t ] şi v sunt coliniari şi de acelaşi
sens.
4b). Acceleraţia medie este o caracteristică globală a mişcării particulei. Caracterizarea
comportării particulei la momentul de timp t cu ajutorul acceleraţiei medii se face cu atât mai
exact cu cât durata t a intervalului de timp considerat [t , t  t ] este mai scurtă.

v (t  t )


P (t t )  N (t  t )
amed [ t ,t t ] 
 v
r (t  t )  N(t)
v
 
   v (t  t ) v (t )
O v (t  t ) v (t )
{R}  O
r (t )
P(t)

a) b)

Fig. 12

Pentru a obţine o mărime cu caracter local, deci care să caracterizeze mişcarea

particulei la un anumit moment de timp, se trece la limită pentru t  0. Se defineşte astfel o
nouă mărime vectorială numită acceleraţia instantanee (sau acceleraţia momentană sau, pe
scurt, acceleraţia) la momentul t, care măsoară rapiditatea cu care se modifică viteza
particulei la acest moment:
 
 def  v (t  t )  v (t )
a (t )  lim a
t  0 med [ t , t t ]
 lim . (29)
t  0
t
Legea de mişcare (1) fiind derivabilă de cel puţin două ori pentru orice moment de timp t din
intervalul [t , t  t ] , rezultă că legea vitezelor (16) este derivabilă cel puţin o dată pe acelaşi
interval. Prin urmare, limita (29) există şi este egală cu derivata legii vitezelor în raport cu
variabila t sau cu derivata a doua a legii de mişcare în raport cu aceeaşi variabilă:

 def dv (t ) not 
a (t )   v (t ) , (30)
dt
sau

 d 2 r (t ) not 
a (t )   r (t ) . (31)
dt 2
Notaţia precedentă se citeşte „r două puncte“.
Din relaţia (30) rezultă dimensiunea şi unitatea de măsură pentru modulul acceleraţiei
în Sistemul Internaţional de Unităţi:
  m
| a | LT 2 [| a |]SI  2 .
s

Dacă legea de mişcare (1) este definită pe intervalul [t0 , t ] , pe acelaşi interval este
definită şi legea vitezelor (16). Prin urmare, relaţiile (30) şi (31) permit introducerea funcţiei
vectoriale
   
a :[t0 , t ]  V3 a  a (t )   r (t )
     (32)
 a (t )  


t  [t0 , t ]  r (t )  V3 t  [t0 , t ],

a

numită legea acceleraţiilor.

Observaţii:
4c). Acceleraţia se obţine ca prima derivată în raport cu variabila timp a vitezei, aşa cum
viteza a fost obţinută ca prima derivată în raport cu timpul a legii de mişcare. Putem deci
spune că acceleraţia reprezintă pentru punctul figurativ care se mişcă pe hodograful vitezei
ceea ce reprezintă viteza pentru particula în mişcare pe traiectoria sa. Cu alte cuvinte, pentru
 
punctul figurativ N de pe hodograful vitezei  aceasta curbă este traiectoria, v  v (t ) este
 
legea de mişcare, iar a  a (t ) este legea vitezelor. Prin urmare, acceleraţia particulei este
viteza cu care se deplasează punctul figurativ pe hodograful vitezei, având deci direcţia
tangentă la hodograful vitezei şi sensul dat de sensul mişcării punctului figurativ pe
hodograful vitezei (Fig. 13).


N(t)

v (t )
 
a (t ) 
v (t )

r (t ) P(t)
O
{R}  O
a (t )

a) b)

Fig.13
4d). Dacă pe un subinterval [t1 , t2 ] al intervalului de timp [t0 , t ] acceleraţia particulei se
anulează, atunci, conform relaţiei (30), viteza particulei este constantă pe [t1 , t2 ] . Ţinând
seama de observaţia 3h), putem deci spune că acceleraţia este zero pe [t1 , t2 ] dacă şi numai
dacă particula efectuează o mişcare rectilinie şi uniformă pe [t1 , t2 ] .
4e). Acceleraţia şi viteza particulei pot împreună oferi informaţii privind caracterul accelerat,
încetinit sau monoton al mişcării. Astfel:
     
   dv d  v  v  d  v 2  d  | v |2   d | v |
v a  v         | v |  , (33)
dt dt  2  dt  2  dt  2  dt
în care, modulul vitezei fiind pozitiv, semnul derivatei modulului vitezei în raport cu timpul
este acelaşi cu semnul produsului scalar dintre viteză şi acceleraţie.
Pe de altă parte, conform definiţiei produsului scalar:
     
v  a | v |  | a |  cos(v, a) . (34)
Prin urmare, din relaţiile (33) şi (34) rezultă:

   d |v |  

sgn(v  a )  sgn    sgn cos(v , a )  , (35)
 dt 
unde cu sgn se notează funcţia semn sau signum:
sgn :   
1 dacă x  0
 (36)
sgn( x)   0 dacă x  0
 1 dacă x  0.

Fie un subinterval [t1 , t2 ] al intervalului de timp al mişcării [t0 , t ] ; pornind de la egalităţile
(35), se poate spune că pe acest subinterval au loc următoarele echivalenţe:

– mişcarea este accelerată (Fig. 14 a, b) atunci când | v (t ) | este funcţie crescătoare pe
[t1 , t2 ] , adică:

d |v |        π
> 0  v  a > 0  cos(v , a ) > 0  v , a  0,  (unghi ascuţit);
dt  2

– mişcarea este încetinită (Fig. 15 a, b) atunci când | v (t ) | este funcţie descrescătoare pe
[t1 , t2 ] , adică:

d |v |       π 
< 0  v  a < 0  cos(v , a ) < 0  v , a   , π  (unghi obtuz);
dt 2 

– mişcarea este uniformă (Fig. 16 a, b) atunci când | v (t ) | este funcţie constantă pe [t1 , t2 ] ,
adică:

d |v |       π
= 0  v  a = 0  cos(v , a ) = 0  v , a  (unghi drept).
dt 2

v
 
v,a
N
  
v ,a a
 
a P v

r 
O
{R}  O

a) b)

Fig. 14
  
v

N
   
v,a P v,a
 
r  v
O  a
{R} a O


a) b)

 Fig. 15
v 
a
 N


a

P v 

r
O
{R} O

a) b)

Fig. 16

Aşa cum am afirmat şi mai înainte, atunci când am introdus noţiunea de acceleraţie
instantanee, aceasta măsoară rapiditatea de variaţie a vitezei particulei, atât ca mărime cât şi
ca orientare. Vom defini în cele ce urmează două noi mărimi vectoriale care să măsoare, în
mod independent, prima – variaţia modulului vitezei, iar cealaltă – variaţia orientării vitezei.
Aceste mărimi se obţin prin descompunerea acceleraţiei după două direcţii perpendiculare
(Fig. 17) şi se numesc:

- acceleraţia tangenţială, notată at – măsoară rapiditatea de variaţie a mărimii
vectorului viteză;

- acceleraţia normală, notată an – măsoară rapiditatea de variaţie a orientării
vectorului viteză:
  
a  at  an ,
  (37)
at  an .
 
  v
v,a

at

a
P

an

O

{R}

Fig. 17
Acceleraţia tangenţială se defineşte ca proiecţia vectorială a acceleraţiei pe direcţia
tangentă la traiectorie. Ţinând seama că viteza are direcţia tangentă la traiectorie în punctul
curent (observaţia 3d), putem spune că acceleraţia tangenţială se obţine ca proiecţie vectorială
  
a acceleraţiei pe direcţia vitezei, at  pr v a , are valoarea algebrică (scalară) egală cu proiecţia

scalară a acceleraţiei pe direcţia vitezei, prv a , şi versorul – acelaşi cu versorul vitezei:

      v
at  pr v a   prv a   vers(v )  prv a   .
   (38)
|v |
Valoarea scalară a acceleraţiei tangenţiale este
  
v a
at  prv a | a |  cos  v 
       v
, a  a  vers(v )  a     . (39)
|v | |v |
Rezultă:
     
  v v a v v a 
at  prv a         2 v .
 (40)
|v | |v | |v | v
Modulul acceleraţiei tangenţiale este:
     
      v a | v a |
| at | pr v a   prv a   vers(v )  prv a  vers(v )  prv a     . (41)

  |v | |v |
1

Acceleraţiile tangenţială şi normală fiind obţinute prin proiectarea acceleraţiei particulei pe

două direcţii perpendiculare dintre care una este cea tangentă la traiectorie, rezultă ca cealaltă
direcţie, respectiv cea a acceleraţiei normale, este perpendiculară pe tangenta la traiectorie,
aparţinând deci planului normal la traiectorie în punctul curent.
Din (37) şi (40) se obţine expresia acceleraţiei normale:
         
    v  a  v 2  a  (v  a )  v v  ( a  v )
an  a  at  a   2 v     . (42)
v v2 v2
Modulul acceleraţiei normale este:
  
 | v  (a  v ) | | v |  | a  v |  sin  v, a  v  | a  v |  sin 2 | a  v |
          
| an |        . (43)
v2 | v |2 |v | |v |

Observaţii:

4f). În relaţiile (33), (40) şi (42) am folosit notaţia v 2 . Pentru vectori nu se defineşte operaţia
de ridicare la putere, iar notaţia precedentă are doar semnificaţia de produs scalar al vectorului
cu el însuşi, a cărui valoare este egală cu pătratul modulului vectorului:
  not   
v 2  v  v | v |2 . (44)
4g). În relaţia (42) am folosit proprietatea dublului produs vectorial:
 
   b c      
a  (b  c )       (a  c )  b  (a  b )  c . (45)
a b a c

4h). Ce măsoară fiecare dintre cele două componente ale acceleraţiei?


– acceleraţia tangenţială at :
Relaţia (40) se poate scrie:
     
 v  a  v  v  v  v 
at   2 v   2 v   2 v , (46)
v v |v |
unde
     
   dv d  v 2  d  v  v  d  | v |2   d | v |
v  v  v          | v |  . (47)
dt dt  2  dt  2  dt  2  dt
Rezultă din (46) şi (47) că:

 d |v |
  |v |    
 v v  dt v  d | v |  v  d | v |  vers(v ) .
at   2 v    (48)
|v | | v |2 dt | v | dt
Prin urmare, acceleraţia tangenţială măsoară rapiditatea cu care variază modulul vitezei.

– acceleraţia normală an :
Plecând de la scrierea vitezei sub forma (19), acceleraţia particulei devine:

  d   d |v |   d 
a  v  | v | vers( v )    vers(v )  | v |   vers( v ) . (49)
dt dt 
  dt

at
Ţinând seama de (48), constatăm că primul termen al sumei (49) este acceleraţia tangenţială:
   d 
a  at  | v |   vers( v )  . (50)
dt
Comparând (50) cu (371), constatăm că al doilea termen al sumei (50) este acceleraţia
normală:
    d 
an  a  at | v |   vers(v ) . (51)
dt
Rezultă că acceleraţia normală măsoară rapiditatea cu care se modifică versorul vitezei, şi
prin urmare, orientarea acesteia.

4i). Care este semnificaţia anulării celor două componente ale acceleraţiei, pe un subinterval
de timp [t1 , t2 ] din intervalul de mişcare [t0 , t ] ?

– anularea acceleraţiei tangenţiale at :
Din relaţia (48) rezultă:
 
  d | v |   d | v | 
at  0   vers( v )  0  0 | v | const.
   dt   dt   (52)
t  [t1 , t2 ] t  [t1 , t2 ] t  [t1 , t2 ] t  [t1 , t2 ],
în care am ţinut seama de faptul că un versor, având modul unitar, nu se poate anula.
Deci acceleraţia tangenţială se anulează pe durata unui interval de timp dacă şi numai dacă
mişcarea particulei pe acel interval este uniformă.

– anularea acceleraţiei normale an :
Pornind de la relaţia (51), putem scrie echivalenţa:
    d  
at  0 | v |   vers(v )   0
   dt (53)
t  [t1 , t2 ] t  [t1 , t2 ].
  
În (53), soluţia | v |  0  v  0 nu convine, deoarece corespunde cazului banal al
repaosului particulei, şi atunci:
  d    
at  0   vers(v )  0  vers(v )  const.
   dt   (54)
t  [t1 , t2 ] t  [t1 , t2 ] t  [t1 , t2 ]
adică vectorul viteză are orientare fixă. Prin urmare, acceleraţia normală se anulează pe
durata unui interval de timp dacă şi numai dacă mişcarea particulei pe acel interval este
rectilinie.

Ca o concluzie generală a acestei observaţii se poate spune că anularea atât a

acceleraţiei normale cât şi a celei tangenţiale pe durata unui interval de timp – ceea ce, ţinând
seama de (37), este echivalent cu anularea vectorului acceleraţie – are loc dacă şi numai dacă
mişcarea particulei este rectilinie şi uniformă. Regăsim astfel rezultatul observaţiei 4d.

În continuare, determinăm expresia acceleraţiei în situaţia în care traiectoria particulei

este o curbă prestabilită. Aşa cum am arătat, în această situaţie ecuaţia intrinsecă a traiectoriei
 
este dată de (8): r  r ( s ), s  [ s0 , s ] , legea orară care defineşte comportarea particulei pe
 
traiectorie de (9): s  s (t ), t  [t0 , t ] , iar legea vitezelor de relaţia (26): v  s t  [t0 , t ] .
Ţinând cont de relaţia (30), putem scrie:
  
 dv (t ) d  ds  d  d
a (t )   ( s)    s  
s   s . (55)
dt dt dt dt dt
Pentru a explicita al doilea termen al sumei din (55), se ţine seama de (26*2) şi se derivează

versorul tangent la traiectorie, τ , ca funcţie compusă de timp:
  
d  d  ds d
   s . (56)
dt ds dt ds
Înlocuind (56) în (55) rezultă:
 
 dv (t )  2 d
a (t )   
s   s . (57)
dt ds

Vectorul τ fiind versor, putem scrie:
 
  d 2  d  d
|  |  1  2  1  ( )  0    0   . (58)
ds ds ds

d 
Prin urmare, este un vector perpendicular pe τ , deci pe direcţia tangentă în punctul curent
ds
la traiectoria particulei. Modulul acestui vector se notează kC şi se numeşte curbura iar
inversul curburii se notează RC şi se numeşte raza de curbură a traiectoriei  în punctul
curent P al acesteia:
 
d  not 1
 kC ( s )  . (59)
ds RC ( s )
Introducem acum un nou vector:
 
 1 d 1 d
     . (60)
d  ds kC ds
ds

Vectorul  are următoarele caracteristici:
– modulul:

 1 d
|  |    1, (60*)
d  ds
ds

şi deci  este versor;
 
– direcţia: din (58) şi (60) rezultă că vectorul  este perpendicular pe versorul τ , şi deci pe
direcţia tangentă în punctul curent la traiectorie.

Versorul  se numeşte versorul normalei principale la traiectorie.

Din relaţia (60) rezultă:


d  1 
 kC    (61)
ds RC
şi, prin urmare, expresia (57) a acceleraţiei capătă forma:

 dv (t )    s 2 
a (t )   
s   kC s 2   
s  . (61*)
dt RC
Dacă relaţia precedentă poate fi scrisă la orice moment de timp din intervalul de mişcare
[t0 , t ] , atunci se defineşte funcţia vectorială:
       s 2 (t ) 
 a  a (t )  s (t ) (t )  kC (t ) s 2 (t )(t )  a  a (t )  
s (t )  (t )  (t )
   RC (t ) (62)
t  [t0 , t ] t  [t , t ].
 0 

care reprezintă legea acceleraţiilor în coordonate intrinseci.

Observaţie:
4j). Din (23), (60) şi (58) rezultă că pentru o curbă dată sub forma ecuaţiei intrinseci (8),
derivata acesteia în raport cu variabila s dă direcţia tangentei la traiectorie, iar a doua derivată
în raport cu s dă direcţia normalei principale, cele două direcţii fiind reciproc perpendiculare:
    
 dr  1 d  1 d 2r dr d 2 r
τ ,     ,  . (63)
ds kC ds kC ds 2 ds ds 2

În orice punct P al unei curbe rectificabile?? se poate defini o bază ortonormată,

formată cu vectorii:

 dr
τ , – versorul tangentei;
ds

 1 d 2r
  2 , – versorul normalei principale;
kC ds
   
   , – versorul binormalei.
  
Vectorul  astfel definit este şi el versor, deoarece versorii  şi  sunt ortogonali:
       
|  |  |    |  |  |  |  |  sin( 
, )  sin  1 .
2
  
Punctul P( s ) împreună cu baza B  {( s ) ( s )( s )} reprezintă reperul Frenet asociat
punctului P (Fig. 18). Relaţia (61*) reprezintă descompunerea vectorului acceleraţie după
versorii acestui reper:
      
a  a  a  a  a  a  a , (63')
unde:
a  
s


 2 s2 
a  kC s    (63")
 RC

a  0.
 

Planele formate în punctul P( s ) cu versorii reperului Frenet se numesc:

 
– planul osculator al curbei  în P, determinat de versorii τ şi  ;
 
– planul normal al curbei  în P, determinat de versorii  şi  ;
 
– planul rectificator al curbei  în P, determinat de versorii τ şi  (Fig. 18*).
Din expresia (62) a legii acceleraţiilor rezultă că la orice moment din intervalul de mişcare
[t0 , t ] vectorul acceleraţie este situat în planul osculator.

plan u
 l n or m
al
r


ato
ic
tif
ec
r
ul
an
pl

P

v

or

  lat
s cu
lo
a nu
pl

Fig. 18*

Observaţii:

4k). Primul termen din expresia (63'1) a acceleraţiei, a , este coliniar cu versorul tangentei la
traiectorie în punctul curent P, şi deci cu vectorul viteză (observaţia 3p). În consecinţă,
această relaţie poate fi privită ca fiind descompunerea vectorului acceleraţie după două
direcţii perpendiculare, cea tangentă şi cea a normalei principale.
Pe de altă parte, descompunerea (37) a acceleraţiei este făcută tot după două direcţii
perpendiculare, una dintre ele fiind de asemenea direcţia tangentă la traiectorie. Rezultă că
 
termenul a al acceleraţiei coincide cu acceleraţia tangenţială at (40). Al doilea termen din

(63'1), a , fiind diferenţa dintre acceleraţie şi acceleraţia tangenţială, reprezintă acceleraţia
normală (42) a particulei. Prin urmare, atunci când mişcarea particulei se face pe o traiectorie
predefinită, componentele tangenţială şi respectiv normală ale acceleraţiei se pot scrie şi sub
forma:
  
 at  a  
s

   s2  (64)
a
 n  a
 
s 2
k C
  .
 RC

4l). Calculând produsul vectorial al vectorilor viteză (26) şi acceleraţie (622) exprimaţi cu
  
ajutorul bazei locale B  { } a reperului Frenet, se obţine o formulă de calcul a razei de
curbură a traiectoriei particulei:
  
  
  s3    s3 
v  a  s 0 0   | v  a |  (64*)
RC RC
s
2


s 0
RC
  
Ţinând seama că vectorii bazei sunt versori, |  ||  ||  | 1 , de legea vitezelor (26) şi de
faptul că raza de curbură şi curbura sunt nenegative conform (59), relaţia precedentă conduce
la:

  | s3 | | s |3 | v |3
| v  a |  
RC RC RC
  
de unde, dacă v  a  0 ,
 
| v |3 | r |3
RC       . (64**)
| v  a | | r   r|
  
Dacă v  a  0 , deci dacă viteza şi acceleraţia sunt coliniare, acceleraţia este tangentă la
traiectorie şi deci acceleraţia normală este nulă. Aşa cum am arătat, acest lucru are loc dacă şi
numai dacă mişcarea particulei este rectilinie. În acest caz, raza de curbură a traiectoriei tinde
la infinit.
În cazul particular în care mişcarea particulei este uniformă pe un subinterval [t1 , t2 ]  [t0 , t ] ,
raza de curbură se poate calcula şi în alt mod. Astfel, pentru o mişcare uniformă acceleraţia
tangenţială fiind nulă, se poate scrie:
 
     s2  | v |2   | v |2 
at  0  a  an  a     | a | 
RC RC RC
de unde rezultă

| v |2
RC   . (64***)
|a|

5. Viteza areolară

Presupunem, ca şi până acum, că se cunoaşte mişcarea unei particule materiale în

raport cu un reper {R} prin intermediul legii sale de mişcare (1). În orice moment t din

intervalul de mişcare a particulei, vectorul de poziţie r al acesteia are punctul de aplicaţie în
originea O a reperului şi vârful în poziţia curentă a particulei pe traiectorie. În decursul
mişcării, vârful vectorului de poziţie îşi descrie propriul hodograf, care este traiectoria

particulei. În consecinţă, pe durata intervalului de mişcare [t0 , t ] , vectorul r descrie o
suprafaţă conică , cu vârful în originea O a reperului şi având traiectoria particulei drept
curbă directoare (Fig. 19). Notăm cu (t) aria porţiunii din această suprafaţă pe care o descrie
vectorul de poziţie al particulei între momentul iniţial t0 şi momentul curent t.

{R} O



r P0(t0)
P(t)

Fig. 19

În acest paragraf vom defini o nouă mărime vectorială, care să măsoare rapiditatea cu
care vectorul de poziţie descrie suprafaţa conică .
Fie P şi P' punctele în care se află particula la momentele de timp t şi respectiv t + t,
t > 0 (Fig. 20). 
P (t t )


r ( t  t )

r

P(t)

O r (t )
{R}

t t + t
t0 t timp
t > 0

Fig. 20


În intervalul de timp [t , t  t ] vectorul de poziţie r descrie o porţiune din suprafaţa
 
, şi anume cea cuprinsă între r (t ) şi r (t  t ) . Pentru t foarte mic, aceasta poate fi
    
aproximată de triunghiul OPP', format de vectorii r (t ) , r (t  t ) şi r  r (t  t )  r (t ) ,
triunghi a cărui arie o notăm . Pentru a estima această arie, ţinem seama de o proprietate a
  
produsului vectorial; astfel, modulul produsului vectorial a  b a doi vectori necoliniari este

numeric egal cu aria paralelogramului şi deci cu dublul ariei triunghiului format cu vectorii a
  
şi b . De asemenea, direcţia produsului vectorial a  b este perpendiculară pe planul
 
determinat de vectorii a şi b (Fig. 21).
 
ab


b


 a

Fig. 21

Prin urmare, putem scrie (Fig. 22):

  1  
| OP  PP | 2      | r  r | . (65)
2
Relaţia (65) sugerează introducerea unui nou vector pe care îl vom numi aria orientată a
triunghiului OPP', vector al cărui modul să fie :
 1  
  r  r . (66)
2 
Definim o mărime care caracterizează rapiditatea cu care variază aria orientată  în
intervalul de timp [t , t  t ] , numită viteza areolară medie pe acest interval:

 def

 med [ t ,t t ]  . (67)
t
Observaţii:

5a). Durata t a intervalului de timp fiind un scalar pozitiv, rezultă că vectorii  med [ t ,t t ] şi

 sunt coliniari şi de acelaşi sens, ambii fiind perpendiculari pe planul triunghiului OPP'
(Fig. 22).
5b). Viteza areolară medie este o mărime cu caracter global; cu cât durata t a intervalului de
timp considerat este mai scurtă, cu atât modul în care această mărime descrie mişcarea
particulei este mai precis. 

 P (t t )

 
r ( t  t ) r

 med [ t ,t t ] 
vmed [ t ,t t ]
P(t)

O r (t )
{R}

t t + t
t0 t timp
t > 0

Fig. 22
5c). Relaţia (67) se poate scrie:
 
  1 1   1  r 1  
 med [ t ,t t ]    r  r  r   r  vmed [ t ,t t ] , (68)
t t 2 2 t 2
în care am ţinut seama de relaţia (12) care defineşte viteza medie. Viteza areolară medie este
 
prin urmare un vector perpendicular pe planul format de vectorii r şi vmed [ t ,t t ] , mărimea sa
fiind numeric egală cu aria triunghiului acestor doi vectori.

În continuare, trecând la limită în relaţia (68) pentru t  0, definim o mărime cu

caracter local, care se va numi viteza areolară instantanee (sau viteza areolară momentană,
sau, pe scurt, viteza areolară) la momentul t,
 def  1    1  1 
(t )  lim  med [ t ,t t ]
 lim  r  vmed [ t ,t t ]   r  lim v
t  0 med [ t , t t ]
 r (t )  v (t ) , (69)
t  0 t  0
2  2 2
în care am folosit relaţia (13) de definiţie a vitezei instantanee. Din relaţia (69) rezultă, aşa
cum anticipam la începutul paragrafului, faptul că viteza areolară măsoară rapiditatea cu care
vectorul de poziţie descrie suprafeţe.
Fiind calculat ca un produs vectorial, vectorul viteză areolară este perpendicular pe
 
planul determinat de vectorii r şi v , având mărimea numeric egală cu aria triunghiului
format de aceşti doi vectori (Fig. 23).
Din relaţia (69) rezultă dimensiunea şi unitatea de măsură pentru modulul vitezei
areolare în Sistemul Internaţional de Unităţi:
  m m2
|  | L2T 1 , [|  |]SI  m   .
s s
Dacă legea de mişcare (1) – şi deci şi legea vitezelor (16) – este definită pe intervalul
[t0 , t ] , atunci relaţia (69) permite introducerea funcţiei vectoriale

 :[t0 , t ]  V3   1 
    ( t )  v (t )  r (t )
   1    2 (69a)
 t  [ t , t
]  
  ( t )  r ( t )  r ( t )  V t  [t0 , t ],

0 3
2
numită legea vitezelor areolare.
Un alt mod de a exprima viteza areolară pornind de la relaţia (68) este:

 def  
  lim  med [ t ,t t ]  lim . (70)
t  0 t  0
t
 
v (t )





u P(t)

O r (t )
{R}

Fig. 23

Dacă această ultimă limită există, ea este egală cu derivata în raport cu timpul a unei noi

funcţii vectoriale, (t ) , care este aria orientată a suprafeţei descrisă de vectorul de poziţie
între momentul iniţial t0 şi momentul curent t:
 d 
 , (71)
dt
de unde:
 
d     dt . (72)

Aria orientată (t ) este:
 t
 t 
(t )   d    ()d  . (73)
t0 t0

Prin urmare, aria acestei suprafeţe este modulul vectorului  :
t 

(t )   ()d  . (74)

t0

În continuare, studiem două cazuri particulare importante şi semnificaţia pe are o au

din punctul de vedere al mişcării particulei.

a). cazul în care direcţia vitezei areolare  este fixă.
 
Fie u versorul vitezei areolare  (Fig. 22):
  
 ||u . (75)
 
Direcţia versorului fiind aceeaşi cu direcţia fixă a lui  , rezultă că u este un vector constant.
Din (69) şi (75) rezultă:
1     1  
r v  |  |u  u   r v , (76)
2 2||
   
şi deci u este perpendicular pe vectorii r şi v . În consecinţă, vectorul de poziţie r , al cărui

punct de aplicaţie este punctul fix O, rămâne perpendicular pe versorul constant u :
  
r  u  const. (77)

Aceasta înseamnă că, pe toată durata mişcării particulei, vectorul de poziţie r al acesteia

rămâne situat într-un plan perpendicular pe direcţia fixă a versorului u (adică a vitezei

areolare  ), plan care trece prin originea O a reperului. Prin urmare, traiectoria particulei este
o curbă plană (Fig. 24). Ecuaţia acestui plan, dedusă din relaţia (77), este:
   
u r  0  r  0 . (78)

Prin urmare, dacă direcţia vitezei areolare  este fixă, traiectoria particulei este o
curbă plană, situată într-un plan a cărui ecuaţie este dată de (78), plan care trece prin
originea reperului şi este perpendicular pe direcţia fixă a vitezei areolare.
  
 v (t ) v ( t0 )
 P(t)



r (t ) (t)
  P0(t0)
u  const.

O r ( t0 )
{R}

Fig. 24

b). cazul în care viteza areolară  este vector constant.
Să notăm în acest caz modulul vitezei areolare cu 0:
  1   1   not
|  |  const.  | (t0 ) | r (t0 )  v (t0 )  r0  v0  0 . (79)
2 2
Din (75) şi (79) rezultă:
    1   
  |  | u  0u  r0  v0 u . (79')
2
Conform relaţiei (74), aria suprafeţei descrisă de vectorul de poziţie între momentul iniţial t0
şi momentul curent t este:
t  t
 t
 t
(t )   ()d    0ud    0 d  | u |  0  d   0 (t  t0 ) , (80)
t0 t0 t0 t0

şi deci această arie variază liniar în timp.

Fie t1  [t0 , t ] un moment din intervalul de mişcare şi [t1 , t1  t ]  [t0 , t ] un interval
de timp de durată t  0 . Conform (80), ariile suprafeţelor descrise de vectorul de poziţie al
particulei între momentul iniţial al mişcării t0 şi momentul t1 , respectiv t1  t au valorile:
(t1 )   0 (t1  t0 )
 (81)
(t1  t )   0 (t1  t  t0 ).
Pe durata intervalului de timp [t1 , t1  t ] , suprafaţa descrisă are aria:
[ t ,t t ]  (t1  t )  (t1 )  0 (t1  t  t0 )  0 (t1  t0 )  0  t ,
1 1
(82)
arie care nu depinde de momentul iniţial t1 al intervalului de timp [t1 , t1  t ] , ci doar de durata
acestuia. Aceasta înseamnă că, pe orice interval de timp de durată t , aria suprafeţei descrise
este aceeaşi, şi anume 0  t .
 
Prin urmare, dacă vectorul viteză areolară este constant,   const. , atunci direcţia sa este
fixă iar modulul său este constant. În această situaţie, traiectoria particulei este o curbă plană
situată într-un plan perpendicular pe direcţia vectorului
    not 
  const.  (t0 )   0 (83)

şi care trece prin originea O a reperului, iar în acest plan vectorul de poziţie r descrie în
intervale de timp de durate egale, suprafeţe de arii egale. Se spune că mişcarea particulei are
loc cu respectarea legii ariilor. În acest caz, ţinând seama de ecuaţia (78), ecuaţia planului
mişcării se scrie:
      
  r  0  0  r  0  (r0  v0 )  r  0 . (84)

În ce condiţii viteza areolară este un vector constant?

Deoarece legea de mişcare şi legea vitezelor sunt funcţii derivabile, ţinând seama de
relaţia (69) de definiţie a vitezei areolare, rezultă că viteza areolară este şi ea o funcţie
derivabilă. Pentru o astfel de funcţie, condiţia necesară şi suficientă de a rămâne constantă pe
un interval este anularea derivatei sale pe acel interval:
    d  1        
  const.    0   r  v   0  r  v  r  v  0 
dt  2  (85)
       
 v  v  r  a  0  r  a  0.

0

Rezultă că, în toate situaţiile în care produsul vectorial dintre vectorul de poziţie şi acceleraţia
particulei se anulează, mişcarea acesteia se realizează pe o traiectorie plană, cu satisfacerea
legii ariilor. Anularea acestui produs vectorial are loc într-unul din următoarele cazuri:
 
1. r  0
Acesta este cazul banal în care, pe toată durata intervalului de timp [t0 , t ] , particula rămâne în
originea O a reperului.
 
2. a  0
În acest caz, conform observaţiei 4d), particula efectuează o mişcare rectilinie şi uniformă
(Fig. 25). Se poate spune deci că orice mişcare rectilinie şi uniformă se realizează cu
respectarea legii ariilor. Conform relaţiei (80), aria triunghiului OP0P variază liniar în timp.

  
 v ( t )  const.  v0

P(t)

 
r (t ) v0
(t)
P0(t0)

O r ( t0 )
{R}

Fig. 25

 
3. r şi a sunt vectori nenuli, coliniari (Fig. 26).
Putem scrie:
 
a  r . (86)
O astfel de mişcare se numeşte mişcare centrală. Prin urmare, şi în cazul unei mişcări centrale
traiectoria particulei este o curbă plană, fiind satisfăcută legea ariilor.
  
v (t ) v ( t0 )
P(t)
  
  const.  
a  r
 (t)
r (t )
P0(t0)

O r ( t0 )
{R}

Fig. 26