1.

Mecanica 2020-2021

CURSUL 1
MECANICA NEWTONIANĂ

1. Concepte fundamentale
Spatiul si timpul
Cadrul Universului newtonian în care se petrec toate fenomenele este spatiul
tridimensional al geometriei euclidiene.
Spaţiul este absolut , aflat în repaus şi nesupus vreunei transformări.
Timpul, este absolut şi se scurge neperturbat dinspre trecut spre viitor.
Particulele materiale sunt elementele Universului newtonian, Acestea sunt puncte
materiale ce alcătuiesc materia si se deplasează în acest spaţiu şi timp absolut.
Conceptul de punctului material reprezintă o abstractizare si reprezintă un corp ale cărui
dimensiuni pot fi neglijate.
Cinematica clasică ne permite să definim o lume idealizată în care putem defini
şi descrie mişcările. Ideile fundamentale de geometrie şi de timp permit descrierea
cinematicii.Timpul universal şi obiectiv se scurge în acelaşi fel pentru toate sistemele
fizice şi este independent de observator.
Spaţiul. Conceptul spaţiu se corelează cu localizarea corpurilor şi cu
configuraţia acestora.
Spaţiul, în mecanica clasică, are următoarele proprietăţile:
- este continuu, ceea ce înseamnă că de la un punct la altul se trece printr-o infinitate de
puncte consecutive;
- este omogen, adică în orice punct al spaţiului proprietăţile acestuia sunt aceleaşi;
- este tridimensional în sensul că punctul poate fi localizat prin trei coordonate;
- este izotrop, adică la schimbarea direcţiei, proprietăţile spaţiului nu se modifică;
- este infinit, adică nu se poate stabili o limită a spaţiului.
În SI unitatea de măsură a spaţiului este metrul (m).
Timpul este o mărime algebrică, cu rol de variabilă, iar mărimile caracteristice
ale poziţiei sau stării de mişcare a corpurilor sunt funcţii de variabila t..
Conceptul de timp este legat de succesiunea şi durata evenimentelor. Timpul are
urmatoarele însuşiri:
- este universal, adică în orice punct al spaţiului, timpul curge identic;
- este uniform, adică proprietăţile timpului nu se modifică de la un moment la altul;
- este unidimensional (are o singură direcţie);
- este ireversibil, ceea ce înseamnă că pe axa timpului, succesiunea evenimentelor are
numai sensul din trecut prin prezent spre viitor.
Conform legilor mecanicii newtoniene mişcarea uniformă presupune existenţa
spaţiului vid care există în afara oricărei mişcări şi în afara oricărei noţiuni de timp.
Tot ce se petrece are o cauză bine definită şi produce un efect la fel de bine
definit, iar starea viitoare a oricărei părţi a unui sistem poate, în principiu, să fie
prevazută cu certitudine, dacă se cunoaşte starea sa la un anumit moment de timp.
Timpul şi determinismul sunt intim asociate în fizica clasică.
Masa.
Noţiunea de masă folosită în mecanica clasică este un caz particular al noţiunii
matematice de măsură. In mecanica clasică, masa corpurilor este constantă, nu depinde
de starea de mişcare a acestora. Conceptul de masă caracterizează două moduri de
manifestare ale materiei: inerţia şi gravitaţia.
Măsura inerţiei se numeşte masă inertială. In legea a doua a lui Newton intervine masa
inerţială.
1. Mecanica 2020-2021

Legea atracţiei gravitaţionale ne conduce la un alt tip de masă şi anume masa

gravitaţională. Masa gravifică reflectă proprietăţile corpului de a crea câmp
gravitaţional.
În mecanica clasică, masa are urmatoarele însuşiri:
- nu depinde de viteza corpului, m ≠m(v);
- este aditivă, masa sistemului este egală cu maselor părţilor componente,m = Σmi
- este conservativă, adică masa sistemului închis este constantă.
Masa inerţială şi masa gravitaţională sunt întotdeauna numeric egale.
Se consideră că forma şi masa particulelor nu variază, iar materia se conservă. Forţa de
interacţie dintre particule depinde numai de masele particulelor şi de distanţele dintre
ele. Conform modelului mecanic newtonian toate fenomenele fizice se reduc la
mişcarea în spaţiu a punctelor materiale cauzată de atracţia lor reciprocă, adică de forţa
gravitatională .
Mecanica clasică isi propune sa studieze miscarea sistemelor mecanice determinand
coordonatele in functie de timp , cand se cunosc conditiile initiale, adica coordonatele si
vitezele la un moment initial.
Mecanica clasică cuprinde trei părţi:
1. Cinematica studiază legile generale de mişcare a sistemelor mecanice, fără a se ţine
cont de cauzele acestor mişcări sau proprietăţile particulare ca forma, dimensiunea, etc.
2. Dinamica studiază mişcarea sistemelor mecanice ţinând cont de interacţiuni, adică
de forţele care pot produce mişcarea.
3. Statica studiază echilibru mecanic al punctelor materiale, al sistemelor de puncte
materiale şi corpurilor rigide.
Ipotezele care stau la baza modelului mecanicii newtoniene sunt:
- Materia se găseşte sub forma unică, de substanţă, obiectele materiale reducandu-se
la sisteme de corpuri.
- In afara corpurilor care formează substanţa este vid.
- Corpurile sunt supuse acţiunii unor forţe exterioare.
- Mărimile caracteristice stărilor şi proceselor nu pot suferi decât variaţii continue,
deci pot fi exprimate prin funcţii continue şi continuu diferenţiabile.
Bazele mecanicii clasice au fost puse de catre Galileo Galilei si Isaac Newton.

Sir Isaac Newton (1643-1727)

Galileo Galilei (1564-1642)
1. Mecanica 2020-2021

2. Cinematica punctului material

2.1 Miscarea
Sistemul de referinţă (SR) este, în fizică, un sistem de coordonate care serveşte
la indicarea poziţiei particulelor în spaţiu, împreună cu un ceas legat de acest sistem,
care serveşte la indicarea timpului.
Sistemele de referinţă inerţiale (SRI) sunt acele sisteme de referinţă în raport cu
care sunt valabile proprietăţile de omogenitate şi izotropie a spaţiului (toate poziţiile şi
direcţiile din spaţiu sunt echivalente) şi de uniformitate a timpului.
Sistemele de referinţă neinerţiale (SRNI) sunt sistemele de referinţă în raport cu
care sunt perturbate proprietăţile de omogenitate şi izotropie a spaţiului şi uniformitate a
timpului.
Poziţia unui punct material în spaţiu, în raport cu un sistem de coordonate, poate fi
definită prin vectorul său de poziţie:
r r r r
r = xi + yj + zk (1.1)
r r r
unde i , j , k reprezintă versorii axelor de coordonate.
r r
Curba descrisă de extremitatea vectorului r = r (t ) , în decursul mişcării se
numeşte traiectoria punctului material.
Legea de mişcare a punctului material este dată de ecuaţia:
r r r r
r (t ) = x(t )i + y (t ) j + z (t )k (1.2)
Deplasarea punctului material pe traiectorie poate fi caracterizată şi de vectorul
r
deplasare ∆r , care are originea în poziţia punctului material la momentul iniţial t0 şi
vârful în poziţia punctului material la momentul ulterior t = t 0 + ∆t
r r r r r
∆r = r − r0 = r (t ) − r (t 0 ) (1.3)
Observatie: Modulul vectorului deplasării coincide cu drumul parcurs numai în cazul
traiectoriilor rectilinii.
După forma geometrică a traiectoriei se disting două categorii de mişcări: mişcări
rectilinii (traiectoriile sunt drepte) şi mişcări curbilinii (traiectoriile sunt curbe).
r r
Viteza medie, υ m , [υ ] = m / s este raportul dintre vectorul deplasare, ∆r şi
intervalul de timp corespunzător ∆ t :
r
r r (t ) − r (t0 )
υm = (1.4)
t − t0
Se defineşte vectorul viteză instantanee ca limita vitezei medii când intervalul de timp
tinde spre zero:
r
r r . r
r (t ) − r1 (t1 ) dr r dx r dy r dz r
υ = lim 2 2 = =r = i+ j+ k
t 2 − t1 → 0 t 2 − t1 dt dt dt dt (1.5)
.r . r . r r r r
= x i + y j + z k = υxi + υ y j + υzk
Când viteza depinde de timp:
r r
v = v (t ) ; v x = v x (t ); v y = v y (t ); v z = v z (t ); (1.6)
In cazul mişcării curbilinii viteza instantanee este tangentă la traiectorie în punctul
considerat.
r
Se defineşte acceleraţia medie, am ,[a]=m/s2, prin raportul dintre variaţia
vectorului viteză şi intervalul de timp corespunzător:
1. Mecanica 2020-2021
r r
r υ (t ) − υ (t 0 )
am = (1.7)
t − t0
Se defineşte acceleraţia instantanee ca limită din acceleraţia medie, când intervalul de
timp tinde către zero:
r r r
r υ2 (t2 ) − υ1 (t1 ) dυ .r .. r .. r .. r .. r
a = lim = =υ = r = x i + y j + z k =
t 2 − t1 →0 t2 − t1 dt (1.8)
. r . r . r r r r
= υ x i + υ y j + υ z k = ax i + a y j + az k
Acceleraţia poate depinde de timp:
r r
a = a (t ) ; a x = a x (t ); a y = a y (t ); a z = a z (t ) (1.9)
Acceleraţia punctului material la momentul t este datorată atât variaţiei
modulului vitezei, cât şi variaţiei direcţiei vitezei.
Din punctul de vedere al acceleraţiei, mişcările pot fi clasificate în: uniforme
r
r r da
(a = 0) , uniform variate ( a = constant) şi variate ( ≠ 0).
dt

Fig.1.1

Faptul că o mişcare nu este definită decât atunci când este precizat reperul ne face să
luăm în considerare relaţiile dintre mişcările unuia şi aceluiaşi sistem în raport cu două
repere în mişcare. Intervin în acest caz legile de compunere a vitezelor şi acceleraţiilor
precum şi teoria schimbării reperului în cinematica clasică.

2.2. Mişcarea rectilinie uniform variată.

Fie un punct material care se deplasează în lungul axei Ox cu acceleraţia
r
constantă, a . Considerăm că la momentul iniţial t = t 0 = 0 , punctul material are viteza
r
υ 0 şi se află în punctul de abscisă x0.
1. Legea vitezei:
υ = υ 0 + at (1.10)
2. Legea spaţiului:
1. Mecanica 2020-2021

at 2
x = x0 + υ 0t + (1.11)
2
Formula lui Galilei este:
υ = υ 02 + 2ax (1.12)

Fig.1.2.
http://demonstrations.wolfram.com/VelocityOfAFallingObject/
http://demonstrations.wolfram.com/VelocityVersusDisplacementPlotsInUniformlyAcce
leratedLinearM/
http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/HFrame.html
http://www.mcasco.com/p1mot2d.html

Exemple:
1. Mişcarea unui punct material este dată de ecuaţiile:
x = X cos(ω t ) ; y = Y sin (ω t ) .
Sa se determine
a) ecuatia traiectoriei descrisă de acest punct material ?
b) componentele şi modulul vectorului viteză ?
Solutie:
a)Ecuaţia traiectoriei se obţine prin eliminarea timpului (t) între cele două ecuaţii
parametrice
x y
= cos(ω t ) ; = sin (ω t )
X Y
x2 y2
+ = cos 2 (ω t ) + sin 2 (ω t ) = 1
X2 Y2
Ecuaţie obţinută este ecuaţia unei elipse. Traiectoria descrisă de punctul material va fi o
elipsă
1. Mecanica 2020-2021
r r r
r dr
b) υ = = − Xω sin (ω t ) i + Yω cos(ω t ) j
dt
modulul vectorului viteză este :
r
υ = υ x2 +υ y2 = ω X 2 sin (ω t ) + Y 2 cos(ω t )
5. Un robot se afla pe Marte. Coordonatele sale x si y sunt date de ecuatiile:
x(t ) = a − bt 2 si y (t ) = ct + et 3 unde a=2m, b=0,25m/s2 , c= 1m/s si e=0,025m/s3. Sa se
determine: a) pozitia dupa t=2s; b) vectorul deplasare si viteza medie pentru ∆t= 2s; c)
legea vitezei si viteza la momentul t=2s.
a) x(2) = 1m
y (2) = 2,2m
r r r
r2 = i + 2,2 j
r = x 2 + y 2 = 2,41m
r r r
b) r = xi + yj
r r r
r0 = 2i + 0 j
r r r
r2 = i + 2,2 j
r r r r r
∆r = r2 − r0 = −i + 2,2 j
r r r r
r r2 − r0 − i + 2,2 j 1r r
v med = = = − i + 1,1 j (m / s 2 )
∆t 2 2
dx dy
c) v x = = −0,50t (m / s 2 ) vy = = 1 + 0,075t 2 (m / s 2 )
dt
r r r r dt
r
( )
v(t ) = v x i + v y j = −0,50 t i + 1 + 0,075t j
2

v = v x + v y = 12 + 1,32 = 1,64m / s
2 2

2.3. Mişcarea circulară a punctului material

Dacă punctul material efectuează o mişcare circulară, modulul vectorului de
r
poziţie r (t ) rămâne constant, variind numai direcţia acestuia.

Fig.1.3.
Viteza punctului material este:
r dθ (t ) r
υ (t ) = r ut (1.13)
dt
1. Mecanica 2020-2021

Se introduce viteza unghiulară, de modul:

dθ (t )
ω (t ) = (1.14)
dt
şi unitatea de măsură [ω ] = rad / s
Modulul vectorului viteză va fi:
υ (t ) = rω (t ) (1.15)
Acceleraţia punctului materia este dată de:
r⋅
r d υ (t )
a (t ) = (1.16)
dt
Acceleraţia unghiulară [ε ] = rad / s 2 este:
dω (t ) d 2θ (t )
ε (t ) = = (1.17)
dt dt 2
Obţinem următoarea expresie pentru acceleraţia liniară a punctului material:
r r r
a (t ) = rε (t )u t + rω 2 (t )u n (1.18)

Fig.1.4.
Acceleraţia liniară a punctului material se descompune în două componente
perpendiculare între ele:
1. acceleraţia tangenţială:
r r
at (t ) = rε (t )u t (1.19)
2. acceleraţia normală:
r r r
a n (t ) = rω 2 (t )u n = −ω 2 (t )r (1.20)
Modulul acceleraţiei liniare este:
a(t ) = at2 (t ) + a n2 (t ) (1.21)
Dacă mişcarea punctului material este circulară şi uniformă (ω = θ& = const ) atunci
ε (t ) = 0 , iar viteza este:
υ = ω r = const. (1.22)
Intervalul de timp în care punctul material efectuează o rotaţie completă se numeşte
perioada, T, a mişcării circulare uniforme:
2π r 2π
T= = (1.23)
υ ω
Numărul de rotaţii complete efectuate în unitatea de timp reprezintă frecvenţa:
1. Mecanica 2020-2021

ω 1
ν= = (1.24)
2π T
Legile mişcării circulare uiform variate a punctului material sunt:
ω = ω0 + ε t (1.25)
εt 2
θ = θ 0 + ω0 t + (1.26)
2
Dacă introducem vectorii viteză unghiulară şi acceleraţie unghiulară, atunci viteza
liniară şi acceleraţia liniară a punctului material devin:
r
r dr r r
υ= = ω×r (1.27)
dt
r
r dυ r r r r r r r r r r r
a= = ε × r + ω × υ = ε × r + ω × (ω × r ) = a t + a n (1.28)
dt
r r
Vectorii ω şi ε sunt vectori axiali.
http://demonstrations.wolfram.com/UniformCircularMotion/
http://demonstrations.wolfram.com/AngularAcceleration/

Exemple :
b
1. Acceleraţia unghiulară a unei particule în mişcare circulară este ε = . Să se
(t + c )2
determine unghiul dintre acceleraţia liniara si viteză.
Rezolvare:
dυ d (ω R )
at = = =ε R
dt dt
an = ω 2 R
an ω 2
tgα = =
at ε
dω
t
b dt b b
ε= ; dω = ε dt ; ω= ∫ =− +
0 (t + c )
dt 2
t +c c
2
 b b
− + 
ω  t +c c
2
b
tgα = = = 2t
ε b c
(t + c )2

3. Dinamica punctului material

Până acum am analizat sisteme numai cu proprietăţi geometrice, în continuare

le vom atribui o masă.
Impulsul este o mărime vectorială ce descrie starea dinamică a punctului
.r
material. Prin impulsul unei particule se înţelege produsul dintre masa m şi viteza v = r
a particulei:
r r
p=mv (1.29)
Forţa este o mărime fizică vectoriala a cărei valoare măsoară intensitatea
acţiunii, iar direcţia şi sensul acesteia redau orientarea acţiunii fizice asupra unui corp.
Fortele produc efecte statice de deformare a corpurilor si efecte dinamice de modificare
1. Mecanica 2020-2021

a vitezei. Masurarea fortelor se face pe baza efectelor lor.

Interacţiunea dintre corpuri se poate descrie cu ajutorul noţiunii de câmp de forţe. In loc
de a spune ca un corp exercita actiunea sa asupra altui corp, putem spune ca un corp
creeaza un camp in spatiul din jurul sau si toate corpurile care se afla in acest spatiu sunt
supuse actiunii unei forte. In mecanica clasica campul nu este decat un mod de a descrie
interactiile dintre corpuri.
Mecanica newtoniană stabileşte faptul că o forţă oarecare depinde de variabilele
r r
cinematice r , r& , t ale corpului fără a da o indicaţie pentru expresia concretă a acestei
dependenţe.

3.1. Principiile mecanicii newtoniene

Principiile mecanicii newtoniene sunt propoziţii obţinute pe baza datelor
experimentale. Ele au un caracter general, fiind aplicate tuturor sistemelor fizice
studiate, care satisfac ipotezele mecanicii newtoniene. Valabilitatea principiilor
mecanicii newtoniene este limitată la mişcări cu viteze mici în comparaţie cu viteza
luminii.
I.Principiul inerţiei (Principiul I)
“Un punct material îşi păstrează starea de repaus relativ, ori de mişcare rectilinie şi
uniformă, atâta timp cât asupra sa nu se exercită acţiuni exterioare, din partea altor
corpuri”
In cadrul primei legi nu există nici o distincţie între un corp în repaus şi un corp în
mişcare rectilinie şi uniformă.
Prin particulă liberă se înţelege o particulă asupra căreia nu acţionează nici un alt corp.
Prin inerţie se înţelege proprietatea unui corp de a-şi menţine starea de repaus sau de
mişcare rectilinie şi uniformă atâta timp cât nu este constrâns, prin aplicarea unor forţe,
să-şi schimbe această stare.
Masa unui corp este o mărime scalară şi reprezintă o măsură a inerţiei.
II.Principiul fundamental al dinamicii (Legea forţei)
Acest principiu, cunoscut şi sub denumirea de principiul acţiunii forţei, se referă
la puncte materiale în interacţie cu un alt sistem. r
Interacţiunea este proprietatea
corpurilor de a acţiona unele asupra altora. Forţa F este o măsură a interacţiunii.
r r
”Derivata impulsului p = m ⋅ v a unui punct material, în raport cu timpul,
r
reprezintă forţa F care acţionează asupra punctului material, ca urmare a interacţiunii
cu sistemul exterior”.
r
dp d r r r
= (mv ) = ma = F (1.30)
dt dt
Conform concepţiei lui Newton, apariţia acceleraţiilor reprezintă existenţa unei
mişcări absolute şi anume: mişcarea absolută a materiei (dacă este vorba de forţe reale),
sau mişcarea absolută a sistemului de referinţă (dacă este vorba de forţe fictive). Forţele
fictive pot fi eliminate prin alegerea corespunzătoare a sistemului de referinţă.
Observatii:
1. Relatia 1.30 nu ne spune nimic despre natura fortei. Forta apare sub forma abstracta,
ca un model mecanic al oricarei interactiuni a corpurilor independent de natura fizica a
acestei interactiuni. Aceasta relatie poarta caracterul de definitie dinamica a fortei.
Pentru determinarea miscarii unui sistem trebuie cunoscuta si legea fortei.
2.Principiul II este valabil numai in SRI.
d r
3.La viteze foarte mari unde masa depinde de viteza, relatia trebuie scrisa: (mvr ) = F
dt
1. Mecanica 2020-2021

III. Principiul acţiunii şi reacţiunii

Acest principiu se referă la ambele sisteme ce interactionează şi se enunţă
astfel: “Fiecarei actiuni i se opune totdeauna o reactiune, egală în modul şi de sens
contrar”.
r r
F12 = − F21 (1.31)

Fig.1.5.
Acţiunea şi reacţiunea au puncte de aplicaţie diferite de aceea cele două forţe nu
r r
au rezultanta egală cu zero. Rezultanta forţelor F12 şi F21 va fi zero numai în cazul în
care corpurile de interes fac parte dintr-un sistem, iar acţiunea şi reacţiunea sunt forţe
interne.

IV.Principiul superpoziţiei şi independenţei acţiunii forţelor

Acest principiu postulează faptul că forţa rezultantă pe care un sistem fizic format
dintr-un ansamblu de subsisteme o exercită asupra unui punct material este suma
r r
vectorială a forţelor F1 ,.... Fn pe care fiecare subsistem ar exercita-o asupra punctului
material, dacă s-ar afla singur în interacţiune cu acesta, în aceeaşi poziţie relativă;
forţa rezultantă respectivă este independentă de interacţiunile dintre subsistemele
aparţinând ansamblului considerat.
Sisteme de N puncte materiale
Principiile mecanicii clasice pot fi aplicate şi sistemelor de puncte materiale cu condiţia
să se ţină seama că în acest caz pot acţiona două tipuri de forţe:
- forţe interne, Fi, cu care fiecare punct material actionează asupra celorlalte puncte din
sistem;
- forţe externe, Fe, care acţionează din exteriorul sistemului asupra fiecărui punct din
sistem
Fie un sistem alcatuit din N puncte materiale. Ecuatia de miscare pentru pentru fiecare
punct material este:
r r
mi r&&i = Fi i =1÷ N (1.32)
Pentru cele N puncte materiale pot fi scrise 3N ecuatii diferentiale de ordinul doi. Pentru
rezolvarea sistemului este necesar sa cunoastem cele 6N constante de integrare.
Constantele de integrare se cunosc daca se dau conditiile initiale.
r
Ecuatia (1.32) impreuna cu conditiile initiale admite o solutie unica ri (t ) .
Starea mecanica a sistemului de N particule la momentul t este definita de ansamblul
vectorilor de pozitie si al vitezelor tuturor particulelor la momentul t.
Numarul de parametri care determina complet configuratia sistemului de puncte
materiale reprezinta numarul gradelor de libertate ale sistemului. Un punct material are
trei grade de libertate, in timp ce un sistel de N puncte materiale are 3N.
Consideram un sistem de puncte materiale suficient de departate de alte corpuri astfel
incat interactia cu acestea sa fie neglijabila. Un astfel de sistem se numeste sistem
inchis.