5.

Termodinamica 2020-2021 1

CURSUL 5

TERMODINAMICA

Obiectul termodinamicii îl constituie studiul fenomenologic, al mişcării termice,

ignorând structura discretă a materiei. Prin mişcare termică se înţelege mişcarea internă,
dezordonată a constituenţilor macroscopici. Termodinamica stabileşte pe baza unor
principii generale, legi şi relaţii între parametrii fizici ai unui sistem, indiferent de natura
acestuia.
5.1. Noţiuni şi mărimi fundamentale

Prin sistem termodinamic înţelegem orice porţiune finită oarecare din univers,
pentru care se poate stabili un interior şi un exterior. Interiorul conţine de obicei un
număr foarte mare de constituenţi, cum ar fi: nuclee, atomi, molecule, fotoni. Sistemul
poate fi omogen sau poate conţine mai multe faze: lichid, solid, gaz.
Starea unui sistem termodinamic la un moment dat este determinată de
ansamblul proprietatilor sistemului. A cunoaşte starea înseamnă a avea maximul de
informaţie privind descrierea şi istoria sa.
Parametrii de stare ai unui sistem termodinamic sunt mărimile fizice care
definesc starea unui sistem termodinamic. Starea de echilibru termodinamic este acea
stare in care parametrii de stare sunt constanti.
a. Parametrii externi de stare notaţi sunt acei parametri care depind de poziţia
corpurilor exterioare. (ex. volumul unui corp )
b. Parametrii interni de stare notaţi, depind de proprietăţile interne ale
sistemului, adică de mişcarea şi distribuţia particulelor în sistem. (ex: presiunea,
densitatea, energia ş.a). Parametrii interni depind de cei externi.
Procesul termodinamic descrie evoluţia unui sistem termodinamic si este
caracterizat prin mărimi de proces, care depind în general de drumul urmat, adică de
toate stările intermediare ale sistemului.
Functiile de stare depind doar de valorile parametrilor într-o stare dată. In
decursul unui proces un sistem poate evolua datorită interacţiei cu un alt sistem, cât şi
datorită forţelor sale interne. Dacă starea finală coincide cu starea iniţială, spunem că
procesul este ciclic.
Sistemul termodinamic izolat este un sistem care nu schimbă energie şi nici
substanţă cu corpurile exterioare.
Sistemul termodinamic izolat adiabatic este un sistem fizic izolat pentru care
modificarea stării sistemului rezultă exclusiv ca urmare a variaţiilor parametrilor
externi. Într-un sistem izolat adiabatic, schimbul de energie între sistem şi mediul
inconjurător nu are loc prin schimb de căldură.
Un sistem izolat a cărui stare nu se modifică în decursul timpului se găseşte în
echilibru. Acest echilibru poate fi stabil sau instabil.
Procesul cvasistatic este o succesiune de stări de echilibru, dar nici un proces
fizic nu satisface această condiţie. Dacă însă viteza de desfăşurare a procesului este atât
de mică încât în orice moment sistemul poate ajunge la echilibru, putem considera
procesul cvasistatic. Prin timpul de relaxare al sistemului se înţelege timpul după care
un sistem izolat în stare de neechilibru, ajunge în stare de echilibru. Dacă timpul de
 5. Termodinamica 2020-2021 2

relaxare este foarte mic faţă de durata procesului, atunci putem considera că procesul
este cvasistatic.
Dacă sistemul evoluează intre starile (a) si (b) in ambele sensuri, procesul este
reversibil.
5.2. Teoria cinetico-moleculara

Moleculele corpurilor se afla intr-o miscare de agitatie termica.

La nivel atomic si molecular unitatea de masura pentru masa este unitatea atomica de
masa u egala cu 1/12 din masa izotopului de carbon 126 C , 1u = 1,66 ⋅ 19 −27 kg .
Se numeste mol, contitatea de substanta a carei masa exprimata in grame, este
egala cu masa moleculara relativa a substantei date. Masa unui mol este denumita masa
molara, µ, si este egala cu raportul dintre masa corpului si numarul de moli
m
µ=
ν
Ex: un mol de apa H2O este o cantitate de apa a carei masa este egala cu 18g.
Indiferent de natura substantei ,numarul de molecule cuprinse intr-un mol este acelasi
si se numeste numarul lui Avogadro si are valoarea N = 6,023 ⋅10 23 molecule / mol
Definirea gazului ideal
Gazul ideal este conceput ca un sistem fizic de molecule care nu interactioneaza intre
ele si care in prima aproximatie pot fi considerate ca puncte materiale care se afla intr-o
continua miscare complet dezordonata.
Ipotezele simplificaroare referitoare la structura gazelor fara ca rezultatele teoretice sa
fie mult deosebite de cele reale sunt:
-gazul este format dintr-un numar foarte mare de molecule identice care executa o
miscare continua si dezordonata dupa legile mecanicii clasice.
-dimensiunile moleculelor sunt mult mai mici decat distantele dintre ele
-moleculele au masa,
- moleculele sufera ciocniri elastice atat intre ele cat si cu peretii vasului.
-vitezele moleculelor unui gaz pot avea valori cuprinse intre zero si viteza luminii, iar
distributia lor dupa viteze este cea data de functia de distributie Maxwell.
Funcţia de repartiţie după modulul vitezelor a lui Maxwell este:
3
mυ 2
1 dN  m  2 − 2 kT 2
f (υ ) = = 4π   e υ (5.1)
N dυ  2πkT 
Ea este reprezentată grafic în figura 6.3.

Fig.6.3.
 5. Termodinamica 2020-2021 3

Se observă că f (υ ) ≠ 0 cu excepţia lui υ = 0 şi υ ⇒ ∞ , şi atinge un maxim

pentru o valoare a vitezei υ p , numită viteza cea mai probabilă. Valoarea ei se obţine
din condiţia:
df
=0. (5.2)
dυ
2kT
υp = (5.3)
m
de unde se observă că pentru T2 > T1 , rezultă υ p2 > υ p1 .
Se poate calcula viteza medie:
∞

∫υf (υ )dυ  8kT  2

1

< υ >= 0
∞
=  (5.4)
 πm 
∫ f (υ )dυ
0
şi viteza pătratică medie :
∞

∫υ f (υ )dυ
2

3kT
< υ 2 >= 0
∞
= (5.5)
m
∫ f (υ )dυ
0
Acestea sunt diferite de viteza cea mai probabilă.
Fortele de interactiune intre molcule se numesc forte intermoleculare. Spatiul
din jurul unei molecule in care ea isi manifesta actiunea asupra altor molecule se
numeste sfera de actiune moleculara. Raza acestei sfere se numeste raza sferei de
actiune moleculara. Fortele intermoleculare scad foarte repede cu cresterea distantei
dintre molecule (raza sferei de actiune moleculara este de ordinul 10-9m).

Formula fundamentala a teoriei cinetico maleculare

Un gaz ideal, inchis intr-un vas, aflat la echilibru termodinamic va exercita o presiune
asupra peretilor vasului , in urma ciocnirilor dintre moleculele gazului si peretii vasului.
Aceasta presiune este determinata de forta medie cu care moleculele actioneaza in
procesul ciocnirilor asupra unei suprafete a peretelui.
2 mv 2
p= n (5.6)
3 2
N
Unde n = este numarul de molecule din unitatea de volum, N este numarul de
V
mv 2
molecule si ε = este energia cinetica medie de translatie a unei molecule.
2
Viteza patratica medie (viteza termica)
3kT
vT = v 2 = (5.7)
m
reprezinta viteza moleculelor cu energie cinetica este egala cu energia cinetica medie.
 5. Termodinamica 2020-2021 4

5.3. Postulatele termodinamicii

5.3.1. Primul postulat al termodinamicii (principiul general al termodinamicii)

Primul postulat al termodinamicii conduce la existenţa unui întreg şir de funcţii

de stare ale sistemului la echilibru termodinamic
Un sistem termodinamic izolat ajunge întotdeauna, după un interval de timp, în starea
de echilibru termodinamic, din care nu poate ieşi niciodată de la sine (dacă parametrii
externi sunt menţinuţi constanţi).”
Conform primului postulat al termodinamicii, în sisteme termodinamice izolate,
procesele termodinamice se desfăşoară întotdeauna de la stări de neechilibru spre stări
de echilibru termodinamic.

5.3.2. Al doilea postulat al termodinamicii (principiul zero)

Din proprietatea de reciprocitate, proprietatea de tranzitivitate si proprietatea
prin care distribuţia energiei în părţile componente ale unui sistem este unic
determinată, rezultă existenţa unui parametru de stare θ . Al doilea postulat al
termodinamicii se poate enunţa: “starea de echilibru termodinamic a unui sistem este
determinată de cei n parametri externi a1 , a2 ,…an şi de o mărime numită temperatura
θ , care caracterizează starea internă a sistemului.”
Temperatura caracterizează starea mişcării interne într-un sistem la echilibru şi
are aceeaşi valoare pentru toate părţile sistemului compus. În urma contactului termic
între mai multe sisteme, se egalează energia şi deci temperatura acestor sisteme.
Noţiunea de temperatură are sens numai pentru un sistem care este la echilibru şi care
conţin un număr mare de particule.
Acest postulat care introduce temperatura ca parametru de stare a unui sistem în
echilibru este principiul zero, deoarece, asemănător principiilor unu şi doi ale
termodinamicii care stabilesc existenţa unor funcţii de stare, principiul zero stabileşte
existenţa temperaturii ca funcţie de stare.
5.2.3. Scări de temperatură
Cele mai folosite sunt următoarele scări de temperatură:
1. Scara Celsius, care fixează, ca izoterme de referinţă: a. izoterma corespunzatoare
echilibrului între apă şi gheaţă la presiunea po= 1atm, pentru care se consideră θ1 = 0o C
si b. izoterma corespunzatoare echilibrului între apă şi vaporii de apă, la po= 1atm,
pentru care se consideră θ1 = 100o C.
2. Scara Fahrenheit consideră aceleaşi sisteme de referinţă cu scara Celsius,
atribuindu-le însă temperaturile empirice θ1= 32o F şi θ2= 212o F.
3. Scara Kelvin notează cu zero temperatura denumită “zero absolut” şi cu T0 =
273,16K temperatura corespunzatoare punctului triplu al apei.
Legătura între temperaturile măsurate cu ajutorul scărilor menţionate este:
(T − 273) K θ 0 C (θ − 32) 0 F
= = (5.8)
5 5 9

5.3.3. Ecuaţia termica de stare

Fie un sistem termodinamic simplu, caracterizat de un singur parametru extern
V, căruia îi corespunde parametrul intern p.
Ecuaţia termică de stare este:
 5. Termodinamica 2020-2021 5

p = p(V ,T ) sau f ( p ,V , T ) = 0
Pentru gazul ideal, ecuaţia termică de stare obţinută din considerente experimentale sau
din fizica statistică este:
pV = νRT (5.9)
Unde: p este presiunea, V este volumul, ν este nr. de kmoli, R=8,310J/molK este
constanta universală a gazelor iar T este temperatura în grade Kelvin.
Notăm: R = N A ⋅ k , unde N A este numărul lui Avogadro ( N A = 6,023 ⋅ 10 23 mol −1 ) şi
k este constanta lui Boltzmann ( k = 1,38 ⋅ 10 −23 J/K ). Numărul de molecule, este
N
ν N A = N , iar numărul de molecule din unitatea de volum este =n.
V
νRT νN A kT N
p= = = kT = nkT (5.10)
V V V
m m RT ρRT
pV = RT ; p= = (5.11)
µ V µ µ
Coeficientii termici
Experimental se constată că la echilibru termodinamic, presiunea p, volumul V şi
temperatura T se află în legătură funcţională nu numai pentru gazul ideal sau real, ci şi
pentru orice corp omogen şi izotrop.
Se definesc coeficientii:
1. Coeficientul de dilatare termică izobară:
1  ∂V 
α=   (5.12)
V0  ∂T  p
2. Coeficientul termic al presiunii
1  ∂p 
β=   (5.13)
p0  ∂T V
3. Coeficientul de compresie izotermă
1  ∂V 
γ = −   (5.14)
V0  ∂p  T
unde p 0 şi V0 sunt presiunea şi volumul în starea normală. Se verifică relaţia:
α = βγ p 0 (5.15)
Pentru gazul ideal rezultă
ν RT 1  ∂p  1 νR
p= ; β=   = (5.16)
V p0  ∂T V p0 V
ν RT 1  ∂V  1νR 1
V= ; α=  = = (5.17)
p V0  ∂T  p V0 p T0
1 1
α =β = = K −1 = 0,00366 K −1 (5.18)
T0 273,16

5.4 Principiile termodinamicii

5.4.1. Principiul întâi al termodinamicii

 5. Termodinamica 2020-2021 6

Energia unui sistem termodinamic

Energia internă este definită în ipoteza că sistemul se află la echilibru şi nu sunt
câmpuri de forţă exterioare. Experimental s-a constatat că energia internă creşte la
creşterea temperaturii.
Energia internă a unui sistem termodinamic este o functie de stare egala cu suma
dintre energia cinetică a particulelor componente în raport cu sistemul de referinţă al
centrului de masă şi energia potenţială de interacţiune între acestea E pi .
U = Nε + E pi (5.19)
2
1 N mv
Unde ε = ∑ k k

N k =1 2
(5.20)

Pentru gazul ideal se consideră că energia potenţială de interacţiune dintre molecule este
neglijabilă faţă de energia cinetică medie de mişcare termică a moleculelor.
Moleculele unui gaz se află într-o continuă mişcare de translaţie, de vibraţie sau de
rotaţie, deci posedă energie de translaţie, de vibraţie sau de rotaţie. Mişcarea unei
molecule este caracterizată în mod univoc de un număr de f parametri independenţi
numiţi grade de libertate. Pentru un sistem format din N molecule, numărul de grade de
libertate f va fi f = 3N − l , unde l este numarul de restricţii numite legături
Energia internă a gazului (suma tuturor tipurilor de energie pe care le posedă toate
moleculele gazului, precum şi energia de interacţiune a acestora cu eventualele câmpuri
exterioare) este:
i i
U = Nk B T = νRT (5.21)
2 2
unde am notat cu i numarul gradelor de libertate.
Conform teoremei echipartiţei energiei după gradele de libertate fiecărui grad de
1
libertate al moleculei unui gaz îi corespunde o energie medie E = k B T
2
Energia internă U a unui sistem termodinamic este un parametru intern şi la
echilibru, este o funcţie de parametrii externi şi de temperatura T
Ecuaţia (5.13) se numeşte ecuaţia calorică de stare.
Energia internă a sistemului se modifică dacă parametri de stare se modifică în timp,
deci sistemul trece dintr-o stare în alta, adică efectuează o transformare termodinamică
sau un proces termodinamic. Această modificare se poate datora modificării
parametrilor externi cu efectuarea de lucru mecanic, sau se poate datora variaţiei
parametrilor interni când are loc schimb de căldură.
Lucrul mecanic.
Căldura şi lucrul mecanic sunt functii de proces, adica forme ale schimbului de energie
între sisteme în interacţie.
Lucrul mecanic este energia transmisa de la un sistem la altul astfel incat nu este
implicata direct vreo diferenta de temperatura.
Lucrul mecanic într-un proces elementar sau infinitezimal pentru gazul ideal se scrie:
δL = pdV (5.22)
Interpretarea geometrica: lucrul mecanic la destinderea cvasistatica a unui gaz de la
volumul V1 la volumul V2, indiferent cum variaza presiunea este numeric egala cu aria
delimitata de curba p = p(V ) , segmentul V2 − V1 si ordonatele p1 = p(V1 ) si
p 2 = p(V2 ) .
 5. Termodinamica 2020-2021 7

Prin convenţie, considerăm lucrul mecanic pozitiv dacă el este efectuat de către sistem
(L > 0) şi este negativ dacă este efectuat asupra sistemului (L<0).

James Joule [1818-1889]

Căldura
Caldura este energia transmisa de la un corp la altul datorita unei diferente de
temperatura intre ele.
In cazul proceselor adiabatice lucrul mecanic este independent de drumul urmat,
mărimea sa depinzând numai de starea iniţială şi cea finală. In timp ce procesele
adiabatice sunt complet caracterizate de lucrul mecanic implicat, descrierea proceselor
neadiabatice necesită introducerea unei noi mărimi de proces, şi anume, căldura.
Energia cedată de sistem fără variaţia parametrilor externi se numeşte căldură, Q.
La interacţiunea unui sistem termodinamic cu mediul înconjurător are loc un
schimb de energie, astfel: dacă transferul energiei sistemului către corpurile externe se
face cu variaţia parametrilor externi, acest mod de transmitere se numeşte lucru
mecanic, dacă transferul energiei sistemului către corpurile externe se face fără
variaţia parametrilor externi, acest mod de transmitere se numeşte căldură.
Lucrul mecanic si caldura nu sunt o caracteristica a starii de echilibru a unui sistem ci a
procesului termodinamic prin care sistemul trece de la o stare de echilibru la alta,
interactionand cu mediul.

Expresia matematică a primului principiu al termodinamicii

Pentru sisteme închise, care nu schimbă substanţă cu mediul înconjurător, expresia

matematică a primului principiu al termodinamicii este:
∆U = U 2 − U1 = Q − L (5.23)
unde ∆U = U 2 − U 1 este variaţia energiei interne a sistemului în procesul 1-2, Q este
căldura primită (Q > 0 ) sau cedată (Q < 0) de sistem, iar L este lucrul mecanic efectuat
de sistem (L > 0 ) sau efectuat asupra sistemului (L < 0 ) .
Dacă procesul termodinamic este elementar, (5.23) se scrie:
dU = δ Q − δ L (5.24)
Notaţia δ semnifică variaţii elementare pentru functii de proces, care nu sunt
diferenţiale totale exacte.
Energia internă este o diferenţială totală exactă, adică o funcţie de stare
Enunţul primului principiu al termodinamicii este : ″Variaţia energiei interne
este egală cu diferenţa între căldura elementară primită sau cedată de sistem şi lucrul
mecanic elementar″.
Într-un proces termodinamic ciclic, în care starea finală este identică cu starea iniţială:
dU = 0 şi: δ L =δ Q (5.25)
 5. Termodinamica 2020-2021 8

Această egalitate duce la concluzia imposibilităţii realizării unui perpetuum

mobile de speţa I: «Este imposibil să se realizeze o maşină termică care ar putea să
efectueze lucru mecanic, fără să primească căldură din exterior»

Capacităţile calorice ale sistemelor termodinamice simple

Capacitatea calorică reprezintă căldura necesară variatiei temperaturii unui sistem
termodinamic cu un grad:
δQ J
C= [C ] SI = (5.26)
dT K
Pentru sisteme termodinamice omogene putem defini căldura specifică masică sau
căldura masică
C δQ J
c= = [c]SI = (5.27)
m mdT Kg ⋅ K
Capacitatea calorică molară (caldura molara) se defineşte astfel:
C δQ J
Cµ = = [C µ ] = (5.28)
ν νdT mol ⋅ K
Intre caldura molara si caldura specifica este relatia: C µ = µ ⋅ c
Pentru un mol de gaz ideal, primul principiu al termodinamicii se scrie:
δQ = dU + δL = dU + pdV (5.29)
Daca gazul este incalzit izocor, δL = 0 caldura molara la volum constant, CV va fi:
1  δQ  1  dU 
CV =   =   (5.30)
ν  dT V ν  dT V
Daca gazul este incalzit izobar, caldura molara la presiune constanta, C p va fi:
1  δQ 
Cp =   (5.31)
ν  dT  p
se obţine relaţia Robert Mayer:
C p − CV = R (5.32)
Capacitatea calorică molara la volum constant C v poate fi exprimata ca:
i
Cv = R (5.33)
2
iar capacitatea calorică molara la presiune constantă C p :
i+2
Cp = R (5.34)
2
Ex: pentru gazul monoatomic i=3, iar pentru gazul biatomic i=5.

Robert Mayer [1814-1878]

 5. Termodinamica 2020-2021 9

Procese termodinamice politrope

Procesele termodinamice în care o mărime îşi păstrează valoarea constantă se
numesc fundamentale. Procesele politrope sunt transformările termodinamice în care
capacitatea calorică molara este constantă.
Cp − C
n= (5.35)
CV − C
indicele politropic sau exponentul politropei care poate lua orice valoare cuprinsă între
− ∞ şi + ∞ .
Ecuaţia politropei gazului ideal este:
pV n = const (5.36)
Procesele politrope se folosesc în studiul comprimării şi destinderii în motoarele
cu gaz, pentru aproximarea transformărilor reale.

Fig. 5.3. Pentru gazul ideal

procesele: adiabatic (n = γ ) , izoterm (n = 1) , izobar (n = 0) , izocor (n = ±∞) .

Într-o transformare politropă în care volumul gazului variază de la valoarea V1 la

valoarea V2 (fig 5.4) lucrul mecanic efectuat de gazul ideal este:
νRT1  T2  νR
V2

L12 = ∫ pdV = 1 −  = (T1 − T2 ) = 1 ( p1V1 − p 2V2 ) (5.37)

V1
n − 1  T1  n − 1 n −1
Căldura primită sau cedată de gazele ideale în procesele politrope este:
δQ δU
Q = ∆U + L ; C = ; CV = (5.38)
νdT νdT
n −γ
Q12 = U 2 − U 1 + L12 = ν CV (T2 − T1 ) = νC (T2 − T1 ) (5.39)
n −1
n −γ
C = CV (5.40)
n −1
Toate procesele termodinamice (izobare, izocore, izoterme, adiabate) pot fi
obţinute din ecuaţia politropei:
a. Procesele izobare (p=const) sunt procesele care au loc la presiune constantă. In
V
ecuaţia politropei, înlocuim C = C p şi n = 0, rezultând = const
T
Legea Gay-Lussac. Legea a fost determinata experimental. Volumul unei mase
determinate de gaz ideal, la presiune constanta variaza direct proportional cu
temperatura.
∆V = V0α υ T (5.41)
α υ se numeste coeficient termic de dilatare al gazului sub presiune constanta. (pentru
gazul ideal α = 1 / 273 grad −1
 5. Termodinamica 2020-2021 10

Cinetic aceasta comportare se explica astfel: Daca incalzim gazul sub presiune
constanta , avand in vedere faptul ca agitatia termica creste, trebuie sa crestem distanta
intre molecule pentru ca presiunea sa ramana constanta.
Lucrul mecanic efectuat de gazul ideal în transformările izobare:
L12 = p1 (V2 − V1 ) = νR(T2 − T1 ) (5.42)
Căldura primită sau cedată de gazele ideale în procesele izobare este:
Q p = ν C p (T2 − T1 ) (5.43)
b. Procesele izocore (V=const) sunt procesele în care volumul este menţinut constant,
p
C = CV şi n = ∞ . Se obţine, = const.
T
Legea Charles. Legea a fost determinata experimental. Presiunea unei mase
determinate de gaz ideal, la volum constant variaza direct proportional cu temperatura.
∆p = p 0 βT (5.44)
unde: β p se numeste coeficient termic de dilatare al gazului la volum constant. (pentru
gazul ideal β = 1 / 273 grad −1 )
Cinetic aceasta comportare se explica astfel: daca incalzim gazul la volum constant,
numarul de ciocniri in unitatea de timp pe unitatea de suprafata creste, ceea ce duce la
cresterea presiunii.
Lucrul mecanic efectuat de gazul ideal în transformările izocore este egal cu zero:
L12 = 0 (5.45)
Căldura primită sau cedată de gazele ideale în procesele izocore este:
QV = νCV (T2 − T1 ) = U 2 − U 1 = ∆U (5.46)
c. Procesele izoterme (T=const) au loc la temperatură constantă, C = ∞ şi n = 1 ;
rezultă pV = const .
Legea Boyle-Mariotte. Produsul dintre volumul si presiunea unei mase determinate de
gaz ideal este constant daca temperatura este constanta.
Cinetic aceasta comportare se explica astfel: Prin comprimare distantele dintre molecule
se micsoreaza, iar numarul de ciocniri produse in unitatea de timp pe unitatea de
surafata creste, ceea ce inseamna ca presiunea exercitata de gaz asupra peretelui incintei
creste
Lucrul mecanic efectuat de gazul ideal în transformările izoterme este:
V2 V2
dV V p
L12 = ∫ pdV = νRT ∫ = νRT ln 2 = νRT ln 1 (5.47)
V1 V1
V V1 p2
Căldura primită sau cedată de gazele ideale în procesele izoterme este:
V2
QT = LT = νRT1 ln ∆U = 0 (5.48)
V1
d. Procesele adiabatice se caracterizează prin absenţa schimbului de căldură: δQ = 0
C i+2
şi C = 0 , deci n = γ = p = , care este indicele adiabatei.
Cv i
Deoarece γ > 1 adiabata este mai înclinată decât izoterma care trece prin acelaşi punct
din planul (V , p ) .
 5. Termodinamica 2020-2021 11

Lucrul mecanic efectuat de gazul ideal în transformările adiabatice este:

2
L12 = ∫νCV dT =νCV (T1 − T2 ) = − ∆U (5.49)
1
Rezultă că în procesele adiabatice se efectuează lucru mecanic pe seama scăderii
energiei interne a gazului ideal.
Probleme
1.Un m3 de gaz biatomic, aflat la presiunea de 5 atm şi temperatura de 27oC, printr-o
transformare politropă se dilată, dublându-şi volumul. Să se determine:a. presiunea
finală a gazului, b. lucrul mecanic şi căldura schimbate de sistem cu exteriorul, cât şi
variaţia energiei interne a gazului dacă indicele politropei este n = 1,32 .
Rezolvare
n
V 
a. p 2 = p1  1  = 2atm
 V2 
p V − p 2V2
b. L = 1 1 = 3,12 ⋅ 10 5 J
n −1
n−γ n−γ
Q = νC∆T = νCV ∆T = (Q − L )
n −1 n −1
γ −n
Q=L = 0,62 ⋅ 10 5 J
γ −1
∆U = Q − L = − 2,5 ⋅ 10 5 J

2.Un gaz ideal biatomic se afla in starea initiala caracterizata de parametrii:

. p1 = 2atm, V1 = 2l si T1 = 400 K . In starea finala gazul are parametrii
p5 = 1atm, V5 = 3l si T1 = 300 K . Din starea initiala in starea finala se poate ajunge prin
trei transformari distincte: a) 1-4-5; b) 1-2-5; c)1-3-5, in care 1-2 este o transformare
izoterma, iar 1-3 o transformare adiabatica. Sa se calculeze pentru cele trei cazuri lucrul
mechanic si caldura schimbata de gaz cu mediul inconjurator. Sa se arate ca indifferent
de drumul ales, variatia energiei interne este aceeasi. ( γ = 1,4 ).
Rezolvare
a.1-4-5
L1−4−5 = 0 + p5 (V5 − V1 ) = 100 J
Q1− 4−5 = νCV (T4 − T1 ) + νC p (T5 − T4 ) = −150 J
p5
T4 = T1 = 200 K
p1
5 7
CV = R Cp = R
2 2
∆U 5−1 = Q − L = −250 J
b. 1-2-5
V
L1−2−5 = νRT1 ln 2 + 0 = 162,18 J
V1
Q1− 2−5 = L12 + νC p (T5 − T2 ) = −87,82 J
 5. Termodinamica 2020-2021 12

∆U 5−1 = Q − L = −250 J
c.1-3-5
γ −1
νRT1   V1  
L1−3−5 =  1 −    + 0 = 149,72 J
γ − 1   V3  
 
Q1−3−5 = 0 + νC p (T5 − T3 ) = −100, 28 J
γ −1
V 
T3 = T1  1  = 340,11K
 V3 
∆U 5−1 = Q − L = −250 J
Energia interna este o functie de stare si nu depinde de drumul parcurs.

4. Caldurile specifice izobara respectiv izocora ale unui gaz sunt:

c p = 5,225 ⋅ 10 3 J / kg ⋅ K si cV = 3,135 ⋅ 10 3 J / kg ⋅ K . Sa se determine masa molara
a gazului.
Solutie
R
µ=
c p − cV

“Energy can be neither created nor destroyed”

Julius Robert von Mayer (1814 –1878)