Fizica

N A =6,022∙ 1026 kmol−1 mRT cRT

π= =
1.Definitie: masa molara
Masa molară (μ) este o marime derivată in SI, definită prin μV μ
relaţia: în care :
m m
μ= c=
ν V
în care:
reprezintă concentraţia soluţiei.
μ este masa molară a substanţei;
m este masa sistemului;
ν este cantitatea de substanţă din sistem.
Ecuaţia unităţii de măsură este:

⟨ m ⟩ kg
⟨ μ ⟩= =
⟨ ν ⟩ mol
Vor fi folosiţi şi kg/ kmol si g/mol, submultipli ai unităţii kg /
mol.
Din relaţie rezultă că masa molară este numeric egală cu masa
unui mol de substanţă.
7.Prin ce se caracterizeaza un sistem termodinamic inchis
sau deschis
2.Definitie: volumul molar 4.Legea lui Fick pentru gaze (fenomenul de difuzie)
Volumul molar (Vμ) Sistemul termodinamic este un sistem fizic finit format dintr-un
Difuzia este fenomenul de răspândire a moleculelor unei
Volumul molar este o mărime derivată din fizică definită prin substanţe printre moleculele altei substanţe aflate in contact cu număr foarte mare de particule microscopice (sistem
relaţia: prima, fără intervenţia unui agent extern. În general, datorită macroscopic) care pot interacţiona între ele şi cu mediul
exterior.
V
difuziei, în sistem există o tendinţă de uniformizare a
In funcţie de caracterul interacţiunii cu mediul exterior
V μ= proprietăţilor fizice şi chimice, adică de omogenizare a
substanţelor. sistemele se clasifică în sisteme izolate, închise si deschise.
ν Dacă într-un gaz, între două puncte diferite există o diferenţă Un sistem este izolat dacă nu schimbă cu mediul inconjurător
în care de densitate, atunci se produce în mod spontan un transport de energie şi substanţă.
Vμ este volumul molar; gaz din regiunea cu densitate mare spre regiunea cu densitate Un sistem este închis dacă nu schimbă substanţă cu mediul
mică, transport care tinde să egaleze densitatea gazului. exterior dar schimbă energie.
V este volumul sistemului;
Fenomenul de difuzie se produce dupa legea lui Fick: Un sistem este deschis dacă schimbă atât energie cât şi substanţă
νeste cantitatea de substanţă ∆ρ cu mediul înconjurător.
Ecuaţia unităţii de măsură este: ∆ m=−D ∆ S∆t
∆x 8.Ecuatia de stare termica a gazului ideal
m3⟨V ⟩
pV =νRT
⟨ V μ ⟩= ν = mol în care :
Δm este masa de gaz transportată;
D se numeşte coeficient de difuzie; în care:
Pentru lichide şi solide, volumul molar depinde de natura Δρ este diferenţa de densitate între două puncte din gaz aflate p este presiunea gazului
substanţei, dar foarte puţin de temperatură şi de presiune. la distanţa Δx, x fiind direcţia transportului normală la suprafaţa V estevolumul
Pentru gaze, volumul molar depinde foarte puţin de natura prin care are loc transportul; V este numarul de moli
substanţei in condiţii obişnuite de temperatură şi de presiune, dar ΔS este suprafaţa prin care are loc transportul; R este constanta generala a gazelor perfecte
depinde de temperatură şi presiune. Δt este timpul în care are loc transportul T este temperatura absoluta
Raportul: Ţinând cont că :
Valoarea utilizată in mod obişnuit este :
∆ρ m
m3 −3 ν=
V μ 0=22,4 ∙ 10 ∆x μ
mol se numeşte gradientul densităţii pe directia x a transportului şi
reprezintă variaţia densităţii pe unitatea de distanţă. Relaţia devine:
Semnul – arată că transportul are loc în sensul descreşterii m
densităţii. pV = RT
Coeficientul de difuzie este numeric egal cu masa de substanţă
care străbate unitatea de suprafaţă în unitatea de timp la un
μ
gradient al densităţii egal cu unitatea Această relaţie este numită ecuaţia de stare termică a gazului
ideal sau ecuaţia Clapeyron Mendeleev.
5.Legea lui Fick pentru solutii
3.Definitie:numarul lui Avogadro
În cazul a două soluţii de concentraţii diferite (c1 > c2 ) separate
Numărul lui Avogadro (NA)
printr-o membrană, legea lui Fick este dată de relaţia:
Numărul lui Avogadro este o mărime fizică derivată in SI
definită prin relaţia: ∆ m=P ( c1 −c 2 ) ∆ S ∆ t 9. Transformarea generala a gazelor perfecte
N Procesul suferit de un gaz ideal în conditiile menţinerii constante
N A= în care:
a cantităţii de substanţă se numeşte transformare generală.
ν Δm este masa de solvent transportată;
P este coeficientul de permeabilitate al solventului prin Deoarece, într-o transformare generală, expresia
în care:
NA este numărul lui Avogadro;
membrană;
ΔS suprafaţa prin care se transportă solventul;
νR=const , rezultă:
N este numărul de entităţi elementare din sistem: Δt timpul în care are loc transportul. pV
ν este cantitatea de substanţă din sistem. În general membranele biologice sunt semipermeabile =const .
(permeabile pentru solvent şi impermeabile pentru solvit). T
Ecuaţia unităţii de măsură este:
Relaţia de mai sus este cunoscută sub numele de legea
⟨N ⟩ 1 6.Legea Van’t Hoff
transformării generale a gazelor ideale. Dacă notăm cu1,
⟨ N A ⟩= ⟨ ν ⟩ = mol =mol−1 Presiunea osmotică a unei soluţii diluate de neelectrolit este
numeric egală cu presiunea pe care ar exercita-o solvitul dacă la
respectiv 2, stările iniţială, respectiv finală ale unei transformări
generale, rezultă:
acea temperatură ar fi în stare gazoasă şi ar ocupa singur
NA nu este o marime adimensională deşi este numită numărul lui volumul soluţiei. Legea se exprimă prin relaţia: p2V 2 p1V 1
Avogadro.
m =
Numărul lui Avogadro este numeric egal cu numărul de entităţi
πV = RT T2 T1
elementare conţinute într-un mol de substanţă. Valoarea
numărului lui Avogadro se poate calcula astfel;
μ
în care: 10.Transformarea izoterma. Legea si graficul
m kg π este presiunea osmotică a soluţiei; Transformarea izotermă este cea în care cantitatea de substanţă
mr V este volumul soluţiei;
ν = const. si T = const.)
N m 0 μ kmol kg m este masa soluţiei şi temperatura se menţin constante. (
N A= = = = =1 μ este masa molară a solvitului; Legea transformării izoterme este :
ν ν m0 mr u u ∙ kmolR este constanta generală a gazelor ideale; pV =const .
T este temperatura absolută a soluţiei.
Se va folosi valoarea Reprezentarea grafică a legii transformării izoterme in
Dacă împărţim relaţia de mai sus la V obţinem:
coordonate pV (numite şi coordonate Clapeyron), pT şi VT este
dată in figura de mai jos
 Conducţia este propagarea căldurii din aproape în aproape, de m este masa sistemului;
la moleculă la moleculă, fără transport de substanţă.Schimbul ΔT este variaţia de temperatură a corpului la transferul caldurii
de căldură prin conducţie este o consecinţă a agitaţiei termice Q
11.Transformarea izobara. Legea si graficul a moleculelor şi a legilor ciocnirilor elastice. Conducţia căldurii Ecuaţia unităţii de măsură este:
Transformarea izobară este cea în care cantitatea de substanţă şi poate avea loc într-un corp numai când diferite părţi ale
corpului se află la temperaturi diferite, iar sensul schimbului de ⟨Q ⟩ j
presiunea se menţin constante. ( ν=const. si p = const.) căldură este întotdeauna de la zona cu temperatură mai înaltă ⟨ c ⟩= =
Legea transformării izobare este : la zona cu temperatura mai joasă.
Cantitatea de căldură transmisă prin conducţie între cele două
⟨ m ⟩ ⟨ ΔT ⟩ KgK
V plane este dată de relaţia: Căldura specifică este numeric egală cu căldura necesară unităţii
=const . dT de masă a unei substanţe pentru a i se mări temperatura cu 1 K.
T dQ=−λS dt Capacitatea calorică

Reprezentarea grafică a legii transformării izobare in dx Capacitatea calorică este definită prin relaţia:

coordonate pV , pT şi TV este data in figura Q

C=
In care:
λ este coeficientul de conductivitate termică a corpului;
12.Transformarea izocora.Legea si graficul S este suprafaţa fixă prin care trece căldura; ΔT
Transformarea izocoră este cea în care cantitatea de substanţă şi dT este variaţia de temperatură pe distanţa dx; în care:
volumul se menţin constante. dt este timpul
C este capacitatea calorică;
Raportul:
( ν= const. si V= const.) dT
Q este caldura schimbata de corp cu exteriorul;
ΔT este variaţia de temperatură a corpului
Legea transformării izocore este :
Ecuaţia unităţii de măsură este :
p dx
=const . ⟨Q⟩ J
T
se numeşte gradient de temperatură şi reprezintă variaţia
temperaturii pe unitatea de distanţă ⟨C ⟩= =
Reprezentarea grafică a legii transformării izocore in coordonate
Semnul minus arată că transferul de căldură are loc de la ⟨ ΔT ⟩ K
temperatură ridicata spre temperatură scazuta. Coeficientul de
pV , pT şi TV este dată în figura Capacitatea calorică este numeric egală cu căldura necesară
conductivitate termică este egal cu cantitatea de căldură care
sistemului pentru a i se varia temperatura cu 1 K.
trece în unitate de timp prin unitatea de suprafaţă aşezată
normal pe direcţia propagării când gradientul de temperatură Căldura molară
este egal cu unitatea. Caldura molară este definită prin relaţia:

Q
15.Transferul de caldura prin convectie C μ=
Convecţia este transportul de căldură ce are loc prin mişcarea
substanţei calde şi este caracteristică fluidelor. Porţiunile mai
ν ΔT
incălzite ale fluidului se dilată, isi micşorează densitatea şi vor în care:
avea o mişcare ascendentă, în timp ce porţiunile mai reci vor
avea o mişcare descendentă. Astfel se generează în fluid curenţi
C μ este căldura molară;
ascendenţi şi descendenţi care tind să uniformizeze Q este căldura schimbată de sistem cu exteriorul;
temperaturile.
Dacă substanţa caldă este forţată să se mişte cu ajutorul unui
ν este cantitatea de substanţă din sistem;
ΔT este variaţia de temperatură.
sistem de antrenare, procesul este numit convecţie forţată; dacă
Ecuaţia unităţii de măsură este;
substanţa se deplasează datorită diferenţelor de densitate,
procesul se numeste convecţie liberă sau naturală. ⟨Q⟩ j
Cantitatea de caldură transferată prin convecţie este dată de
relaţia:
⟨ C μ ⟩ = ⟨ ν ⟩ ⟨ Δ T ⟩ = molK
Q=KS ( T 2−T 1 ) t Căldura molară este numeric egală cu căldura necesară unui mol
de substanţă pentru a i se mări temperatura cu 1 K.
în care:
Q este cantitatea de caldură transportată prin convecţie;
K este coeficientul de propagare a căldurii prin convecţie;

T 2−T 1 este diferenţa de temperatură

t este timpul
Coeficientul de propagare a caldurii prin convecţie este numeric 17.Principiul I al termodinamicii
egal cu cantitatea de căldură care se propagă prin unitatea de Primul principiu al temodinamicii se referă la modul în care
13.Lucrul mecanic in transformarea izobara.
suprafaţă în unitate de timp când diferenţa de temperatură este variază energia internă a unui sistem ce interacţioneză mecanic
Fie un sistem termodinamic format dintr-un gaz. Presupunem că
de 1 grad. sau termic cu mediul exterior. Acesta se enunţă astfel: într-un
acest gaz este plasat într-un cilindru orizontal fix, prevăzut cu un
pistol mobil. Atunci când pistonul se deplasează, între gaz şi proces oarecare , variaţia energiei interne a sistemului
piston are loc un transfer de energie prin lucru mecanic. termodinamic este egală cu energia primită prin caldură plus
Deoarece forţa de presiune exercitată de gaz este întotdeauna energia primită prin lucru mecanic.
spre exteriorul incintei, rezultă:
-la destinderea gazului, transferul de energie este de la gaz spre
∆ U =Q−L=U 2−U 1
mediul înconjurător; în care:
-la comprimarea gazului, transferul de energie este de la mediul ΔU este variatia energiei interne;
înconjurător la gaz. Q este căldura primită de sistem
Lucrul mecanic efectuat într-un proces izobar este: - L este lucrul mecanic primit de sistem;

L= p ∆ V U1 este energia internă în starea iniţială;

U2 este energia internă în starea finală
Unde L= lucru mecanic Relaţia de mai sus se poate exprima:
P= presiunea
Q=∆ U + L=U 2 −U 1+ L
∆ V =variatia de volum Sau:
Cu această convenţie, semnul lucrului mecanic are următoarea
Căldura primită de sistemul termodinamic este egală cu
semnificaţie:
variaţia energiei interne plus lucrul mecanic efectuat de sistem.
Lucrul Sensul Modoficarea
mecanic transferului de volumului
energie prin sistemului
lucru mecanic
pozitiv sistem → mediul sistemul se
înconjurător destinde, ΔV>0
negativ mediul sistemul se 16.Definitii: caldura specifica, capacitate calorica, caldura
înconjurător → comprima, ΔV<0 molara.
sistem Caldura specifică
zero nu are loc volumul nu se Caldura specifică este definită prin relaţia:
transfer de modifică, ΔV=0
Q
energie c=
m ΔT
în care:
c este caldura specifică;
14.Transferul de caldura prin conductie. Q este caldura schimbată de corp cu exteriorul