1

UNIVERSITATEA DIN PETROSANI

FACULTATEA DE INGINERIE MECANIC SI ELECTRIC
CATEDRA DE MASINI, INSTALA<II SI TRANSPORTURI
MECANICA FLUIDELOR SI MASINI HIDRAULICE
CURS
Sef lucr ri dr.ing. Dosa Ion
PETROSANI
2008
2
1. INTRODUCERE
1.1. DEFINIII
Definiie:Corpurile la care for=ele de coeziune dintre molecule sunt foarte mici
se numesc fluide. Deplasarea relativ a particulelor de fluid este deci foarte u
soar
(proprietate numit fluiditate), astfel �nc�t fluidele nu au o form proprie, iar
deformarea lor f r reducerea volumului poate fi produs de for=e oric�t de mici.
Lichidele sunt fluide foarte pu=in compresibile, iar �n contact cu un gaz posed
o suprafa= liber .
Gazele sunt fluide care umplu �ntotdeauna �ntregul volum care le st la
dispozi=ie, sunt foarte compresibile si nu pot r m�ne �n repaus dec�t �ntr-un
recipient
complet �nchis.
Repausul si miscarea fluidelor, precum si interac=iunea lor mecanic cu
corpurile solide cu care vin �n contact, sunt studiate de mecanica fluidelor.
Mecanica fluidelor teoretic studiaz principiile, teoremele generale si
metodele generale de rezolvare, iar mecanica fluidelor aplicat studiaz miscarea
fluidelor �n cazurile care intervin �n tehnic , folosind � datorit complexit
=ii
fenomenelor considerate � at�t rezultatele mecanicii fluidelor teoretice, c�t si
metode de aproximare si rezultate experimentale.
Hidraulica este partea mecanicii fluidelor aplicate care studiaz lichidele.
La fel ca toate fenomenele fizice, mi scarea unui fluid este deosebit de
complex , iar considerarea tuturor factorilor care intervin �n timpul mi sc rii ar
conduce la o formulare matematic prea complicat fa= de cunostin=ele noastre
actuale. Fenomenul real trebuie deci simplificat, adic aproximat, prin
eliminarea
factorilor care sunt neesen=iali si prin p strarea acelora al c ror rol este
determinant,
�n acest sens, prima aproximare const �n ipoteza continuit ii fluidelor. Se stie
c
fluidele, ca de altfel �ntreaga materie, au o structur discontinu , fiind
formate din
molecule. Dar fenomenele studiate �n mecanica fluidelor au �n general un caracter
macroscopic, adic se refer la por=iuni de materie mult mai mari ca o molecul .
Astfel, �n prezent aparatele nu pot �nregistra varia =ii ale diferitelor m rimi
(presiune,
temperatur etc.) pe distan=e mai mici de 10 microni, deci cel mai redus volum ce
poate fi studiat experimental este mai mare ca un cub cu muchia de 10 microni.
Ori,
acest volum con=ine circa 2,7�1010 molecule de aer �n stare normal fizic
(presiunea
de l atm si temperatura de 0�C), adic suficient de multe molecule pentru a se
putea
presupune c aerul are o structur continu la scar macroscopic ; cu at�t mai
mult un lichid.
Ipoteza continuit ii presupune c fluidul are o structur continu la orice
scar si c toate m rimile asociate fluidului (presiune, temperatur , densitate
etc.)
sunt funcii continue �n domeniul ocupat de fluid, (eventual cu excepia unor linii
sau
a unor suprafee de discontinuitate).
Prin urmare, fluidul este considerat un mediu continuu deformabil.
Pentru a avea importan= practic , mediul continuu trebuie s aib anumite
propriet =i care s corespund propriet =ilor fluidelor reale. Aceste propriet
=i,
reflect�nd constitu=ia efectiv , discret , a fluidelor, nu vor putea fi deduse
teoretic
dec�t pornind de la structura molecular a fluidelor. Si �ntr-adev r, �n cazul
gazelor,
teoria cinetic a gazelor permite deducerea unora dintre propriet =ile lor. �n
cazul
3
lichidelor, asemenea studii sunt mai pu=in dezvoltate. Este deci necesar ca cel
pu=in o
parte dintre propriet =ile lichidelor s fie determinate experimental.
�n cele ce urmeaz , metoda experimental va fi adoptat pentru deducerea
tuturor propriet =ilor fizice ale lichidelor. Proced�ndu-se astfel, nu se pot
justifica
teoretic rela=iile respective, dar se ob=ine �n schimb o descriere cantitativ
suficient de
exact �n tehnic .
1.2. PROPRIETILE FIZICE ALE FLUIDELOR
Densitatea este un parametru de stare intensiv, reprezent�nd masa unit =ii de
volum si are expresia:
omogenecorpurilepentruV
m -= r (1)
��
�
��
��
��
�
��
�� 4
2
3 L
TFsauL
M r ��
�
��
��
��
�
��
�
4
2
3 m
sNsaum
kg
Pentru fluide neomogene si anizotrope, densitatea se define ste ca o m rime
local a spa=iului:
dV
dm
V
m
V
=D
D= �D 0
lim r (2)
Deci, densitatea unui fluid este o m rime caracteristic dependent de pozi=ia
punctului la care ne referim:
( ) t r r ,,, zyx=
Se defineste drept densitate medie a unui volum V �n momentul O m rimea:
�= dVVm r r 1 (3)
Densitatea creste c�nd presiunea cre ste, si scade cu cre sterea temperaturii,
excep=ie face apa, pentru care r este maxim rH2O=1000 kg�m-3 pentru T=4 �C si
presiunea B=760 Torr. Deoarece varia=ia densit =ii apei este foarte mic , �n
tehnic se
adopt de obicei valori constante pentru r.
La gaze, datorit compresibilit =ii, densitatea se modific foarte mult, si se
poate calcula cu ajutorul ecua=iei de stare:
3m
kg
TR
p
�= r (4)
Unde: p � presiunea �n N�m -2; T � temperatura absolut , K; R � constanta
gazului �n J�(kg�K)-1.
Dac se cunoaste valoarea densit =ii gazului >0 la temperatura t 0 si presiunea
p0, atunci oricare ar fi temperatura t si presiunea p, se poate determina
densitatea
gazului cu rela=ia:
( )
( )tp
tp
+�
+�= 15.273
15.273
0
0
0 r r (5)
Rela=ie derivat din ecua=ia de stare.
4
Pentru determinarea densit =ii gazelor �n stare normal se pot folosi masa
molecular M kmol�kg-1, si volumul molecular normal VMN = 22,416 Nm3�kmol-1:
3416,22 Nm
kgM
V
M
MN
N == r (6)
Volumul specific este un parametru de stare intensiv si reprezint volumul
unit =ii de mas si are expresia:
��
�
��
�-== kg
momogenecorpuripentrum
Vv
31
r (7)
Volumul specific creste la sc derea presiunii si creste cu cresterea temperaturii.
Greutatea specific reprezint greutatea unit =ii de volum si are expresia:
��
�
��
�
��
�
��
��=�== 33 m
kgf
m
NgV
gm
V
G r g (8)
Dependen=a fa= de presiune si temperatur este la fel ca �n cazul densit =ii, dar
depinde si de altitudinea si latitudinea locului determin rii, datorit g.
Se va evita utilizarea greut =ii specifice, �n locul acesteia se va folosi
densitatea.
Ca ordin de m rime greutatea specific exprimat �n sistemul tehnic este egal
cu densitatea din sistemul interna=ional.
De exemplu pentru aer la 0 �C si 760 mmHg:
3293,1 m
kg= r si 3293,1 m
kgf= g
Compresibilitatea reprezint proprietatea fluidelor de a se deforma prin
modificarea volumului sub influen=a unei solicit ri de comprimare.
Exprimarea cantitativ a compresibilit =ii se realizeaz cu ajutorul
coeficientului de compresibilitate izoterm b definit prin intermediul deforma =iei
specifice de volum, �n condi=ii izoterme, sub influen=a unei varia=ii de presiune:
��
�
��
��-= N
m
dpV
dV 21 b (9)
semnul �-� se datoreaz varia=iei antagoniste a volumului si presiunii.
Pentru toate fluidele b si scade cu cre sterea presiunii respectiv a
temperaturii.
<in�nd cont de rela=ia de defini=ie a densit =ii sub forma m=>�V diferen=iat ,
dm=r�dV+V�dr, si �n condi=iile conserv rii masei m=ct. rezult - r�dV=V�dr,
de
unde:
dp
d 1�=r
r b (10)
Coeficientul de compresibilitate depinde de natura fluidului, de presiunea si
temperatura la care are loc comprimarea fluidului.
5
Pentru lichide modific rile coeficientului de compresibilitate 2 cu presiunea
sunt destul de mici si se pot neglija. Pentru presiuni ridicate se va =ine seama
de
varia=ia coeficientului de compresibilitate 2 cu presiunea, de exemplu pentru
intervalul 1-500 bar coeficientul mediu de compresibilitate pentru ap este
2=4,83
�10-10 m2�N-1, iar pentru intervalul 500-1000 bar 2=4,24�10-10 m2�N-1.
Modificarea 2 cu temperatura este mai pronun =at si scade cu aproximativ
3.15% pentru ap , la majorarea temperaturii cu 10 �C.
Pentru fluide incompresibile r=ct. rezult dr=0 sib=0.
Aprecierea compresibilit =ii unui fluid se face si cu ajutorul vitezei de
propagare a undelor de presiune (viteza sunetului) �n fluid determinat cu ajutorul
rela=iilor lui Newton:
r r b r
e
d
dpC =�== 1 (11)
unde e=b-1 este modulul de elasticitate a fluidului, de unde:
2C
dpd = r (12)
Aceast rela=ie eviden=iaz faptul c pentru a considera un fluid incompresibil,
propagarea sunetului trebuie s fie instantanee astfel �nc�t d r=0 rezult�nd 
r=ct.
respectiv b=0.
Observa=ii
Ipoteza incompresibilit ii este valabil pentru domenii restr�nse de lichid. �n
cazul conductelor lungi si domeniilor vaste de lichid, propagarea sunetului
realiz�ndu-se �n timp finit, trebuie s inem seama de compresibilitate, neglijarea
ei
duc�nd la fenomene de soc hidraulic (lovitur de berbec) cu consecin e tehnice
dezavantajoase.
Pentru lichide, neglij�nd varia=ia lui b cu presiunea putem scrie:
�� �=
p
p
dpd
00
b r
r r
r
( )0
0
ln pp-�= b r
r
( )0
0
ppe -��= b r r (13)
exponentul din rela=ia de mai sus are o valoare foarte mic datorit valorii lui 
b, care
pentru ap bH2O=5,3�10-10 m2�N-1 la T=0�C si �n intervalul 1 at � p � 200 at,
astfel c
din dezvoltarea �n serie se pot re=ine doar primii doi termeni, rezult�nd:
( )[ ]00 1 pp-�+�= b r r (14)
Si =in�nd cont de rela=ia -r�dV=V�dr, ob=inem:
( )[ ]00 1 ppVV -�-�= b (15)
Pentru gazele perfecte care ascult de legile Boyle-Mariotte si Gay-Lussac,
ecua=ia de stare este de forma:
6
TRtpp �=��
���
�+= 15.2731
0
0
r r (16)
unde t - este temperatura , �C; T � temperatura absolut ## �n K; R � constanta
gazului,
J�(kg�K)-1; #!0 densitatea gazului la presiunea p0 # i temperatura 0 �C.
Pentru un proces izoterm din rela# ia de mai sus rezult##:
0
0
r r
pp = (17)
Care prin diferen=iere devine:
02 =�- r
r
r
dpdp sau
p
dpd = r
r (18)
Cu aceast ultim rela=ie se ob=ine:
pdp
d 11 =�= r
r b (19)
Dac transformarea gazului are loc lent, c ldura rezultat din comprimare se
poate disipa, temperatura r m�n constant si coeficientul de compresibilitate
se
poate calcula cu rela=ia de mai sus.
La o transformare rapid , nu exist schimb de c ldur cu mediul, transformarea
este adiabatic si ecua=ia de stare devine:
kk
pp
0
0
r r= (20)
unde:
v
p
c
ck = este raportul dintre c ldura specific la presiune constant si c ldura
specific la volum constant si se numeste exponent adiabatic.
Diferen=iind:
01 =��- +kk
dpkdp
r
r
r sau
p
dpdk =�r
r (21)
Care �nlocuit �n rela=ia (10) duce la:
pk�=1 b (22)
Ecua=ia de stare a gazelor reale are forma:
()TpfzTRzp ,; =��= r (23)
Unde z este factorul de abatere de la legea gazelor reale.
Pentru c gazele sunt foarte compresibile, nu se pot folosi coeficien=i constan=i
nici m car pentru intervale de transformare mici. De asemenea determinarea
compresibilit =ii trebuie s =in seama de tipul evolu=iei de comprimare:
politrop ,
adiabat sau izoterm .
7
La gaze, varia=ia vitezei sunetului cu starea si natura fluidului este mult mai
puternic deoarece
r d
dp variaz puternic �n diferite condi=ii.
Se admite o transformare adiabat , si =in�nd cont de expresia diferen =ial a
adiabatei
p
dpdk = r
r expresia vitezei sunetului �n gaze este:
TRkpkd
dpC ��=�== r r (24)
Pentru evolu=ia izoterm unde avem
p
dpd = r
r , rezult :
TRpC �== r (25)
rela=ie ce exprim viteza de propagare izoterm a sunetului �n gaze.
Dilatarea termic a fluidelor este proprietatea fluidelor de a- si modifica
volumul sub influen=a varia=iilor de temperatur . Exprimarea cantitativ a
dilata=iei
termice se realizeaz cu ajutorul coeficientului de dilatare termic izobar a
definit
de deformarea normal �n condi=ii izobare a volumului sub influen=a temperaturii:
KdTV
dV 1,1�= a (26)
antru toate fluidele.
Coeficientul de dilatare volumic izobar variaz cu natura fluidului si
intervalul de presiune si temperatur �n care are loc transformarea.
La gaze coeficientul de dilatare volumic izobar K este invariabil, fiind
K
1
15.273
1= a , abateri de la aceast m rime �nregistreaz vaporii de ap sau
amestecuri de gaze si vapori de lichide �n zona modific rilor de faz .
Neglij�nd varia=ia a cu temperatura, putem scrie:
�� �=
T
T
V
V
dTV
dV
00
a
()0
0
ln TTV
V -�= a
()0
0
TTeVV -��= a (27)
8
exponentul din rela=ia de mai sus are o valoare foarte mic datorit valorii lui 
a, care
pentru ap aH2O=4,3�10-4 K-1 �n intervalul 4 �C � T � 100�C si p=1 at, astfel
c din
dezvoltarea �n serie se pot re=ine doar primii doi termeni, rezult�nd:
()[ ]00 1 TTVV -�+�= a (28)
()[ ]00 1 TT -�-�= a r r (29)
rela=iile determinate reprezint varia=ii ale ecua=iei de stare a lichidului
compresibil.
Apa prezint anomalia de a avea volumul minim la 4 �C, astfel c trebuie s se
ia K
9
difuz�ndu-se unde de presiune. Fenomenul de pr busire spre interior a pere =ilor
cavit =ilor poart numele de implozie.
Implozia este �nso=it de o serie de fenomene fizico-chimice:
- apari=ia unor presiuni mari (20 MPa) care se exercit asupra corpurilor solide
sau se propag sub forma undelor de presiune �n masa lichidului;
- solicit ri mecanice prin impact datorat expulz rii sub form de jeturi a
vaporilor si gazelor din cavit =i;
- efecte termice prin comprimare �n momentul pr busirii pere=ilor cavit =ilor;
- efecte chimice, aerul con=inut �n ap (2%) are 34% O2 fa= de aerul atmosferic
care con=ine 21% O2, iar prezen=a masiv de O2 duce la coroziune;
- efecte electrice (sc�ntei) prin desc rc ri electrostatice.
Imploziile dezvolt presiuni care nu dep sesc eforturile unitare ale materialelor
din care sunt confec =iona=i pere=ii solizi, se presupune c acestia cedeaz prin
oboseal prin frecven=a solicit rilor.
Suprafe=ele solide supuse cavita=iei prezint dup un anumit timp fenomene de
eroziune sub forma unor caverne de contur si ad�ncime neregulate (suprafa =a
materialului apare ca un burete).
Cavita=ia apare �n general pe traseul liniilor de curent av�nd curburi mari, pe
paletele turbinelor si pompelor centrifuge, �n ejectoare, �n coturi de sifoane, �n
creasta
deversoarelor av�nd curbur pronun=at , �n axa v�rtejului, la elicele vapoarelor
si a
submarinelor,
Cavita=ia are trei consecin=e importante:
- o sc dere considerabil a randamentului masinilor hidraulice;
- vibra=iile violente datorate resorb=iei bulelor, �nso=ite de un zgomot intens de
pietre rostogolite;
- o eroziune a suprafe =elor solide datorit vibra =iilor si atacului chimic din
partea oxigenului con=inut �n bule.
Pentru a caracteriza cavita =ia au fost definite numere de cavita =ie, cel mai
frecvent utilizat fiind num rul lui THOMA:
2
2w
pp v
�
-=r s (33)
unde: p � presiunea de curgere a fluidului, p v � presiunea de vaporizare la
temperatura de curgere, iar w � viteza de curgere. Pentru ap la 15 �C pv=1704
N�m-2.
Pentru s=scritic apare fenomenul de cavita=ie.
Deoarece nici un material cunoscut �n prezent nu rezist la cavita=ie, pentru
combaterea cavita=iei, proiectan=ii si constructorii iau m suri pentru prevenirea
cavita=iei:
- realizarea unor curburi reduse �n instala=iile hidraulice:
- utilizarea unor aliaje rezistente;
- prelucrarea �ngrijit a suprafe=elor solide (suprafa= c�t mai neted );
- asigurarea �n domeniul curgerii a unor numere supracavita=ionale;
- crearea �n avalul turbinelor a unor contrapresiuni.
10
Fig. 2. Forme de arie minim .
Tensiunea superficial reprezint for=a tangen=ial pe elementul de lungime
din suprafa=a de separare a dou faze fluide ac=ion�nd perpendicular pe elementul
de
lungime (perpendicular situat �n planul de separare) si m surat dup normala la
unitatea de lungime.
Orice lichid are tendin=a de a-si forma o suprafa= liber de arie minim .
Fig.1. For=a de coeziune
Particulele situate pe suprafa=a liber sunt supuse �n limitele razei sferei de
interac=iune molecular (r 0=10-6 mm) for =elor de coeziune exercitate de restul
particulelor (fig.1a), for=e care �mpreun cu presiunea exercitat pe suprafa=a
liber
duc la o rezultant av�nd drept efect introducerea particulelor �n masa
lichidului,
astfel �nc�t �n suprafa=a liber r m�ne num rul de particule strict necesar
consisten=ei
materiale a acestei suprafe=e.
Efectu�nd �ntr-o zon oarecare a suprafe=ei libere a unui lichid o t ietur dup
o direc=ie oarecare (fig.1 b), men =inerea �n contact a suprafe =elor separate se
realizeaz prin aplicarea for=elor FD si FD- situate �n plan tangent si normale
pe
t ietur .
Prin defini=ie, numim tensiune superficial m rimea:
ds
dF
dsn
Fd
sn
F
s
=�=D�
D=�D dd0
lim s (34)
Dup cum se vede N nu
depinde de punct sau direc =ie
deci poate caracteriza complet
tensiunea superficial .
C�nd for=a se manifest
�ntre dou fluide, se nume ste
tensiune superficial , iar c�nd se
manifest �ntre un fluid si un
perete solid aderen = sau
adeziune.
Eviden=ierea tendin=ei
lichidelor de a- si p stra o
suprafa= liber de arie minim ,
se poate realiza printr-o
11
��
�
�
��
�
� +�-
21
11
2
1
RR
experien= simpl introduc�nd �ntr-o solu=ie de ap cu s pun un cadru metalic
circular
care �nglobeaz un fir de a = care �nchide curba C. Sco =�nd cadrul metalic si
�ntrerup�nd pelicula format �n interiorul curbei C aceasta se transform �ntr-un
cerc,
adic lichidul ia forma care corespunde suprafe=ei sale minime.
Tensiunea superficial se manifest numai la suprafe=e libere curbe.
Suprafe=ele plane caracterizate prin echilibrul for =elor nu prezint fenomene de
tensiune superficial .
Pe o suprafa= liber definim un dreptunghi curbiliniu cu laturile dl 1 respectiv
dl2:
- R1,R2, razele de curbur ale dreptunghiului;
reprezint curbura medie a suprafe=ei;
��
�
��
�
�
=
=
2
2
1
1
R
dld
R
dld
b
a
asimil�nd valoarea tangentei unghiului cu valoarea unghiului.
Fig. 3. Tensiunea superficial
Din ecua=ia de echilibru a for=elor �n punctul O rezult :
a s b s ddlddldldlpdldlp ��+��+��=�� 21212211
12
( ) 2121
21
2121 :011 dldldldlRRdldlpp =���
�
�
��
�
� +-�- s
( ) ��
�
�
��
�
� +=-
21
21
11
RRpp s - rela=ia lui Laplace (33)
Din rela=ia de echilibru sesiz m c , tensiunea superficial se ataseaz for=ei de
presiune care readuce suprafa=a curbilinie la o suprafa= plan (echilibru).
Conform
legii hidrostaticii �n punctul O se poate scrie p 1=p0-31�z si p2=p0-32�z iar
rela=ia de mai
sus devine:
zRR �-=��
�
�
��
�
� + s
g g 12
21
11 (34)
Teorema lui Laplace . Diferen=a presiunilor de o parte si cealalt a unei
suprafe=e libere dezechilibrate este egal cu dublul produsului dintre tensiunea
superficial si curbura medie a suprafe=ei.
Rela=ia (34) ne arat c �n cazul unor diferen=e mici de greut =i volumice se
ob=ine o suprafa= geometric asem n toare dar de n ori mai mare (deci av�nd R 1,
R2
si z de n ori mai mari) dac raportul
s
g g 12 - este adus la 2
1
n din valoarea sa
primitiv .
Pentru 31 = 32 influen=a greut =ii, dispare; astfel de suprafe =e se numesc
suprafe=e minime. Dac , �n acelasi timp c�nd 31 - 32W0 se face ca planul z=0 s
tind spre infinit, avem .11
21
ctRR =��
�
�
��
�
� + ceea ce ne d suprafe=e minime pentru un
volum dat, dintre care cel mai simplu exemplu este sfera. Astfel de suprafe =e
minime
se realizeaz foarte bine cu baloane de s pun.
�n baloanele de s pun sferice, domneste o suprapresiune interioar de valoare
Rpp s�=- 4
21 deoarece �n acest caz 2 suprafe =e ale solu=iei de s pun ac=ioneaz
simultan �mpotriva presiunii aerului, trebuie s introducem �n (34) 2�N �n loc
de N.
Valoarea N a tensiunii superficiale depinde de natura fluidelor �n contact si de
temperatur ; N descreste cu cre sterea temperaturii, anul�ndu-se la atingerea
temperaturii critice, conform rela=iei lui E�tv�s:
( )3
2-
�-= MC VTT s (35)
unde: TC - temperatura critic si VM - volumul molar al lichidului;
Pentru acelasi lichid, N variaz pu=in �n raport cu natura gazului.
Valori pentru N la 20 �C:
- Ap �n contact cu aerul N = 0,0725 N�m-1.
- Ulei �n contact cu aerul N = 0,025 - 0,030 N�m-1;
- Ap �n contact, cu ulei N = 0,020 N�m-1;
- Mercur �n contact cu aerul N = 0,472 N�m-1.
13
Fig. 4. Echilibrul�n cazul a trei fluide.
Tensiunea superficial
depinde de natura filmelor de
contact, si este puternic
influen=at de presiune si scade
cu majorarea temperaturii, iar
pentru o anumit valoare critic
T=Tcr o anul�ndu-se (datorit
efectului de agita=ie termic ).
�n cazul �n care suprafe=ele
libere a 3 fluide diferite au linii
de contact comune, unghiurile formate �ntre liniile de racordare de la echilibru
sunt
identice unghiului format din poligonul tensiunilor superficiale.
�n figura 4 se prezint un caz de echilibru av�nd: l - aer, 2 � ulei mineral, 3 �
ap .
Fig. 5. Echilibrul pe suprafa=a solid .
Condi=ia de echilibru este:
N12+ N23 +N13 = 0
C�nd N13 N12+ N23, echilibrul nu mai este posibil, fluidul
2 formeaz o pelicul continu separ�nd l de 3. (Pelicul de ulei
pe o sosea umed ).
Dac fluidul 2 este gr sime topit se formeaz �ntre aer si ap lentile plate ca
�n figura 4.
C�nd �n locul fluidului 3 apare o suprafa = solid echilibrul se modific , �n
discu=ie intr numai echilibrul for=elor pe direc=ia de deplasare posibil , adic
paralel
cu suprafa=a figura 5.
Condi=ia de echilibru devine:
N12 �cos K + N23 - N13 = 0 de unde:
12
2313cos s
s s a -=
Cazul A:
21cos0
122313
2313 p a a s s s
s s <�
��� <<�<-
> lichidul ud
imperfect suprafa=a solid (ap �n contact cu sticl care nu este perfect curat )
14
Cazul B:
20cos1
121323
2313 p a a s s s
s s >�
��� <<-�<-
<
lichidul nu ud suprafa=a solid (mercur pe sticl )
Cazul C: 122313 s s s >- lichidul ud perfect suprafa=a solid (ap pe sticl
curat ).
Capilaritate - fenomenul de ridicare sau cobor�re fa= de planul manometric a
unui lichid situat �ntre dou pl ci foarte apropiate sau �n tuburi cilindrice cu
diametre
reduse (tuburi capilare)
Fig. 6. Fenomenul de capilaritate.
Fa � rezultanta for=elor de adeziune;
Fc � rezultanta for=elor de coeziune.
a) � sticl - ap , metal - alcool;
b) � sticl - mercur, cear - ap .
Asimil�nd meniscul format cu o calot sferic :
R1=R2=R;
acos
rR =
unde K este unghiul de racordare.
�nlocuind z=h �n rela=ia lui Laplace rezult :
rh a
g g
s cos2
12
12 �-
�= legea Borelli-Jurin (36)
�nlocuind cos K cu expresia rezultat din condi=ia de echilibru vom ob=ine:
( ) ( ) rhr ���-=���- p s s p g g 22313
2
12
15
�n ultima rela=ie termenul din st�nga reprezint G - Fora de ascensiune � For a
ascensional iar termenul din dreapta Fora de traciune rezultant pe peretele
tubului.
Dac lichidul ud perfect solidul rezult cos K =l deci K=0 din rela=ia Borelli-
Jurin :
hr��-= 2
12
12
g g s (37)
rela=ie utilizat la determinarea experimental a lui N.
Formarea pic turilor
Fenomenul de formarea pic turilor este influen =at de
tensiunea superficial , astfel �nc�t �n cazul unei pipete (tub capilar)
greutatea pic turii de lichid �n momentul desprinderii din pipet ,
este echilibrat de tensiunea superficial exercitat de-a lungul
perimetrului de desprindere:
G=2�p�r�s
r=l�R
unde: l - coeficient de strangulare cu valori l=0,53�0,74 pentru
ap -aer.
G=2�p�l�R�s - legea lui TATE (38)
Legea lui TATE . Greutatea pic turii este propor=ional cu
raza tubului si tensiunea superficial .
Fig. 7. Formarea pic turilor
1.3. FENOMENE DE TRANSPORT
Sunt caracteristice sistemelor dezechilibrate datorit unor neuniformit =i si
constau �ntr-un transfer ordonat de materie, energie sau impuls amorsat de
neuniformitatea sistemului si ac=ion�nd �n sensul anul rii neuniformit =ii si
readucerii
sistemului �n echilibru.
Difuzia masic
Reprezint o proprietate de transport manifestat printr-un transfer ordonat de
mas sub influen=a unor neuniformit =i de concentra=ie sau densitate.
Ecua=ia ce descrie fenomenul de difuziune molecular este dat de prima lege a
lui Fick:
t r ddnnd
dDdm �W���-= (39)
unde n - versorul normalei la suprafa=a W.
Caracterizarea fenomenului de difuzie masic se realizeaz cu ajutorul
coeficientului de difuzie masic D, definit drept mas transferat �n unitatea de
timp,
16
normal (sau perpendicular) prin unitatea de suprafa = sub influen=a unui gradient
unitar de densitate sau concentra=ie.
s
m
dd
dmD
2
t r �W��=- (40)
Fluxul de mas are expresia:
tddn
dmj �W�=
r��-=Dj - prima lege a lui FICK (41)
unde coeficientul de difuzie masic D, m2�s-1 �n S.I.
Conform ecua=iei de continuitate:
0=�+�
� j t
r
() r r t
r D�=���=-�=�
� DDj 2
r t
r D�=�
� D - a doua lege a lui FICK (42)
Cele dou legi ale lui Fick guverneaz procesele care au loc �n instala=iile de
aeraj, climatizare si condi=ionare a aerului.
Conducia termic
Reprezint o proprietate de transport viz�nd transferul de energie determinat de
neuniformitatea de temperatur .
Caracterizarea cantitativ a conduc =iei termice se realizeaz cu ajutorul
conductibilit =ii termice l definit drept c ldur transferat prin suprafa=a
unitar , �n
unitate de timp sub influen=a unui gradient unitar de temperatur .
Legea conduc=iei termice:
t l ddnnd
dTdQ �W���-= (43)
Unitatea de m sur l, W�(m�K)-1, �n S.I.
<in�nd seama de expresia fluxului termic:
tddn
dQq �W�=
Tq ��-= l - legea lui Fourier (44)
17
V�SCOZITATEA
V�scozitatea reprezint proprietatea fluidelor de a se opune deforma =iilor f r
modificarea volumului, dezvolt�nd eforturi unitare tangen=iale de frecare,
manifestate
�ntre straturile de fluid �n deplasare relativ si concretizate prin for=e de
frecare care
accelereaz straturile cu vitez redus , retard�ndu-le pe cele cu vitez mare.
Proprietatea fluidului de a se opune alunec rii unei particule pe alta, a
particulei A pe B, a unui strat de fluid pe altul vecin, se numeste v�scozitate.
Aceast
rezisten= se manifest printr-o for= tangen=ial numit for= de frecare, For=a
de
frecare caut s �ncetineasc miscarea particulei, respectiv stratului, cu o vitez
mai
mare si �n acelasi timp s accelereze deplasarea particulei si a stratului vecin
cu vitez
mai mic . Intensitatea for=ei de frecare depinde de diferen=a vitezelor dintre
cele dou
straturi vecine, �ntre care ea ac=ioneaz .
Din punct de vedere cinetico-molecular, v�scozitatea se datoreaz for=elor de
leg tur dintre molecule si misc rii moleculelor.
Existenta for=elor de frecare la contactul �ntre straturi de fluid cu viteze
diferite
are drept efect transformarea par =ial (practic ireversibil ) a energiei de
miscare a
particulelor �n energie caloric , fapt ce are ca urmare o modificare continu a
parametrilor caracteristici misc rii.
Mecanismul de apari=ie a for=elor interne de frecare este ilustrat �n fig. 8. unde
se prezint o miscare foarte simpl a unui fluid v�scos: �ntre dou pl ci plane
si
paralele, una fix P0 si alta mobil P av�nd aria *, exist un fluid pus �n
miscare de
placa P, care se deplaseaz �n propriul ei plan cu viteza constant si relativ mic
, w
datorit for=ei constante F.
Fig. 8. Schema misc rilor (a) si distribu=ia eforturilor tangen=iale de
v�scozitate si vitezelor (b).
Particulele care se afl �n contact cu placa P se mi sc cu viteza w, iar cele
aflate �n contact cu placa P 0 au viteza nul (condi=ia de aderen= ). Pe grosimea
dn
vitezele, variaz liniar asa cum se arat �n fig. 8. a,b.
For=a F este transmis prin intermediul straturilor de fluid p�n la placa fix
P0,
care dezvolt o reac=iune -F. Deci pe suprafe=ele de arie *, care separ
straturile de
fluid exist for=e de leg tur tangen=iale care dau na stere efortului tangen=ial
de
v�scozitate O=F�*-1.
18
Rezisten=a de v�scozitate se dezvolt c�nd particulele de fluid real sunt
solicitate la o miscare cu schimbare de form . Leg tura �ntre schimbarea de form
a
particulelor si lunecarea lor, care face s se manifeste for=ele de frecare intern
, este
ilustrat �n fig. 9.
Fig. 9. Deforma=ia, lunecarea si rotirea particulelor
�n pozi=ia (1), la momentul t=0, particulele sunt figurate ca o pil de c r mizi.
Datorit misc rii cu viteze diferite, variind liniar dup un interval de timp t
particulele s-au deplasat si si-au schimbat forma ocup�nd pozi=ia (2). Dac
fiecare
particula ar fi rigid ,atunci �n locul asez rii (2) s-ar ob=ine o dispozi=ie (3)
(translatat
spre dreapta) care pune �n eviden = lunecarea, respectiv deplasarea relativ a
particulelor.
Pozi=ia (4) din fig. 9. ilustreaz un alt fenomen care are loc �n prezen =a
eforturilor de v�scozitate: rotirea particulelor odat cu deformarea lor.
Fenomenul
este vizibil si �n pozi=ia (2) �n care se vede c diagonalele particulelor se
rotesc. �n
pozi=ia (4) fenomenul este mai bine ilustrat: particulele sunt imaginate ca ni ste
cilindri; dac la contact exist for=e tangen=iale, acestea creeaz momente care
rotesc
particulele; dac nu exist for=e tangen=iale de contact (cazul fluidului perfect,
lipsit
de v�scozitate-modelul Euler) rotirea particulelor lipse ste, dar poate fi prezent

deforma=ia.
Existen=a v�scozit =ii se pune �n eviden= printr-o experien= simpl : �nv�rtind
o g leat sau un pahar cu ap �n jurul axului de simetrie vertical, se observ cum
apa
�ncepe s se roteasc de la peretele vasului spre centru. Transmiterea mi sc rii
de la
peretele vasului la straturile de ap vecine, si mai departe �n interiorul
lichidului se
realizeaz datorit apari=iei for=elor de v�scozitate.
Din cele de mai sus, rezult c v�scozitatea reprezint numai unul din aspectele
proceselor interne ce apar la fluidele reale �n mi scare; �ntr-adev r clac
straturile de
particule au si o miscare de apropiere sau dep rtare relativ (deci traiectoriile
se
19
Fig. 10. Dou plane paralele cu direc=ia
misc rii laminare si vectorii vitez
corespunz tori particulelor din aceste
plane.
�ntretaie adic particulele se amestec ) - fenomenele energetice corespunz toare
devin mai complexe si apar eforturile sau tensiunile de amestec.
Dintre diferitele teorii elaborate asupra cauzelor apari=iei v�scozit =ii, modelul
lui Newton desi nu explic �n am nunt natura fenomenului, conduce la no =iunea
sugestiv de v�scozitate si permite o introducere, comod si suficient de corect
a
no=iunii �n tehnic .
Consider�nd dou plane P si P' ale misc rii
laminare (lamina = strat), distan=ate cu nd
(fig.1.10) si corespunz�nd. vitezelor w,
respectiv ndn
ww �
�+ , conform ipotezelor
lui Newton, �ntre cele dou suprafe=e egale
(d*) situate �n planele P si P ac=ioneaz un
efort tangen=ial Fd propor=ional cu aria d*,
cu diferen=a de vitez , si invers propor=ional
cu distan=a.
For=a de frecare:
() W����-=�= dnwd
wmdFd h t (45)
unde 5 este v�scozitatea absolut sau
dinamic .
Din fig. 8. se vede c dac viteza creste
�n sensul lui n, sensurile pozitive ale lui t
sincorespund. Fie straturile 1 si 2. Stratul 2
exercit asupra stratului 1 efortul unitar
tangen=ial t dirijat de la st�nga spre dreapta
deoarece 2 tinde s -1 antreneze pe 1 �n
sensul misc rii; iar 1 exercit asupra lui 2 efortul unitar tangen=ial -t
,deoarece 1 se
opune misc rii lui 2.
Normala exterioar a suprafe =ei superioare a lui 1 este n, iar normala
exterioar a suprafe=ei inferioare a lui 2 este - n.
Efortul unitar tangen=ial datorat frec rii (legea lui Newton):
wdn
Fd
f ��-=W�= h t (46)
Expresia divergen=ei vitezei este:
wR �= - (REOPANTA) (47)
unde R reprezint viteza de deformare a unghiului drept.
Reopanta reprezint viteza unghiular de deforma=ie a unghiului drept asa cum
rezult din fig. 8.
Fluidele care respecta rela=ia (46) se numesc fluide newtoniene (aer pur, ap
curat , ulei curat).
20
Fluidele newtoniene dezvolt tensiuni tangen=iale propor=ionale cu reopanta, h
fiind independent de solicitarea fluidului (fig. 11 a) �n timp ce fluidele ne-
newtoniene dezvolt tensiuni specifice fiec rui fluid �n parte (fig. 11 b).
a) b)
Figura 11. Fluide newtoniene si ne-newtoniene.
Fluide ne-newtoniene: ulei de ungere impurificat cu particule solide, noroiul de
foraj, pastele, argilele, polimerii, etc.
V�scozitatea poate fi definit ca un transfer ordonat de impuls amorsat (ini=iat)
de o neuniformitate de vitez :
() t h ddnnd
wdwmd �W���-=� (48)
Prelucr�nd rela=ia (48):
() W���-==� dnnd
wdFdd
wmd h t
wnd
wd
dn
Fd
f ��-=�-==W� h h t rezult rela=ia (46)
Caracterizarea cantitativ a v�scozit =ii fluidelor se realizeaz cu ajutorul
coeficientului de v�scozitate dinamic h definit prin intermediul impulsului
transferat prin unitatea de suprafa= sub influen=a unei neuniformit =i de vitez
�n
unitatea de timp.
Unit =i de m sur pentru coeficientul de v�scozitate dinamic : h [N�s�m -2]
S.I.= Pl ( POISEUILLE) este o unitate de m sur mare, de aceea se utilizeaz P
(POISE) 1 Pl=10 P.
22
1
06,98
1101 m
skgf
m
sNP ��=�=-
Determinarea practic a v�scozit =ii se poate realiza prin:
- scurgerea printr-un orificiu calibrat;
- determinarea for=ei de antrenare a unui corp imersat �ntr-un fluid, sau
m surarea vitezei de c dere liber a unui corp �ntr-un fluid;
- m surarea momentului transmis prin intermediul unui fluid �ntre doi cilindrii
coaxiali;
- determinarea oscila=iilor amortizate ale unui resort sau pendul.
fO fO
R5Of �=
R
)a(
R
)b(
)c( )d(
21
V�scozitatea fluidelor este pu =in influen=at de varia=iile presiunii, si se
diminueaz la cresterea temperaturii , pentru lichide major�ndu-se cu cre sterea
temperaturii.
�n cazul lichidelor:
2
0
1 tbtaL
�+�+
= h h (49)
Pentru gaze:
T
C
T
C
T
T
G
+
+
=
1
1
0
0
0 h h (50)
unde: a,b � constante caracteristice lichidului, h0 � v�scozitatea �n starea de
referin= ,
C � coeficient func=ie de natura gazului (pentru aer C=119).
�n practic , �n afara v�scozit =ii dinamice (absolute) se mai utilizeaz
fluiditatea:
h j 1= (51)
sau v�scozitatea cinematic :
s
m2
r
h n= (52)
Unit =i de m sur m2�s-1 �n SI, n = 1 cm2�s-1 =1 St (STOKES) = 100 cSt.
Pentru lubrifian=i si combustibili lichizi �n afar de unit =ile de m sur
precizate se folosesc unit =i de m sur conven=ionale cum ar fi �E (gradul
ENGLER):
Ek
t
t
tE 1
2
1 ==� (53)
unde: t1 � timpul de scurgere printr-un orificiu calibrat a 200 cm3 din substan=a
testat
si t2 � timpul de scurgere al aceleasi cantit =i de ap la 20�C.
Conversia de la �E la S.I. se realizeaz cu:
��
�
��
� �
��
�
��
�
�-�=� 2
6
)(
643,0)(746,010
m
skgf
EE g h (54)
�
�
�
�
�
�
�-�=� s
m
EE
2
6 31,6)(32,710 n (55)