FENOMENE DE TRANSPORT

Fenomenele de transport pe care le vom trata in capitolul de fata se

refera la transportul de substanta(molecule,ioni) in sisteme de dispersie
datorita unor forte termodinamice (gradient de concentratie,de
potential,de presiune) in sensul cresterii entropiei,deci tinzand sa
antreneze sistemul spre echilibrul termodinamic. Fortele termodinamice
mentinute in sistemele vii determina aparitia unor fluxuri de particule ce
se realizeaza in doua moduri generale:
Difuzia,reprezentand transportul de solvit sub actiunea gradientului
electro-chimic si
Osmoza, reprezentand transportul de solvent sub actiunea
gradientului de presiune.
In realitatile biologice,cele doua fenomene sunt intricate,astefel incat
separarea lor-asa cum o practicam-ramane,intr-o oarecare masura,un
artificiu didactic.

DIFUZIA
Difuzia reprezinta un transport de substanta intre zone de concentratie
sau potential diferite,datorita agitatiei termice.
Din punct de vedere termodinamic,procesul se explica in felul urmator: in
functie de concentratia la care se afla,solvitul poseda o anumita
energie,dependenta de aceasta concentratie,numita POTENTIAL
CHIMIC.La volum si presiune constante,potentialul chimic are expresia:

= + RT log a

in care : a= activitatea componentei respective a sistemului de dispersie;

R= constanta universala a gazelor
T= temperatura absoluta
= potentialul chimic pentru a = 1 (potential chimic standard ).
In cazul in care coeficientul de activitate f0 1, a= C (concentratia) si relatia
devine:
= +RT log C
Intre doua zone de concentratie diferita apare deci un gradient chimic
(gradient de concentratie),pe directia x:
dC/dx=Xc
reprezentand o forta termodinamica.Ea determina aparitia unui flux
termodinamic ce se manifesta printr-un transport de substanta de la
concentratie mare la concentratie mica: DIFUZIA. La egalizarea
concentratiilor,gradientul de concentratie (forta)devine nul si fluxul
(difuzia) inceteaza.In aceasta situatie,potentialul chimic ajunge acelasi in
intreg sistem,iar entropia atinge valoarea maxima.

LEGILE LUI FICK

Cantitativ,difuzia e descrisa de legile lui Fick (legile difuziei).prima lege se

refera la viteza de tran sport,deci exprima relatia dintre forta si fluxul
termodinamic conjugat,iar cea dea doua se refera la viteza de variatie a
concentratiei,deci la modificarea fortei termodinamice datorita fluxului.
Prima lege a lui Fick.Cantitatea de substanta ce difuzeaza normal prin
unitatea de suprafata, in unitatea de timp,e proportionala cu gradientul
de concentratie:
Jc= dv/dt=D dC/dx

In care : v= numarul de moli transportati;

D (factorul de propotionalitate) = coeficient de difuzie si se masoara in
m/s.
[D]= m/s.
Semnul minus exprima faptul ca fluxul are loc in sensul concentratie
descrescatoare.
Daca se ia in consideratie fluxul total printr-o suprafata de arie S, acesta
va fi proportional cu aria suprafetei:

JcS= dv/dt= DS dC/dx

Pentru particule sferice de raza r, coeficientul de difuzie e dat de expresia:

D= kT/6r

In care este coeficientul de vascozitate al mediului.Se observa ca D e

invers proportional cu rezistenta la inaintare.
A doua lege a lui Fick.Viteza de variatie a concentratiei in orice punct al
sistemului e proportionala cu variatia in spatiuna gradientului de
concentratie (derivata a doua a concentratiei pe directia x).
dC/dt=Dd/dx(dC/dx)= D dC/dx

Factorul de proportionalitate este tot coeficientul de difuzie D.

DIFUZIA PRIN MEMBRANE

Membrana reprezinta o pelicula de grosime neglijabila fata de aria

suprafetei,care desparte medii(sisteme de disperie) avand caracteristici
fizico-chimice in general diferite.
Clasificarea membranelor.Putem clasifica membranele in urmatoarele
categorii,din punct de vedere al permeabilitatii:
Membrana permeabila = e permeabila atat pentru solvent cat si
pentru solvit;
Membrana semipermeabila = permite trecerea numai a solventului;
Membrana selectiv permeabila = are permeabili tate diferita pentru
diversi solviti (pentru definirea cantitativa a permeabilitatii) e cazul
majoritatii membranelor biologice;
Membrana ireciproc permeabila = are permeabilitate diferita in cele
doua sensuri,pentru acelasi solvit.

Fig. IX.1
Difuzia printr-o membrana permeabila a particulelor neincarcate
= grosimea membranei; P= permeabilitatea membranei, C,C=
concentratiile initiale in cele doua compartimente; C = concentratia la
echilibrul termodinamic.

DIFUZIA PARTICULELOR NEINCARCATE

Consideram doua compartimente de spartite de o membrana

permeabila in care solvitul se afla in concentratie diferita C > C in
fiecare compartiment concentratia fiind constanta. In interiorul
membranei, concentratia variaza liniar de la C la C. Gradientul de
concentratie in membrana va fi:
C/= CC/
In care reprezinta grosimea membranei.
Legea I a lui Fick devine: dv/dt= DmC/ in care Dm este
coeficientul de difuzie prin membrana.
Raportul Dm / se numeste coeficient de permeabili tate si se noteaza
cu P.
Dm/=P

[P]=m/s

Cu aceste notatii,legea lui Fick devine:

dv/dt= PC
N.B Cele de mai sus se refera la difuzia pe o directie (x) normala la
suprafata membranei
Spre deosebire de coeficientul de difuzie si de grosimea membranei,
coeficientul de permeabili tate e usor de masurat
experimental.Coeficientul de permeabili tate e proportional cu
mobilitatea solvitului respectiv in membrana. In cazul in care
membrana desparte doua medii apoase,permeabilitatea e determinata
de coeficientul de partitie solvent (membrana fluida) /apa,definit ca
raportul dintre solubilitatea substantei respective in solvent si cea in
apa; depinde de temperatura.

DIFUZIA IONILOR.ECHILIBRUL DONNAN

Vom analiza difuzia ionilor in trei situatii:
Membrana permeabila;
Membrana permeabila; se aplica si se mentine o diferenta de
potential electric intre cele doua compartimente;
Membrana selectiv permeabila;
Se impune discutarea, din motive didactice, a celor trei cazuri
particulare,spre a putea apoi a intelege fenomenele complexe ce se
desfasoara la nivelul membranelor biologice.
MEMBRANA PERMEABILA
In cazul in care membrana este egal permeabila pentru toti ionii din
solutie si nu se impune o diferenta de potential intre cele doua
compartimente,difuzia ionilor nu difera prin nimic de cea a particulelor
neincarcate,realizandu-se in sensul gradientului de concentratie.
La echilibru,se ajunge la egalizarea concentratiilor pentru fiecare ion in
parte.
MEMBRANA PERMEABILA;DIFERENTA DE POTENTIAL
Consideram doua compartimente despartite de o membrana permeabila,
in care se afla o solutie de electrolit (exemplu:KCl) in aceeasi
concentratie. Intre cele doua compartimente se aplica ( si se mentine) o
diferenta de potential (V>V). Permeabilitatea membranei pentru cei doi
ioni este aceeasi.
Cum electrolitul se afla in stare disociata,ionii negativi vor fi atrasi spre
potentialul mai mare(pozitiv),iar ionii pozitivi spre potentialul mai mic
(negativ). In consecinta,va aparea o diferenta de concentratie ,pentru
fiecare ion in parte,ceea ce determina o difuzie in sens invers,datorita
gradientului de concentratie.Echilibrul se va stabili pentru situatia in care

fluxurile conjugate gradientului de concetratie si respectiv gradientului

electric se vor egala.Asta inseamna concentratii inegale ale celor doi ioni
in fiecare compartiment.

C = concentratia initiala; K ,Cl =concentratia ionilor de potasiu si

respectiv clor,la echilibru (stare stationara), Pk,Pcl = permeabilitatea
membranei pentru ionii de K si Cl (Pk=Pcl)
*Cl+>*Cl+
*K+<*K+
Se poate determina raportul concentratiilor din considerentul ca, la
echilibru,energia potentiala totala,electrica si chimica,trebuie sa fie
aceeasi in ambele compartimente,pentru fiecare ion in parte.
N.B Potentialul chimic are dimensiunea unei energii.

In cazul general,energia potentiala chimica (potentialul chimic) are

expresia:
Wc == + RT log C
Iar energia potentiala electrica este:
W= VnF
In care : V= potentialul electric din compartimentul respective
F= numarul lui Faraday
n=valenta ionului; se considera ca avand semnul (+) pentru ionii
pozitivi si semnul (-) pentru ionii negativi.
Deci, in fiecare compartiment si pentru fiecare ion in parte, energia
potentiala totala (potentialul electro-chimic) va fi:
W=Wc + W= + RT log C + VnF
Punand conditia ca diferenta dintre energiile potentiale din cele doua
compartimente sa fie nula,se obtine:
W=W-W= (V-V) nF RT log C/C=0
Indicii 1 si 2 se refera la cele doua compartimente,iar este
acelasi.Rezulta deci:
V-V= RT/nF log C/C
Relatia trebuie sa fie valabila pentru fiecare ion in parte.In exemplul de
mai sus se obtine:
V-V= RT/F log *K+/*K+
V-V= RT/-F log *Cl+/*Cl+= RT/F log *Cl+/*Cl+

Diferenta de potential fiind aceeasi,cele doua ecuatii sunt egale si deci

rezulta:
*K+/*K+=*Cl+/*Cl+
relatie ce reprezinta
echilibrul Donnan.
In cazul mai larg, in care solutiile contin mai multi ioni difuzibili,egalitatea
rapoartelor se extinde pentru toate speciile ionice,tinand cont de
valenta.Exemplu:
*K+/*K+= *Na+/*Na+=( *Ca+ / *Ca+ ) = *Cl+/*Cl+
N.B Echilibrul Donnan se refera la raportul concentratiilor pentru ionii
perfect difuzibili prin membrana.Neutralitatea electrica e asigurata de toti
ionii din solutie.
Problema se poate pune si invers: daca printr-o metoda oarecare se
mentine un raport al concentratiilor unui ion in cele doua compartimente
din conditia de egalitate a potentialului electro-chimic al ionului
respectiv,in cele doua compartimente,rezulta o diferenta de potential
electric data de aceeasi relatie.
In concluzie, o diferenta de potential determina o diferenta de
concentratie si invers ,o diferenta de concentratie impune o diferenta de
potential electric.

MEMBRANA SELECTIV PERMEABILA

Presupunem doua compartimente de spartite de o membrana selectiv
permeabila,continand solutii de NaCl in concentratii diferite (C>C).
Membrana e mai puti permeabila pentru sodiu decat pentru
clor,mobilitatea sodiului in membrana fiind mai mica.
Cl, difuzand mai usor,deci mai rapid ,va determina o acumulare de
sarcina negativa pe fata 2 a membranei (difuzia are loc initial doar
datorita gradientului de concentratie,de la 1 sper 2) si deci aparitia unei

diferente de potential numita potential de difuzie sau potential de

jonctiune.Gradientul de potential astfel creat va favoriza difuzia de Na
Si se va opune difuziei Cl. In consecinta, la echilibru, corespunzand
egalitatii potentialelor electro-chimice,nu se va ajunge la egalizarea
concentratiilor,ceea ce va impune si o diferenta de potential electric intre
cele doua compartimente,depinzand de permeabilitati:

Fig. IX.3
Polarizarea unei membrane selectiv permeabile care desparte
compartimentale continand electroliti.
C,C = concentrtiile initiale de NaCl,in cele doua compartimente;C,C=
concentratiile de NaCl la echilibru,in cele doua compartimente;V-V=
potentialul de jonctiune ce se stabileste datorita permeabilitatii inegale
pentru cei doi ioni;PNa,PCl0permeabilitatea membranei pentru ionii de
Na si Cl (PNa<PCl).

V-V= PNa-PCl/PNa+PCl RT/F log C/C

in care PNa si PCl reprezinta permeabilitatea membranei pentru ionii
respectivi,iar C si C concentratiile in cele doua compartimente.
N.B Acumularea de sarcina are loc numai pe suprafata membranei,
solutiile din cele doua compartimente pastrandu-si neutralitatea,deci
concentratiile de anioni (Cl) si de cationi (Na) sunt egale,in fiecare
compartiment.
In cazul particular in care permeabilitatii sunt egale (PNa=PCl),termenul
depinzand de permeabilitati se anuleaza,diferenta de potential devine
nula si concentratiile egale.
PNa=PCl; V-V=0; log C/C= 0;C=C
Regasim astfel situatia cunoscuta pentru membrane permeabile.
Daca membrana este total impermeabila pentru unul din ioni,acestia vor
impune o diferenta de potential (concentratia lor neputandu-se
modifica),ceea ce va determina si concentratia ionilor de semn opus(Cl).

OSMOZA
Osmoza reprezinta transportul de solvent printr-o membrana
semipermeabila,cand intre cele doua compartimente de spartite de
membrana exista o diferenta de concentratie,ceea ce,asa cum vom
vedea,determina o diferenta de presiune.Cauza osmozei e tot agitatia
termica.Sensul fluxului osmotic e de la concentratia mica a solvitului la
concentratia mare a solvitului.
PRESIUNEA OSMOTICA
Se ia in considerare dispozitivul experimental din fig.IX.4. In vasul mare se
gaseste solventul pur,iar in tubul inchis la partea inferioara cu o

membrana semipermeabila (impermeabila pentru solvit) se afla o solutie

cu acelasi solvent.Transportul solvitului fiind imposibil,va aparea un flux
de solvent dinspre vasul mare spre tub si nivelul lichidului in capilar va
creste.Dat fiind ca solvitul nu poate patrunde in vasul mare,nu se poate
ajunge la egalizarea concentratiilor,ci doar la diluire solutiei din tub.
Echilibrul se stabileste astefel incay presiunea idrostatica esercitata de
lichidul ce a urcat in capilar egaleaza presiunea esercitata de
solutie,numita presiune osmotica().
= gh
Solutii diluate de neelectrolit.Legea lui Vant Hoff
S-a constatat experimental ca,in cazul solutiilor diluate de
neelectroliti,presiunea osmotica e proportionala cu temperatura absoluta
(T) si cu concentratia (C).
= RCT
Constanta de proportionalitate (R), determinata experimental si dedusa
teoretic,este egala cu constanta universala a gazelor,concentratia fiind
exprimata in mol/l.

Concentratia molara este raportul dintre numarul de moli de solvit (v) si

volumul (V) al solutiei.
C= v/V
Inlocuind relatia de mai sus,se obtine:
V= vRT
relatie care exprima legea lui Vant Hoff. Se observa ca are aceeasi forma
cu legea gazelor perfecte.
N.B.

Legea lui Vant Hoff nu e valabila la concentratiile mari.

SOLUTII DILUATE DE ELECTROLIT

Se constatat ca,in cazul solutiilor de electrolit,nu se verifica legea lui Vant
Hoff,presiunea osmotica fiind mai mare.Explicatia consta in faptul ca
presiunea osmotica e determinata nu de natura sau masa solvituluil,ci de
numarul de particule care nu pot traversa membrana 8particule osmotic
active).In aceasta situatie,legea presiunii osmotice va trebui completata
cu un factor i, numit indice de disociere.
V=ivRT;

i=1+, =n/n

in care: este gradul de disociere, egal cu raportul dintre numarul de

molecule dizolvate(n). Exemplu: la disocierea totala, n= n, =1 si deci
i=2; numarul de particule osmotic active se dubleaza.
Pentru a se putea tine seama de gradul de disociere al electrolitilor,
concentratia se exprima in osmoli. Un osmol reprezinta cantitatea de
substanta care contine un numar de particule osmotic active (molecule
sau ioni) egal cu numarul lui Avogadro.In cazul particulelor nedisociate,1
osmol= 1 mol.

TRAVALIUL OSMOTIC
Deplasandu-se intre doua compartimente separate de o membrana
semipermeabila;continand solutii de concentratii C si C , la temperatura
constanta,solventul efectueaza un lucru mecanic:
L= vRTln C/C

numit TRAVALIU OSMOTIC.

Concentratiile C si C se exprima in osmoli.

Masurarea presiunii osmotice
Osmometrul Dutrochet.Presiunea osmotica poate fi masurata pornind de
la definitia ei,adica masurand presiunea idrostatica pe care o
echilibreaza.Se foloseste un dispozitiv similar cu cel din
fig.IX.4.(osmometrul Dutrochet).Presiunea osmotica este egala cu :
= gh
Metoda crioscopica.Asa cum am vazut,in cazul solutiilor diluate,punctul
de congelare scade fata de cel al solventului pur cu o cantitate
,proportionala cu valoarea concentratiei molare.
= KC
In care K este o constanta caracteristica solventului (pentru apa,K =1,86).
Relatia de mai sus reprezinta legea lui RAOULT.
In acelasi timp,presiunea osmotica e si ea proportionala cu valoarea
concentratiei.
=RCT
Facand raportul celor doua relatii,se obtine:
= RT/K
Inlocuind valorile numerice ale constantelor (R si K) la 0C,rezulta,pentru
solutii apoase:
= 12,210N/m

Coborarea criscopica a plasmei sanguine este de 0,56C,deci presiunea ei

osmotica,la 0C e:
= 12,20,5610= 6,83 atmosfere
Aceasta presiunea corespunde unei concentratii osmolare de circa 300 de
mosmoli.

DIFUZIA SI OSMOZA- FENOMENE INTRICATE

PRESIUNEA COLOID-OSMOTICA
In cazul in care doua compartimente sunt de spartite de o membrana
selectiv permeabila,respectiv permeabila pentru solvent (apa) si pentru
cristaloizi,osmoza este insotita de difuzia ionilor mici.Daca intr-unul din
compartimente se afla si macroioni (exemplu:proteine) nedifuzibili,se
constata ca presiunea osmotica,numita in aceasta situatie presiune
coloid-osmotica,nu mai variaza propotional cu concentratia ionilor
proteici (singurii nedifuzibili).
Datorita anionico proteici,numarul sarcinilor negative nedifuzibile din
compartimentul 1 e mai mare,ceea ce duce la atragerea ionilor de K din
compartimentul 2 si respingerea ionilor de Cl spre compartimentul
2,astfel incat concentratia de potasiu va ajunge mai mare in 1,iar
concentratia de clor va fi mai mare in 2.
*K+>*K+
*Cl+<*Cl+
Raportul concentratiilor e dat de echilibrul Donnan:
*K+/*K+=*Cl+/*Cl+

C= concentratia initiala de KCl in cele doua compartimente;

K,Cl=concentratia ionilor de potasiu si clor,la echilibru (stare
stationara);Az= concentratia de anioni nedifuzibili;V-V=diferenta de
potential ce se stabileste datorita repartitiei inegale a
ionilor;Pk,PCl=permeabilitatea membranei pentru ionii de potasiu si clor
(Pk=PCl); h=inaltimea la care se ridica solutia in capilar,spre a echilibra
presiunea osmotica.
Datorita repartitiei inegale a ionilor in cele doua compartimente,oentru
fiecare ion difuzibil se stabileste echilibrul electro-chimic,dat de relatia lui
Nernst:
Vk=RT/Flog *K+/*K+
Vcl=-RT/Flog*Cl+/*Cl+

Potentialul trebuie sa fie acelasi pentru ambii ioni,deoarece reprezinta

diferenta de potential dintre cele doua compartimente:
V-V=Vk=Vcl
Nu numai concentratia totala a ionilor in compartimentul 1 va fi mai mare
decat in compartimentul 2,dar chiar a ionilor difuzibili:
*K++*Cl+>*K++*Cl+
Osmolaritatea crescuta a ionilor mici in compartimentul 1 determina o
crestere suplimentara a presiunii osmotice,proportionala cu patratul
concentratiei de proteine,ceea ce explica termenul BC in expresia
presiunii coloid-osmotice.
In concluzie,existenta intr-unul din compartimente a ionilor proteici
nedifuzibili prin membrana duce la o repartitie inegala a ionilor
difuzibili,ceea ce implica o crestere a presiunii osmotice in
compartimentul ce contine macroionii,cu atat mai mult cu cat
concentratia lor e mai mare,si la aparitia unei diferente de potential intre
compartimente.Contributia proteinelor la presiunea osmotica
totala(numita presiune oncotica) e foarte mica.
N.B.
Solutiile isi pastreaza, la echilibru, neutralitatea electrica
in fiecare compartiment,ionii proteici purtand mai multe sarcini(-z).

ROLUL PRESIUNII COLOID-OSMOTICE IN SCHIMBURILE

LICHIDIENE DIN ORGANISM
COMPOZITIA OSMOLARA SI IONICA A FLUIDELOR BIOLOGICE
In conditii normale,fluidele din sistemele biologice au aceeasi
osmolaritate:sunt izoosmolare sau izotonice.O solutie cu osmolaritate
mai mica se numeste hipotonica, iar una cu osmolaritate mai
mare,ipertonica.

Coborarea crioscopica a plasmei sanguine si a altor lichide din organism

este de 0,56C,ceea ce corespunde unei concentratii osmolare de:
C= /K=0,56/1,86=0,3osmol/l=300mosmol/l
(mosmol=miliosmol)

Contributia proteinelor la osmolaritatea totala (300 mosmol) este de

circa 2 mosmol,deci,asa cum am vazut,foarte mica.
Mentinerea izotonicitatii lichidelor biologice se face,cu
precadere,prin schimburile de apa si de electroliti,la nivel tisular.
Diferenta dintre concentratiile de anioni si de cationi nu inseamna o
abatere de la neutralitatea electrica a solutiilor respective,ci rezulta din

faptul
ca
unii
ioni,cei
proteici,poarta
mai
multe
sarcini.exemplu:proteinele au o concentratie de 2 osmol si de 16mEq
(miliechivalent),deci fiecare miliosmol de proteina echilibreaza,in medie,8
mosmoli de cationi monovalenti.
C(mEq)/C(mosmol)=n

n=valenta

16/2=8
Proprietati cinetice ale lichidelor biologice datorate dimensiunii
moleculelor
Difuzia proteinelor fiind o consecinta a agitatiei termice,e mult mai
lenta decat a cristaloizilor,datorita dimensiunilor mari.Coeficientul de
difuzie e proportional cu intensitatea miscarii,invers proportionala cu
dimensiunea particulei.
Difuzia nu implica existenta unei membrane.In cazul difuziei prin
membrana,viteza de difuzie e dependenta de permeabilitatea membranei
pentru fiecare tip de particula.
Filtrarea reprezinta trecerea unui lichid printr-o membrana poroasa
care opreste particulele mai mari decat porii.Filtraraaea este accentuata
de o diferenta de presiune.In tabelul IX.1. este indicat diametrul tipic al
ponilo pentru diferite materiale.
Se pot folosi pentru filtrare dispositive speciale avand dorma unei
eprubete-bujii
de
filtrareconfectionate
din
materiale
poroase:portelan,caolin,caolin plus pulbere de azbest,pamant diatomeic
etc.Pentru accelerarea filtrarii se creaza o diferenta de presiune,aplicand
o presiune pozitiva in interior sau una negativa in exterior.
Factorii care influenteaza filtrarea sunt:presiune,tensiunea
superficiala
a
lichidului
de
filtrat,incarcarea
electrica
a
filtrului,temperatura,pH-ul,adsorbtia etc.

Prin filtrare nu sunt retinuti nici cristaloizii,nici particulele coloidale.

Filtrarea se foloseste la:

Depurarea substantelor farmacologice

Depurarea colorantilor,in istologie
Separarea microbilor din mediul de cultura
Separarea toxinelor microbiene de corpii microbieni etc.

Dializa reprezinta difuzia cristaloizilor si a moleculelor mici printr-o

membrana selectiv permeabila ,in functie de dimensioni;particulele
coloidale si macromolecolare sunt retinute.
Atunci cand dializa se efectueaza spre un compartiment continand apa
pura,datorita diferentei mari de osmolaritate apare un flux de solvent
spre interiorul dializorului-curent endosmotic-ducand la diluarea
solutiei.Daca se urmareste eliminarea completa a cristaloizilor,solutia
spre care se desfasoara dializa trebuie inlocuita periodic,pentru a nu se
ajunge la un echilibru ionic,situatie in care fluxul ar inceta (concentratia in

cristaloizi a mediului de dializat trebuie sa ramana totdeauna superiora

concentratiei in cristaloizi a mediului spre care se face dializa,deci sa se
pastreze un gradient de concentratie).
Viteza de dializa e influentata,printre altele,de dimensiunea ponilo
membranei,de temperatura,de vascozitate,de incarcare electrica a
membranei.
Dializa se intrebuinteaza in rinichiul artificial.
Ultrafiltrarea reprezinta separarea coloizilor si a macromoleculelor de
cristaloizi si de molecule mici,prin difuzia acestora printr-o membrana,sub
actiunea unui gradient de presiune(prin asta se deosebeste de
dializa).Presiunea are rolul nu atat sa accelereze ultrafiltrarea,cat sa
impiedice endosmoza.
Ultrafiltrarea are loc in organism sau in dispositive artificiale:bujii de ultra
filtrare.In acest caz,porii suportului solid se micsoreaza prin imbibarea cu
geluri.Ultrafiltrarea in bujii se face sub o presiune de circa 40 atmosfere
aplicata in interior sau prin crearea unei depresiuni in exterior,prin
aspirarea lichidului ori prin vidare.
Exista unele virusuri ultrafiltrabile,ca virusul turbarii sau al
poliomielitei,care pot trece si prin ultrafiltrele de portelan.
Osmoza,asa cum am vazut,reprezinta transportul solventului printr-o
membrana semipermeabila ,care impiedica trecerea oricarui
solvit.Membranele biologice fiind insa selectiv permeabile,osmoza e
insotita de difuzie.Contributia proteinelor la presiunea osmotica a
lichidelor biologice e mica,dar ele determina o repartitie inegala a
cristaloizilor.

MENTINEREA ARHITECTURII CELULARE

Pentru a putea fi mentinuta arhitectura si integritatea structurala a
celulei,lichidele intra si extracelulare trebuie sa fie izotonice.In caz
contrar,arhitectura celulara e compromisa.Exemplu:o hematie aflata in
mediu izotonic fata de citoplasma isi pastreaza forma si volumul
normale.In mediul hipertonic,apa iese din celula si hematia se
zbarceste(se ratatineaza), datorita scaderii presiunii hidrostatice
interne.In mediul hipotonic,apa intra in celula,producand umflarea ei,in
urma cresterii presiunii hidrostatice esercitate de lichidul intracelular
asupra membranei,pana cand aceasta plesneste,revarsand continutul in
mediu:varianta osmotica a socului biologic.

a.mediul izotonic;arhitectura celulara se pastreaza;

hipertonic;c.mediu hipotonic;hematia se umfla si in
sparge,datorita patrunderii apei din mediu.

b.mediul
final se

SCHIMBURILE CAPILARE
Spre deosebire de membrana celulei in repaus,in conditii normale,unde
ea separa doua medii cu aceeasi osmolaritate,sistemul fiind tinut in stare
stationara prin transportul activ,ce impune gradienti electrochimici,peretii capilarelor despart medii intre care se mentine un gradient
de presiune,dat de compozitia ismolara diferita si de activitatea
inimii.Intre capilar si mediul interstitial exista un permanen flux de
substanta (apa,cristaloizi si molecule mici)-schimburile capilare-flux
determinat,cu precadere,de gradientul de presiune.
Presiunea oncotica a plasmei sanguine e de circa 28 mm Hg.
= 28mm Hg
Capilarele venoase difera de cele arteriale prin presiune
hidrostatica,determinata,in general,de forta de impingere din spate (vis a
tergo) si a aspiratiei din fata,in care rolul cel mai important il are
contractia cardiaca si de tensiunea peretelui capilar.Astfel:
capilare arteriale: p=32 mmHg
capilare venoase:p=12 mmHg
Lichidul interstitial are o presiune oncotica
=8 10 mmHg

si o presiune hidrostatica

p=8-10 mm Hg
Sensul de circulatie al apei depinde de diferenta dintre presiunea totala
din vas si din lichidul interstitial (Fig.IX.9.):
P=(p-)-(p-)

In zona arteriala:
P=p--p+= 32-28-8+8=+4 mm Hg
circulatia lichidului are loc dinspre capilar spre mediul interstitial.

deci

In zona venoasa:
P=p--p+=12-28-8+8=-16 mm Hg
circula dinspre mediul interstitial spre capilar.

deci lichidul

Daca reabsorbtia apei in capilarul venos e perturbata,ea se acumuleaza in

lichidul interstitial,dand nastere la edeme.O astfel de situatie poate avea
doua cauze majore:

INTERVENTIA PRESIUNII OSMOTICE IN SCHIMBURILE CAPILARE

FIG.IX.9.

P,P=presiunea idrostatica in capilarul arterial si respectiv

venos; p=presiunea idrostatica a lichidului interstitial; = presiunea

oncotica a sangelui in capilar; = presiunea oncotica a lichidului

interstitial.
Cresterea presiunii hidrostatice venoase Pv generalizzata sau
localizzata
Scaderea presiunii oncotice a plasmei,datorita unei
hipoproteinemii,de regula a albuminelor(edeme carentiale).
RINICHIUL ARTIFICIAL
Deficientele in elaborarea urinii,care pot merge pana la oprirea completa
a excretiei de urina,duc rapid la accidente grave:uremie,dezechilibru
acido-bazic.Ureea,catabolit al metabolismului proteic,trebuie sa aiba un
nivel fix in sange (35mg).Cresterea concentratiei de uree peste acest
prag,de cele mai multe ori din cauza unei deficiente renale cronice,este
fatala.
In aceste cazuri,dezintoxicarea sangelui de uree se poate face cu rinichiul
artificial.Depurarea sangelui se realizeaza printr-un proces de dializa,care
foloseste o membrana selectiv permeabila.Sangele se pune in
contact,prin intermediul membranei de dializa,cu o solutie salina avand o
osmolaritate bine determinata.

BIOFIZICA MEDICALA
CONSTANTIN DIMOFTACHE
SONIA HERMAN
EDITURA CERMA
BUCURESTI 1996
PROIECT REALIZAT DE :VIZITEU OANA ROXANA si
STOICA STEFANIA CATALINA