INGINERIA PROCESELOR FIZICO-CHIMICE (2)

Curs III

TRANSFERUL DE MASĂ CONVECTIV

3.1. Generalităţi

Transferul de masă convectiv:

- se mai numeşte „transfer prin difuzie turbulentă”;
- este similar transferului de căldură prin convecţie;
- cauza lui este diferenţa de concentraţii (gradientul de concentraţii) ale aceluiaşi
component pe o suprafaţă solidă şi într-un fluid în mişcare sau în două fluide în
mişcare relativă.
Ca şi la difuzia moleculară, difuzia turbulentă are loc în sensul reducerii diferenţei
de concenraţii, dar difuzia turbulentă apare la medii în mişcare, în timp ce difuzia
moleculară apare în medii staţionare.
Pentru fluidele în mişcare turbulentă apare şi o deplasare transversală a
particulelor de fluid, perpendiculară pe liniile de curent. Această mişcare transversală
accelerează fenomenul de transfer de masă.
Ecuaţiile de bază ale transferului de masă convectiv sunt similare cu ecuaţiile lui
Newton de la transferul de căldură prin convecţie.
Forma ecuaţiei lui Newton pentru transferul de masă convectiv este:

J = α S ⋅ ∆ρ (1)

J * = α S* ⋅ ∆C (2)

unde:
J - fluxul unitar masic, [J ] =
kg
;
m2 ⋅ s
[ ] kmol
J * - fluxul unitar molar, J * = 2 ;
m ⋅s
α S - coeficient de transfer de masă convectiv, [α S ] =
m
;
s
∆ρ - diferenţa de densităţi a substanţei „A” (fluidul ce curge turbulent) la

[ ]kg
interfaţă şi la o distanţă de interfaţă egală cu grosimea stratului limită, ∆ ρ =
m3
;
∆C - diferenţa de concentraţii a substanţei „A” la interfaţă şi la o distanţă de
interfaţă egală cu grosimea stratului limită, [∆C ] = 3 ;
kmol
m

32
 α S* - coeficientul de transfer de masă convectiv pentru fluxul unitar molar,
[α ] = ms ;
*
S

Pentru determinarea coeficientului de transfer de masă convectiv α S* se ( )

utilizează următoarele metode:
- analiza dimensională împreună cu rezultate experimentale;
- analiza stratului limită;
- analogia transferului de masă convectiv cu transferul de impuls şi, respectiv, de
căldură.

3.2 Criterii adimensionale în calculul transferului de masă convectiv

Cele mai importante criterii adimensionale, utilizate în calculul transferului de
masă convectiv, sunt similare cu cele de la calculul transferului de masă prin convecţie.

I. Criteriul SCHMIDT(Sc)

Este dat de raportul dintre coeficientul de difuzitate a impulsului (difuzitatea

cinematică notată cu ν ) şi coeficientul de difuzie de masă (DAB)
ν
Sc = (3)
D AB
unde: ν - difuzitatea cinematică;
m3
DAB - coeficientul de difuzie de masă, D AB = ;
s
Acest criteriu este similar cu criteriul PRANDTL de la transferul de căldură prin
convecţie care este dat de relaţia:
ν
Pr = (4)
a
În relaţia (4) se înlocuieşte „a” = coeficient de difuzitate termică prin DAB şi se
obţine criteriul SCHMIDT.

II. Criteriul LEWIS (Le)

Este dat de raportul dintre coeficientul de difuzitate termică (a) şi coeficientul de

difuzie moleculară a masei (DAB):
a
Le = (5)
D AB
unde:
a = coeficient de difuzitate termică;
DAB = coeficient de difuzie moleculară a masei.

III. Criteriul SHERVOOD (Sh)

33
 El caracterizează intensitea transferului de substanţă la limita fazei:
α ⋅l
Sh = s (6)
D AB
unde l este dimensiunea geometrică determinată, [l] = m.
Acest criteriu este asemănător cu criteriul NUSSELT:
α ⋅l
Nu = (7)
λ
În criteriul Nusselt se înlocuieşte α - coeficient de transfer de căldură prin
convecţie cu α s - coeficient de transfer de substanţă, iar λ - coeficient de conductivitate
termică cu D AB - coeficient de difuzie moleculară de masă.

IV. Criteriul GRASHOFF (G r*)

El caracterizează transferul de masă în convecţie liberă şi reprezintă raportul

dintre forţele ascensionale, de inerţie şi de vîscozitate:
gl 3 ∆ρ A
Gr* = (8)
ν ρ
2

Observaţie:
Criteriul Grashoff se utilizează la convecţia liberă (mişcări laminare).

V. Criteriul PECLET (Pe' )

Caracterizează transferul de substanţă într-un mediu în mişcare:

w⋅l
Pe′ = (9)
D AB
Observaţie:
Deoarece criteriul REYNOLDS (Re) are aceeaşi formă şi la transferul de
căldură prin convecţie, şi la transferul de masă prin convecţie şi anume:
w⋅l
Re = , (10)
ν
se pot scrie relaţiile:
Pe′
Sc = (11)
Re

w⋅l
P′ D ν ν
S c = e = AB = ⇒ Sc =
Re w ⋅ l D AB D AB
ν

Pentru transferul de căldură prin convecţie:

w⋅l
Pe = (12)
a

34
 w⋅l
P ν ν
Pr = e = a = ⇒ Pr =
Re w ⋅ l a a
ν
Ecuaţiile criteriale pentru transferul de masă

Ele sunt similare cu cele folosite la transferul de căldură prin convecţie. Avem
următoatele:

a) La transferul de masă în convecţie frontală ecuaţia criterială este:

S h = f ( Re ; S c ) (13)

b) La trannsferul de masă în convecţie liberă ecuaţia criterială este:

S h = f (Gr* ; S c ) (14)

c) Pentru evaporarea lichidelor pe plăci plane se foloseşte ecuaţia criterială:

α ⋅l 2/3
Sh = Pr ⋅ S c−2 / 3 (15)
ρ ⋅ c p ⋅ D AB

valabilă pentru: 0,6 ≤ S c ≤ 2500 ; 0,6 ≤ Pr ≤ 100

d) Pentru coloane cu pereţi umezi:

1/ 6
⎛ gz ⎞
S h = 0,433 ⋅ S ⎜ 2 ⎟ Re0, 4
1/ 2
(16)
⎝ν ⎠
c

unde z este lungimea de contact.

e) Pentru curgerea turbulentă în conducte se foloseşte ecuaţia criterială:

l
S h = 0,023 ⋅ ⋅ Re0,83 S c1 / 3 (17)
D
valabilă pentru: 2000 ≤ Re ≤ 70000 ; 1000 ≤ S c ≤ 2260 .

3.3 Analogia dintre transferul de masă, energie şi impuls

Pentru prima dată, analogia dintre transferul de masă, energie şi impuls a fost
arătată de Reynolds prin relaţia:

αs α cf
= = (18)
w w⋅ ρ ⋅cp 2

35
unde c f este coeficient de frecare de suprafaţă.

Relaţia (18) este valabilă în cazul când:

Pr = S c = 1 (19)

Când Pr ≠ S c ≠ 1 CHILTON şi COLBRUN au scris relaţia:

Cf
Jc = Js = (20)
2
unde:
α
Jc = Pr2 / 3 (21)
w⋅ ρ ⋅cp
α s 2/3
Js = Sc (22)
w

Relaţiile de mai sus sunt valabile pentru plăci plane (unde au fost confirmate şi
experimental).
Pentru plăcile care au altă geometrie relaţiile sunt experimentale.

Observaţie:
Corelaţiile uzuale dintre transferul de masă şi impuls sunt prezentate în
literatura de specialitate.

36