BAZELE HIDRAULICII

Lucrari laborator

S.l.dr.ing. Florina Ciornei

2019
 Lucrarea XXVII

Determinarea coeficientului de vâscozitate dinamică

STUDIUL VÂSCOZITĂŢII DINAMICE

Teoriateoretice
Bazele metodei

În experimentele legate de comportarea fluidelor, trebuie să se ţină seama de

frecarea internă care apare între straturile de fluid în curgere, frecare numită viscozitate.
Se spune despre fluide că sunt vâscoase sau mai puţin vâscoase după cum aceste
forţe de frecare internă (sau viscozitate) sunt mai mari sau mai mici.
Ca să obţinem o măsură a forţelor de frecare internă care pot să apară în fluid, vom
încerca următorul experiment:
Presupunem două suprafeţe
plane solide cu apă între ele, ca în
fig. 1 şi menţine, una dintre ele fixă
şi o mişcăm pe cea de a doua
paralelă cu ea, cu o viteză v0. Dacă se
măsoară forţa necesară menţinerii
plăcii superioare în mişcare cu v0 se
găseşte că ea este proporţională cu
v Fig. 1. Antrenarea vâscoasă între două plăci
aria plăcilor şi cu 0 , d fiind distanţa
d paralele
dintre plăci
v0 v0
F ~S sau F =η S (1)
d d
adică tocmai legea de transport a impulsului dată de Newton (1686):
dV dV
F = ηS cu gradientul vitezei.
dr dr
Constanta de proporţionalitate este numită coeficient de vâscozitate.
Vom considera o situaţie mai complicată, în care avem un volum elementar (de
forma unui cub) de apă şi luăm una din feţele sale paralelă cu curgerea ca în fig. 2.
 Fig. 2. Forţa de frecare într-un fluid vâscos.

Forţa de rezistenţă pentru aria elementară din fluid va fi dată de:

∆v ∂v
∆Fxy = η x ∆S sau dFxy = η x dS (2)
∆y ∂y
∂v
unde x este variaţia vitezei vx pe direcţia perpendiculară y sau gradientul componentei
∂y
vx a vitezei.
Dar la aceeaşi faţă a paralelipipedului de fluid va apare şi un gradient al
componentei vy a vitezei pe direcţia perpendiculară x. Ca urmare, se poate scrie în cazul
general:
 ∂v ∂v y   ∂v ∂v 
dFxy = η x + dS sau Fxy = η x + y  S (3)
 ∂y ∂x   ∂y ∂x 
Dacă fluidul se mişcă cu o viteză constantă, atunci dFxy = 0. Se pot scrie de
asemenea expresii asemănătoare pentru dFyz şi dFxz în cazul celorlalte feţe în cazul
celorlalte feţe.
Ca un exemplu vom considera mişcarea unui fluid între doi cilindri coaxiali.
Considerăm că cel interior de rază ,,a” are viteza periferică v şi cel din exterior de
rază ,,b” are viteza periferică zero.
Problema este legată de distribuţia vitezelor între cei doi cilindri.
Pentru aceasta va trebui să găsim o formulă pentru forţa de frecare vâscoasă în fluid
la o distanţă r de axă.
Din simetria problemei putem presupune că întotdeauna curgerea este tangenţială şi
valoarea vitezei va depinde numai de r, v = v(r).
Dacă urmărim un punct care se găseşte în apă la raza r, coordonatele sale ca funcţie
de timp sunt:
x = r cos ω t
y = r sin ω t
v
Unde ω = . Ca urmare componentele vitezei pe x şi y vor fi:
r
Vx = – r ω sin ωt = – ωy
Vy = r ω cos ωt = ω x (4)
 Din ecuaţia (3) obţinem:
∂ ∂   ∂ω ∂ω 
F = η (ωx ) − (ωy ) S = η x −y  (5)
 ∂x ∂y   ∂x ∂y 
∂ω ∂ω
Pentru un punct în care y = 0, = 0 şi x
∂y ∂x
dω
este identic cu r
dr
Fig. 3. Curgerea într-un
Prin urmare în acel punct: fluid între 2 cilindri coaxiali
(F ) y =0 = ηr dω S (6)
identici dintre care cel
interior se roteşte cu o
dr
∂ω viteză unghiulară dată.
(Este rezonabil ca F să depindă de )
∂r
Forţa calculată este forţa de frecare internă care este aceeaşi valoare în orice punct
situat pe suprafaţa laterală a unui cilindru de fluid de rază r. Se poate obţine cuplul ce
acţionează asupra suprafeţei cilindrice de rază r, înmulţind forţa de frecare cu braţul forţei
r. Suprafaţa este 2πrl, cu 1 înălţimea cilindrului care se roteşte; se obţine:
dω
M = 2πr 3 lη (7)
dr
Deoarece mişcarea fluidului este staţionară – nu există acceleraţie unghiulară – cuplul
net asupra stratului cilindric de lichid dintre r şi r + dr trebuie să fie zero, adică cuplul în r
trebuie să fie echilibrat de un cuplu egal şi opus în r + dr, astfel ca M să fie independent de
dω
r. În acest caz r 3 este egal cu o constantă A şi deci
dr
dω A
= (8)
dr r 3
Integrând ecuaţia (8) găsim:
A
ω=− 2 + B (9)
2r
Constantele se determină din condiţiile la limită:
v = ωa pentru r=a
v=0 pentru r=b
Se obţine:
− 2a 2 b 2 − ωa 2
A= 2 ω ; B = (10)
b − a2 b2 − a2
Ca să obţinem momentul cuplului, folosim ecuaţia 7 şi 8:
 b 2ω
M = 2πηlA = 4πηla 2 (11)
b2 − a2
Un dispozitiv standard pentru măsurarea coeficientului de
viscozitate este construit tocmai pe acest principiu iar lucrarea de
faţă foloseşte în acest scop vâscozimetrul rotaţional Rheotest 2.
Figura 4 prezintă sistemul de cilindri. Cilindrul interior de rază r şi
înălţimea l se roteşte cu viteza unghiulară ω şi este cuplat printr-un
ax de antrenare cu un arc special cilindric care atunci când este
acţionat va indica momentul M aplicat cilindrului. Antrenarea
arcului se măsoară cu un potenţiometru cu puncte: curentul prin
diagonala punţii este proporţional cu momentul M aplicat arcului.
M
Fig. 4. Sistemul de Din formula 11 vom nota raportul cu τ, şi ştiind că
cilindrii coaxiali ai 4πa 2 l
vâscozimetrului M este măsurat prin deviaţia unghiulară α, rezultă că putem scrie
Rhotest 2. că este proporţional cu α, sau τ = zα unde z este o constantă
caracteristică fiecărui cilindru.
În acest caz vom putea deduce din 11 coeficientul de viscozitate dinamică:
M 1 τ
η= ⋅ = (13)
4πa 2 l ωb 2 ωb 2
b2 − a2 b2 − a2
Sau notând
ωb 2 τ
D= , η= (14)
b2 − a2 D
D este o mărime care depinde de ω şi de parametri de construcţie şi va avea valori
corespunzătoare fiecărui sistem de cilindri şi fiecărei viteze de antrenare.
În cazul lucrării, D este dat în tabelul 1 pentru sistemul de cilindri cu care se
lucrează, a şi b reprezentând domeniile schimbătorului de viteză. Din ecuaţia 14 se poate
aşadar determina coeficientul de viscozitate dinamică η. Se mai poate determina
cunoscând pe η, vâscozitatea cinematică pentru fluidul respectiv. Aceasta se defineşte ca
raportul dintre η şi ρ (densitatea fluidului):
η
ν=
ρ
kg
[η]s.i = = daP (deca Poise)
m⋅s
[η]CGS = g = 0,1 kg = 0,1 daP = 100 cP (centi Poise)
cm ⋅ s m.s
2
[ν]s.i = m
s
 Calculul vâscozităţii se consideră corect numai în cazul în care frecvenţa curentului
este de 50Hz. Dacă frecvenţa este diferită se corectează valoarea vâscozităţii dinamice
astfel:
τ ν
ηc = cu Dc = D ⋅
Dc 50
τ = 0,327α , daP
Tabelul 1
Valoarea vitezei de deformare D pentru sistemul de cilindri N în domeniul
de forţe I şi domeniile a şi b ale schimbătorului de viteze.

D
Treapta de viteză A b
1 3,00 1,50
2 5,40 2,70
3 9,00 4,50
4 16,20 8,10
5. 27,00 13,50
6 48,60 24,30
7 81,00 40,50
8 145,80 72,90
9 243,00 121,50
10 437,40 280,70
11 729,00 364,50
12. 1312 656
 1. Picior
2. Motor
3. Cutia de viteze
4. Puntea de antrenare
5. Dispozitiv de măsură
6. Maneta cutiei de viteze
7. Scala cutiei de viteze
8. Schimbător de turaţie a, b
9. Ax de măsură
10. Ax de antrenare
11. Dinamometru
12. Potenţiometru
13. Schimbător domeniu
dinamometrului I, II
14. Cilindru interior, de măsură
15. Cilindru exterior, fix
16. Acumulator Hoppler (cameră
de termostatare)

Fig. 5. Vâscozimetrul

Descrierea aparatului
Vâscozimetrul de rotaţie Rheotest-2 se compune din:
– vâscozimetrul propriu-zis (fig. 5)
– aparatul de măsură (fig. 6).
Vâscozimetrul este format din: partea de antrenare, dispozitivul de măsură, sistemul
de cilindri coaxiali (Couette).
Sistemul de antrenare cuprinde un picior (1), motorul sincron (2), cutia de viteze cu
12 trepte (3) şi puntea de antrenare (4). Cu ajutorul cutiei de viteze se poate alege o anumită
viteză de rotaţie, viteze ce diferă între ele printr-un factor 3. Alegerea vitezei de rotaţie se
face prin rotirea pârghiei (6), fiecărei poziţii a pârghiei corespunzându-i o viteză, a cărei
treaptă este indicată de scala (7). În piciorul (1) se află un buton (8) care permite
schimbarea turaţiei din domeniul a în domeniul b.
Sistemul de măsură este un dispozitiv schimbător de moment mecano-electric, bazat
pe rotaţia relativă a axului de măsură (9), cuplat cu axul de antrenare (10). Un
dinamometru (11) legat în punte cu un potenţiometru (12) măsoară rotaţia relativă, astfel
încât semnalul obţinut este proporţional cu momentul care acţionează asupra axului.
Comutarea poziţiilor I, II ale dinamometrului permite schimbarea tensiunilor mecanice de
aproximativ 10 ori, astfel că fără a schimba domeniul de măsură, se modifică mult
tensiunile. Comutarea se poate face în timpul funcţionării aparatului.
Sistemul cilindrilor se compune din:
– cilindrul interior, rotitor (14)
– cilindrul exterior, fix, în care se pune substanţa de lucru (15)
 – camera de termostatare (acumulator Hoppler) (16).

Aparatul de măsură
Conţine părţile electronice de măsură. Simbolurile de pe panoul frontal au
următoarele semnificaţii:

Fig. 6. Aparatul de măsură

1. Întrerupător motor
2. Întrerupător sistem măsură – pornirea motorului şi oprirea sa
3. Reglaj zero mecanic α – pornirea sistemului de măsură şi
4. Reglaj zero electric oprirea sa
5. Scala instrumentului de măsură →O← reglajul mecanic pentru zero
6. Frecvenţometru →O←
7. Becuri de control al funcţionării – reglajul electric pentru zero
întrerupătoarelor

Cu ajutorul întrerupătoarelor , respectiv α, pot fi puse în funcţie separat motorul

sau partea de măsură.
Rheotest-2 se alimentează la 220 V. Atunci când întrerupătoarele sunt închise se
aprind nişte becuri de control. Instrumentul de măsură cu scală, indică o deviaţie
proporţională cu intensitatea curentului din diagonala punţii, corespunzător antrenării
dinamometrului.

ATENŢIE!
Pentru a pune în funcţiune aparatul se închide întâi întrerupătorul α – corespunzător
părţii de măsură, şi apoi întrerupătorul – corespunzător motorului. La întreruperea
funcţionării aparatului se opreşte întâi motorul şi apoi partea de măsură.

Modul de lucru
 Substanţa de cercetat este uleiul de parafină.
Se va studia dependenţa vâscozităţii dinamice în funcţie de temperatură, în
domeniul 20-80°C.
NU UMBLAŢI la camera de termostatare şi la cilindrii coaxiali. Dispozitivul este
gata montat.
1) Se alege o valoare iniţială de termostatare (de ex. 20°C) şi se pune termostatul
în funcţiune.
2) Prin rotirea manetei termostatului se pompează apă din termostat în camera de
termostatare a sistemului de cilindri.
3) După stingerea becului roşu al termostatului se aşteaptă câteva minute şi se
citeşte temperatura apei de termostatare.
4) Verificăm că vâscozimetrul lucrează în domeniul I al forţei (buton 13, fig. 5) şi
domeniul a al schimbătorului de viteză (buton 8 Fig. 5).
5) Alegem o treaptă de viteză destul de mică (de ex. 6) cu ajutorul manetei 6 fig. 5.
6) Se închide întrerupătorul α corespunzător părţii de măsură şi apoi
întrerupătorul corespunzător motorului.
7) Dacă indicaţia pe scală este mai mică de 40–50 diviziuni se comută treapta de
viteză la o valoare superioară, astfel încât indicaţia să depăşească jumătatea scalei,
mărindu-se precizia măsurătorii.
8) Se citeşte frecvenţa tensiunii de alimentare pe scala 6 fig. 6. Dacă frecvenţa este
diferită de 50 Hz se vor corecta corespunzător valorile vâscozităţii dinamice.
9) Se citeşte, la temperatura respectivă, indicaţia α pe scală şi se calculează
tensiunea de forfecare τ = z ⋅ α
Pentru cilindrul N folosit z = 3,27 dyn/cm2.s = 0,327 daP
10) Se citeşte treapta de viteză şi se determină din tabel valoarea vitezei de
deformare D.
τ
11) Se calculează vâscozitatea dinamică η = , făcându-se dacă este cazul corecţia
D
de frecvenţă.
12) Se întrerupe întâi motorul şi apoi partea de măsură , se alege o altă
temperatură de termostatare şi se repetă operaţiile la noua temperatură. Determinările se
vor face din 5 în 5 grade Celsius, între 20–80°C.
13) Se trasează graficul vâscozităţii dinamice de temperatură.
În timpul lucrului se va alcătui un tabel de forma:

t (°C) α v D τ η (daP)
(treapta) (vâsc.din.)
Laborator mecanica Fluidelor Lucrarea nr.2

Fluide în mişcări accelerate de corp solid

În acest caz, fluidul aflat într-un container este accelerat astfel încât rămâne imobil
relativ la container. În timpul acceleraţiei constante între particulele de fluid nu există mişcare
relativă. Forţele volumice rezultante pot fi considerate în manieră similară cu acceleraţia
gravitaţională. Se adaugă astfel şi forţa datorată acceleraţiei a , astfel că teorema impulsului
se scrie (ecuaţia hidrostaticii):

 f  a  p
Se consideră cazul acceleraţiei liniare şi al rotaţiei uniforme.

Cazul acceleraţiei liniare

Se consideră un vas cu lichid, ca în Fig. 1 aflat în mişcare accelerată şi se observă că

după un timp fluidul din container are alura din figură.

Fig.1 Fluid în mişcare de corp solid. Acceleraţie Fig.2. Fluid în repaus supus forţelor
liniară masice f   a x ,0,  g 
Ecuaţia 1 se proiectează pe axe, astfel ecuaţiile scalare se scriu:
p
 a x 
x
p
0
y (2)
p
 g 
z
În fig.2. este prezentat fluidul privit ca şi corp rigid supus forţelor masice. Se consideră
fluidul incompresibil şi se integrează rel. 2. Rezultă:

p( x )   a x dx  a x x  C1 (3)
p( y )  const . (4)

p( z )   gdz  gz  C 2 (5)
Se combină soluţiile 3 şi 5 şi rezultă:
p( x , z )  a x x  gz   C (6)
Se ataşează un sistem de coordonate xOz la cota cea mai ridicată a fluidului, fig. 1, deci în
origine, la x  z  0 , la suprafaţa lichidului presiunea este cea atmosferică p  p a . Acestea sunt
condiţiile limită care se substituie în ec. 6 şi rezultă constanta de integrare:
C  pa (7)

1
Înlocuind în ec. 6 se obţine distribuţia de presiune din lichid:
p( x , z )  p a  a x x  gz  (8)
Se poate acum găsi forma suprafeţei libere a fluidului, pentru p( x , z )  pa . Înlocuind în ec. 8 se
obţine:
0  a x x  gz  (9)
Care se poate scrie şi sub forma:
ax (10)
z x
g
Care este ecuaţia unei curbe ce descrie suprafaţa liberă. Panta suprafeţei este:
dz a (11)
tg   x
dx g
Se verifică valabilitatea relaţiei presiunii dintr-un punct din lichid p( x , z )  p a  gh . Intr-un
punct de coordonate ( x1 , z1 ) lichidul are înălţimea h1 . Coordonata z1 va fi
ax (12)
z1   x1  h1
g
Presiunea din punctul ( x1 , z1 ) se calculează cu rel.8:
   ax  (13)
p( x , z )  p a  ( a x x1  gz1 )  a x x1  g  x1  h1   gh1
  g 
Deci, presiunea hidrostatică din orice punct se calculează utilizând înălţimea coloanei de
lichid.

Fluid în rotaţie de corp rigid

Se consideră un cilindru de rază R umplut cu lichid până la nivelul z 0 în repaus, Fig. 3.

Apoi cilindrul este antrenat în mişcare de rotaţie cu viteza unghiulară  şi după un timp
lichidul din vas se va roti ca un corp solid iar suprafaţa lui liberă va lua o altă formă. De
asemenea, nu există mişcare relativă dintre vas şi lichid şi nici între particulele fluidului.
Astfel, problema poate fi considerată ca şi una statică. Se caută distribuţia de presiune din fluid
şi forma suprafeţei libere. Se aplică ecuaţia hidrostaticii  f  a   p . În acest caz, fiind o
problemă axisimetrică, este util de folosit coordonatele cilindrice ( r , , z ) , Fig. 3. Forţele masice
unitare sunt:
f  ( 0, 0,  g ) (14)
Iar acceleraţia radială este
a r  r 2 (15)
Ec. 2 în coordonate cilindrice ( r , , z ) se scrie:
p (16)
r 2 
r
p (17)
0

p (18)
 g 
z

2
 Fig.3 Fluid în rotaţie de corp rigid

Se integrează ec. 16-18 în ipoteza fluidului incompresibil:

r 2

p( r )  r 2 dr  
2
 C1

p(  )  const .  C 2 (19)


p( z )   gdz  gz  C3

Unde C1 ,C 2 , C3 sunt constante de integrare. Din a doua ecuaţie rezultă că în lichid nu sunt
variaţii în raport cu unghiul  . Combinând soluţiile independente, rezultă:
 r 2  (20)
p( r , z )    gz   C
 2 
Pentru calculul constantei de integrare C se impun condiţiile la limită. La cota z  z min ,
presiunea este cea atmosferică. Substituind în ec.20 se obţine:
p( 0, z min )  p a  ( 0  gz min )  C sau C  p a  gz min (21)
Înlocuind în ec.21 rezultă distribuţia de presiune din lichid:
 r 2  (22)
p( r , z )  p a    g z  z min 
 2 
Forma suprafeţei libere a lichidului se găseşte pentru p( r , z )  p a introdusă în ec. 22. rezultă:
 r 2  (23)
0    g  z  z min 
 2 
Care, după re-aranjare, exprimă forma suprafeţei libere - o parabolă:
z  z min 
r 2 (24)
2g
Iar z max se obţine pentru r  R . Este util de stabilit relaţia dintre z 0 , z min , z max şi pentru acesta se
aplică principiul conservării masei. Volumul de lichid rămâne constant, înainte şi după
iniţierea rotaţiei:
Vin  Vr (25)
Explicit:
Vin  R 2 z 0 (26)
Iar pentru lichidul în rotaţie:

3
  r 2  2rdr  R 2  z  R 2  (27)
R R
Vr  
0

0

z 2rdr   z min  
2 g 
 min


4 g 
Se egalează volumele

R 2 z 0  R 2  z min 
R 2  (28)

 4 g 
Şi de aici rezultă

z 0   z min 
R 2  (29)

 4 g 
Pentru r  R înlocuit conduce la:

z max   z min 
R 2  (30)

 2 g 
Se rearanjează ec. 29-30 în funcţie de înălţimea iniţială
z min  z 0 
R 2 ; z max  z 0 
R 2 (31)
4g 4g
Adică înălţimea iniţială este la jumătatea distanţei dintre z min , z max .
Relaţia presiunii p( r , z )  p a  gh trebuie verificată şi în acest caz. Se face calculul la
baza vasului, la r  R . Presiunea trebuie să fie p( R ,0 )  pa  gz max .Conform ec. 22, presiunea
este:
 ( R ) 2  (32)
p( R ,0 )  pa    gz min 
 2 
Iar din 31 rezultă:
( R ) 2 (33)
z max  z min 
2g
Substituind rezultă:
p( R ,0 )  p a  g( z max  z min )  gz min   gz maz (34)

Mod de lucru:

Se măsoară:
- raza interioara a cilindrului R  D / 2
- inaltimea initiala a lichidului z0  H i
- se antreneaza in rotatie vasul si se citeste turatia n si inaltimea maxima zmax  H m
- crescând uşor turaţia se repeta pentru 8-10 valori diferite ale turatiei n.
Datele se prelucreaza in Mathcad.
Se calculează viteza unghiulara citită la instrumentul de măsură
c    n / 30
Se calculează viteza unghiulară pe baza rel (30):

2 g  Hm  Hi 

R
Se face calculul erorilor:
  c
  100%

Se traseaza grafice Hm-  , erori – turatie.
Concluzii.

4
 EXPERIENŢĂ LUI REYNOLDS

NOŢIUNI TEORETICE

Regimul de curgere a unui fluid vâscos într-o conductă poate fi

laminar sau turbulent. Regimul de curgere depinde de trei parametri, prin
gruparea adimensională formată cu ei şi numită numărul lui Reynolds:

vD 4Q
Re = sau Re =
ν πDν

în care D este diametrul, ν vâscozitatea cinematică, Q debitul şi v viteza

medie
Q 4Q
(cu legătura v= = ) Trecerea de la regimul laminar la regimul
A πD 2
turbulent începe când numărul Reynolds al curgerii depăşeşte valoarea
critică Re cr = 2300 .
Scopul lucrării este vizualizarea regimurilor de curgere într-un tub
transparent şi determinarea cu aproximaţie a numărului Reynolds.

DESCRIEREA APARATULUI ŞI PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE

Instalaţia se compune dintr-un rezervor A din care porneşte tubul
transparent B, de diametru D, prevăzut cu robinetul C pentru reglarea
debitului. Un vas gradat E este destinat să colecteze volumul de lichid V
curs în intervalul de timp t.
Alimentarea liniştită şi uniformă cu apă a rezervorului A se face de la
reţea prin robinetul A1, şi un sistem de distribuţie cu simetrie axială A2. O
pâlnie A3 (dispozitiv de preaplin) evacuează surplusul de apă menţinând
nivelul constant.
 Intrarea din rezervorul A în tubul transparent B se face printr-o piesă
de racordare. În această zonă, în axul conductei este plasat un ac F prin
care se injectează în conductă lichid colorat din vasul F1, debitul putând fi
reglat prin robinetul F2.

MODUL DE LUCRU ŞI PRELUCRAREA REZULTATELOR

Se deschide robinetul de alimentare de la reţea A1, se aşteaptă

umplerea vasului A până la nivelul pâlniei A3 şi se reglează robinetul C ca
prin tubul B să curgă un debit redus. Se reglează din F2 debitul de lichid
colorat pentru a se vizualiza un fir subţire în axul conductei. Se introduce
vasul E în jet şi se cronometrează un timp t. Se scoate vasul din jet şi se
citeşte volumul colectat V. Debitul, determinat prin metoda volumetrică,
V
este Q = .
t
Cu el şi cu vâscozitatea aproximativă a apei ν = 1,1 ⋅ 10-6 m2/s (considerată
la 10°C) se calculează numărul Reynolds al curgerii.
Datele se înscriu în tabelul de mai jos.
- Se măreşte debitul din robinetul C şi se observă comportarea firului
colorat. Se fac citirile şi se înscriu în tabel.
- Se măreşte debitul şi dâra de lichid colorat începe să şerpuiască.
Se fac citirile şi se înscriu în tabel.
- La o nouă mărire a debitului, lichidul colorat se amestecă de la
intrare în apă datorită turbulenţei. Se fac citirile şi se înscriu în tabel.
- Se micşorează debitul pentru a prinde momentul revenirii de la
regim turbulent la regim laminar. Pe baza datelor obţinute se indică valoarea
Recr.
Se trag concluziile corespunzătoare datelor experimentale

Nr. V t Q Re Observaţii privid

3 3
exp. (m ) (s) (m /s) - vizualizarea curgerii
1
2
3
4
5
EXEMPLU DE CALCUL

Mărimi măsurate:

- se cronometrează un timp t, în care se colectează un volum V în vasul gradat E

t = 13 secunde;

- se citeşte volumul V acumulat în vasul E, în timpul t;

V = 150 ⋅ 10-6 m3 .

- se vizualizează curgerea lichidului colorat în conductă;

Mărimi calculate:

- debitul, determinat prin metoda volumetrică, astfel:

V 150 ⋅10 −6
Q= = = 11,54 ⋅10 −6 m 3 / sec
t 13
- numărul Reynolds al curgerii:

4Q 4 ⋅11,54 ⋅10 −6
Re = = = 471
πDν π ⋅ 24 ⋅10 −3 ⋅1,1 ⋅10 −6

- se completează tabelul cu mai multe măsurători, prin reglarea debitului cu ajutorul

robinetului C.

- se completează tabelul la coloana „observaţii privind vizualizarea”, cu

concluziile privind domeniile de curgere (laminar, tranzitoriu şi turbulent).

- la numere Re mici se obţine regimul laminar.

- numărul Re de la care mişcarea încetează să mai fie laminară se numeşte

Recritic = 2300.

- la numere Re mai mari ca Recritic regimul devine turbulent, Re > 4000

- între cele două regimuri, există curgerea tranzitorie cu numărul Re = 2300 ÷ 4000

- în exemplul dat, curgerea este laminară, deoarece Re < 2300

 L4. Presiunea hidrostatică

1. Forțe de presiune pe suprafețe plane

Greutatea lichidelor în repaus determină o presiune care este cunoscută sub numele de presiune
hidrostatică. Această presiune acționează asupra oricărui zonă care este în contact cu fluidul,
exercitând o forță care este
proporțională cu dimensiunea ariei de contact. Efectul presiunii hidrostatice este extrem de
important în multe domenii inginerești: în construcții navale, în inginerie hidraulică (la baraje și
stăvilare), în servicii de salubrizare și construcții.
Unitatea experimentală oferă experimente pentru studierea presiunii hidrostatice în lichide în stare de
repaus. Efectul presiunii hidrostatice a apei poate fi arătat clar la diferite niveluri ale apei și unghiuri
de înclinare.
Unitatea experimentală constă dintr-un sistem transparent, rezervor ce se poate înclina, cu o scală
pentru măsurarea volumelor. O altă scală este utilizată pentru a regla unghiul de înclinare a
rezervorului de apă. Dispozitivul este echilibrat de un braț cu pârghie folosind diferite greutăți și
forța de compresiune măsurată.
Obiectivele lucrării sunt:
• Distribuția presiunii de-a lungul unei suprafețe amplasate efectiv într-un lichid în repaus
• Forța laterală a presiunii hidrostatice
• Determinarea centrului de presiune și centrul de greutate al suprafeței
• Determinarea forței de compresiune rezultante
Descrierea standului

1
1. Rezervor de apă
2. Scala pentru nivelului apei
3. Pinul de blocare
4. greutate mobilă
5. știft opritor
6. glisor
7. greutăţi
Pregătirea pentru experiment

1. Amplasați unitatea experimentală pe o suprafață impermeabilă orizontală. Alinierea poate

fi verificat folosind nivela
2. Pregătiți un recipient suplimentar pentru umplerea/golirea rezervorul de apă. Folosiți apă
distilată sau demineralizată.

2
 Echilibrarea rezervorului de apă

3. Goliți complet rezervorul de apă.

4. Setați rezervorul de apă (1) la un unghi de α= 0° folosind știftul de blocare (3) așa cum este
arătat.
5. Scoateți glisorul (6).
6. Folosiți greutatea rotativă glisantă (4) pentru a găsi poziția de echilibrul.
Pinul de oprire (5) trebuie să fie exact în centrul găurii.
Unitatea experimentală echilibrată, goală, fără glisor, asigură că numai apa adăugată ulterior va
acționa asupra greutății suplimentare prin intermediul glisorului de pe brațul pârghiei.

2. Presiunea hidrostatica
Presiunea hidrostatică a lichidelor este "presiune gravitațională" phyd. Datorită propriei greutăți, ea
crește cu creșterea adâncimii t și este determinată cu relația:
p hyd    g  t

unde
ρ - Densitatea apei
g - Accelerație gravitațională (g = 9,81 m/s2)
t - Adâncimea (distanța de suprafața lichidului)

3
Pentru calcularea forțelor de la presiunea hidrostatică care acționează pe suprafețe plane, cum ar fi
baraje sau coca navei, trebuie să procedați în doi pași:
1. Înlocuiți forța generată de presiune asupra unei zone active cu forța de substituție Fp, care
acționează perpendicular pe aria activă într-un punct de aplicare a forței numit „centrul de presiune”.
2. Determinați poziția acestui centru de presiune prin determinarea centrului de greutate al ariei
profilului (diagramei) de presiune.
În primul rând, se va arăta cum se determină centrul de presiune. Apoi, se poate calcula forța de
substituție Fp.

4
Un profil de presiune liniar (diagramă de presiuni) este aplicată suprafeței indicate, deoarece
presiunea hidrostatică crește proporțional cu adâncimea t. Prin urmare, forța de substituție Fp nu
funcționează în centrul de greutate C al zonei active, dar întotdeauna puțin mai jos, în centrul de
presiune P.
Pentru a determina distanța e (excentricitatea) de la centrul de presiune la centrul de greutate al
suprafeței, se folosește modelul următor :
Considerăm o arie A în fața ariei active, care este formată prin înălțimea h și presiunea hidrostatică
p1 până la p2. Această arie are forma unui trapez. A poate fi împărțit în ariile parțiale A1 și A2.
Centrele respective sunt marcate de puncte roșii. Se scrie ecuația de echilibru a momentelor ariilor
față de punctul O pentru a găsi centrul suprafeței:

 MO( F )  0
h  h 2
A   e   A1  A2 h
2  2 3
p2  p1
A1  p1h; A2  h; A  A1  A2
2
1 p2  p1
e h
6 p2  p1

 h
p2   g cos   yC  
 2

 h
p1   g cos   yC  
 2

1 h2
e
12 yC

Unde excentricitatea e este distanța căutată între centrul de presiune P și centrul de greutate al
suprafeței active C.

3. Determinarea forței de presiune

Presiunea hidrostatică care acționează asupra zonei active poate fi reprezentată ca forța de substituție
Fp, cu direcția ce trece prin centrul de presiune P. Mărimea acestei forțe substitutive corespunde
presiunii hidrostatice din centrul de greutate C al zonei active:

5
pC   gtC

pC Presiunea hidrostatică în centrul de greutate al suprafeței udate

tC Distanța verticală a centrului C de la suprafața lichidului
Altfel spus, presiunea în centrul de greutate corespunde mediei algebrice dintre valoarea minimă și
maximă, datorită distribuției liniare a presiunii.
Dacă peretele este înclinat de unghiul α, obținem
pC  yC    g  cos(  )

Fp  pC Aact

Important:
Pentru a calcula forța de substituție, se utilizează centrul de greutate al suprafeței active, dar suportul
forței de substituție Fp trece prin centrul de presiune P

4. Funcționarea unității experimentale HM 150.05

Rezervorul de apă al unității experimentale este proiectat ca o secțiune a unui inel circular cu
secțiune transversală constantă. Greutatea W a apei întotdeauna produce același moment, față de
articulația O, ca și al forței de substituție Fp de pe aria activă, care trece prin centrul de presiune P.
Prin urmare, această unitate experimentală poate fi folosită pentru a determina forța de presiune Fp și
centrul de presiune.
Ca o explicație, imaginați-vă inelul circular ca fiind complet umplut. Greutatea W, care operează în
centrul volumului de apă, poate fi împărțită în două componente:
- o componentă cu acțiune radială Wr care trece exact prin reazem și
- o componentă tangențială Wt având ca braț de pârghie pe r, acționând spre reazem-ul O.

6
Componenta radială Wr nu exercită nicio clipă moment față de reazemul O, deoarece brațul său este
zero. Acum, indiferent de nivelul apei, putem spune
Fp  y P  Wt  r

adică greutatea W a volumului de apă în orice moment exercită același moment ca și cel al forței
echivalente Fp aplicată în centrul de presiune P.
Determinarea forței de greutate W ne permite să găsim centrul de greutate al unui sector de inel
circular și volumul acestuia.

5. Experiment
5.1 Obiectivul experimentului
De a determina centrul de presiune cu rezervorul de apă în poziție verticală.

5.2 Pregătirea pentru experiment

1. Puneți în funcțiune unitatea experimentală
2. Echilibrați unitatea experimentală

5.3 Realizarea experimentului

3. Atașați glisorul (6) cu cârligul.
4. Reglați glisorul pe un braț de pârghie de lW = 140mm.
5. Umpleți rezervorul de apă (1) cu apă până când unitatea experimentală este în echilibru.
Pinul de oprire (5) trebuie să fie exact în centrul găurii.
Notați pe foaia de lucru
- brațul pârghiei
- Forța de greutate
- Nivelul apei

7
7. Măriți greutatea în pași de 0,5N și repetați pașii 5 și 6 până la o forță de 3N.
8. Măriți greutatea în pași de 1N și repetați pașii 5 și 6 până la o forță totală de 7N.
9. Reglați glisorul pe un braț de pârghie de lW = 280mm.
Unitatea experimentală este în afara echilibrului.
10. Reduceți greutatea la 3,5N.
Unitatea experimentală trebuie să fie în echilibru din nou.
11. Măriți greutatea în pași de 0,5N și scrieți pe foaia de lucru
- Brațul pârghiei (levier)
- Forța de greutate
- Nivelul apei
12. până când nivelul apei ajunge la aproximativ 200mm.

Tabel 1: exemplu de valori măsurate

Nr. Braţul Forţa nivelul apei

pârghiei de h
lw greutat
[ mm ]
FW
[ mm ]
[N]
11 140 0 0
2 140 1
3 140 1,5
4 140 2
5 140 2,5
6 140 3
7 140 4
8 140 5
9 140 6
10 140 7 134
11 280 4
12 280 4,5
13 280 5
14 280 5,5
15 280 6

8
Analiza rezultatelor experimentale
exemplu de calcul
ρ = 1000kg / m3 Densitatea apei
g = 9,81m / s2 Accelerația gravitațională
b = 75mm Lățimea rezervorului de apă
Pentru măsurarea nr. 10, a fost măsurat pe verticală, în rezervorul de apă, un nivel al apei
h = 134mm
La un nivel al apei s (vezi fig. de mai jos ) peste valoarea marcată de 100 mm, zona activă are
întotdeauna o înălțime de H  100mm; ( h1  50mm )

Explicaţie:
Aact aria zonei active
b Lățimea rezervorului de lichid b  75mm
pC Presiunea hidrostatică în centrul ariei
Fp Forța de substituție pentru presiunea hidrostatică pe aria activă
Aceasta înseamnă că presiunea hidrostatică pe zona activă are un profil trapezoidal. Pentru
presiunea hidrostatică în centrul ariei active
pC   g( s  h1 )

H
h1

N
pC  1000  9.81  ( 134  50 ) 103  824  824 Pa
m2
Aria activă se calculează:
Aact  H  b  100 103  75 103  0.0075m2

Rezultă forța de presiune echivalentă

Fp  pC Aact  824  0.0075  6.2 N

9
Următoarea formulă trebuie utilizată pentru a determina distanța centrului de presiune P față de
centrul C al zonei active.
Notatii:
s Nivelul apei
e Distanța dintre centrul de presiune P și centrul de greutate zonei C al suprafeței active
(excentricitate)
lP Distanța centrului de presiune P până la reazemul unității experimentale (brațul pârghiei)
1 H2 1 1002
e . e  9.9mm
12 s  h1 12 134  50

De aici, distanța centrului de presiune P la punctul de lucru al unității experimentale (brațul pârghiei)
se determină folosind această formulă.
l p  150mm  e , l p  150mm  9.9mm  159.9mm

Pentru momentul rezultat (in raport cu articulatia O, vezi anexa) putem spune următoarele.
M p  Fp l p , M p  6.2 159.9  991.4 Nmm

Același lucru este valabil și pentru momentul rezultat din valorile măsurate.
M W  FW lW , M W  7 N 140mm  980 Nmm

10
Eroarea momentelor este:.

M p  MW 991.4  980
 100 [%] ,  100  1.2[%]
MW 980
Prin urmare, măsurarea confirmă teoria cu precizie ridicată.

Tabelul 2 Comparaţie între momentele rezultate din măsurători cu momentele calculate care
acționează asupra ariei active.
Forta de substituire bratul pârghiei Momentul Momentul Eroarea
Nr. forţei de forţelor de
M p  Mw
Fp lp substituire greutate  100
MW
Mp Mw
[N] [ mm ]
[%]
[ N  mm ] [ N  mm ]

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10 6,2 159,9 991,4 980 1,2
11
12
13
14
15

11
anexe

Recomandări pentru forța de substituție

Forța de substituție corespunde presiunii hidrostatice în

centrul zonei C a ariei active. Prin urmare, trebuie să
distingem din nou nivelul apei:
Explicaţie:
Aria activă:
b Lățimea rezervorului de lichid b = 75mm
pC Presiunea hidrostatică în centrul zonei
Fp Forța de substituție pentru presiunea hidrostatică din
zona activă
pentru s <100mm:
Presiunea are un profil triunghiular.
s
pC   g , Aact  s  b
2
Rezervor cu apa vertical
pentru s> 100mm: H  100mm h1  50mm
Presiunea are un profil trapezoidal.
pC   g( s  h1 ) , Aact  Hb , Fp  pC Aact

Explicaţii suplimentare pentru echilibrul momentului

12
Forța de greutate a greutăților generează întotdeauna
același moment în raport cu reazemul ul O, ca și forța de
greutate W a apei în raport cu reazemul O. Din acest
motiv, momentul dat de forța de substituție Fp aplicată în
centrul presiunii P în relația cu reazem O poate fi
determinată destul de ușor folosind cu această unitate
experimentală.
Notaţii:
FW Forța de greutate a greutății atașate
lW Brațul pârghiei pentru greutatea suspendată în relație
cu articulația O
lp Distanta centrului de presiune P fata de reazem-ul O al
unității experimentale (pârghie
braţ)
Fp Forța de substituție pentru presiunea hidrostatică la
zona activă

 M O  0; FW lW  Fp l p

13
 L5. Măsurarea forţelor de impuls

Principii teoretice
În timpul decelerării, accelerării şi devierii unui fluid care curge, se produce o schimbare de
viteză şi deci o schimbare de impuls. Modificările impulsului sunt echivalente cu forţe. În
practică, forţele motrice sunt folosite pentru a converti energia cinetică în lucru mecanic, de
exemplu, la o Turbină Pelton. În standul HM 150.08 sunt generate forţe de impuls şi studiate
cu ajutorul unui jet de apă care acţionează şi este deviat de un deflector interschimbabil.
Unitatea experimentală, fig.1, include un rezervor transparent, o duză, patru deflectoare
interschimbabile cu unghiuri de deviere diferite şi greutăţi de încărcare. Forţa jetului de apă
este reglată prin ajustarea debitului.

Obiectivele lucrării
• demonstrarea principiului impulsului
• studiul forţelor de jet (impuls)
• influenţa debitului şi a vitezei de curgere
• influenţa diferitelor unghiuri de deviere

Calculul teoretic al forţei de impuls

1
Forţa teoretică de impuls Fth se calculează din principiul conservării impulsului (Fig.1-4).

Viteza w1 a jetului din duză este calculată direct din debitul volumic V  Q şi din aria
secţiunii transversale AD a duzei.
4V V Q
w1    (1)
d 2
AD AD

d2
unde AD  şi diametrul duzei d  10 mm
4
Densitatea apei se consideră   1 kg / l  1000 kg / m3

1. Deflector
1a suprafaţă conică
1b suprafaţă oblică
1c suprafaţă semicirculară
1d suprafaţă plană
2 suport greutăţi
3 Duza
4 Rezervor
5 Şurub de reglare
6 Mecanism cu pârghie
7 Greutăţi

Fig.1 Imagine a dispozitivului HM 150.08

2
 Fth  V  ( w1  w2 )  Q  ( w1  w2 )
dacă
w2  0
atunci
Fth  V  w1  Q  w1

Fig. 1 Suprafaţa plană

Fth  V  ( w1  w2 )  Q  ( w1  w2 )
daca
w2   w1
Atunci
Fth  2V  w1  2Q  w1

Fig. 2 Suprafaţa semicirculară (semisferică)

Ftheo  V  w1  Q  w1

Fx  V  w1sin  Q  w1 sin 

Fth  Fx sin 

Fth  V  w1sin 2  Q  w1 sin 2 


pentru  
4
1 1
Fth  V  w1  Q  w1
2 2
Fig. 3 Suprafaţa oblică (atenţie la sistemul de
axe de coordonate)

3
 Fth  V  ( w1  w2 )  Q  ( w1  w2 x )
pentru
w2   w1

Fth  V  w1( 1  cos  )  Q  w1( 1  cos  )


pentru  
4
 1   1 
Fth  1   V  w1   1   Q  w1
 2  2
Fig. 4 Suprafaţa conică

Desfaşurarea experimentelor
Pregătirea experimentului
1. Deschideţi supapa HM 150.
2. Asamblaţi deflectorul.
• Desfaceţi cele 3 şuruburi (a) de pe capac (b) şi scoateţi capacul împreună cu mecanismul cu
pârghie.
• Montaţi deflectorul corespunzător şi strângeţi piuliţa de blocare (c) de pe tijă. (fig5)
• Înşurubaţi capacul înapoi pe rezervor.

Efectuarea experimentului
3. Folosiţi şurubul de reglare pentru a seta indicatorul la zero (crestătura de zero - zero notch).
Când faceţi acest lucru, nu puneţi nicio încărcare (greutăţi) la mecanismul pârghiei. (fig.6)
4. Aplicaţi greutatea de încărcare dorită (0,2N, 0,3 N, 1 N, 2 N, 5N).
5. Închideţi supapa HM 150.
6. Porniţi pompa HM 150.
7. Deschideţi cu grijă supapa HM 150 până când indicatorul este din nou pe zero.
8. Închideţi supapa HM 150.
9. Determinaţi debitul volumic. Aceasta implică timpul de înregistrare t necesar pentru a
completa volumul rezervorului de măsurare metric al HM 150 de la 20 până la 30 litri.
10. Adăugaţi greutăţi de încărcare şi notaţi perioada de timp t pentru 10 litri.
11. Opriţi pompa.
12. Deschideţi supapa HM 150.

4
 Fig. 5 Montarea deflectorului

indicator

crestătura de zero

şurub reglare

Fig. 6 Reglarea mecanismului de încărcare

5
Valori măsurate
În măsurători s-a introdus o toleranţă de ± 0,2N prin adăugarea unei încărcări mici (greutăţi).
V 10
V  Q   l / s 
t t
Suprafaţa plană

Nr. Forţa Timpul măsurat Debitul

aplicată t [s] volumic
experim pentru un volum de 10 l calculat
ental V  Q [l/s]
F [N]
1 0,5
2 1
3 2
4 3
5 7
deflexie 90o

Suprafaţa semicirculară (semisferică)

Nr. Forţa Timpul măsurat Debitul

F [N] t [s] volumic
pentru un volum de 10 l calculat
V  Q [l/s]
1 0,5
2 1
3 2
4 3
5 6
6
 deflexie 180o

Suprafaţa oblică

Nr. Forţa Timpul măsurat Debitul

F [N] t [s] volumic
pentru un volum de 10 l calculat
V  Q [l/s]
1 0,2
2 0,5
3 0,8
4 1
5 1,5
(deflexie 45o şi 135o )

Suprafaţa conică

Nr. Forţa Timpul măsurat Debitul

F [N] t [s] volumic
pentru un volum de 10 l valculat
V  Q [l/s]
1 0,5
2 1
3 2
4 3
5 5
(deflexie 135o )

Prelucrarea datelor experimentale

Suprafaţa plană
Nr Debitul volumic Viteza jetului Forţa calculată Forţa măsurată
experimentală
7
 V  Q [l/s] w1 [ m / s ] w1 
Q Fth [ N ] Fm [ N ]
AD

1 0,22 2,801 0,616 0,5

2
3
4
5

Suprafata semicirculara

Nr Debitul volumic Viteza jetului Forţa calculată Forţa măsurată

V  Q [l/s] w1 [ m / s ] w1 
Q Fth [ N ] experimentală
AD Fm [ N ]

1 0,16 2,037 0,652 0,5

2
3
4
5

Suprafata oblica

Nr Debitul volumic Viteza jetului Forţa calculată Forţa măsurată

V  Q [l/s] w1 [ m / s ] w1 
Q Fth [ N ] experimentală
AD Fm [ N ]

1 0,23 2,928 0,337 0,2

2
3
4
5

Suprafaţa conică

8
Nr Debitul volumic Viteza jetului Forţa calculată Forţa măsurată
V  Q [l/s] w1 [ m / s ] w1 
Q Fth [ N ] experimentală
AD Fm [ N ]

1 0,20 2,546 0,87 0,5

2
3
4
5

Interpretarea valorilor măsurate

Compararea forţei teoretice cu cea experimentală
Calculul forţelor de impact ale jetului din principiul conservării impulsului conduce la o
................ coincidenţă cu valorile măsurate............................

Forţa 1N Forţa calculată Forţa experimentală aplicată prin

Fth [ N ] greutăţi Fm [ N ] v

suprafaţă plană
suprafaţă semicirculară
suprafaţă oblică
suprafaţă conică

Comparaţia celor patru suprafeţe deflectoare

Cele 4 deflectoare utilizate au o geometrie diferită. Acesta este motivul pentru care energia
jetului de apă este folosit diferit de fiecare deflector.
Care este scara de utilizare, poate fi văzut, de exemplu, estimând cantitatea de apă necesară
ridicării unui corp care opune o forţă F.

Forţa 0,5 N Debit

suprafaţă plană
suprafaţă semicirculară
suprafaţă oblică
suprafaţă conică

9
concluzie:
Suprafaţa foloseşte energia jetului de apă cel mai bine.
Cea mai mică ineficientă utilizare se face cu suprafaţă

10
 L 6. Metode de măsurare a debitelor

Modulul HM.150.13 – Metode de măsurare a debitelor include trei debitmetre diferite

permiţând astfel:
1. investigarea experimentală comparativă, prin trei dispozitive diferite
2. investigarea relaţiei dintre debit şi presiune
3. determinarea coeficienţilor de debit
4. calibrarea debitmetrelor

6 4

5
3

8
2

7 9

1
 1. conductă ieşire apă
2. valvă ajustare debit apă
3. rotametru
4. conectori pentru măsurarea presiunii
5. placă de bază cu cadru
6. manometru multi-tub
7. alimentare apă
8. debitmetru cu diafragmă/ ajutaj/ tub Pitot
9. tub Venturi

Standul constă dintr-un un tub Venturi 9, o placă cu orificiu (diafragmă), un ajutaj de

măsurare şi un tub Pitot 8 pentru măsurarea debitelor şi un rotametru 3.
Debitul se reglează prin valva poartă 2.
Pierderile de presiune la elementele de măsurare pot fi înregistrate folosind conexiuni
pentru presiune prin cuplaje rapide.
Legăturile sunt conectate la un manometru cu 6 tuburi, 6, care este prevăzut cu o valva de
aerisire. Toate componentele dispozitivului experimental sunt fixate pe o placă şi un cadru
rigid, 5. Modulul se foloseşte prin amplasare şi racordare la unitatea de bază, care furnizează
apa şi permite măsurarea debitelor volumice.

2
Tub Venturi

Ajutaj

Diafragma

Principii de bază
Panoul cu manometru cu 6 tuburi
Notaţii: 10- puncte de conexiune pentru măsurare, 11-
tuburi cilindrice din sticlă , 12 valva de aerisire, 13 valva de
aerisire
Unitatea de presiune standard este: Pascal (Pa)
1 Pa  1 N / m 2  105 bar  0 , 01 mbar
Manometrul cu tuburi 6, are 6 cilindri din sticlă 11 cu o scala
gradată în mm pentru măsurarea înălţimii coloanei de apă
WC.
Se obişnuieşte utilizarea unităţii mmH20 sau mmWC(water
column) (10mmWC=1mbar)
Domeniul de măsurare este 390 mmWC
Toate tuburile sunt conectate între ele la capătul superior şi

3
 ventilate cu o valvă comună de aerisire 12. Conexiunile
pentru măsurare 10, sunt la capetele inferioare.
Măsurarea presiunii diferenţiale se face cu valvele de aerisire
12, 13 închise iar măsurătorile de presiune relativă cu valva
de aerisire 12 deschisă.

Măsurarea presiunii diferenţiale

pernă de aer Valvele de ventilare 12, 13 sunt închise. Deasupra celor
două coloane de apă este o pernă de aer cu presiunea pa.
Se pot scrie relaţiile pentru presiunile din cel două tuburi

p1  pa    g  h1

p2  pa    g  h2
presiunea diferenţială căutată este

 p  p1  p2  pa    g  h1  pa    g  h2   g  h1  h2 

sau
 p  h g; unde h   h1  h2 
O ajustare la punctului de zero se face prin ajustarea
presiunii aerului pa.
Pentru a asigura domeniul de măsurare maxim posibil, punctual de zero pentru manometru
hmax
trebuie să fie în mijlocul scalei
2
h1  h2 hmax p1  pa  p2  pa
 
2 2 2 g
De aici rezultă ecuaţia pentru găsirea valorii presiunii aerului pa.
p1  p2   hmax  g 
pa 
2
Presiunea aerului se va ajusta folosind valva de aerisire 13.

4
Măsurarea presiunii relative
Pentru măsurători de presiune relativă, când
presiune
atmosferică presiunea este măsurată în raport cu presiunea
ambientală atmosferică p0 valva de aerisire 13 trebuie să fie

închisă. Presiunea pernei de aer pa este egală cu

presiunea atmosferică ambientală p0 .

În acest caz trebuie să fie luată în considerare
înălţimea tubului hm dintre punctual de măsurare şi
punctual de zero al manometrului

prel  p0   h  hm   g

Pregătirea şi desfăşurarea experimentului de măsurare a presiunii

 conectaţi furtunurile la unul din cele două elemente de măsurare şi la manometrul cu 6
tuburi
 Închideţi valva de aerisire 13 de pe manometru cu 6 tuburi
 deschideţi valva de aerisire 12 de pe manometrul cu 6 tuburi
 porniţi alimentarea cu apă din unitatea de bază HM 150
 închideţi valva poartă 2
 clătiţi cele 6 tuburi ale manometrului până când nu mai sunt vizibile bule
 opriţi alimentarea cu apă de la HM 150
 Închideţi valva de aerisire 12
 deschideţi valva de aerisire 13 şi ajustaţi nivelul apei în manometrului cu tub (centrul scalei)
 închideţi valva de aerisire 13 din nou
 deschideţi valva poartă 2, lent, cu grijă,
 deschideţi alimentarea cu apă, din HM 150, lent, cu grijă,
 observaţi înălţimile coloanelor de apă din tuburi
 reglaţi debitul de apă din valva 2

5
Metode de măsurare a debitelor
Rotametrul
Acest tip de rotametru constă dintr-o secţiune conică variabilă pe verticală, de măsurare, prin
care lichidul curge de jos în sus.
Un flotor cu formă specială de mişcă liber în fluxul de fluid şi este antrenat de fluid datorită
rezistenţei la curgere. Aceasta rezultă din echilibrul dintre greutatea flotorului şi forţa de
rezistenţă şi forţa portantă.
Flotorul se reglează la o anumită înălţime în tubul de
măsurare depinzând de debitul volumic, Din cauza
principiului de măsurare, un domeniu de măsurare precis la
un rotametru nu poate începe la zero, ci la -5...10% din
valoarea finală măsurată.
Se utilizează diverse flotoare depinzând de mediu şi de
domeniul de măsurare.
 Domeniul standard de măsurare 0,0001...100 m3/h
 lărgimea domeniului de măsurare 1:10
 caracteristica măsurătorii standard: liniară
 precizia de măsurare 1...3%
pierderea de presiune în tubul de măsurare 0,06...0,6 bar
planul de
citire
Observaţie:
Bulele de aer sau alte impurităţi pot produce erori de
flotor
măsurare. pentru a le preveni, spălaţi sistemul la începutul
măsurătorii prin deschiderea completă a tuturor valvelor.
Rotametrul utilizat la HM 150.13 are următoarele
proprietăţi:
 carcasa din material plastic transparent
 flotor detaşabil din oţel inoxidabil
 scala procentuală demontabilă, relativă la debitul maxim
de curgere

Valoarea măsurată pentru debit întotdeauna se citeşte la

marginea superioară a flotorului.

6
Debitmetrul cu diafragmă şi ajutajul de măsurare

Diafragma şi ajutajul sunt cunoscute ca şi

restrictori. Ambele reprezintă o îngustare a
tubului. Reducerea secţiunii transversale conduce
ajutaj de
măsurare la o creştere a vitezei de curgere a fluidului.
Aceasta este asociată cu o scădere de presiune  p
dintre secţiunea AD a tubului înainte de intrare şi

secţiunea îngustată Ad a orificiului sau ajutajului.

Această cădere de presiune  p este o măsură a
debitului volumic.
Acest tip de măsurătoare este foarte precis, dar
orificiul sau ajutajul au o rezistenţă hidraulică
ridicată.
Restrictorii sunt foarte sensibili la perturbaţiile
debitelor de intrare şi ieşire. De aceea coturile,
piesele T, valvele, valvele poartă sau fitingurile
similare trebuie să fie instalate suficient de departe
faţă de restrictor.

2 p
V  Q      Ad  k p

 coeficient de debit, adimensional
 coeficient de expansiune, adimensional, pentru lichide   1
 densitatea fluidului înainte de orificiu/ajutaj

Observaţie: în ecuaţia debitului ( V  Q  k  p )  p trebuie introdusă în mbar

 Diametrul standard al tubului  50... 1000 mm

Ad
 raportul de apertură standard m   0 ,1...0 ,64
AD

 caracteristica de măsurare: funcţie rădăcină pătrată

7
Pe modulul HM 150.13, orificiul şi ajutajul sunt furnizate ca discuri metalice individuale, care
pot fi instalate opţional în montură, conform cerinţelor. Această carcasă pentru orificiu şi
ajutaj este din plexiglas pentru a permite observarea funcţionării.

L
Orificiu diafragmă k  293
h mbar

L
ajutajul de măsurare k  231
h mbar

Tubul Pitot
Cu tubul Pitot se poate măsura atât presiunea statică 1, cât
şi presiunea totală, 2. Diferenţa dintre aceste două valori
reprezintă presiunea dinamică
pdin  ptot  pstat
Presiunea dinamică este proporţională cu pătratul vitezei
de curgere şi se calculează cu relaţia:

pdidn  v 2 , unde  este densitatea specifică a apei.
2
Viteza fluidului v poate fi determinată cunoscând debitul
V Q
şi aria secţiunii transversale: v  
A A
Diferenţa de presiune poate fi astfel utilizată pentru calculul debitului volumic pentru o arie a
secţiunii transversale cunoscută.
Pentru simplificarea calculului se presupune o distribuţie de viteze constantă în secţiune, dar,
în realitate, lângă perete viteza e mai scăzută, şi debitul calculat astfel va fi prea mare. Acest
aspect se compensează prin folosirea unui factor de corecţie.

8
Pentru curgere turbulentă staţionară în conducte cu secţiune circulară, viteza medie v este
descrisă de raportul dintre viteza medie şi viteza maximă, considerând factorul de corecţie
0,84
v
 0 ,84
vmax
Aceasta conduce la o viteză de curgere medie v
v  0 ,84vmax

Viteza maximă de curgere se poate determina prin măsurarea presiunii diferenţiale pdin şi a
ariei secţiunii transversale A
2 pdin
vmax 

Debitul calculat
V cal  Avmax 0.84
Aria secţiunii prin care curge fluidul

A

 d12  d 22 ; d1  17 mm; d 2  3mm,
4
conducta de curgere d1

tubul Pitot d 2

Tubul Venturi
Tubul Venturi este construit astfel încât partea strangulată a
secţiunii transversale este divizată în trei arii diferit. Intrarea
corespunde unui ajutaj, urmat de  o secţiune constantă şi
apoi un difuzor cu un unghi definit  .
Diferenţa de presiune  p între secţiunea AD a tubului

normal, înainte de intrare şi aria Ad a secţiunii strangulate

este mult mai mică decât la dispozitivul diafragmă sau la
dispozitivul ajutaj.
 Diametrul standard al tubului  65...500mm
Ad
 raportul de apertură standard m   0 ,1...0 ,6
AD

 unghiul de extensie al difuzorului   30o

9
  caracteristica de măsurare - funcţie radical

Tubul Venturi are carcasa din plexiglas, pentru a fi vizibilă construcţia acestuia. Condiţiile de
presiune din tubul Venturi respectă legea lui Bernoulli. La fel ca şi pentru diafragmă/ ajutaj,
conform acestei legi, se obţine următoarea relaţie între diferenţe de presiune  p măsurată
utilizând conexiunile de măsurare, şi debitul volumic:

2 p
V  Q      Ad  k p

 coeficient de debit, adimensional
 coeficient de expansiune, adimensional, pentru lichide   1
 densitatea fluidului înainte de orificiu/ajutaj

Observaţie: în ecuaţia debitului ( V  Q  k  p )  p trebuie introdusă în mbar

unde
L
k  132
h mbar
Desfăşurarea experimentelor
calibrarea debitmetrelor
exemplu: rotametrul
Un debitmetru se calibrează prin compararea valorilor afişate cu
rezultatele obţinute printr-o altă metodă de măsurare precisă,
verificabilă.
De exemplu, în experimentul următor, rotametru va fi calibrat
utilizând modulul de bază HM.150.
Aceeaşi procedură se poate aplica pentru calibrarea diafragmei/
ajutaj/ tub Pitot/ tub Venturi. Metoda de măsurare a debitului cu
modulul de baza HM 150 este descrisă în lucrarea respectivă.

Desfăşurarea experimentului
 pregătiţi modulele HM 150 şi HM 150.13.
 porniţi pompa de pe HM 150.
 deschideţi valva poartă 2 de pe HM 150.13, şi setaţi un debit
iniţial mic
 notaţi valoarea indicată de rotametru într-un tabel

10
2-valvă poartă de intrare  utilzaţi HM 150 pentru a măsura debitele volumice (volum şi
timp) şi notaţi rezultatele în tabel
 repetaţi paşii anteriori pentru cel puţin cinci valori pentru
poziţii diferite ale valvei poartă 2 de pe HM 150.13.
 Calculaţi diferenţa dintre valorile de debit înregistrate, calculaţi
erorile şi reprezentaţi rezultatele într-un grafic.

Măsurarea debitului
debitmetrul cu diafragmă/ajutaj de măsurare

Într-o diafragmă/ajutaj prin care curge un debit de fluid V  Q apare o variaţie presiune,
scădere de presiune,  p
Relaţia este
V  Q  k  p
Măsurarea debitului pentru diafragma/ajutaj se face folosind rotametrul calibrat ca mai sus.

11
Notaţii pe figură
14- carcasă
15- panou cu manometru
16 – clemă pentru conductă
17- conectori filetaţi pentru conducte

Modul de lucru:

 pregătiţi modulele HM 150 şi HM 150.13.

 dacă dispozitivul de măsurare vizat
diafragmă/ajutaj nu este montat pe standul
HM.150.13
o slăbiţi clema conductei (16)
o slăbiţi conectorii filetaţi pentru
conducte (17)
o înlocuiţi tubul Pitot sau carcasa 14,
respectiv
o introduceţi dispozitivul de
măsurare dorit - diafragmă/ajutaj –
în carcasă
o Re-asamblaţi în ordine inversă
 conectaţi conectorii de presiune de pe carcasă la
cele două tuburi de măsurare de pe panoul
manometrului (15)
 pregătiţi panoul manometru (15) pentru
măsurarea presiunii diferenţiale
 porniţi pompa de pe modulul HM 150.
 deschideţi valva poartă (2) de pe HM 150.13 şi
setaţi un debit iniţial mic
 notaţi debitul V indicat de rotametru, într-un
tabel
 Notaţi diferenţa de presiune în tabel
 repetaţi paşii anteriori pentru alte deschideri ale

12
 valvei (2) de pe HM.150.13
 Reprezentaţi grafic valorile de debit înregistrate
în funcţie de presiunea diferenţială
Aceasta arată că relaţia dintre diferenţa de
presiune  p şi debitul volumic V este o funcţie
radical.

Tubul Venturi
Într-un tub Venturi prin care curge un debit volumic de lichid V apare o diferenţă de presiune
 p , după relaţia

V  Q  k  p
Măsurarea debitului cu tubul Venturi de pe HM.150.13 se face cu rotametrul calibrat în
experimentul anterior.
Notaţii
2- valva poartă
6- panou cu manometru
9 – tub Venturi

Mod de lucru

 pregătiţi modulele HM 150 şi HM 150.13.

 conectaţi conectorii de presiune de pe tubul
Venturi (9) la cele două tuburi de măsurare
de pe panoul manometrului (6)
 pregătiţi panoul manometru (6) pentru
măsurarea presiunii diferenţiale
 porniţi pompa de pe modulul HM 150.
 deschideţi valva poartă (2) de pe HM 150.13 şi
setaţi un debit iniţial mic
 notaţi debitul V indicat de rotametru, într-un
tabel
 Notaţi diferenţa de presiune în tabel
 repetaţi paşii anteriori pentru alte deschideri

13
 ale valvei (2) de pe HM.150.13
 Reprezentaţi grafic valorile de debit
înregistrate în funcţie de presiunea
diferenţială
Aceasta arată că relaţia dintre diferenţa de
presiune  p şi debitul volumic V este o funcţie
radical.

Coeficienţi de debit

Conform relaţiei lui Bernoulli, la strangularea unui tub debitul volumic este

2 p
V      Ad  k p


 coeficient de debit, adimensional

 coeficient de expansiune, adimensional, pentru lichide   1
 densitatea fluidului înainte de orificiu/ajutaj
Ad Aria secţiunii transversale a restrictorului (apertură)

coeficient de debit
V

Ad 2 p
raportul de apertură
Ad
m
AD
raportul diametrelor
d
  m
D
coeficient de debit

C   1  m2

C   1  4

14
 Valorile pentru debitul volumic V , diferenţa de presiune  p şi secţiunea restictorului Ad din

măsurătorile anterioare şi datele tehnice pot fi folosite la calculul coeficienţilor  , C .

Model Prelucrarea datelor

vâscozitatea cinematica a  1.01 106 m 2 / s şi densitatea   1000kg / m3
diametrul conductei D  39 mm

V calc [ m3 / s ]
viteza se calculeaza cu v 
 D2
[ m2 ]
4
vD
Numărul lui Reynolds se calculează cu relaţia Re  (diametrul D in m)
a
Tabel Măsurători experimentale debitmetru cu diafragmă
Nr V mas V t V calc hst hdr h(hst hdr )  p   g h v Re
[ litri / s ] [ litri ] [ s ] [ litri / s ] [ mm ] [ mm ] [m] [ Pa ] [ m / s] [ ]
la
rotametru

1 0,4 40 62,2 6, 431104 2468 2252 0,216 2119 0,167 11580

2
3
4
5
6

Se traseaza graficele (V ,  p )

3
310

3
210
V)calc
(Q

Qm
V mas 3
110

0
4 4 4 4
0 110 210 310 410
p

15
 Tabel Măsurători experimentale debitmetru tub Venturi
Nr V mas V t V calc hst hdr h(hst hdr )  p   g h v Re
[ litri / s ] [ litri ] [ s ] [ litri / s ] [ mm ] [ mm ] [m] [ Pa ] [ m / s] [ ]
la
rotametru
1 0,5 40 52 7.692 104 2444 2260 0,184 1805 0,644 24860

2
3
4
5
6

Se traseaza graficele (V ,  p )

3
410

3
310
VQcalc
3
210
Qm
V mas 3
110

0
3 4 4 4
0 510 110 1.510 210
p

16