VERIFICAREA LEGII LUI BERNOULLI

I. SCOPUL LUCRĂRII
Scopul lucrării este verificarea legii lui Bernoulli.

II. ASPECTE TEORETICE

Să considerăm mişcarea unui fluid ideal şi incompresibil printr-un tub de curent,
presupunând că singura forţă exterioară de volum ce acţionează asupra sa este aceea datorată
câmpului gravitaţional.
Fie un tub de curent de forma celui din figura 1.
Asupra unui element de volum acţionează forţa volumică:

z1
g
z2

x
Figura 1
 
dG = g dm (1)

g are componentele g x = 0 , g y = 0 , g z = − g .
Se utilizează ecuaţia de mişcare Euler pentru un fluid ideal

dv 1 
= − ⋅ ∇p + g (2)
dt ρ
care devine, pe componente:
dvx 1 ∂p dv y 1 ∂p dvz 1 ∂p
=− , =− , = −g − (3)
dt ρ ∂x dt ρ ∂y dt ρ ∂z
Înmulţind ecuaţiile cu dx , dy , dz se obţine:

1
vx dvx + v y dv y + vz dvz = − dp − gdz (4)
ρ

1
sau
1 2
2
( ) 1
d v = − dp − gdz
ρ
(5)

Se ţine seama de faptul că fluidul este incompresibil

ρ = ct şi g = ct .
1 2
Rezultă ρv + ρgz + p = ct (6)
2
Relaţia (6) exprimă legea lui Bernoulli şi are următorul conţinut:
Într-o curgere staţionară a unui fluid ideal, incompresibil, aflat în câmp gravitaţional, suma
dintre presiunea dinamică, hidrostatică şi statică rămâne constantă de-a lungul unei linii de
curent.
Cei trei termeni ai ecuaţiei (6) au dimensiunea unei densităţi volumice de energie.
Aceasta înseamnă că ecuaţia lui Bernoulli exprimă de fapt legea conservării energiei fluidului
de-a lungul unei linii de curent.

Măsurarea presiunii totale a unui fluid

Se consideră curgerea unui fluid printr-o conductă orizontală. Ecuaţia lui Bernoulli
devine:
1 1 1
p1 + ρv12 = p2 + ρv22 = p + ρv 2 = const. (7)
2 2 2
Prin urmare, în acest caz prin presiune totală se va înţelege suma dintre presiunea
dinamică şi presiunea statică a fluidului.
Presiunea statică se exercită asupra unui element de suprafaţă aşezat paralel cu liniile
de curent, de exemplu pe pereţii tubului sau este exercitată asupra unui element de suprafaţă
orientat arbitrar dar deplasat solidar cu fluidul.
Presiunea statică se măsoară cu sonda de presiune (figura 2) care este un manometru
alcătuit dintr-un tub vertical, în care lichidul manometric este însuşi lichidul care curge prin
conductă.

Figura 2

2
 Presiunea totală se exercită asupra unui element de suprafaţă aşezat perpendicular pe
liniile de curent şi se măsoară cu sonda Pitot (figura 3).
Viteza de curgere a unui fluid se măsoară cu sonda Prandtl, care reprezintă o variantă a
sondei Pitot (figura 4).

Figura 3 Figura 4
Aceasta constă dintr-un tub manometric M fixat pe un suport T şi are deschiderea
aşezată perpendicular pe liniile de curent.
Pentru linia de curent care intră în tubul Pitot v A = 0 , şi conform legii lui Bernoulli se
poate scrie:
1 2
ρv + p = p A (8)
2
Presiunea totală a fluidului este egală cu presiunea statică în punctul de intrare A al
sondei, presiune care este dată de denivelarea lichidului manometric.
Aplicând legea lui Bernoulli pentru punctele A şi B, se obţine:
1
0 + p A = ρv 2 + p B
2
de unde rezultă:

2( p A − pB ) 2∆p
v= = (9)
ρ ρ
Astfel viteza fluidului se poate determina cu relaţia (9) dacă se cunoaşte densitatea
fluidului şi se determină diferenţa presiunilor statice din punctele A şi B cu ajutorul lichidului
manometric.
Tubul Prandtl se poate folosi fără alte accesorii și indicația lui nu depinde de presiunea
atmosferică. Menținut în repaus, el poate fi folosit pentru a măsura viteza unui curent de fluid
care curge prin el. Dacă este montat pe un avion, el indică viteza avionului în raport cu aerul
din jur și este cunoscut sub numele de vitezometru.

3
 III. ARANJAMENT EXPERIMENTAL
Se utilizează o conductă din sticlă cu 2 secţiuni de diametre d 1 şi d 2 (figura 5)
prevăzută cu următoarele tipuri de sonde: sonda simplă 1 şi 3 pentru măsurarea presiunii
statice, sondele Pitot 2 şi 4 pentru măsurarea presiunii totale şi sonda Prandtl 5 pentru
măsurarea presiunii dinamice a fluidului care curge prin conductă.

Figura 5

IV. MODUL DE LUCRU

Se aplică cu ajutorul autotransformatorului următoarele valori pentru tensiune
(respectiv debite de aer produse de suflantă): 110 V , 120 V , 130 V .

Pentru fiecare valoare a tensiunii se măsoară denivelările ∆h ale lichidului din

tuburile manometrice.
Datele se trec în următorul tabel:
Tabel 1

U (V ) ∆h1 (m ) ∆h2 (m ) ∆h3 (m ) ∆h4 (m ) ∆h5 (m )

Nr.
det.
1. 110 1
2. 120 1
3. 130 1

N m kg
1. Știind că p0 = 10 5 2
, g = 9,81 2 și ρ = 10 3 3
m s m
calculați presiunile p1 , p 2 , p 4 , p5 folosind următoarele relații:

p1 = p0 + ρ ⋅ g ⋅ ∆h1

p 2 = p0 + ρ ⋅ g ⋅ ∆h2

p 4 = p0 + ρ ⋅ g ⋅ ∆h4

p5 = ρ ⋅ g ⋅ ∆h5

4
 2. Datele obținute se trec în tabelul 2:
Tabel 2
Nr.
det.
U (V ) (
p1 N m 2 ) (
p5 N m 2 ) ( p1 + p5 )(N m2 ) (
p2 N m 2 ) (
p4 N m 2 )
1. 110
2. 120
3. 130

3. Verificați ecuaţia lui Bernoulli:

p1 + p5 = p2 ,
p2 ≈ p4