Lucrarea de laborator nr.

METODE PENTRU MĂSURAREA VITEZEI FLUIDELOR

Măsurarea vitezei pe un fir de curent al unui fluid, se poate face prin

următoarele metode: metode cinematice, metode de transformare a energiei,
metoda interferenţei undelor de presiune, metoda termoelectrică şi metoda
electromagnetică.

a) Metode cinematice utilizate pentru măsurarea vitezelor fluidelor,

folosesc flotoare sau morişti hidrometrice. Măsurarea vitezelor cu ajutorul
flotoarelor se bazează pe proporţionalitatea dintre viteza de deplasare a
flotorului şi viteza fluidului. Flotoarele pot fi de suprafaţă şi de adâncime şi au
în general construcţii simple, figura 1. Se utilizează pentru măsurarea vitezei
lichidelor.

Fig. 1 Metode cinematice de măsurare a vitezei fluidelor

O metodă comună pentru lichide şi gaze pentru utilizarea moriştilor

hidrometrice, care se bazează pe dependenţa dintre viteza de rotaţie a moriştii şi
viteza fluidului. Această dependenţă este caracteristică fiecărei morişti şi se
stabileşte experimental. Elementul principal al acestei morişti este rotorul, care
are două sau mai multe pale. Mişcarea rotorului este transmisă prin intermediul
unui angrenaj unui contor-numărător, sau este transformată într-un semnal
electric sub formă de impulsuri care sunt transmise dispozitivului de
semnalizare. Schematic morişca este reprezentată în figura 2.
 Fig. 2 Morişcă

b) Metode de transformare a energiei, se bazează pe micşorarea energiei

cinetice prin oprirea unui fir de curent, combinată cu o creştere corespunzătoare
a energiei de presiune, în cazul tuburilor Pitot-Prandtl, sau invers, o micşorare a
energiei de presiune şi o creştere a energiei cinetice, în cazul tuburilor Venturi.
În ambele cazuri, relaţia de bază pentru calculul vitezei este relaţia lui Bernoulli.
Tubul Pitot-Prandtl se utilizează la determinarea vitezelor în interiorul
fluidelor în mişcare. Tubul se compune dintr-o porţiune cilindrică orizontală
având o extremitate de forma unui paraboloid de rotaţie. În interiorul tubului
cilindric se află un tub interior coaxial cu primul, având o deschidere la
extremitatea paraboloidului, punctul A. În dreptul punctului B există nişte
orificii, prin care fluidul pătrunde în spaţiul dintre cele două tuburi. Astfel putem
determina presiunea statică a curentului de fluid, iar prin tubul central se
transmite presiunea totală a fluidului. Capetele opuse ale celor două tuburi se
racordează la un manometru diferenţial cu mercur figura 3.

2
1 h
γHg
y
B
A
O O

Fig. 3 Tub Pitot-Prandtl

Principiul de măsurare cu acest tub este următorul: prin anularea vitezei

fluidului energia cinetică a acestuia se transformă în energie de presiune
provocând denivelarea mercurului din tub.
Ne propunem să stabilim viteza curentului de fluid în care s-a introdus
tubul, în funcţie de denivelarea h, greutatea specifică a fluidului γ şi greutatea
specifică a mercurului γHg.
Aplicăm relaţia lui Bernoulli între punctele A şi B.
V A2 p A VB2 p B
+ + zA = + + zB
2g γ 2g γ
unde vA = 0, vB = v, zA = 0, zB = d/2, deci relaţia devine:
pA v 2 pB d
= + +
γ 2g γ 2
Pentru a determina diferenţa de presiune dintre punctele A şi B, exprimăm
aceste presiuni pe verticală între perechile de puncte (A,1) şi (B,2). Utilizând
ecuaţia fundamentală a hidrostaticii şi observând că cele două puncte din fiecare
pereche aparţin aceluiaşi volum de fluid în repaus, se obţine:
⎧ ⎛ d⎞
⎪ p A = p1 + γ ⎜ y + ⎟
⎨ ⎝ 2⎠
⎪ p = p + γ (y + h)
⎩ B 2

⎛d ⎞
Rezultă: p A − p B = p1 − p 2 + γ ⎜ − h ⎟
⎝2 ⎠
dar ştim că: p1 = p2 + γ Hg h

p A − p B = h(γ Hg − γ ) + γ
d
de unde:
2
Înlocuim în relaţia lui Bernoulli şi obţinem:

h(γ Hg − γ ) + γ
d
2
2 = v +d
γ 2g 2

2 gh ⋅ (γ Hg − γ )
sau: v=
γ

Tubul Venturi se compune din două porţiuni tronconice de conductă, având

bazele mici unite printr-o porţiune cilindrică. Tubul conţine două tuburi
cilindrice transparente (piezometre), montate ca în figura 4, deschise la partea
superioară.
 p0 p0

1′
h
2′
y1
y2

v1 v2
O O
1 2
d
D
Fig. 4 Tubul Venturi

Ne propunem să stabilim o formulă de calcul pentru debitul lichidului în

funcţie de D, d, h. Alegem ca linie de curent axa tubului şi scriem relaţia lui
Bernoulli pentru două puncte 1 şi 2 de pe linia de curent. Rezultă:
V12 p1 V22 p2
+ + z1 = + + z2
2g γ 2g γ
Alegem ca plan de referinţă un plan orizontal ce trece prin axa tubului şi
rezultă z1= z2= 0.
Având două viteze necunoscute v1 şi v2, asociem şi ecuaţia de continuitate
πD 2 πd 2
a fluidului v1 = v2
4 2
Pentru a exprima presiunile p1 şi p2, scriem între perechile de puncte (1,1′),
(2,2′) ecuaţia fundamentală a hidrostaticii deoarece pe verticală fluidul nu se
mişcă.
⎧⎪ p1 = p1l + γ ⋅ y1 = p0 + γ ⋅ y1
⎨
⎪⎩ p2 = p2l + γ ⋅ y 2 = p0 + γ ⋅ y 2
rezultă: p1 − p2 = γ ( y1 − y2 ) = γ ⋅ h
2
⎛D⎞
Revenind la relaţia lui Bernoulli şi ţinând cont că v2 = v1 ⎜ ⎟ , obţinem:
⎝d⎠
v12 ⎡⎛ D ⎞ 4 ⎤ 2 gh
h= ⎢⎜ ⎟ − 1⎥ sau v1 = 4
2g ⎢⎣⎝ d ⎠ ⎥⎦ ⎛D⎞
⎜ ⎟ −1
⎝d⎠
Pentru debit rezultă relaţia:
 πD 2 2g
v1 = 4
h=K h
4 ⎛D⎞
⎜ ⎟ −1
⎝d⎠
πD 2 2g
unde: K= 4
= ct .
4 ⎛D⎞
⎜ ⎟ −1
⎝d⎠
K reprezintă constanta tubului Venturi şi depinde de dimensiunile acestuia.

c) Metoda interferenţei undelor de presiune, se bazează pe interferenţa

undelor de presiune în direcţia curgerii şi în direcţia opusă, în cazul curgerii
lichidelor în conducte sub presiuni ridicate. Principiul metodei constă în
proporţionalitatea dintre viteza de curgere şi defazajul oscilaţiilor undelor de
presiune.

d) Metoda termoelectrică, se bazează pe raportul dintre încălzirea firului

de către un curent electric ce îl străbate şi răcirea lui de către curentul de fluid în
care este plasat. Rezistenţa electrică a firului este invers proporţională cu viteza
de curgere a fluidului. Rezistenţa face parte dintr-o ramură a unei punţi
Weatstone, la care galvanometrul poate fi etalonat pentru a indica direct viteza
de curgere a fluidului.

e) Metoda electromagnetică, se bazează p măsurarea intensităţii câmpului

electric creat de un câmp magnetic ce acţionează asupra unui curent de fluid în
mişcare.
În laborator se efectuează măsurători la tubul Pitot-Prandtl şi cu un tub
Venturi asupra curentului de aer creat de o suprafaţă şi se compară cele două
rezultate obţinute, apreciind diferenţele înregistrate.

Se va completa tabelul 1:
Tabelul 1.
Caracteristici
Aparatul h K v Observaţii
constructive
Tub Pitot-
Prandtl
Tub Venturi