BIOFIZICA MEDICALA SI BIOMECANICA

CURS XI
Fluide, dinamica fluidelor
Vascozitatea
Notiuni de hemodinamica

2016-2017
 I. Dinamica Fluidelor
Definiţie: Drumul parcurs de o particulă de fluid în mişcarea sa se numeşte linie
de curent.
Observaţie: În fiecare punct viteza particulei este tangentă la linia de curent

Fig. 1 Liniile de curent într-un fluid

aflat în curgere staţionară

Clasificarea curgerii fluidelor

staţionară rotaţională laminară
{ nestaţionară { nerotaţională { turbulentă

¾staţionară (în regim permanent): rdacăr r viteza particulelor de fluid depinde doar de poziţia
lor si este independentă de timp: v = v (r ) (liniile de curent sunt paralele intre ele).
¾ nestationară (in regim nepermanent sau tranzitoriu):r r rdacă viteza particulelor de fluid
depinde atât de poziţia acestora cât si de timp: v = v ( r , t ) .
¾ nerotaţionala (fără vârtejuri): daca mişcarea particulelor de fluid este doar translaţionala.
¾rotaţională (cu vârtejuri): atunci când particulele de fluid participă simultan la o mişcare de
translaţie şi una de rotaţie (miscare mai mult sau mai putin haotica, transfer de masa intre
straturile de lichid)
¾laminară (are loc la viteze mici de curgere): când liniile de curent sunt paralele între ele.
¾ turbulentă (are loc la viteze mari de curgere): când liniile de curent se intersectează.
 I.1 Debitul masic şi volumic
Definiţie:
Debitul este o mărime fizică scalară egală cu raportul dintre cantitatea de fluid
ce trece printr-o secţiune transversală a unei conducte într-un interval de timp
şi mărimea acelui interval.

Observaţie:
În cazul lichidelor, în funcţie de mărimea adoptată pentru a măsura cantitatea
de fluid, se poate defini debitul volumic respectiv debitul masic.

Debitul volumic:

Qv =
ΔV
=
S ⋅ Δl
=
S ⋅ v ⋅ Δt
= S ⋅v, (1)
Δt Δt Δt
unde v reprezină viteza de curgere, iar S sectiunea transversală.

Debitul masic:
Δm ρΔV
Qm = = = ρ ⋅ QV (2)
Δt Δt
Observaţie:
[QV]SI=1m3/s; [Qm]SI=1kg/s
 I.2 Ecuaţia de continuitate

Debitele volumice
prin cele trei secţiuni
sunt:
Q1V = S1·v1
⇒ Q2V = S2·v2
Fluidul este incompresibil Q3V = S3·v3

Fig. 2 Curgerea unui fluid printr-o conductă de

secţiune transversală variabilă

Observaţie: Lichidul fiind incompresibil => prin orice secţiune a conductei

trebuie să treacă aceeaşi cantitate de fluid în acelaşi interval de timp:
Q1V = Q2V = Q3V (3)
S1·v1 = S2·v2 = S3·v3 (4)
Observaţie: Viteza fluidului care curge staţionar printr-o conductă cu
secţiunea variabilă este mai mare unde secţiunea este mai mică şi invers.
 I.3 Legea lui Bernoulli
• Considerăm un tub de curent de secţiune variabilă prin care curge laminar un
fluid ideal.
• Fluid ideal: un fluid lipsit de vâscozitate si incompresibil.
• Studiem curgerea fluidului între secţiunile S1 şi S2 din tubul de curent.
• p1 si p2 reprezinta presiunile hidrostatice in sectiunile S1 si S2.
• v1 si v2 reprezinta vitezele de curgere ale fluidului prin sectiunile S1 si S2.
1 2 1 2
p1 + ρgh1 + ρv1 = p2 + ρgh2 + ρv2 (5)
2 2
Relatia (5) reprezinta expresia matematica a legii lui Bernoulli.
S1 1 2 1
r 2
ρv1 si ρv22 reprezinta presiunile hidrodinamice in sectiunile S1 si S2
2
p1 v1
ρgh1 si ρgh2 reprezinta presiunile de nivel (pozitie) in sectiunile S1 si S2

Legea lui Bernoulli

S2
În orice secţiune a unui tub înclinat (cu
secţiune variabilă) prin care curge un
h1 p2r lichid, suma dintre presiunea
v hidrostatică (p), presiunea
2
h2 hidrodinamică (ρv2/2) şi presiunea de
nivel (ρgh) este constantă.
Fig. 3 Tub de curent de secţiune variabilă prin Daniel Bernoulli (1700-1782) om de stiinta elvetian,
care curge staţionar un fluid incompresibil profesor de anatomie si botanica la Univ. din Basel.
 Observatie:
1 2
Termenii ρv1 si 1 2
ρv2 semnifica energia cinetica din unitatea de volum.
2 2
ρ
Termenii gh1 si ρgh2 semnifica energia potentiala din unitatea de volum.

In cazul curgerii pe orizontală legea lui Bernoulli se poate scrie:

1 2
p+ ρv = cons tan t (6)
2
S1v1 = S 2v2
Pr esiune hidrostati ca
Pr esiune hidrostati ca (7) (ecuatia de contiunuitate)
mai mica
mai mare

S1>S2 => v2>v1

1 2 1
r
v1
p1 + ρv1 = p2 + ρv22 (8) (ecuatia lui Bernoulli)
r 2 2
S1 S2 v2

v2>v1 => p1>p2

Fig. 4 Tubul Venturi

In sectiunea S2 presiunea statică are o valoarea mai mica decat in sectiunea S1

deoarece viteza de curgere a fluidului prin sectiunea S2 este mai mare
comparativ cu viteza de curgere prin sectiunea S1.
 I.3.1 Aplicaţii ale legii lui Bernoulli
a) Pulverizatorul: pompa aer

jet de aer

tub I
p < patmosferic
aer la
presiunea
atmosferica tub II

Fig. 5 Pulverizatorul (spray-ul)

Datorită aerului suflat prin tubul I, în dreptul tubului II presiunea statică scade sub nivelul
presiunii din vas. Datorită acestui fapt lichidul urcă în tubul II iar cand ajunge în tubul I, datorită
curentului de aer, este transformat în picaturi fine.

b) Zborul avionului strat de aer Aripile avionului au o forma

mai rapid speciala care face ca aerul de
Forta ascendenta deasupra lor sa se deplaseze in
raport cu acestea mai rapid
comparativ cu aerul de sub ele.
Sub aripi forta de presiune este
mai mare decat deasupra lor
ceea ce permite avionului sa
strat de aer zboare.
mai mai lent

Fig. 6 Zborul avionului

b) Becul Bunsen-Teclu (Robert Wilhelm Bunsen, 1811-1899,
chimist german; Nicolae Teclu, 1839-1916, chimist roman) (Fig. 7)
Arzator cu gaz folosit in laboratoarele de chimie, fizica si medicina
pentru incalzirea sau arderea unor substante).
Daca se arde doar gazul avem o ardere incompleta (flcara este galbena
si atinge 800 oC).
Becul aspira oxigen pe care-l amesteca cu gazul pentru o combustie mai
eficienta (flacara este albastra si atinge 1500 oC).

Orificiu prin care se

c) Trompa de apă: aspira aer
Flux de apă

Fig. 7 Becul
aer Bunsen-Teclu

Fig. 8
 II. Fluide reale, vâscozitatea
™Fluidele ideale sunt medii omogene şi continue care nu opun rezistenţă la curgere.
™Fluidele reale sunt medii omogene şi continue în care pe lângă forţele de presiune se
manifestă şi forţe de rezistenţă la deformare datorită forţelor de frecare interne care
apar la curgerea fluidului.
™Mărimea fizică care caracterizează forţele de frecare internă într-un fluid se numeşte
vâscozitate.
™Vâscozitatea reprezintă proprietatea unui fluid de a se opune mişcării relative a
particulelor constituente (reflecta fortele de rezistenta (frecare) din interiorul fluidului).
™Vâscozitatea este percepută ca o rezisteţă pe care o opune fluidul la curgere.
™Toate fluidele reale sunt vâscoase excepţie fâcând doar superfluidele.

Pr esiune mai mica pA>pB>pC (9)

Pr esiune mai mare

pA pB pC Presiunea hidrostatica scade treptat de-a

lungul directiei de curgere.
Fig. 9 Curgerea fluidelor reale Pentru ca lichidul sa curga de la stanga
(vascoase) spre dreapta trebuie sa avem pA>pC!!
 II.1 Fluide vâscoase, legea lui Newton
Placa superioară (se deplasează cu viteza v0)
F

z Fr v0
d viteza de curgere Fig. 10 Curgerea unui
F’
lichid între doua plăci
paralele
x Placa inferioară (în repaus)
• Placa inferioară este fixă iar cea superioară se deplasează orizontal cu viteza v0.
• Intre cele două plăci se află un fluid real.
• Experimental se constată că pentru deplasarea plăcii superioare cu viteza v0
(constantă), este necesar să acţionăm cu o forţă F (constantă).
• Deplasarea cu viteză constantă a plăcii superioare indică prezenţa unei alte forţe
de modul egal şi sens opus forţei F, care se datorează frecării dintre placă şi
lichidul cu care se află în contact.

η: -> un coeficient de proporţionalitate numit

v0
Fr = ηS (10) coeficient de frecare internă sau coeficient de
d vâscozitate.
 v0
v( z ) = z (11)
d

Δv
Fr = ηS (12) (legea lui Newton pentru fluide)
Δz
η se mai numeşte şi coeficient de vâscozitate dinamică.
[η]SI=1N*s/m2=1Pa*s (13)
CGS: [η]=1dyne*s/cm2=1P=0.1Pa*s (Poise) (14)
Lichidele pentru care este valabilă legea lui Newton se numesc lichide newtoniene.
Raprotul dintre vâscozitatea dinamică şi densitatea fluidului = vâscozitate cinematică.

Fr Fig. 11 Dependenţa forţei de

Fluid Newtonian rezistenţă la înaintare de
gradientul de viteză pentru
fluidele newtoniene
Δv
Δz
 Dependenţa de temperatură a coeficientului
de vâscozitate
Vascozitatea fluidelor depinde de temperatura acestora.

η • In cazul lichidelor coeficientul de

vâscozitate este determinat de forţele de
coeziune dintre moleculele de lichid.

• Forţele de coeziune dintre moleculele de

lichid scad odată cu creşterea temperaturii.

η∞ • Micşorarea forţelor de coeziune dintre

temperatura absoluta
Fig. 12 Dependenţa de temperatură
a coeficientului de vâscozitate
moleculele de lichid la crestera temperaturii
va determina scăderea coeficientului de
vâscozitate al lichidului.
 II.2 Curgerea laminară şi curgerea turbulentă
Curgere laminară: -> straturile de lichid aluneca unul peste altul fară să se
amestece.
Curgere turbulentă: -> este curgerea în care viteza particulelor în fiecare punct
din spaţiu se modifică haotic în timp.
Tipul de curgere al unui fluid depinde de:
ρvd (15)
Re =
η
Re=numarul lui Reynolds •Pentru valori mici ale numărului lui
Reynolds curgerea este laminară.
ρ=densitatea lichidului,
•Pentru valori mari ale numărului lui
v=viteza medie de curgere a lichidului,
Reynolds (mai mari decât o anumită
η=vâscozitatea dinamicâ a lichidului, valoare critică) curgerea este turbulentă.
d=dimensiunea (ex. diametrul in cazul unui tub) •Acest concept a fost introdus de G. G.
care caracterizează secţiunea transversală a Stokes in 1851 dar a fost utilizat de O.
tubului prin care curge lichidul. Reynolds.

Osborne Reynolds: (1842-1912) matematician, fizician si inginer englez specializat in

mecanica fluidelor.
George Gabriel Stokes: (1819-1903) matematician si fizician englez.
 Lichid Vascozitatea (mPa*s)
H2O 0°C 1.79
H2O 20°C 1.002
H2O 100°C 0.28
Glicerină at 0°C 12070
Glicerină at 20°C 1410
Glicerină at 30°C 612
Glicerină at 100°C 14.8
Hg at 20°C 1.55
Hg at 100°C 1.27
Motor Oil SAE 30 200
Motor Oil SAE 60 1000
Ketchup 50,000
 II.3 Legea Hagen- Poisseuille
a
Fig. 13 Profilul vitezei de
v curgere printr-o conducta
circulara

În cazul unei curgeri laminare, printr-o conductă cilindrică orizontală, debitul

volumic a unui fluid este dat de relaţia:
πr 4 ( P1 − P2 ) πr 4 ΔP (Legea lui Hagen-Poisseuille)
Qv = = (16)
8ηl 8ηl
Qv = (P1-P2) / R, unde R = 8ηl / πr4 se numeşte rezistenţă mecanică a conductei.

Observatie: Debitul volumic este deosebit de sensibil la valoarea razei tubului cand
diferenta de presiune hidrostatica la capetele acestuia ramane constanta.

Jean Léonard Poisseuille: (1797-1869) fizician si fiziolog francez.

Gotthilf Henrich Hagen: (1797-1884) inginer german.

 III. Aplicaţii ale dinamicii fluidelor in medicina, noţiuni de
hemodinamică
Hemodinamica: studiul curegerii sângelui prin sistemul arterial şi venos.
¾ Sangele este un fluid care circula in interiorul arborelui cardiovascular.
¾ Sângele este un ţesut special sub forma lichidă.
¾ Volumul de sange pentru organismul adult reprezinta 6.9÷7.6% din greutatea corpului (ex. 5÷5.5
litri la 70 kg).
¾ Sângele este un lichid nenewtonian (nu se supune legii lui Newton).
¾ La t = 37oC vâscozitatea sângelui este ~ 5÷6 ori mai mare decât ce a apei (ηH2O(37 oC)=0.6*10-3
Pa*s, ηsânge(37 oC)=3÷4*10-3 Pa*s).
¾ Este un sistem dispers heterogen – o suspensie de elemente figurate (celule) în plasma (hematii,
leucocite si plachete sangvine).
¾ Procentul volumului ocupat de elemente figurate ale sângelui (în majoritate hematii) poartă
numele de hematocrit (≈40-45% (≈42 % la femei, ≈45 % la barbati si ≈55 % la copii)). Hematocritul
depinde şi de regiunea unde este măsurat (de unde este recoltat sangele).
¾ Densitatea elementelor figurate: ≈1.10 g/cm3
Proprietăţile plasmei:
¾ Lichid galbui care contine 90% apa si 10% reziduu uscat (substante organice si minerale).
¾Reprezinta aproximativ 4% din greutatea corpului si 55÷60% din volumul de sange (ex.
aproximativ 2.8 litri la 70 kg).
¾Densitatea: densitatea plasmei este de 1.025-1.030 g/cm3.
¾ Vâscozitatea: 1.2÷1.6*10-3 Pa·s, asigurand valoarea vascozitatii sangelui.
¾ Este un lichid newtonian.
Densitatea medie a sangelui 1.051-1.067 g/cm3 (1.051-1.054 g/cm3 femei si 1.061-1.067 g/cm3
barbati) .
 Aplicaţii medicale ale legii lui Bernoulli
Presiunea hidrostatica in artere este mai mare decat in arteriole si capilare. O mica modificare a
diametrului arterial poate produce o modificare semnificativa a fluxului sanguin!

R-raza arterei
Rd Rd-raza arterei in regiunea cu anevrism (Rd>R)
R
S<Sd
vd<v (17)
Sv=Sdvd
1 1 pd>p
Fig. 14 Formarea unui anevrism p+ ρ sange v 2 = pd + ρ sange vd2 (18)
2 2
In cazul unui anevrism, in regiunea in care apare dilatarea presiunea hidrostatică este mai mare.
Presiunea hidrostatica mare din zona anevrismului poate duce la ruperea peretelui arterial.

In cazul unei stenoze vasculare, viteza de curgere a

R Rs sangelui creste si presiunea hidrostatică se micşoreaza.
r r Se schimbă caracterul curgerii devenind turbulentă ceea
v vs
ce poate duce la spasme in vasul obturat sau la colapsul
peretelui arterial.
Fig. 15 Formarea unei stenoze

Daca de-a lungul unui vas se manifesta o suită de ocluzii şi deschideri, poate
apărea un zgomot numit suflu.
 Factori care influenţează vâscozitatea sângelui
a) Valoarea hematocritului

Fig. 16 Dependenţa vâscozităţii relative a sângelui de valoarea hematocritului

¾ Cresterea concentraţiei hematiilor determină mărirea rezistenţei la curgere (frecarea internă) a

sângelui.
¾ In cazul anemiei concentraţia hematiilor scade, determinând reducerea vâscozitatii sângelui.
¾ In cazul hemoragiilor vascozitatea sangelui scade.
¾ Vâzcozitatea sângelui creşte aproximativ exponenţial cu valoarea hematocritului.
¾ In poliglobulii si leucemii granulocita-> vascozitatea sangelui creste.
¾ Cresterea vascozitatii singelui produce suprasolictarea cardiaca care poate evolua spre insuficienta
cardiaca.
b) Viteza de curgere a sângelui
¾ Când viteza de curgere a sângelui creşte, hematiile tind să se acumuleze spre
centrul vasului (acumulare axială) şi să se orienteze paralel cu direcţia de curgere,
determinând astfel scăderea vâscozităţii sângelui (sângele se comportă ca un lichid
nenewtonian pseudoplastic).
¾ La viteze mari de curgere se ajunge la saturaţie (hematiile ating gradul maxim de
saturare), rezistenţa la curgere devine minimă iar vâscozitatea nu mai depinde de viteza
de curgere.
Observaţie:
Plasma fiind un lichid newtonian, caracterul nenewtonian al sângelui este dat de
prezenţa elementelor figurate.

c) Diametrul vasului de sânge (efect Fåhræus-Lindqvist)

coeficientul de vâscozitate

Robert Sanno Fåhræus: (1888-1968)

medic suedez, profewsor la
Universitatea din Uppsala.
Johan Torsten Lindqvist: (1906-2007)
medic suedez.
Articolul privind modificarea
vascozitatii sangelui in functie de
diametrul vasului sanguin a fost
0.3 mm diametrul vasului (tubului) publicat in 1931 in American Journal
of Physiology.
Fig. 17 Dependenţa coeficientului de vâscozitate al
sângelui de diametrul vasului prin care acesta curge
 ¾Se constată o descreştere a coeficientului de vâscozitate în cazul în care diametrul vasului este de
10÷300 μm. Practic in vasele capilare vascozitatea sangelui tinde spre valoarea corespunzatoare
plasmei sanguine.
¾ Este determinat de acumularea axială a hematiilor. Are valoare maxima in centru si scade spre
peretii vasului.
¾ Explică de ce vâscozitatea este mai mică în vasele capilare decat în artere.
¾ Reduce efortul făcut de inimă la pomparea sângelui.
¾ Joacă un rol foarte important în cazul în care efortul fizic este mare şi debitul volumic creşte în
vasele capilare.
d) Temperatura organismului
Curgerea laminară şi turbulentă a sângelui
¾ Pentru sângele din arterele mari există o valoare critică a nr. lui Reynolds
Recr = 1000.
¾ Avem mai multe regimuri de curgere a sângelui:
ƒ Re < Recr curgerea este laminara (in vasele mici si vene)
ƒ Recr = 1000 < Re < 2000 curgerea este nestabila
ƒ Re > 2000 curgerea este turbulentă (in aorta si in vasele mari)

Re<2000 Re>3000

Fig. 18 Curgerea laminară şi curgerea turbulentă

¾ Curgerea turbulentă este însoţită în mod normal de vibraţii (murmur) localizate
în spectrul auditiv şi care pot fi determinate cu ajutorul stetoscopului.
¾In sistemul cardiovascular curgerea turbulentă poate să apară în aortă, imediat
deasupra valvulelor sigmoide, în perioada de expulzie a sângelui (când viteza lui
atinge valoarea cea mai mare) → zgomote caracteristice.
¾ Turbulenţa (consumatoare de energie) poate să apară şi în alte vase, în stări
patologice când vâscozitatea este mai scăzută (ex. in cazul anemiei).

Observatie: curgerea sangelui este pulsatorie.

Curgerea sangelui:
¾nu este in mod necesar laminara
¾nu este in mod necesar turbulenta
¾este o curgere nestationara
 Presiunea arterială
¾Presiunea arterială (PA) este presiunea care ia naştere pe peretele interior al
vaselor de sânge în timpul circulaţiei sanguine. Este denumită în acelaşi timp şi
tensiune arterială.
¾ Este exercitata de sange asupra peretilor vaselor.
¾Din punct de vedere fiziologic este definită prin formula:
PA = Q x R (19)
PA reprezinta presiunea arteriala, Q este debitul cardiac şi R este rezistenţa
periferică, în principal arteriolară.
Presiunea arteriala depinde de debitul cardiac si de rezistenta periferica!
¾Presiunea arterială corespunde presiunii sângelui prin artere. Se utilizează
termenul de tensiune arterială, deoarece această presiune este de asemenea forţa
exercitată de către sânge pe peretii vaselor. Tensiunea dată de presiune este
influenţată şi de elasticitatea pereţilor si de netezimea acestora.
(Tensiunea arterială este forţa cu care sângele apasâ pe pereţii arterelor prin care
circulă).
Presiunea arteriala este pulsatila si se exprimă prin două valori:
• O valoare maximă corespunzătoare contractiei inimii (sistolă) (PAS) (valoarea
cea mai mare a presiunii arteriale in decursul unui ciclu cardiac)
• O valoare minimă corespunzătoare relaxării inimii (diastolă) (PAD) (valoarea
minima in decursul unui ciclu cardiac)
 Fig. 19 Inima
Inima are functia de pompa
in sistemul circulator.
Activitatea de pompa se
poate aprecia cu ajutorul
debitului cardiac.
Debitul cardiac reprezinta
volumul de sange expulzat
de fiecare ventricul intr-un
minut.

Debitul cardiac (Q)=(volum-bataie)·(frecventa cardiaca)

volumul-bataie≈7m mL
frecventa cardiaca≈70÷75 batai/minut

=> Q≈5 L/min (valoarea medie in repaus), 25 L/min (la efort fizic)

L
V =5 × 60 min× 24ore × 360 zile × 70ani ≈ 184000m 3
min .
V reprezinta volumul de sange pompat de inima in decursul vietii.
¾ Presiunea arteriala depinde de varsta si sex dar are si caracteristici individuale.
• În cazul unui adult, valorile presiunii arteriale situate sub nivelul de 140 de
milimetri coloană de mercur (prescurtat 140 mmHg) pentru sistolica şi 90 mmHg
pentru diastolică sunt cele considerate normale.
● Valorile optime 120/80 mmHg.
• În mod normal, tensiunea luată în picioare trebuie să fie puţin mai mare decât în
poziţia culcat. Gravitatia influenteaza atat presiunea arteriala cat si circulatia
sanguina.
Valoarea medie a presiunii arteriale:
PAS − PAD (20)
PAm = PAD +
3
Presiunea arteriala medie reprezinta media inregistrata in decursul unui ciclu cardiac.
PAS-PAD reprezinta presiunea diferentiala.

Măsurarea presiunii arteriale

¾ Valoarea mare a PA (120/80 mm Hg) impune

Fig. 20 Măsurarea presiunii arteriale folosirea unui lichid cu densitate mare (Hg).
Metoda ascultatorie (noninvaziva): se bazeaza pe principiul comprimarii unei artere mari cu
ajutorul unui manson pneumatic.
Se utilizeaza un stetoscop si un manometru prevazut cu un manseta pneumatica
(gonflabila).

¾ Se ridică presiunea în manşeta tensiometrului (PM) la o valoare mai mare decât

presiunea sistolică (PAS); în stetoscop nu se vor transmite zgomotele bătăilor inimii. In
aceasta situatie fluxul sanguin prin artera inceteaza.
¾ Se reduce lent presiunea din manşetă; atunci când PM se egalează cu PAS încep să se
audă zgomotele bătăilor inimii. În momentul când se aude prima bătaie în stetoscop
înregistrăm presiunea indicată de manometru care corespunde PAS. In acest moment
curgerea sangelui este turbulenta.
¾ Se scade în continuare PM. Atunci când PM se egalează cu PAD nu se vor mai auzi
zgomotele inimii; în momentul când se aude ultima bătaie în stetoscop înregistrăm
presiunea indicată de manometru care corespunde PAD. Pentru PA<PAD curgerea este
laminara si nu se mai aud zgomote.

a. PM >PAS : absenţa zgomotelor

b. PM = PAS : se aud zgomotele
pentru prima dată
c. PAD < PM < PAS : se aud
zgomotele care scad în
intensitate
d. PM = PAD : dispariţia
Fig. 21 zgomotelor
Aplicatii:
1. Daca presiunea la nivelul inimii este de 100 mmHg sa se afle presiunea arteriala la
nivelul capului (Δh1=50 cm) si presiunea arteriala la nivelul picioarelor (Δh2=1.3 m) in
pozitie ortostatica.
2. Daca raza unei artere este de 1 cm si debitul volumic mediu al sangelui prin artera este
de 5 L/minut, sa se determine viteza medie de curgere a sangelui.