BIOFIZICA MEDICALA SI BIOMECANICA

CURS XIV

Fenomene de transport

2016-2017
 I. Fenomene de transport
Consideratii generale privind
fenomenele de transport

¾ Sunt caracteristice sistemelor fizice neomogene si constau

într-un transfer ordonat de substanta, energie sau impuls
(ex.: curgerea fluidelor).
¾ Fenomenele de transport actioneaza in sensul anularii
neomogenitatilor, tinzand sa aduca sistemul intr-o stare de
echilibru.
¾ Atingerea stării de echilibru se poate realizează în mod
spontan, fără consum de energie din exterior, numai prin
agitaţie termică moleculară.
¾ Fenomenele de transport au un rol fundamental in
organismele vii, fiind indispensabile functionarii acestora.
 I.1 Difuzia moleculara
Legile lui Fick
Def.: Difuzia reprezintă un fenomen de transport manifestat printr-un
transfer de substanta (atomi, molecule) sub influenţa unor neuniformitati de
concentratie, densitate sau potential electric.
•Intensitatea cu care se produce fenomenul de difuzie depinde de starea de
agregare a sistemului. Spre exemplu, la lichide fenomenul se produce cu o
intensitate mai mica decât la gaze, datorită forţelor intermoleculare mai mari şi a
agitatiei termice mai mici decat în cazul gazelor.

regiunea de gradient de concentratie

c c-Δc
concentratie mare
• Fluxul de substanta si
gradientul de
concentratie au sens
opus

flux de substanta regiunea de

Δx concentratie mica
Fig. 1 Fenomenul de difuzie intr-un sistem cu o concentratie neuniforma
 DEFINITIE:
Fluxul de substanţă reprezintă cantitatea de substanţă care traversează
unitatea de suprafaţă în unitatea de timp:

Δm
J= (1)
SΔt
Fluxul de substanţă transportată este proporţional cu diferenţa de concentraţie
de-a lungul direcţiei după care are loc.

Δc
J = −D (2) (prima lege a lui Fick)
Δx
D=coeficient de difuzie

Δm Δc
= −D (3)
ΔtS Δx
Definim gradientul de concentratie ca fiind variatia concentratiei intre doua puncte
din spatiu raportata la distanta dintre acestea (Δc/Δx).

Prima lege a lui Fick: Cantitatea de substanta care traverseaza unitatea de

suprafata in unitate de timp este proportionala cu gradientul de concentratie.
 Coeficientul de difuzie este numeric egal cu cantitatea de substanţă
difuzată în unitatea de timp printr-o suprafaţă unitară sub acţiunea unui gradient
de concentraţie egal cu unitatea.

Coeficientul de difuzie depinde de:

¾natura substanţei (a mediului in care are loc difuzia)
¾frecarea internă
¾temperatură.

Dependenţa coeficientului de difuzie de mărimea particulelor:

In cazul sistemelor coloidale cu particule de formă sferică, este dată de relaţia lui
Einstein :
k BT
D= (4)
6πηr
KB reprezinta constanta lui Boltzman, T – temperatura absoluta, h – vascozitatea
mediului, raza – raza particulelor

¾Viteza de difufuzie a moleculelor scade odată cu creşterea dimensiunilor lor,

este proporţională cu temperatura şi invers proporţională cu vâscozitatea.
¾Ex.: Acest lucru explică din ce motiv difuzia într-un gel sau solid este mult
mai lenta decât într-un fluid.
 •Transportul de substanţă implică modificarea concentraţiei în timp în fiecare
punct al spaţiului ceea ce duce la uniformizarea soluţiei.
∂c ∂ ∂ ∂c ∂ 2c
= J = − (D ) = −D 2 (5) (legea a II-a a lui Fick)
∂t ∂x ∂x ∂x ∂x
•Transportul de substanta generat de gradientul de concentratie duce la
modificarea in timp a concentratiei si la uniformizarea solutiei.

I.1.1 Rolul fenomenului de difuzie în lumea vie

Difuzia gazelor se manifestă în cazul fenomenului de respiraţie în
schimbul de gaze la nivelul celulelor etc.
Schimbul de gaze cu mediul exterior se realizează în trei faze:
¾ Prima fază → a respiraţiei externe, reprezintă schimbul de gaze
respiratorii între organism şi mediul extern prin intermediul unor
structuri adecvate. Această respiraţie externă cuprinde procese
fizico-chimice şi mecanisme de ventilaţie respiratorie.
¾ Faza a doua → este reprezentată de transportul gazelor prin mediul
intern şi de schimbul de gaze dintre celule şi mediul intern.
¾Faza a treia → a respiraţiei interne, intracelulare, care permite
obţinerea de energie în cadrul celulelor, prin degradarea catabolică a
substanţelor organice.
 I.2 Difuzia prin membrana celulară
Membrana este un strat (o pelicula) de grosime mica care
desparte doua medii cu caracteristici fizico-chimice diferite.
Tipuri de membrane:
-membrane permeabile (care permit trecerea componentelor unei
solutii in mod egal sau inegal permeabile care prezinta valori
diferite ale coeficientului de difuzie pentru componentele unei
solutii),
- membrane selectiv permeabile (care permit trecerea doar a unor
componente a unei solutii). Spre exemplu: membrane care permit
trecerea doar a solventului (in cazul osmozei),
- ireciproc permeabile (care permit trecerea solutului doar intr-un
singur sens).
Obs:
• Membrana celulara este o structura (pelicula) supramoleculara alcatuita
preponderent din fosfolipide si proteine aflata la periferia celulei, separand mediul
celular de cel interstitial (de asemenea organitele celulare sunt separate de
hialoplasma tot printr-o membrana). Fosfolipidele sunt dispuse astfel incat
portiunile lor hidrofile formeaza un bistrat care are la interior portiunile hidrofobe.
Proteinele sunt atasate pe ambele fete ale membranei celulare cat si
transmembranar. Acestea nu au o distributie uniforma in matricea lipidica,
rezultand modelul mozaic fluid. Miezul hidrofob al membranei celulare
restrictioneaza pasajul moleculelor si ionilor, proteinele jucand un rol important
pentru transportul transmembranar.
• Membrana celulara este o membrana semipermeabila si selectiva.
• Transportul de substanta prin membrana celulara este determinat de
permeabilitatea selectiva a acesteia.

Fig. 2 Membrana
celulara
Transportul prin membrana celulara poate fi clasificat in functie de
anumiti factori.
Consumul energetic:
- Transport pasiv (are loc fara consum de energie metabolica in sensul
gradientului de concentratie sau presiune, ex. difuzia simpla, osmoza,
difuzia facilitata).
- Transport activ. Asigura deplasarea moleculelor si ionilor impotriva
gradientilor de concentratie (are loc cu consum de energie metabolica
prin intermediul ATP, este realizat de proteine transportoare cu o mare
specificitate iar ceea ce il face diferit de difuzia facilitata este consumul
de energie, realizandu-se in sens invers gradientului de concentratie).
b) Marimea moleculei transportate:
- transport de ioni (molecule mici),
-transport de macromolecule.
 Difuzia simpla prin membrana celulara
Consideram o membrana permeabila care separă doua medii de
concentraţii diferite,
Consideram ca schimburile prin membrana decurgând în condiţiile stării
staţionare.
membrana

¾Δx = grosimea membranei

celulare
¾Ce = concentraţia soluţiei
extracelulare
cE
cI ¾Ci = concentraţia soluţiei
intracelulare
Δx
Fig. 3 Difuzia printr-o membrana celulara

Conform primei legi a lui Fick:

Δm c − cE c − cI D
J= = −D I =D E = (c E − c I ) = P (c E − c I ) = PΔC (6)
SΔt Δx Δx Δx

P = coeficientul de permeabilitate al membranei

Factorii care determină coeficientul de permeabilitate al
membranei celulare:
a) Coeficientul de partiţie, α → raportul dintre solubilitatea unei
substanţe în grăsimi (sau solvenţii lor) şi solubilitatea ei în apă.
¾ Compuşi nepolari → substanţe ai căror electroni sunt
repartizaţi uniform. Au o solubilitate mare în grăsimi şi
scăzută în apă (α mare). Se numesc compuşi liofili şi
traversează foarte uşor membranele.
¾ Compuşi polari neionici → au o distribuţie neuniformă a
electronilor, având grupări electropozitive şi
electronegative. Coeficientul de partiţie este moderat si
traversează relativ uşor membrana.
¾ Compuşi ionici → substanţe care disociază în ioni pozitivi
şi negativi (electroliţi). Ionii rezultaţi formează un strat de
hidratare în jurul lor, în acest fel mişcându-se independent
în soluţie. Sunt solubili în apă şi aproape insolubili în
grăsimi. Membrana celulara nu permite pasajul liber al
ionilor. Trecerea ionilor are loc la nivelul canalelor ionice.
b) Dimensiunea particulei difuzante – cu creşterea dimensiunii
moleculelor scade coeficientul de permeabilitate. (moleculele de apă
trec foarte uşor, cele de uree trec uşor, cele de glucoză foarte greu, iar
proteinele deloc).
În cazul ionilor, dimensiunea lor la trecerea prin membrană depinde de gradul de
hidratare şi de sarcina electrică.
¾Gradul de hidratare:
Ionii cu Z mic au mai puţine straturi electronice, deci pătura
de hidratare mai groasă (ex. Li+), deci dimensiuni mai mari şi
permeabilitate mică . Cei cu Z mare au pătură electronică mai mare,
deci pătură de hidratare mai mică, deci dimensiuni reduse (ex. K+)
şi permeabilitate mare;
¾Sarcina electrică:
Ionii bivalenţi şi trivalenţi atrag mai multe molecule de apă
rezultând un grad de hidratare mai mare, ceea ce înseamnă o
permeabilitate redusă. În plus, membranele celulelor vii sunt
polarizate, deci ionii se vor mişca uşor în sensul gradientului
electric şi greu în sens invers;
¾pH-ul mediului:
Influenţează disocierea şi hidratarea electroliţilor, prin
aceasta influenţând permeabilitatea membranei.
I.3 Transportul căldurii prin conductie, convectie si
radiatie

I.3.1 Transportul căldurii prin conductie

Fenomenul de transport al căldurii se numeste conductibilitate termica.

Conductibilitatea termica este determinata de existenta unui gradient

de temperatura.

Consideram un sistem neuniform încalzit, adică exista o diferenta de

temperatura între diferite puncte ale sale.
=> In sistem apare un flux de caldura (JQ) pana in momentul in care se
ajunge la echilibru termic (se egalează temperaturile).

Mecanismul de transmitere → energia cinetică a moleculelor fiind mai

mare la capătul mai cald duce la transmiterea energiei din aproape în
aproape spre capătul opus.
 S Fig. 8 Transportul de caldura printr-
T1 un material conductor de suprafata
T2
S si grosime Δx
flux de caldura
(T2>T1)

Δx
DEF.:
Fluxul de căldură (JQ) reprezintă cantitatea de căldură ΔQ ce trece prin
unitatea de arie S în unitatea de timp.

ΔQ
JQ = (7)
S ⋅ Δt
Fluxul de căldură depinde de gradientul de temperatură şi de natura
substanţei. (Legea lui Fourier)

ΔQ ΔT
JQ = = −λ (8)
SΔt Δx
 ΔQ ΔT
q= = −λS (9)
Δt Δx
•Cantitatea de caldura transportata in unitatea de timp depinde de aria
sectiunii transversale prin care are loc transportul de caldura,
graientul de temperatura si natura substantei.

λ → coeficient de conductibilitate termică, [λ]SI=1 W/m·K.

Δx
R= (10)
λ⋅S
R=rezistenta termica a mediului, [R]SI=1 K/W

ΔQ ΔT (11)
q= =−
Δt R
 Obs.:
¾ Conductia termica in cazul metalelor se realizeaza
preponderent prin intermediul electronilor de conductie.
¾ In cazul nemetalelor conductia termica se realizeaza
prin intermediul fononilor.
¾Conductibilitatea termică a cristalelor poate depinde de
direcţia de propagare a caldurii. Cristalele pot avea
caracteristici (proprietati) anizotrope.
¾Conductibilitatea termică a lichidelor este mai mică
decât a solidelor, iar a gazelor este mai mică decât cea a
lichidelor;
¾Conductibilitatea termică şi cea electrică cresc atunci
când temperatura scade.
I.3.2 Transportul căldurii prin convecţie
(curenţi)
Are loc prin intermediul unui fluid (lichid sau gaz) care vine în
contact cu un material solid compact aflat la altă temperatură.
In cazul procesului de convectie schimbul de caldura are loc mai
lent decat in cazul procesului de conductie.
Ex.: încalzirea unei camere in timpul iernii se face in cea mai
mare parte prin convectie. Cu toate ca este un izolator, aerul poate
transporta cu usurinta energia termica prin intermediul curentilor
care se formeaza intr-o incapere in care exista o sursa de caldura (ex.
un radator).
Dacă solidul cu care vine în contact masa de aer este la o
temperatură mai scăzută decât a acestuia, atunci aerul cald cedează
peretelui o parte din energie şi se va răci. Devenind prin răcire mai
dens, aerul va „cădea”, urmând să fie înlocuit de o cantitate de aer
mai cald din incintă.
În acest fel se realizează o deplasare continuă de aer în jurul peretelui
şi totodată se realizează un transfer de căldură de la aerul cald la
peretele rece.
Prin încălzire, la locul de contact cu o sursă caldă, fluidul îşi
modifică densitatea şi ca urmare se formează curenţi ascendenţi.
Legea de propagare a caldurii prin convectie este data de relatia:

q = h ⋅ S ⋅ ΔT (12) (legea lui Newton)

h=coeficientul de convectie ([h]SI= 1 W/m2·K),

S=aria suprafetei de contact
ΔT=diferenta de temperatura dintre suprafata de contact si mediul exterior.
 I.3.3 Transportul căldurii prin radiaţie
Spre deosebire de conducţie şi convecţie, la transportul căldurii
prin radiaţie nu este necesar un mediu material pentru a transporta
energia.
Energia calorică se transmite prin unde electromagnetice cu
lungime de undă mai mare decât a luminii de culoare roşie din spectrul
vizibil (λ>λroşu), care sunt purtătoare cu căldură. Ele se numesc radiaţii
infraroşii.
Când un corp metalic atinge o temperatură de 500 oC el se
înroşeşte şi devine luminos. Odată cu creşterea în continuare a
temperaturii culoarea lui variază spre alb.
Căldura pe care o primeşte corpul prin încălzire se transformă în
energie radiantă.
Energia radiantă emisă în unitatea de timp se numeşte putere
emiţătoare a corpului (putere radianta).
Un corp care absoarbe toate radiaţiile care cad asupra lui se
numeşte corp negru. Atunci când un corp negru este încălzit, el emite
toate radiaţiile posibile. Corpul negru este definit ca emitor şi totodată
absorbant perfect de radiaţie.
Puterea radianta a corpului negru este data de relatia:

ΔQ
q= =σ ⋅ S ⋅T 4 (13) (Legea lui Stefan-Boltzman)
Δt
σ=5.669·10-8 W/m2·K2 (constanta lui Stefan-Boltzman)

Pentru un corp real puterea radianta se exprima astfel:

q = e ⋅σ ⋅ S ⋅T 4 (14)

e=emisivitatea corpului

e=1 pentru un corp negru,

e=0.97 pentru organismul uman
e=0.02 pentru o suprafata de aluminiu slefuita.
 I.3.4 Transportul căldurii în organism

• Organismul uman produce căldură care se transmite din centrul corpului

spre suprafaţă, iar de aici spre mediul exterior.
• Cantitatea de căldură şi temperatura din interiorul organismului diferă de
la un organ la altul. Căldura este transportată din locurile cu temperatura
mai ridicată spre cele cu temperatura mai scăzută prin conducţie şi
convecţie.
• Conductibilitatea termică a ţesuturilor este redusă, mai ales a celor
groase, astfel încât rolul principal în transportul căldurii îl constituie
sângele.
• Transmiterea căldurii prin intermediul sângelui este favorizată şi de
căldura lui specifică mare, fiind aproximativ egală cu cea a apei
(1 cal/g·grad sau 4185 J/kg·grad).
• Transportul căldurii din interiorul organismului cu temperatura Ti spre
suprafaţa lui cu temperatura TS este dat de relaţia:
Q1 = C1(Ti – TS) (15)
C1 este capacitatea calorică a organismului în transferul căldurii din
interior spre suprafaţă.
• Transportul căldurii de la suprafaţa corpului cu temperatura TS în mediul
exterior cu temperatura Te este dat de o relaţie similară:

Q2 = C2(TS – Te) (16)

C2 este capacitatea calorică a organismului în transportul căldurii de la

suprafaţa lui în mediul ambiant.

• În regim staţionar: Q1 = Q2, adică:

C1(Ti-TS) = C2(TS-Te) (17)

C1 Ts − Te
= (18)
C 2 Ti − Ts
C1/C2 = indice termic al circulatiei
•Transmisia căldurii spre exterior se realizează prin conducţie,
convecţie, radiere şi evaporarea apei prin transpiraţie.
•Transmiterea căldurii prin conducţie, convecţie şi radiere
reprezintă aproximativ 70 – 80 % din totalul căldurii transmise
mediului exterior, iar prin evaporare se cedează 20 – 30 % din
aceasta.
•În condiţii de efort fizic pierderea de căldură prin evaporare
este de 60–70 % din totalul căldurii. În cazul muncilor fizice
grele corpul poate pierde 4 –12 l apă/zi prin evaporare
(transpiratie), ceea ce reprezintă o cedare considerabilă de
căldură.
• In zilele foarte calduroase pierderile de apa prin transpiratie
pot creste la 1.5-2 L/ora ducand la epuizarea rapida a lichidelor
din organism. In ambele situatii se recomanda consumul
suplimentar de lichide).
•Din cauza aderării unui strat de aer de circa 4 – 8 mm la
suprafaţa pielii, numit strat marginal, corpul se va opune
cedării căldurii prin curenţii de convecţie şi conducţie.
Grosimea acestui strat scade atunci când corpul este în
mişcare.
Termografia
Termografia este o metoda care vizualizeaza temperatura unei
suprafete (surse) prin inregistrarea emisiei de radiatii infrarosii.
¾ Radiatiile sunt
Fig. 9
detectate in mod
electronic si imaginea
termografica reflecta
prin intermediul culorilor
temperatura suprafetei
sursei.
In medicina termografia sau imageria termica poate fi folosita ca
metoda de diagnostic imagistic noninvaziv.

¾Aceasta metoda are o acuratete

comparabila cu a altor metode de
diagnostic imagistic.

Fig. 10
Termografia medicala – Digital Infrared Thermal Imiging (DITI) este o metoda de
diagnostic preclinic. Este o metoda de investigatie non-contact, non-invaziva si
non-radiativa care analizeaza functiile fiziologice aflate in relatie cu temperatura la
suprafata corpului (temperatura pielii). Spre exemplu, imageria termica exploreaza
termogeneza in conditii normale sau de boala. Prin aceasta metoda se determina
distributia de temperatura in diferite regiuni la suprafata corpului.

Fig. 11
Aplicatii
Calcualti raza unei molecule proteice daca coeficientul de difuzie al acesteia
intr-o soltie de glucoza este D=6.39*10-7 cm2/s la temperatura T=289 K.
Molecual proteica este de forma sferica si coeficientul de vascozitate al solutiei
este η=1.227*10-3 Pa*s

kT
D= (1)
6πηr

kT RT
r= = = 2.79 ⋅ 10 −9 m (2)
6πηD 6πηN A D
 Intrebari test grila, Curs XIV
1) Difuzia:
Difuzia:
‰Este determinata de un gadient de concentratie.
concentratie.
‰Are tendinta de a reduce gradientul de concentratie.
concentratie.
‰Difuzia este un proces spontan.
spontan.
‰Difuzia determina cresterea entropiei intr-
intr-un sistem termodinamic.
termodinamic.

2) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:

corecte:
‰Coeficientul de difuzie depinde de temperatura sistemului.
sistemului.
‰Coeficientul de difuzie nu depinde de vascozitatea sistemului.
sistemului.
‰Coeficientul de difuzie depinde de forma moleculelor.
moleculelor.
‰Viteza de difuzie a moleculelor este independenta de dimensiunile acestora.
acestora.

3) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:

corecte:
‰Existenta unui gradient de temperatura determina aparitia unui flux de caldura.
caldura.
‰Transferul de caldura se face de la regiunea cu o temperatura mai mare la cea cu o temperatura mai mica.
‰Fluxul de caldura este proportional cu gradientul de concentratie.
concentratie.
‰Fluxul de caldura nu depinde de natura substantei.
substantei.

4) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:

corecte:
‰Conductibilitatea termica a gazelor este mai mare decat a lichidelor.
lichidelor.
‰Transportul caldurii in organism se face si prin convectie.
convectie.
‰Sangele are o capacitate calorica mica.
‰Energia calorica poate fi transmisa si prin intermediul radiatiilor electromagnetice.
electromagnetice.
5) Bifaţi răspunsurile corecte:
‰ Coeficientul de difuzie depinde de temperatura sistemului.
‰ Coeficientul de difuzie nu depinde de vascozitatea sistemului.
‰ Coeficientul de difuzie depinde de forma moleculelor.
‰ Viteza de difuzie a moleculelor este independentă de dimensiunile acestora.
‰ Viteza de difuzie a moleculelor creşte odată cu dimensiunea acestora.

6) Difuzia:
‰ Este un proces ireversibil.
‰ Are tendinţa de a modifica gradientul de concentraţie.
‰ Difuzia este un proces spontan.
‰ Difuzia este un proces reversibil.
‰ Difuzia determină creşterea entropiei într-un sistem termodinamic.

7) Bifaţi răspunsurile corecte:

‰ Existenţa unui gradient de concentratie determină apariţia unui flux de căldură.
‰ Transferul spontan de căldură se face de la regiunea cu temperatură mai mare la cea cu temperatura mai mică.
‰ Fluxul de căldură este proporţional cu gradientul de concentratie.
‰ Fluxul de căldură nu depinde de natura substanţei.
‰ Transportul căldurii prin conducţie este mediat de mişcarea de agitaţie termică
 Intrebari test grila (curs X si XI)
1) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:
‰Presiunea exercitată pe o suprafaţă oarecare a unui lichid aflat în repaus se transmite în toate
direcţiile, cu aceeaşi intensitate în tot lichidul.
‰Diferenta de presiune dintre doua puncte a unui lichid aflat in echilibru este proportionala cu
densitatea lichidului.
‰Diferenta de presiune dintre doua puncte a unui lichid aflat in echilibru este proportionala cu
distanta dintre planele orizontale ce contin cele doua puncte.
‰Presiunea intr-un lichid creste odata cu adancimea.

2) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:

‰Orice corp scufundat într-un fluid este împins de jos în sus cu o forţă verticală egală cu greutatea
volumului de lichid dezlocuit de corp.
‰Presiunea exericitata de un lichid este o marime fizica scalara.
‰Presiunea exercitata de un lichid depinde de densitatea acestuia.
‰Presiunea exercitata de un lichid nu depinde de densitatea acestuia.

3) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:

‰Lichidele sunt practic incompresibile.
‰Viteza fluidului care curge staţionar printr-o conductă cu secţiunea variabilă este mai mare unde
secţiunea este mai mică şi invers.
‰Ecuatia de continuitate este o consecinta a incompresibilitatii lichidelor.
‰Ecuatia de continuitate este o consecinta a conservarii masei de lichid.
5) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:
‰ Pentru un lichid aflat in curgere stationara pe orizontala, suma dintre presiunea statica si
presiunea cinetica este constanta.
‰ In cazul unui anevrism, presiunea hidrostatica redusa duce la distrugerea peretelui arterial.
‰ In cazul unei stenoze presiunea hidrostatica creste.
‰ In cazul unui anevrism viteza de curgere a singelui creste.

6) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:

‰ Vascozitatea unui fluid este determinata de frecarile interne intre straturile de lichid.
‰ Coeficientul de vascozitate nu depinde de temperatura lichidului.
‰ Coeficientul de vascozitate depinde de natura lichidului.
‰ Felul in care curge un lichid depinde si de viteza acestuia.

7) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:

‰ Caracterul laminar sau turbulent al curgerii unui lichid este determinat si de vascozitatea acestuia.
‰ I n curgerea laminara stratuile de lichid aluneca unul peste celalalt.
‰ In curgerea turbulenta liniile de curent nu se intersecteaza.
‰ Toate fluidele reale sunt vascoase, exceptie facand doar superfluidele.

8) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:

‰ Vascozitatea unui fluid este determinata de frecarile interne intre straturile de lichid.
‰ Coeficientul de vascozitate nu depinde de temperatura lichidului.
‰ Coeficientul de vascozitate depinde de natura lichidului.
‰ Felul in care curge un lichid depinde si de viteza acestuia.

9) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:

‰ Caracterul laminar sau turbulent al curgerii unui lichid este determinat si de vascozitatea acestuia.
‰ In curgerea laminara stratuile de lichid aluneca unul peste celalalt.
‰ In curgerea turbulenta liniile de curent nu se intersecteaza.
‰ Toate fluidele reale sunt vascoase.
10) Bifaţi răspunsurile corecte:
‰Viteza fluidului care curge staţionar printr-o conductă cu secţiunea variabilă este mai mare unde
secţiunea este mai mare şi invers.
‰Ecuaţia de continuitate este o consecinţa a incompresibilitatii lichidelor.
‰Ecuaţia de continuitate este o consecinta a conservarii masei de lichid.
‰In curgerea laminară liniile de curent se intersectează intre ele.
‰În orice secţiune a unui tub de secţiune variabilă prin care curge un lichid, suma dintre presiunea
hidrostatică, presiunea hidrodinamică este constantă.

11) Bifaţi răspunsurile corecte:

‰Marimea fizica care caracterizeaza fortele de frcare interna intr-un lichid este vascozitatea
lichidului.
‰In curgerea laminară straturile de lichid alunecă unul pe altul.
‰Coeficientul de vascozitate nu depinde de temperatura lichidului.
‰Coeficientul de vascozitate depinde doar de natura lichidului.
‰Felul in care curge un lichid depinde si de viteza acestuia.

12) Bifaţi răspunsurile corecte:

‰Caracterul laminar sau turbulent al curgerii unui lichid este determinat si de vascozitatea acestuia.
‰In curgerea turbulenta liniile de curent nu se intersecteaza.
‰Toate fluidele reale sunt vascoase excepţie facând doar superfluidele.
‰Tipul de curgere al unui lichid este descris de numărul lui Reynolds.
‰Numarul lui Reynolds depinde invers proporţional de viteza de curgere a lichidului.
‰Pentru valori mici ale numarului lui Reynolds curgerea este turbulentă.

13) Bifaţi răspunsurile corecte:

‰Coeficientul de vascoazitate al sangelui depinde de valoarea hematocritului, saczand odata cu
cresterea acestuia.
‰Coeficientul de vascozitate al sangelui este mai mare decat cel al plasmei sanguine.
‰Coeficientul de vascozitate al sangelui scade odata cu scaderea diametrului vasului prin care
acesta curge.
‰Cresterea concentratiei hematiilor determina cresterea coeficientului de vascozitate a sangelui.
‰In cazul unei anemii vascozitatea sangelui creşte.
 Exemple intrebari test grila, Curs XII

1) Sistemul termodinamic:
‰Este un ansamblu macroscopic format dintr-un numar mare de particule.
‰Poate fi un sistem izolat.
‰Poate fi un sistem deschis sau inchis.
‰Poate fi heterogen sau omogen.

2) Un sistem termodinamic:
‰Poate face schimb de substanta cu exteriorul.
‰Nu poate in principiu face schimb de energie cu exteriorul.
‰Poate sa primeasca sau sa cedeze lucru mecanic in exterior.
‰Poate sa cedeze dar nu poate sa primeasca caldura din exterior.

3) Starea sistemului termodinamic:

‰Reprezinta totalitatea proprietatilor fizice ale sistemului termodinamic la un
moment de timp dat.
‰Poate sa fie doar o stare echilibru si nu una de neechilibru.
‰Este descrisa cu ajutorul parametrilor de stare.
‰Nu poate fi influentata de actiunea unor factori externi.
4) Procesele termodinamice:
‰Descriu trecere unui sistem termodinamic dintr-o stare initiala de echilibru intr-o
stare finala de echilibru.
‰Pot fi cvasistatice.
‰Pot fi ireversibile si respectiv reversibile.
‰Pot fi ciclice in cazul in care starea finala si cea initiala a sistemului termodinamic
coincid.

5) Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

‰Temperatura unui sistem termodinamic este un parametru de stare intensiv.
‰Temperatura unui sistem termodinamic este un parametru de stare extensiv.
‰Caldura schimbata de un sistem termodinamic cu exteriorul este un parametru de
stare.
‰Caldura schimbata de un sistem termodinamic cu exteriorul este un parametru de
proces.

6) Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte.

‰In starea de echilibru parametrii de stare raman constanti in timp.
‰Miscarea atomilor sau moleculelor intr-un sistem termodinamic este o miscare
haotica si dezordonata.
‰Intensitatea miscarii de agitatie termica creste odata cu scaderea temperaturii.
‰Doua sisteme termodinamice aflate in echilibru termic pot avea temperaturi
diferite.
7. Bifaţi răspunsurile corecte:
‰ Intr-o transformare izobară volumul gazului depinde liniar de temperatura acestuia.
‰ Intr-o transformare izocoră presiunea gazului scade când temperatura acestuia
creşte.
‰ In cazul unei transformări izoterme presiunea unui gaz depinde invers proporţional
de volumul acestuia.
‰ Presiunea unui amestec de gaze este diferită de suma presiunilor parţiale exercitate
de fiecare gaz in parte.
‰ Un proces termodinamic ciclic este în mod necesar şi reversibil.

8. Bifaţi răspunsurile corecte:

‰ Mişcarea de agitaţie termică este o mişcare haotică şi continuă care presupune un
consum de energie.
‰ Procesele termodinamice spontane au loc fără consum de energie.
‰ Presiunea gazului ideal este determinată de intensitatea mişcării de agitaţie termică.
‰ Două sisteme aflate în echilibru termodinamic pot face schimb de căldură.
‰ Intr-un proces izoterm energia internă a gazului ideal se modifică.

9. Căldura:
‰ Nu poate fi transformată integral în lucru mecanic.
‰ Poate fi stocată într-un sistem termodinamic.
‰ Schimbată într-un proces ciclic reversibil poate fi transformată integral în lucru
mecanic.
‰ Schimbată cu exteriorul într-un proces ciclic ireversibil este întotdeauna nulă.
‰ Este o formă de energie de grad inferior lucrului mecanic.
10. Bifaţi răspunsurile corecte:
‰ Lucrul mecanic şi căldra sunt forme ale schimbului de energie dintre un sistem
termodinamic şi mediul exterior.
‰ Intr-o transformare ciclică lucrul mecanic total schimbat de un sistem
termodinamic cu exteriorul este nul.
‰ O transformare ciclică izobară este în mod necesr şi reversibilă.
‰ Intr-o transformare ciclică ireversibilă sistemul termodinamic poate doar să
primească lucru mecanic sin exterior.
‰ Intr-o transformare ciclică caldura primită de un sistem termodinamic din
exterior poate fi transformată integral in lucru mecanic.
11. Energia interna:
‰ Este o functie de stare a sistemului termodinamic.
‰ A gazului ideal depinde de volumul şi temperatura gazului ideal.
‰ Este independentă de structura internă a moleculelor din care este alcătuit
gazul.
‰ Ramâne neschimbată in cazul destinderii unui gaz ideal in vid.
‰ Este o mărime intensivă.
12. Bifaţi răspunsurile corecte:
‰ Miscarea de agitaţie termică este o mişcare haotică şi continuă care
presupune un consum de energie.
‰ Procesele termodinamice spontane au loc făra consum de energie.
‰ Presiunea gazului ideal este determinată de intensitatea miscării de agitaţie
termică.
‰ Două sisteme aflate în echilibru termodinamic pot face schimb de căldură.
‰ Intr-un proces izoterm energia interna a gazului ideal se modifică.
13. Entropia:
‰ Este un parametru de stare a sistemului termodinamic.
‰ Este o marime de proces.
‰ Caracterizează gradul de dezordine dintr-un sistem termodinamic.
‰ Poate sa scadă intr-o transformare ciclica ireversibilă.
‰ Entropia unui sistem izolat poate să scadă.
14. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:
‰ Lucrul mecanic efectuat de un gaz ideal intr-un process izocor (V=constant)
este nul.
‰ Lucrul mecanic efectuat de un sistem termodinamic este o marime fizica de
proces.
‰ Caldura este o marime fizica de stare.
‰ Caldura este o marime fizica de proces.
15. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:
‰ Entalpia este o marime de stare a sistemului termodinamic.
‰ Entalpia este un parametru de proces.
‰ Entalpia unui gaz ideal este independenta de volumul ocupat de acesta.
‰ Variatia entalpiei depinde doar de starea initiala si finala a sistemului
termodinamic.
16. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte:
‰ Bilantul energetic echilibrat este specific organismelor adulte sanatoase.
‰ Bilantul energetic pozitiv este specific organismelor tinere aflate in crestere.
‰ Bilantul energetic negativ este specific starii de obezitate.
‰ Bilantul energetic este determinat aportul si respectiv consumul energetic al
organismului
17. Bifaţi răspunsurile corecte:
‰ Căldura nu poate trece in mod spontan de la un corp mai rece la unul mai cald.
‰ Caldura poate trece de la un corp mai rece la unul mai cald.
‰ Intr-o transformare ciclică monotermă sistemul nu poate efectua lucru mecanic
asupra exteriorului.
‰ Randamentul oricarei masini termice este subunitar.
‰ Entropia unui sistem care face schimb de caldura cu exteriorul poate doar să
crească.

18. Bifaţi răspunsurile corecte:

‰ In procesele spontane entropia scade.
‰ In procesele spontane entropia creste.
‰ Entalpia este o marime de proces.
‰ Variatia entalpiei unui sistem termodinamic depinde doar de starea iniţială şi
finală a sistemului termodinamic.
‰ Intr-o transformare izobară variaţia entalpiei este egală cu caldura schimbată
de sistem cu exteriorul.

19. Bifaţi răspunsurile corecte:

‰ Organismele vii sunt asemanatoare unor masini termice care functioneaza in
conditii izoterm-izobare.
‰ Entropia sistemelor vii este relativ redusa comparativ cu a sistemelor abiotice.
‰ În cazul sistemelor vii entropia poate să crească dar si să scadă in timp.
‰ Sistemele vii bolnave se caracterizeaza printr-o valoare scazută a entropiei.
‰ Tratamentul medical aplicat unui organism viu bolnav are un caracter
antientropic.