13. Noțiuni de dinamica fluidelor. Ecuația de continuitate.

Legea lui Bernoulli.

Studiem mişcarea particulelor fluidului în raport cu un anumit sistem de
referinţă, față de care fixăm poziţiile particulelor de fluid.
Mişcarea unui fluid este caracterizată prin distribuţia vitezelor şi a presiunilor în
interiorul fluidului. Aceste mărimi variază de la un punct la altul. În acelaşi punct
ele pot varia, de asemenea, în funcţie de timp.
Când viteza în diferitele puncte ale spaţiului ocupat de fluid nu depinde explicit
de timp, ci numai de poziţia în care se află particula de fluid considerată,
curgerea se numeşte staţionară.
De viteză este legată şi noţiunea de linie de curent. Se numeşte linie de curent la
un moment dat Z, linia curbă care are proprietatea că, la acel moment,
vitezele diferitelor particule care se află pe ea îi sunt tangente.
În cazul curgerii staţionare, aspectul liniilor de curent rămâne neschimbat,
forma lor fiind independentă de timp şi atunci traiectoriile particulelor de fluid
coincid cu liniile de curent.
În curgerea staţionară, liniile de curent nu se intersectează. Astfel, liniile de
curent, în cazul fluidului ideal, constituie pereţii unui tub prin care curge fluid.
Liniile de curent care trec prin toate punctele unui contur închis formează un
tub de curent. Particulele nu pot ieși din tubul de curent în curgerea staționară.

Delimităm un volum de fluid V mărginit de o suprafață exterioară curbată S.

Din acest volum, iese printr-un tub de curent ce se sprijină pe conturul unui
element de suprafață exterioară d ⃗S , o masă elementară de fluid dm conținută
într-un volum elementar cilindric de fluid dV egal cu aria bazei înmulțită cu
distanța parcursă de particulele de fluid în intervalul de timp dt .
Astfel, masa de fluid și respectiv densitatea fluidului conținut în volumul închis V
tind să scadă în timp.

Masa elementară de fluid ce trece în intervalul de timp dt prin elementul de

suprafață exterioară d ⃗S este

dm = ρ(r⃗ , t)dV = ρ(⃗r , t ) d ⃗S · ⃗v dt

reprezentând masa elementară de fluid ce iese, în același interval de timp, din
volumul V delimitat de suprafața exterioară S și conduce la scăderea masei și a
densității fluidului
−∂ ρ
dm = −ρ( ⃗r , t) dV = dtdV
∂t

Integrând pe întreg volumul V și pe toată suprafața exterioară S care îl

mărginește, avem
−∂ ρ ∂ρ
∮ ρ( ⃗r ,t)d ⃗S · ⃗v dt = ∮ ∂t
dtdV  ∮ ρ( ⃗r ,t)( ⃗v dt )d ⃗S = −∮ ∂ t dVdt 

∂ρ ∂ρ
 ∮ ¿( ρ ⃗v )dVdt = −∮ ∂ t dVdt  ∮ ¿( ρ ⃗v ) dV = −∮ ∂ t dV 

 ∮ ¿ ¿ = 0 pentru orice volum V

∂ρ
 ¿ ρ ⃗v + ∂t = 0 (ecuația de continuitate)
∂ρ
În regimul staționar, parametrii fluidului nu depind de timp, deci ∂t =0

 ¿ ρ ⃗v =0
Aplicând relația unui tub de curent, unde particulele traversează doar secțiunile
tubului și nu suprafețele laterale, avem ecuația de continuitate pentru curgerea
staționară

∮ ¿ ρ v⃗ = 0  ρ2 v 2 S 2−ρ 1 v 1 S 1 = 0 
ρ1 v 1 S 1 =ρ 2 v2 S2 = ρvS = constant pe tubul de curent
m1 l 1 S1 m 2 l 2 S2 m1 V 1 m2 V 2 m1 m2
 V1∆t = V2∆t  V 1 ∆t =V 2∆t
 ∆t = ∆t
În curgerea staționară, debitul masic este același în orice secțiune transversală
a unui tub de curent.
Dacă fluidul este incompresibil, atunci ρ = const ∮ ¿ ρ ⃗v = ρ∮ ¿ ⃗v 

 ¿ ⃗v =0  v1 S 1 = v S = vS = constant pe tubul de curent

2 2

dlS dV
 vS = dt = dt = constant
În curgerea staționară a unui fluid incompresibil, debitul de volum este același în
orice secțiune transversală a unui tub de curent.

Ecuația lui Bernoulli

Într-un fluid incompresibil și fără vâscozitate, considerăm un tub de curent.
O masă elementară de fluid traversează, în intervalul de timp dt , secțiunea dS 1.
Datorită incompresibilității, în același interval de timp, o aceeași masă
traversează secțiunea dS 2. Este ca și cum masa dm trece în timpul dt dintr-o zonă
a tubului cu secțiunea dS 1 într-o zonă unde secțiunea este dS 2.
Conservarea energiei masei de fluid dm conduce la relația
Ec 1 +E =E +E +L p1 c2 p2
pres
12

1 1
 2
dm v 21 + dmg h = 1
2
dm v 22 + dmg h + ( F −F )dl 
2 2 1

1 1
 + dmg h = + dmg h +
2 2
dm v 1 1 dm v 2 2 p2 dS2 dl2− p1 dS1 dl 2
2 2

1 1
 + dmg h = + dmg h +
2 2
dm v 1 1 dm v 2 2 p2 dV 2− p1 dV 1
2 2

1 1 dm dm
 2
dm v 21 + dmg h = 1
2
dm v 22 + dmg h + 2 p2
ρ
− p1
ρ

1 2 1 2
 ρv
2 1 + ρg h = 1 ρv
2 2 + ρg h + 2 p2− p1 
1 2 1 2
 ρv
2 1 + ρg h + 1 p1 = ρv
2 2 + ρg h + 2 p2

(ecuația lui Bernoulli)

1 2
sau 2
ρv + ρgh + p = constant
1 2
2
ρv = energia cinetică a unității de volum și, având dimensiunile unei
presiuni, reprezintă presiunea dinamică datorată vitezei fluidului
(se măsoară cu tubul Prandtl).
ρgh = presiunea de poziție (energia potențială a unității de volum;
deși are aceeași expresie, nu trebuie confundată cu presiunea hidrostatică ).
 p = presiunea statică, se exercită asupra unui clement de suprafaţă aşezat
paralel cu linia de curent, de exemplu pe pereţii tubului (fiind uneori numită
presiune pe pereţi și măsurată cu sondele de presiune).

Presiunea totală se exercită asupra unui element de suprafaţă aşezat

perpendicular pe liniile de curent şi se măsoară cu tubul Pitot avînd deschiderea
aşezată perpendicular pe liniile de curent.

Legea lui Bernoulli = într-un fluid incompresibil și fără vâscozitate,

presiunea totală este aceeași de-a lungul unei linii de curent.

În cazul șuviței de apă de la robinet, secțiunea acesteia scade pe

măsura scăderii înălțimii la care se află.

1 2 1 1
2
ρv + ρgh + p = constant  ρv 2
2 1
+ ρgh + p0 = ρv 2
2 2
+0+ p0

 v 2> v 1
S1 v2
din ecuația de continuitate S1 v 1 =Sv 
2 2
S2 = v ¿1
1
S2 < S1

Aplicații ale ecuației de continuitate și ale legii lui Bernoulli

Sonda de presiune măsoară presiunea statică p de pe pereții unei s

conducte de gaz în raport cu presiunea atmosferică p . 0

Tubul Pitot măsoară presiunea dinamică p datorată energiei cinetice a

d

gazului, în raport cu presiunea atmosferică.

Tubul Prandtl măsoară presiunea dinamică p în raport cu presiunea d

statică.
Tubul Venturi = măsoară viteza de curgere a unui fluid printr-o conductă în care
se inserează o porțiune cu secțiune mai mică.

√
2( p1− p2 )
v1 = ρ(
S1 2
) −1
S2

Aripa viteza aerului crește pe partea superioarăa aripii (extrados), ceea ce

duce la scăderea presiunii statice în raport cu partea inferioară (intrados).
Diferența de presiune creează forța portantă (ridicare).
Aripa inversată ce creează forță deportantă (apăsare) se numește eleron auto.
Două vehicule (în aer liber) sau două vase (pe apă) sunt împinse unul către
celălalt de către scăderea presiunii statice dintre ele în raport cu presiunea
statică din exterior.