CURS 8

21.04.2016
CUPRINS
5.5. Relaţia lui Bernoulli în mişcarea turbulentă.
5.6. Determinarea coeficientului lui Darcy (λ) pentru conductele circulare
5.7. Rezistențe hidraulice locale
CAP. 6. Mișcări permanente în conductele sub presiune
6.1 Conducte sub presiune
6.2. Reţele de conducte
6. 3. Conducte pentru transportul gazelor
5.5. Relaţia lui Bernoulli în mişcarea turbulentă.
Pentru a se obţine o relaţie similară relaţiei lui Bernoulli se
va proceda ca în cazul mişcării laminare, considerând
proiecţia ecuaţiei de mişcare pe tangenta la linia medie
de curent din punctul considerat

∂v ∂  v 2  1 ∂p
+ = f τ + f τv + f τt −
∂t ∂ s  2  ρ ∂s
  
în care τeste versorul tangentei la linia de curent, f şi f t
v

sunt forţele masice unitare datorate vâscozităţii, respectiv

turbulenţei, iar f τv şi f τt sunt proiecţiile acestora de-a
lungul tangentei.
Pentru un tub de curent mediu (adică format din linii de
curent medii) se consideră două secţiuni drepte S1 şi S2,
situate în zone în care liniile de curent sunt drepte şi se
procedează ca în cazul fluidelor ideale. Se obţine astfel
relaţia lui Bernoulli în cazul mişcării turbulente
semipermanente în medie
2
α1V12 p1 α 2V22 p2 ∂v
2
+
ρ
+ g z1 =
2
+
ρ
+ g z 2 + β ds + L 1− 2
∂t ∫
1
în care
∫ (f )
2
L 1− 2 = − τ
v
+ f τt d s = g hr ,1− 2
1

reprezintă lucrul mecanic specific (pe unitatea de masă)

disipat de forţele de vâscozitate şi turbulenţă, iar hr ,1− 2
este pierderea de sarcină hidraulică între cele două
secţiuni.
Şi aici, ca şi în cazul fluidelor ideale sau a celor vâscoase în
mişcare laminară, se poate da o interpretare energetică,
respectiv o interpretare grafică relaţiei.
De obicei supralinierile se omit. Relaţia este
t valabilă şi în
cazul mişcărilor laminare, caz în care f = 0 , iar
supralinierile nu au sens. În general L 1− 2 se determină
experimental, dar uneori se pot deduce formule
semiempirice.
De asemenea relaţia lui Bernoulli poate fi scrisă în cazul
unei mişcări turbulente staţionară în medie

α1V12 p1 α 2V22 p2
+ + g z1 = + + g z 2 + L 1− 2
2 ρ 2 ρ
 5.6. Determinarea coeficientului lui Darcy (λ) pentru
conductele circulare

S-a arătat că în cazul unei mişcări turbulente se poate scrie

relaţia lui Bernoulli între doua secţiuni drepte ale
conductei p
p1 2

Ø
1 2
α1V12 p1 α 2V22 p2
+ + g z1 = + + g z 2 + L 1- 2 S1
Q
2 ρ 2 ρ S2
l

în care α sunt coeficienţii lui Coriolis şi care au valori

apropriate de unitate, iar L1-2 reprezintă lucrul mecanic al
forţelor de vâscozitate şi amestec turbulent, adică energia
masică disipată. Aceasta este compusă dintr-un termen
distribuit care, la o conductă cu secţiunea constantă, este
proporţional cu lungimea (pierdere liniara), L d ,1− 2 = g hd ,1− 2
şi termeni locali, L l = g hl , care apar ori de câte ori
vectorul viteză variază.
Utilizând relaţia lui Bernoulli pentru conducta dreaptă,
cilindrică, cu secţiunea constantă, se obţine
p1 − p2
L 1− 2 = L d ,1− 2 = g hd ,1− 2 =
ρ
iar pentru exprimarea pierderilor distribuite se va utiliza
relaţia Darcy – Weissbach
l V2
L d ,1− 2 = g hd ,1− 2 =λ
D 2
OBS. S-a dovedit prin experienţele lui Nikuradse că o conductă în care
există o mişcare turbulentă poate fi, din punctul de vedere hidraulic,
netedă sau rugoasă, în funcţie de numărul Reynolds al mişcării.
Conductele în realitate au o anumită microgeometrie a suprafeţei
peretelui, deci o anumită rugozitate. În cazul conductelor netede
aceste asperităţi sunt înglobate în filmul laminar şi nu influenţează
pierderile hidraulice, caracterizate prin coeficientul lui Darcy .
Prin creşterea vitezei grosimea a substratului laminar şi distanţa de
la care începe nucleul turbulent se micşorează şi de la un moment
dat asperităţile peretelui încep să pătrundă în nucleul turbulent.
Variante de determinare a coeficientului lui Darcy (λ)
pentru conductele circulare

(6.83)

0,1
(8.93) M
D/Δ=30
λ 61,3
120
252,5
505
(8.90)
251

M
(8.91)
0,01
102 103 2000 4000 104 105 106
R

Diagrama lui Nikuradse

Diagrama lui Moody
 R 0…………2000………4000 ………… …..10 D/∆……………… 560 D/∆
regimul laminar instabil t u r b u l e n t
neted tranziţie rugos
λ λ = λ (R) ? λ = λ (R) λ = λ (R, ∆ /D) λ = λ (∆ /D)
relaţii Hagen- - Blasius Altşul Kármán
pentru Poiseuille 0,3164  68 Δ 
0 , 25 1
λ = λ =  +  λ=
λ λ = 64/R R 0, 25
0,11
R D (2log Δ D + 1,14)2
Colebrook - White
1  2,51 Δ 
= −2log + 

λ R λ 3 ,71D 
5.7. Rezistențe hidraulice locale

V A2 hl=Ll /g
2g linie energetică
VB2
2g
pA
ρg linie piezometrică

pB
ØD ρg
S
A Ød M’
M

SA
B
l1

l2
S2
DEFINIȚIE

Variaţiile pe distanţe relativ scurte ale ariei secţiunii sau ale

direcţiei curentului se numesc singularităţi (deci acestea
apar ori de câte ori vectorul viteză variază).
În vecinătatea singularităţilor se produc desprinderi ale
statului limită şi vârtejuri, curenţi secundari etc., care
provoacă un consum important de energie mecanică.
Prin urmare orice singularitate produce o disipaţie
energetică locală (pierdere locală de sarcină hidraulică).
Lungimile l1 şi l2 în care singularităţile influenţează mişcarea
depind în general de tipul singularităţii şi de regimul de
mişcare din conductă. Disipaţia energetică locală sau
pierderea locală de sarcină se pot exprima astfel
V22 V12 V22 V12
Ll= ζ = ζ' ; hl = ζ = ζ'
2 2 2g 2g

în care ζ şi ζ′ sunt coeficienţi de pierdere locală de

sarcină, sau de disipaţie energetică locală, iar V1 şi V2 sunt
vitezele medii din secţiunile de referinţă situate în amonte şi
aval de singularitate. Se menţionează că precizarea
secţiunii de referinţă este obligatorie, deoarece aceasta
determină valoarea coeficientului ζ. Valorile coeficienţilor
sunt date sub formă de grafice, tabele sau formule în
diverse lucrări
CAP. 6. Mișcări permanente în conductele sub presiune
6.1 Conducte sub presiune

Conductele sub presiune sunt elemente cu o pondere

însemnată în instalaţiile de transport şi distribuţie a fluidelor
către consumatori. Din punctul de vedere al fluidului
transportat conductele pot fi pentru lichide sau pentru gaze,
între ele existând diferenţe importante privind calculul
hidraulic. Aici se va insista asupra calculului conductelor
sub presiune, care transportă lichide şi care alcătuiesc
sisteme hidraulice sub presiune.
Un sistem sub presiune este o instalaţie hidraulică în care
lichidul aflat în mişcare nu are suprafeţe libere, sau dacă
este un lichid greu, are cel mult suprafeţe libere orizontale.
Sarcina statică H* a sistemului este diferenţa dintre cota
piezometrică a secţiunii drepte A, la intrarea în sistem şi
cota piezometrică a secţiunii B, de ieşirea din sistem
pA p
H * = h A − hB = + z A − B − zB
ρg ρg

Problemele hidraulice ale unui sistem sub presiune sunt de

două tipuri:
a) probleme de proiectare, se determină D, H
b) probleme de exploatare, se determină Q.
Pentru sistemele hidraulice sub presiune se pot
prezenta următoarele clasificări

• După forma geometrică

a) conducte monofilare (conducte legate în serie);
b) conducte legate în paralel;
c) reţele ramificate formate dintr-o conductă magistrală, din care
se ramifică conductele principale, apoi secundare, spre
consumatori;
d) reţele inelare (buclate), formate din conducte cu ambele
extremităţi legate la nodurile reţelei şi din care se ramifică
conductele spre consumatori;
e) conducte care debitează pe parcurs.
• După importanţa pierderilor locale de sarcină
hidraulică
a) conducte scurte;
b) conducte lungi , uzual l > (200, ... , 400) D.