CURS 7

14.04.2016
CUPRINS

Modele de curgere (prin turbomașină)

Mișcări plane, axial simetrice, mișcări de rotație și mișcări 3D

ale fluidelor incompresibile
Introducere în CFD (soluții numerice și vizualizarea mișcării)
Modele de curgere (prin turbomașină)
Mișcarea fluidelor prin turbomașini este
• tridimensională,
• turbulentă,
• tranzitorie și
• cu disipație energetică.
Ecuaţiile care descriu mişcarea fluidelor incompresibile prin maşinile
hidraulice

Se consideră două dintre proprietăţile fluidelor (masa şi impulsul) pentru

care se scriu:

– ecuaţia de conservare a masei

– ecuaţia de conservare a impulsului

În cazul maşinilor hidraulice, care realizează un schimb de energie între
fluid şi maşină şi care au organe mobile se pot utiliza teoremele
impulsului sub forma relaţiilor de mai jos, suprafaţa de control fiind în
general legată de sistemul de referinţă mobil.


d
dt ∫∫∫
ρv
 0
dV + ∫∫ ρv [(
  0 
v − v ⋅ n) ]
d A = ∫∫∫ ρ f dV 0
− ∫∫ p

n dA
V0 S0 V0 S0


d
∫∫∫
dt V 0
  0
r × ρv dV + ∫∫ r × ρv v [(
   0 
− v ⋅ ) ]
n d A = ∫∫∫

r × ρ f dV 0
− ∫∫

r × p

n dA
S0 V0 S0

În continuare se prezintă determinarea momentul cuplului hidraulic de

reacţiune asupra palelor şi coroanelor unui rotor de turbopompă, produs
la circulaţia apei prin rotor.

Acest moment reprezintă momentul necesar pentru antrenarea arborelui

turbopompei.
 Se consideră o suprafaţă de control formată din
două suprafeţe cu simetrie axială care conţin muchiile de
intrare, respectiv cele de ieşire din pală, suprafaţa coroanei
interioare, suprafaţa coroanei exterioare şi suprafeţele care
izolează palele, astfel încât suprafaţa să fie o suprafaţă
închisă, iar domeniul mărginit de aceasta să fie simplu
conex. Punctele suprafeţei de control, solidară cu rotorul în
   
mişcare, se deplasează cu viteza v 0 = u = ω × r faţă de reperul
fix, solidar cu carcasa maşinii.

Pentru suprafaţa de control considerată se aplică

teorema momentului cantităţii de mişcare
  0        0  
d
[( ) ]
dt ∫∫∫ ∫∫ ∫∫∫ ∫∫
r × ρc dV + r × ρc c − u ⋅ n d A = r × ρ f dV − r × p n dA
V0 S0 V0 S0
Dacă mişcarea absolută se presupune permanentă, cantitatea de
mişcare cuprinsă în suprafaţa de control este constantă şi
momentul cinetic al acesteia este, de asemenea constant şi se
poate scrie
 
∫∫∫
d
r × ρ c dV 0 = 0
dt
V0

Cu aceasta rezultă
       0  
∫∫ r × ρc [(c − u ) ⋅ n ] d A = ∫∫∫ r × ρ f dV − ∫∫ r × p n dA
S0 V0 S0
Pentru rezolvarea integralelor se consideră suprafaţa de
control alcătuită din suprafeţele considerate
S 0 = S1 ∪ S 2 ∪ S I ∪ S E ∪ S L ,1 ∪ S L ,2
iar   
c −u = w
este viteza relativă şi rezultă
               
∫∫ (r × ρc )(w ⋅ n ) d A = ∫∫ (r × ρc )(w ⋅ n )d A+ ∫∫ × ρc )(w ⋅ n )dA+
(r ∫∫ × ρc )(w ⋅ n )dA
(r
S0 S1 S2 S I ∪ S E ∪ S L ,1 ∪ S L , 2

Deoarece suprafeţele S I , S E , S L ,1 , S L ,2 sunt suprafeţe de curent în

 
mişcare relativă, w ⋅ n = 0 pe aceste suprafeţe rezultă
           
∫∫ (r × ρc )(w ⋅ n ) d A = ∫∫ (r × ρc )(w ⋅ n )dA+ ∫∫ × ρc )(w ⋅ n )dA
(r
S0 S1 S2
Suprafeţele S1 şi S2 sunt suprafeţe cu simetrie axială, iar direcţiile
normalelor acestora trec prin axa maşinii şi deci se poate scrie
 
w1 ⋅ n1dA = − w1m dA = −c1m dA = −dQ
 
w2 ⋅ n2 dA = w2 m dA = c 2 m dA = dQ

Cu aceasta se obţine
       
∫∫ (r × ρc )(w ⋅ n ) dA = − ∫∫ (r × ρc )dQ + ∫∫ × ρc )dQ
(r
S0 S1 S2

Se observă că
  0   0  
∫∫∫ r × ρ f dV = ∫∫∫ r × ρ g dV = rG × mg
V0 V0

unde m este masa de fluid cuprinsă în suprafaţa de control, iar rG
este vectorul de poziţie al centrului de masă al volumului V .0
De asemenea, se poate scrie,
       
∫∫ r × p n d A = − ∫∫ r × p n d A+ ∫∫ r × p n dA − ∫∫ r × p n dA
S I ∪ S E ∪ S L ,1 ∪ S L , 2
S0 S1 S2

în care   
∫∫ r × pndA = M 1,o
S I ∪ S E ∪ S L ,1 ∪ S L , 2

reprezintă momentul forţelor de legătură, faţă de originea O, a

sistemului fix cu care coroanele şi palele acţionează asupra
lichidului din suprafaţa de control S0
Cu aceasta se obţine
          
− ∫∫ (r × ρc )dQ+ ∫∫ (r × ρc )dQ = r × mg − ∫∫ r × p n dA+ ∫∫ r × p n dA + M 1,o
S1 S2 S1 S2
Momentul cuplului necesar la arborele pompei este proiecţia

momentului M 1,o pe axa pompei şi se obţine înmulţind scalar

relaţia de mai sus cu e z , versorul axei pompei şi rezultă
          
MH = e z ⋅ M 1,O = −e z ⋅ ∫∫ (r × ρc )dQ+ e z ⋅ ∫∫ (r × ρc )dQ − e z ⋅ r × mg +
S1 S2
     
+ e z ⋅ ∫∫ r × p n dA− e z ⋅ ∫∫ r × p n dA
S1 S2

Datorită simetriei axiale a suprafeţelor S0, S1 şi S2 forţa de

  
greutate trece prin axa pompei şi deci e z ⋅ r × mg = 0 , respectiv se
poate scrie
  
e z ⋅ ∫∫ r × p ni dA= 0 , i = 1,2
Si

cu care se obţine
     
M H = e z ⋅ ∫∫ (r × ρc )dQ− e z ⋅ ∫∫ (r × ρc )dQ
S2 S1
       
Deoarece r = Re z + ze z , iar c = c R e R + c ϕ eϕ + c z e z , se poate scrie
  
e z ⋅ (r × ρc ) = ρRcϕ

Astfel M H = ∫∫ ρRcϕ dQ− ∫∫ ρRcϕ dQ

S S
Această relaţie reprezintă momentul cuplului hidraulic necesar
2 1

la arborele pompei. Dacă se consideră ipoteza simplificatoare că

rotorul este ideal, cu un număr infinit de pale, infinit subţiri şi
fluidul este ideal, componentele tangenţiale ale vitezei sunt
repartizate uniform pe suprafeţele S1 şi S2 . Se notează c1,ϕ∞ ,
respectiv c 2 ,ϕ∞ aceste componente şi relaţia devine
M H = ρQ (R2 c 2 ,ϕ∞ − R1 c1,ϕ∞ )

în care R1 şi R2 sunt razele centrelor de masă ale proiecţiilor

meridiane ale suprafeţelor S1 şi S2 .
Dacă se renunţă la ipoteza rotorului ideal componentele
tangenţiale nu sunt repartizate uniform pe suprafeţele S1 şi S2 şi se
poate introduce viteza tangenţiala medie
1
ci ,ϕ =
ρQRi ∫∫ ρRc dQ,
Si
ϕ i = 1,2

care reprezintă viteza tangenţiala repartizată uniform, care are

acelaşi efect cu repartiţia considerată. Cu aceasta se obţine
M H = ρQ (R2 c 2 ,ϕ − R1 c1,ϕ )

Puterea hidraulică a turbopompei este PH = M H ω cu care se obţine

PH = ρQ (u 2 c 2 ,ϕ − u1 c1,ϕ )
Relaţiile de mai sus sunt numite relaţiile lui Euler pentru puterea
şi pentru momentul cuplului unei maşini hidraulice (aici pompă).
OBSERVAȚIE
Se observă că puterea şi momentul cuplului depind numai
de parametrii de la intrarea, respectiv de la ieşirea din
suprafaţa de control. Variaţia parametrilor mişcării, între
intrare şi ieşire influenţează, în cazul fluidului vâscos,
calitatea sch
Pentru fluidul perfect şi rotorul ideal puterea hidraulică este
imbului de energie, adică randamentul maşinii.
PH = ρ g Q H t∞ = ρQ Et∞
în care H t ,∞ este sarcina schimbată între maşină şi fluid, iar Et ,∞
este energia masică schimbată între maşină şi fluid. Cu
aceasta se poate scrie
Et ,∞ = u 2 c2ϕ − u1 c1ϕ , H t ,∞ =
1
g
(
u 2 c2ϕ − u1 c1ϕ )
Renunţarea la cele două ipoteze simplificatoare (fluid
perfect şi rotor ideal) presupune considerarea disipaţiilor
hidraulice şi a influenţei numărului finit de pale rotorice. În
acest caz puterea unei pompe se poate scrie
PH = ρ g Q H/ηh = ρ Q E/ηh,
în care energia masică schimbată E, respectiv sarcina
pompei H sunt
ηh ηh
E=
1+ p
E t ,∞ = (
(1 + p )
) η η 1
u 2 c2ϕ − u1 c1ϕ , H = h H t ,∞ = h
1+ p 1+ p g
(
u 2 c2ϕ − u1 c1ϕ )
în care ηh este randamentul hidraulic al transformării
energiei în rotor, iar p este coeficientul lui Pfleiderer, care
permite caracterizarea influenţei numărului finit al palelor
rotorice la diminuarea energiei specifice (sarcinii pompei)
faţă de cazul unui rotor ideal, cu un număr infinit de pale.
Această diferenţă de energie nu este disipată (nu este luată de la
motorul de antrenare) ci doar nu poate fi schimbată.
Introducere în CFD (soluții numerice și vizualizarea
mișcării)
Ce este CFD?
CFD (computational fluid dynamics) este o unealtă bazată pe calcul
numeric cu ajutorul calculatorului pentru simularea comportării
sistemelor care implică curgerea fluidelor, transfer de căldură și alte
procese fizice conexe. Ea constă în rezolvarea ecuațiilor de mișcare a
fluidelor (într-o formă specială) într-o zonă de interes, cu condiții
specificate la limitele zonei respective.
Istoria CFD?
La început, multe programe au fost scrise fie pentru rezolvarea unor
probleme specifice, fie a unor clase de probleme.
Începând cu mijlocul anilor 1970 s-au dezvoltat solvere CFD cu scop
general.
Progrese recente în puterea de calcul, împreună cu capacitatea de
reprezentare grafică 3D și interactivă au făcut ca modelarea CFD și
analizarea rezultatelor să fie mult mai ușoară și mai ieftină.
În prezent, CFD este o unealtă industrială consacrată, reducând timpul
de proiectare. CFD reprezintă o alternativă mult mai ieftină la testarea
pe prototip.
Noțiunile matematice din CFD
Setul de ecuații care descriu procese de curgere a fluidelor, transfer
de căldură și masă sunt cunoscute ca ecuațiile Navier-Stokes. Aceste
ecuații diferențiale au fost derivate la începutul secolului XIX și nu au o
soluție analitică generală, dar pot fi discretizate și rezolvate numeric.
De cele mai multe ori se completează aceste ecuații cu un model de
aproximare, modelele de turbulență fiind un exemplu particular
important.
Există mai multe metode de rezolvare care se folosesc în codurile
CFD. Cea mai comună, pe care este bazat și ANSYS CFX este
metoda volumelor finite.
În această metodă zona de interes este împărțită în sub-regiuni mici,
numite volume de control. Ecuațiile sunt discretizate și rezolvate
iterativ pentru fiecare volum de control. Ca rezultat se poate obține o
aproximare a valorii fiecărei variabile în fiecare punct a domeniului de
analiză. În acest fel se poate deriva o imagine completă a comportării
curgerii.
Utilitatea CFD

CFD se utilizează de ingineri și cercetători pentru o gamă largă de

fluide. Aplicațiile tipice includ:
- Procese industriale: vase de amestec, reactoare chimice
- Construcții: ventilația din clădiri
- Sănătate și siguranță: investigarea efectelor incendiilor și a fumului
- Industria motoarelor: modelarea combustiei, aerodinamica
automobilelor
- Electronică: transfer de căldură și în jurul plăcilor cu circuite
- Mediu: dispersia poluanților în aer și apă
- Energie: optimizarea proceselor de combustie
- Medicină: curgerea sângelui prin vase și artere
Metodologia CFD

CFD se poate utiliza pentru determinarea performanțelor unei părți

componente în etapa de proiectare, sau poate fi folosit pentru
analizarea problemelor unei părți componente existente care să
conducă la o proiectare îmbunătățită.
De exemplu se poate considera că pierderea de presiune la curgerea
printr-o piesă este prea mare:
 Primul pas este identificarea
zonei de interes:

Apoi se definește geometria zonei de

interes. Dacă geometria există deja în
CAD, poate fi importată direct. Apoi
este creată rețeaua de discretizare
(mesh-ul). După importarea mesh-ului
în pre-procesor se definesc alte
elemente ale simulării inclusiv condițiile
la limite (intrări, ieșiri etc.) și
proprietățile fluidului.
Se rulează apoi solverul curgerii care produce un fișier de rezultate
conținând variația vitezei, a presiunii și orice altă variabilă în domeniul de
interes.
Rezultatele pot fi vizualizate și pot furniza inginerului o imagine asupra
comportării fluidului în domeniul de interes.

Astfel se pot realiza modificări ale proiectului care se pot testa prin
modificarea geometriei din calculul CFD și evidențiindu-se astfel efectul
lor.
Procesul de realizare a unei simulări CFD se împarte în patru
componente:

1. crearea geometriei,
• definirea geometriei, crearea regiunilor de curgere, regiunilor solide
și a suprafețelor de delimitare, stabilirea proprietăților rețelei de
discretizare
2. definirea parametrilor fizici ai modelului,
• se stabilesc proprietățile fluidului și condițiile la limite
secţiune de
ieşire perete

suprafeţe
periodice

perete

suprafeţe secţiune de
periodice ieşire

secţiune de
secţiune de intrare
intrare
3. rezolvarea problemei,
• ecuațiile diferențiale sunt integrate pe toate volumele de control din
zona de interes. Acest lucru este echivalentă cu a aplica una dintre
legile de conservare de baza (de exemplu, a masei sau a momentului)
fiecărui volum de control. Aceste ecuații integrale sunt transformate
într-un sistem de ecuații algebrice generându-se un set de aproximări
pentru termenii din ecuații. Ecuațiile algebrice sunt rezolvate iterativ.
• pentru fiecare iterație o eroare sau reziduu este calculată ca o
măsură a supraevaluării proprietăților de curgere
• prin rezolvare se produce un fișier de rezultate care este apoi trecut
în post-procesor
4. vizualizarea rezultatelor
• post-procesorul este folosit pentru analizare, vizualizare și
prezentarea rezultatelor în mod interactiv

•Distribuţia coeficientul
presiunii
•zonă cu valori reduse ale
coeficientului de presiune

0.9

0.8

0.7

0.6

0.5
PS
Cp [-]
0.4 Shroud
10%
0.3
SS 30%

0.2 50%
70%
0.1 90%
Hub
0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2 1.4 1.6 1.8
l/D2 [-]