Iaşi 1990

Problema Nr.1/1990 (Propusă de şl. N.Cojan, I.P.Iaşi)

Pentru oscilatorul din figură se consideră că AO este ideal, tranzistorul Q are β=∞,
r=∞, Cπ=0, Cμ=0, dioda D este ideală, iar D1 are caracteristica exponentială uzuală.
a) Să se explice funcţionarea circuitului precizîndu-se realizarea condiţiilor de oscilaţie şi
modul de de limitare a amplitudinii de oscilaţie.
b) Să se determine expresia frecvenţei de oscilaţie.
c) Să se determine expresia amplitudinii oscilaţiilor la ieşire.

Soluţie
a)transferul pe buclă conţine un zero şi doi poli. Zeroul este introdus de C1 iar polii de C2 şi
C. Din variaţia fazei cu frecvenţa desenată alaturat, se observă că există o frecvenţă la care
reacţia este pozitivă (notata cu ω osc).
La conectarea surselor de alimentare, curentul prin tranzistorul Q are valoare mare,
tensiunea de cc. din ieşirea AO are valoare maximă, curentul prin D1 are valoare maximă,
atenuarea divizorului rD1, R este minimă şi deci transferul pe buclă are valoare maximă.
Aceasta este necesară pentru amorsarea oscilaţiilor.
Limitarea amplitudinii foloseşte circuitul de axare realizat cu C1 , D, nR şi determină în
baza tranzistorului Q o tensiune negativă de c.c egală (aproximativ) cu valoarea maximă a
tensiunii de semnal din catodul diodei D1.
Observăm că (notând cu Vm amplitudinea maximă a semnalului din catodul diodei D1):

49
↑ Vm →↓ VBQ (tensiunea de cc. din baza lui Q) →↓ IC →↓ VO(tensiunea de cc de la ieşirea
AO) →↓ r D1 →↑ atenuarea divizorului rD1, R →↓ Vm → reacţia este negativă,
determinând controlul aplitudinii de oscialţie.
b) intrerupând bucla de reacţie ca în figura de mai jos, se poate scrie
V2 nR nR R 1
= ⋅β ⋅ ⋅
V1 1 + sCnR nR + rD1 + ( β + 1)R1 1
1444 424444 3 R+ + nR R in Q r + R ⎛⎜ 1 + nR RinQ ⎞⎟
nR sC 1
14442444 3
D1 ⎜ sC ⎟
≈ 14 4 4⎝ 42 1
44443 ⎠
≈nR
R1 ≈R
nR nR sC1R 1
Din ⋅ ⋅ ⋅ =1
1 + sCnR R1 1 + sC1(n + 1)R rD1 + R
Deducem
1 − ω 2C1(n+1)RCRn= ω → ωosc = 1 / R n (n + 1)CC1

rD1

nR n
c) şi cu rD1=VT/ID1 : ⋅ C1R = CRn + (n + 1)C1R
R1 VT
1+
RID1
ID1R 1
= (1)
VT ⎡ ⎛ n + 1 C1 ⎞⎤
⎢(nR / R1) / ⎜ n + C ⎟⎥ − 1
⎣ ⎝ ⎠⎦

Calculăm ID1, notând cu Vm amplifitudinea maximă a tensiunii din catodul lui D1 obţinem:
VBQ= -Vm (tensiunea de c.c in baza lui Q)
ICQ=(E-Vm-VD)/R1 (curentul mediu prin Q)
VO=
nR
(E − Vm − VD ) tensiunea de la c.c din ieşirea AO
R1
⎡ nR ⎤
ID1= ⎢ (E − Vm − VD ) − VD ⎥ / R
⎣ R1 ⎦
⎡n VD n ⎤
rD1= VT / ⎢ (E − VD ) − − ⋅ Vm ⎥
⎣ R1 R R1 ⎦
revenind la (1) deducem

50
 R1
VT
⎛ R1 ⎞ nR
Vm = E − VD ⋅ ⎜1 − ⎟−
⎝ nR ⎠ nR / R1
n +1 C
+ −1
n C1
⎛ r ⎞
Amplitudinea maximă a oscilaţiei la ieşirea AO va fi Vom = ⎜1 + D1 ⎟Vm
⎝ R ⎠

Problema Nr.2/1990 (Propusă de conf.A.Manolescu şi asist. C.Dan, UP Bucureşti)

Schema din figură reprezintă un amplificator diferenţial. Se anexează foia de catalog
a amplificatorului operaţional (AO). Pentru toate tranzistoarele se va cosidera β = ∞,
VBE=0,6V.
a) să se precizeze şi să se justifice poziţia intrărilor AO.
b) să se calculeze valoarea castigului a= vo /(v2 – v1) .
c) să se determine valoarea maximă a rezistenţei R8 în condiţiile în care tensiunea de mod
comun la intrarea amplificatorului diferenţial este în gama ± 5V şi se impune o valoare
maximă a excursiei de tensiune pentru vo.
d) în conditiile de la pct. c, ce valoare maximă poate avea tensiunea Vz a diodei zenner DZ ?

51
Soluţie
a) Amplificarea emitor-colector (conexiune bază comună) nu schimbă faza semnalului.
Pentru ca reacţia să fie negativă, intrările AO se cuplează astfel: + la colectorul luiQ1, - la
Q2. Intrările circuitului amplificator complet sunt - la baza lui Q1 şi + la baza lui Q2 .
b) Din modul de conectare al AO rezultă VR 5 = VR 6 ⇒ IC1 = IC 2 dar
−
v1 − VBE1 V + v1 − VBE1 − VCE 4
IC1 = IR 4 + IR 3 = +
R4 R3
−
v 2 − VBE 2 − v0 V + v 2 − VBE 2 − VCE 4
IC 2 = IR 2 + IR1 = +
R2 R1
egalând şi ţinând cont de R1=R3, R2=R4, şi IC1=IC2 ⇒ VBE1=VBE2=VBE
avem
v1 − VBE V − + v1 − VBE − VCE 4 v 2 − VBE − vo V − + v 2 − VBE − VCE 4
+ = +
R2 R1 R2 R1
v1 v1 v 2 − v0 v 2
⇒ + = + ⇒ v1(R1 + R 2 ) = v 2(R1 + R 2 ) − v0 R1
R 2 R1 R2 R1
v0 R2
a= = 1+ a=11
v 2 − v1 R1
b) Din foaia de catalog a AO avem, pentru o alimentare de ± 15V, o excursie a tensiunii de
ieşire de maximum ± 13V. Tensiunea de intrare de mod diferenţial a circuitului pentru a
obţine tensiunea maximă de ieşire este ( v 2 − v1 ) ≅ 1,2V = 2 v 2 max . Odată cu creşterea
tensiunii de ieşire (vo) curentul prin rezistenţa R2 devine negativ şi parte din ce în ce mai
importantă din curentul de colector al lui Q3 este furnizată de curentul IR2 şi nu de curentul
IC2. Apare astfel pericolul blocării celor două tranzistoare Q1 şi Q2. Curentul prin R2 este
maxim când Vo este maximă şi tensiunea de mod comun este minimă.
In condiţiile date acest curent este
v (VMC min + v 2 max − VBE ) 13 − (− 5 + 0,6 − 0,6)
I R 2 MAX = oMAX = = 362 μA
R2 50
− 5 − 0,6
In aceste condiţii I R 4 IR 4 = = −112 μA
MAX 50
Considerând
Ic1 min = IC 2 min = 10 μA ⇒ I C 3 min ≥ 2IC12 min + IR 2 MAX + I R 4IR 2 MAX
=
= 20 + 112 + 362 = 494 μA ≈ 0,5mA
− V − − VBE 15 − 0,6 14,4 14,4 14,4
dar IC3 = IC 4 = = = ⇒ R 8MAX = = = 28,8KΩ
R8 R8 R8 IC3 min 0,5
d)Limitarea în sus a tensiunii diodei Zener Dz este dată de excursia de mod comun a intrării
AO. Din foaia de catalog avem VICMmax=12V

⇒ [VZ min = VICM MAX

+ R 5 ⋅ IC min = 12 + 1 ⋅ 0,01 = 12,01 ≈ 13V ]

Problema Nr. 3/1990 (Propusă de ş.l. A.Filip – I.P. Timişoara)

Circuitul din figură este un amplificator cu câştigul comandat printr-o tensiune continuă
Uc . Presupunând amplificatorul operaţional ideal se cer:
a) să se explice rolul diodelor D1 , D2 ,
b) variaţia Δ Uc care determină obţinerea la ieşire a unei tensiuni cu amplitudinea constantă
uo = 100mV dacă tensiunea eg se modifică în intervalul 10mV…….100mV.

52
Obs: se va presupune că UD/UT >>1 unde UD este tensiunea pe diodele D1 , D2 considerate
identice; UT=25mV şi că reactanţa condensatoarelor este neglijabilă.

eg
uo

Soluţie
a) Prin R şi rezistenţa diferenţială a diodei D1 se realizează o reacţie paralel- paralel
controlată. Rolul diodei D2 este acela de a asigura o cale de curent continuu pentru
polarizarea diodei D1 şi reacţia negativă în cc, pentru stabilirea tensiunii statice de ieşire.
In regim dinamic dioda D2 nu contează; în regim static ea realizează o compensare
termică.
b) Circuitul echivalent în regim dinamic este

id

eg
u0

rD
Aici uo= − eg
R
Curentul continuu prin diodă
uD/U UT
ID=IO e T iar rezistenţa dinamică a diodei rd ≅
ID
rd1 rd 2
Avand u o1 = − e g1 şi u o2 = − eg2
R R
I D2
e(UD1−UD1 )/U T = 10
' ''
Rezultă = 10 ⇒
I D1
In cc. amplificarea pentru intrarea + este egală cu 2 (AO neinversor iar rD= aceeaşi la diode),
deci Uo=2UC şi UD1=UC.

53
Astfel,
I D2 I I
U 'C − U 'C' = ΔU C = U T ln − U T ln D1 = U T ln D 2 = U T ln 10 = 25 ⋅ 2,3 = 57,5mV
Io Io I D1
Obs. R se putea cere ca necunoscută.

Problema Nr. 4/1990 (Propusă de s.l. M. Mihaiu, U. Craiova)

Pentru circuitul din figură, să se determine expresia tensiunii de iesire vo în funcţie de
v1 , v2 , v3.
Obs: AOT este un amplificator operational transconductanţă pentru care sunt valabile
relaţiile (cu u2 la intrarea neinversoare şi u1 la inversoare):
1 IABC
io= gm(u2-u1) unde gm=
2 VT

Soluţie
Circuitele realizate cu Ao sunt surse de curent comandate în tensiune:
v v
i1 = 1 , i2 = 2
R1 R2
Tensiunile la intrările lui AOT1 şi AOT2 sunt
R5 R6
u id1 = v3 , u id 2 = vo
R3 + R5 R4 + R6
Curenţii de ieşire din cele două AOT1 şi AOT2 sunt
R5 R6
I1 = g m1u id1 = g m1 v3 I1 = g m 2 u id 2 = g m 2 vo
R3 + R5 R4 + R6

54
Transconductanţele celor două AOT sunt:
1 i1 1 v1 1 i 1 v2
g m1 = ⋅ = ⋅ , g m2 = ⋅ 2 = ⋅
2 U T 2 R 1U T 2 UT 2 R 2UT
deci curenţii I1 şi I2 sunt:
1 v1 R5 1 v2 R6
I1 = ⋅ ⋅ v3 , I2 = ⋅ ⋅ vo
2 R 1U T R 3 + R 5 2 R 2UT R 4 + R 6
AO3 (ideal) forţează I1+I2=0 , I1=-I2 ,
1 v1 R5 1 v2 R6
⋅ ⋅ v3 = − ⋅ ⋅ vo
2 R 1U T R 3 + R 5 2 R 2UT R 4 + R 6
R R R + R 6 v1v3
Rezultă vo = − 3 ⋅ 5 ⋅ 4 ⋅
R1 R 6 R 3 + R 5 v 2
vv
Pentru R1=R2 , R3=R4, R5=R6 , se obţine v o = − 1 3
v2
Deci circuitul este un multiplicator-divizor analogic.

Intre 1991-1997 concursul nu s-a organizat

Bucureşti 1998
Problema Nr.1/1998 (Propusă de prof. A. Manolescu, UP Bucureşti)
Pentru sursa de tensiune din figură se consideră

IDSS=6mA, IC2=5mA, IR1=IR2=1mA.

Tranzistoarele Q1, Q2, Q3 au factorul β=100, VA=200 şi VBE=0,6V pentru IC=5mA.
a) Să se determine rezistenţele R1 şi R2 astfel încât Vo=6V pentru Io=10mA. Care este
valoarea rezistenţei R3 ?
b) Să se determine variaţia tensiunii de ieşire ∆vo admiţând că Iomin=7mA şi IoMax=105mA.

55
c) Să se calculeze rezistenţa de ieşire dinamică Ro pentru Io=50mA.

Soluţie
a) Vref=VCE1+VBE2+VBE3+Vo
Io=10mA IR3=IC2-IB3 şi negliând pe IB3 rezultă IR3=IC2=5mA
IC3=Io-IR3=5mA IB3=5/100=0,05mA (neglijarea de mai sus se justifică) VBE3=0,6V .
La IC2=5mA VBE2=0,6V
VCE1=Vref-2VBE-Vo=10-1,2-6=2,8V
IC1=IDSS-IR1=6-1=5mA, VBE1=0,6V
V 0,6 2,8V
R 2 = BE1 = = 0,6kΩ , R 1 + R 2 = = 2,8kΩ ⇒ R 1 = 2,2kΩ
IR2 1mA 1mA
V 0,6V
R 3 = BE3 = = 120Ω
IR3 5mA
⎛ R ⎞
b) Vref = v BE1 ⎜⎜1 + 1 ⎟⎟ + v BE 2 + v BE3 + v o
⎝ R2 ⎠
⎛
⎜ R ⎞⎟
Δv o = −Δv BE3 − Δv BE 2 − Δv BE1 ⎜1 + 1 ⎟
⎜
⎝ R 2 ⎟⎠
I CM
Δv BE = VT ln ,
I Cm
Pentru Q3 :
VBE3M
I C3M = I oMAX −
R3
100
ΔVBE3M ≅ VT ln = 26 ln 20 = 26 ⋅ 3 = 78mV VBE3M=0,6+0,078=0,678V
5
0,678 VBE3m
I C3M = 105 − = 105 − 5,65 = 99,35mA IC3m=Iom −
0,120 R3
5
ΔVBE3m = VT ln = 26 ⋅ 0,92 = 23,8mV VBE3m = 0,6 − 0,0237 = 0,576V
2
I C3m = 7 − 4,8 = 2,2mA
Pentru Q2 :
I C3M
I C 2 M = I B3M + I R 3 M = + I R 3M = 0,99 + 5,65 = 6,64mA
β
I C3m
I C 2 m = I B3 m + I R 3 m = + I R 3m = 0,022 + 4,8 ≅ 4,8mA
β
Pentru Q1 :
6,64
I C1M = I DSS + I B 2 M − I R 2 = 6 − 1 + = 5 + 0,066 = 5,066mA
100
4,8
I C 2 m = I DSS + I B2 m − I R 2 = 5 + = 5,048mA
100
Se observă diferenţa foarte mică între curenţii de colector ai lui Q1.
⎡ I I ⎛ R ⎞ I ⎤ ⎛ 99,35 6,64 5,066 ⎞
Δv o − VT ⎢ln C3M + ln C 2 M + ⎜⎜1 + 1 ⎟⎟ ln C1M ⎥ = −26⎜ ln + ln + 4,67 ln ⎟
⎣ I C3m I C 2 m ⎝ R 2 ⎠ I C1m ⎦ ⎝ 2,2 4,8 5,048 ⎠
= −26(3,81 + 0,32 + 0 ) = −107,38mV

56
 45
c) Δv BE3 = VT ln = 26 ln 9 = 57,12mV VBE3 = 0,6 + 0,057 = 0,657 V
5
0,657
I R3 = = 5,5mA ⇒ I C3 ≅ 50 − 5 = 45mA
0,120
β 100 100
rπ 3 = = = kΩ = 56Ω
g m 40 ⋅ 45 1800
45
I C2 = 5 + = 5,45mA ⇒ I C3 = 50 − 5,45 ≅ 44,5mA
100
β 100
rπ 2 = = = 0,459kΩ
g m 40 ⋅ 5,45
Rezistenţa echivalentă a circuitului compus Q1, R1,R2 se ştie că este
R + R2 2800
R= 1 = = 23,3Ω
1 + g m R 2 1 + 40 ⋅ 5 ⋅ 0,6

R + rπ 2
+ R 3 rπ 3
β2 R3 120
Ro = cu βe = β = 100 = 68,2
βe R 3 + rπ 3 120 + 56
23,3 + 459
+ 38,2
astfel Ro = 100 = 0,63Ω
68,2

Problema Nr.2/1998 (Propusă de prof.A. Manolescu, UP Bucureşti)

Se consideră senzorul termic cu scală Celsius realizat după schema din figură.
Parametrii tranzistoarelor sunt, pentru npn: βN=200 , VAN=100V iar pentru pnp: βP=200 ,
VAP=60V.
a) Să se determine curentul absorbit de circuit de la sursa de alimentare, IS , la temperatura
T=27oC (300K). Se va considera VBE(T =300 K ) = 0,6V
∂v BE ∂Vout
b) Cunoscând că = −2mV / o C să se calculeze
∂T ∂T
c) Să se afle valoarea rezistenţei de ieşire din circuitla 300K.
⎡ ⎤
d) Să se traseze caracteristica vout=f(T) pentru T ∈ ⎢0 o C, 100 o C⎥
⎣ ⎦
Precizare:
toate tranzistoarele au arii de emitor egale cu excepţia tranzistoarelor Q3 şi Q6 , care au arie
de 4 ori mai mare, şi a tranzistorului Q13 , cu arie de 8 ori mai mare.

57
Rezolvare
a) Se presupune IB=0.
V − 2VBE 5 − 1,2 V 0,6
I C1 = S = = 3,8μA I C 2 = BE1 = = 6 μA
R1 1MΩ R2 100kΩ
Avem: IC2= IC3= IC5 , IC7= IC4= IC6= IC8= IC9= IC10= IC11
VBE3 + VBE 6 + VR 3 = VBE 4 + VBE5
I C2 I I I
VT ln + VT ln C6 + VR 3 = VT ln C6 + VT ln C 2
4I S 4I S IS IS
⎛I I 4 ⋅ 4I S2 ⎞
VR 3 = VT ln⎜⎜ C 2 2 C6 ⋅ ⎟ = VT ln(16 ) = 72mV
I I I ⎟
⎝ S C 2 C6 ⎠

VR 3 72mV
I C6 R 3 = VR 3 ⇒ I C6 = = = 10 μA
R3 7,2kΩ
R3
VBE6 + I C6 R 3 = VBE13 + I C13 R 5 ⇒ I C13 = I C6 = 2 ⋅ 10 = 20μA
R5
I C12 = I C13 − I C9 = 20 − 10 = 10μA
I S = I C1 + I C 2 + 4I C6 = 3,8 + 6 + 40 = 49,8 ≅ 50μA
VT ln 16 kT
b) Vout = I C6 R 4 − VBE10 − VBE11 = R 4 − 2VBE cuVT =
R3 q
∂Vout k R 4 ∂V
= ⋅ ln 16 − 2 BE
∂T q R3 ∂T

58
 k 1 kT 1
şi având artificiul: = = VT rezultă
q T q T
∂Vout 1
∂T
∂V
= ⋅ R 4 I C6 − 2 BE =
T ∂T
1
300
( )
180kΩ ⋅ 10 μA − 2 − 2mV / o C = 6 + 4 = 10mV / o C
a) Se foloseşte circuitul

Qe

R4 1/gm11

1 R4
Ro = + cu β e ≅ β10 β12 = 10 4
g me βe
β β10 β12 β β 1 1
g me = e = = 10 12 = β12 g m10 = ⋅ 50 ⋅ 40 ⋅ 10 ⋅ 10 −310mA / V
rπe β 10 2rπ 10 2 2
rπ 10 +
g m10
⎛ 1 180 ⎞ 1000 1,8 ⋅ 10 5
R o = ⎜ + 4 ⎟kΩ = + = 118Ω
⎝ 10 10 ⎠ 10 10 4
d) Se calculează tensiunea de ieşire la câteva temperaturi:
Vout (27o C=300 K ) = 0,180MΩ ⋅ 10 μA − 2 ⋅ 0,6 = 1,8 − 1,2 = 0,6V
∂Vout
Vout (0o C ) = Vout (27o C ) − 27 o C = 0,6 − 0,27 = 0,33V
∂T
∂V
Vout (100o C ) = Vout (0o C ) + 100 o C out = 0,33 + 100 ⋅ 0,01 = 1,33V
∂T
Vout
1,33

0,6

0,33
T(oC)
0 27 100

59
Problema Nr.3/1998 (Propusă de prof. M.Ciugudean, UP Timişoara)
In figură se prezintă un stabilizator de tensiune ajustabilă realizat cu regulatorul
integrat de tensiune fixă 5V, tip 323, având curentul propriu (sau în gol) de 20mA, şi un AO
tip 741. Se cer:
a) Expresia tensiunii de ieşire a stabilizatorului pentru o poziţie oarecare a cursorului
potenţiometrului R2, ştiind că R1= R2 .
b) Valorile concrete ale tensiunii de ieşire când cursorul potenţiometrului este la capătul de
sus, apoi la cel de jos. Se dau : R1= R2 =10kΩ, R3 =1kΩ, R4 =3,2kΩ.
c)Ce valoare absolută minimă (aproximativă) poate avea tensiunea sursei –E ?
d) Care este rolul rezistenţei R5 şi cum se poate calcula valoarea ei ?

R1

Soluţie
a) Se vede uşor că Vo=Vref323+VoA , unde Vref323=5V iar tensiunea VoA este tensiunea de la
ieşirea AO faţă de masă. Notând secţiunea de deasupra cursorului lui R2 cu d R2 rezultă o
schemă ca în figura alăturată, pentru care se poate scrie:

R1
dR2
Vo -
741 VoA
Vo +
(1-d)R2+R3
R4

R1 R4 ⎛ R ⎞ ⎡1 + d R4 1⎤
VoA = − Vo + Vo ⎜⎜1 + 1 ⎟⎟ = Vo ⎢ ⋅ − ⎥
dR 2 (1 − d )R 2 + R 3 + R 4 ⎝ dR 2 ⎠ ⎣ d (1 − d )R 2 + R 3 + R 4 d ⎦
Cu aceasta se obţine

60
 dVref
Vo = Vref + VoA = ..... =
⎡ R4 ⎤
(1 + d ) ⎢1 − ⎥
⎣ (1 − d )R 2 + R 3 + R 4 ⎦
b) Pentru d=0 (cursorul sus): Vomin= 0V
Pentru d=1 (cursorul jos):
Vref 5
Vomax = = ≅ 10,5
⎛ R4 ⎞ ⎛ 3,2 ⎞
2⎜⎜1 − ⎟⎟ 2⎜1 − ⎟
⎝ R 3 + R 4 ⎠ ⎝ 1 + 3, 2 ⎠
b) Valoarea absolută minimă a sursei negative este limitată de semnalul comun minim de la
intrarea AO (care apare pentru Vomin=0V şi este egal cu 0V) sau de tensiunea minimă de
ieşire a AO. Tensiunea de alimentare negativă trebuie să se plaseze cu 2..3V sub
semnalul comun, deci:
-E= -2...-3V
sau, ţinând cont de tensiunea minimă de ieşire a AO:
-E= -5-1= -6V
d) Rezistenţa R5 trebuie să preia curentul propriu maxim al regulatorului 323 (prin pinul
GND) atunci când tensiunea de la ieşirea AO (VoA) devine pozitivăşi ieşirea acestuia nu
mai preia curent. Acest lucru se întâmplă când Vo > Vref , deci:
V − Vref − (− E) E 6
R5 = o = cu I 323o ≅ 20mA R5 = = 0,3kΩ
I 323o I 323o 20

Bucureşti 1999
Problema Nr.1/1999 (Propusă de prof.M.Ciugudean, UP Timişoara)
Circuitul din fig.1, cu tranzistoarele de acelaşi tip, identice, notat cu CCI+ , este un
conveior de curent(de generaţia I), denumit „pozitiv” din cauză că prezintă acelaşi sens al
curentului de ieşire şi de intrare(curenţii intră în conveior). Se cer:
a)Să se completeze circuitul cu trnzistoare identice cu cele existente, astfel încât să se obţină
un conveior de curent „negativ”(CCI- , care să prezinte un curent de ieşire cu sens
schimbat).
b)Să se scrie toate relaţiile posibile între curenţii iy, ix, iz şi apoi între tensiunile vx,vy pentru
conveiorul CCI- (cu justificare).
c)Să se determine condiţiile de oscilaţie şi frecvenţa pentru oscilatorul sinusoidal realizat
conform fig.2 (schema pentru semnal).
d)Este posibilă ajustarea frecvenţei de oscilaţie printr-o singură rezistenţă? Care este
aceasta?
e)Păstrând forma de bloc pentru conveioare, să se deseneze o posibilă schemă completă a
oscilatorului, în care să apară şi circuitul de curent continuu.
Obs. Curenţii de bază şi efectul Early se neglijează.

61
 Fig.1

Fig.2
Soluţie
a)Pentru schimbarea sensului curentului de ieşire se poate completa schema din fig.1 astfel:

b) Noul conveior va avea simbolul şi ecuaţiile:

62
 iz=ix iy=ix vy=vx
datorită simetriei celor două ramuri de la intrări.
(VBE1+VBC1+VBE3=VBE2+VCB4+VBE4).

c) Pe scema oscilatorului se fac notaţii pentru curenţi şi tensiuni ca mai jos. Se utilizează
admitanţe pentru componente (nu e obligatoriu) pentru simplitate.

1
2

Legea I a lui Kirchhoff în nodurile de la ieşirea conveioarelor conduce la:

Iz1 = Iy2+I2 (1) Iz2 = Iy1+I4 (2)
Cu ajutoul relaţiilor:
Iz1 = Ix1 = -Vx1·Y1 Iz2 = Ix2 = -Vx2·Y3
I2 = Vz1·Y2 I4 = Vz2·Y4
Iy1 = Ix1 Iy2 = Ix2
Vx1 = Vy1 = Vz2 Vx2 = Vy2 = Vy1
Înlocuind în ecuaţiile (1) şi (2) se obţine sistemul:
-Vx1·Y1 = -Vx2·Y3+Vx2·Y2 = Vx2(Y2-Y3)
-Vx2·Y3 = -Vx1·Y1+Vx1·Y4 = Vx1(Y4-Y1)
Împărţind ecuaţiile între ele astfel încît tensiunile să se simplifice, rezută ecuaţia
caracteristică:
-Y1/(Y4-Y1) = (Y2-Y3)/(-Y3) sau Y1·Y2+Y3·Y4-Y2·Y4=0 (3)
Pentru schema concretă din fig.2, avînd:
Y1=G1+sC1 Y2=sC2 Y3=G3 Y4=G4
După înlocuirea în ecuaţia (3) şi aranjare rezultă:
s 2 C1C 2 + s(G 1C 2 − C 2 G 4 ) + G 3 G 4 = 0 (4)
Pentru ca circuitul să fie un oscilator sinusoidal în ecuaţia circuitului trebuie ca termenul cu
s să fie nul, şi rezultă condiţia de amplitudine:

63
 G 1C 2 − C 2 G 4 = 0 sau G1 = G 4 sau R1 = R 4 (5)
Din ecuaţia rămasă : s 2 C1C 2 + G 3 G 4 = 0 , punând s=jω rezultă pulsaţia de oscilaţie:
G 3G 4 1
ω o2 = sau frecventa fo = (6)
C1C 2 2π C1C 2 R 3 R 4
c) Este posibilă ajustarea frecvenţei prin R3 care nu intervine în condiţia de amplitudine (5).
d) O posibilă schemă completă a oscilatorului, cu conexiuni în cc. şi alimentări este:

Aici rezistenţele R1 şi R3 trebuie conectate la sursa de alimentare pentru ca tranzistoarele din

prima ramură a conveioarelor să poată conduce un curent continuu, peste care să se
suprapună cel alternativ. Prin urmare, tensiunea de ieşire a oscilatorului trebuie să aibă şi o
componentă continuă (aici s-a folosit sursa V/2). Folosind o a doua sursă de tensiune ,
negativă, se poate realiza o componentă continuă de ieşire apropiată de zero.

Problema Nr.2/1999 (Propusă de prof. A. Manolescu, UP Bucureşti)

Se consideră schema stabilizatorului de tensiune din figură, prevăzut cu limitare de
curent de ieşire „cu întoarcere”.
V+
-
AO Q1
+
Vref Q2
Rcl Io
Vo

R1 R3

Q3

R2 R4

a) Dacă R3+R4=2kΩ şi Vref=1,8V să se calculeze R3 şi R4 astfel încât Vo=10V.

b) Să se determine relaţia între tensiunea de ieşire Voşi curentul de ieşire Io limitat de
circuitul de protecţie.

64
c) Dacă puterea disipată maximă de către Q2 este PDM2=5W şi V+=15V, să se calculeze

valoarea maximă a curentului de ieşire I 'o si I 'o' pentru tensiunea de ieşire

Vo' = 0V si Vo'' = 10V , impunând ca tranzistorul Q2 să disipe puterea maximă pentru

Vo=0V.
d) Stiind că R1+R2=1kΩ să se determine R1, R2 şi Rcl astfel încât să se obţină condiţiile de
limitare de la punctul c.
e) Să se deseneze caracteristica Vo=f(Io) corespunzătoare condiţiior anterioare.

In rezolvarea problemei se admit ipotezele:

- curentul de ieşire al AO este limitat la IOA ,
- curenţii prin divizoarele R1, R2 şi R3,R4 ca şi curentul de emitor al lui Q sunt
neglijabili faţă de curentul prin sarcină.

Soluţie
Vref
Vo = (R 3 + R 4 ) 11R 4 = 1,8(R 3 + R 4 ) R 3 + R 4 = 2 kΩ
R4
a)
1,8 ⋅ 2
R4 = 0,36kΩ R 3 = 2 − 0,36 = 1,64kΩ
10
b) Limitarea curentului de ieşire apare de indată ce VBE2=0,6V. Având Icl ≈ Io :
R2 I cl R cl R 2 R1
(Vo + I cl R cl ) − Vo = 0,6V − Vo = 0,6
R1 + R 2 R1 + R 2 R1 + R 2
R cl R 2 R + R2
Vo = Io − 1 0,6
R1 R1
ceea ce corespunde unei dependenţe liniare a lui Vo de Io , în condiţiile funcţionării
circuitului de protecţie. Deci caracteristica Vo=f(Io) are aspectul:
Vo

Vstab=10V

I'oM I'oM
' Io

c) PD 2 = I o VCE 2
PDM 2 5W 1
La Vo=0 PD2= PDM2 VCE2=V+ I 'oM = +
= = A = 0,33A
V 15V 3

Determinarea pantei caracteristicii Vo=f(Io) pentru Io cuprins între I 'o si I 'o' :

PD 2 PD 2 dVo P2
Io = Vo = V + − = 2
V + − Vo Io dI o Io

65
 dVo P
La Vo=0 PD2= PDM2 I o = I 'oM = 'DM 22
dI o (I oM )
dVo ΔVo PDM 2 Vostab
Dar = deci =
dI o ΔI o (I )
'
oM
2
I 'oM
'
− I 'oM

I 'oM
'
=
(I )'
oM
2

⋅ Vostab + I 'oM =
1 1
⋅ 10 + = 0,55A
PDM 2 9⋅5 3
d) Folosim relaţia (1) :
5 5 R cl R 2 R1
I 'oM
'
= A, Vo = 10V ⇒ ⋅ − 10 = 0,6V
9 9 R1 + R 2 R1 + R 2
1 1 R cl R 2
I 'oM = A, Vo = 0V ⇒ ⋅ = 0,6V
3 3 R1 + R 2
Dar R1+R2=1kΩ şi rezultă sistemul:
5R cl R 2 − 90R 1 = 5,4 ⋅ 1k
R cl R 2 = 1,3 ⋅ 1k
şi de aici: R1=40Ω, R2=960Ω, Rcl=1,8Ω
e)
Vo

Vstab=10V

0,33A 0,55A Io

Problema Nr.3/1999 (Propusă de conf. N.Cojan, UT Iaşi)

Se consideră circuitul din figură cu R2 = R4= 5kΩ, R3 = R5= 10kΩ, R6= 47kΩ.
Toate tranzistoarele pnp respectiv npn sunt considerate identice şi au VBEON=0,6V. Curenţii
de bază sunt neglijaţi.
Blocul TS este un trigger Schmitt cu tensiunile de intrare de prag ViL= -1V şi ViH=1V.
a) Precizaţi caracteristica de transfer a circuitului trigger Schmitt pentru ca schema să
reprezinte un oscilator iar vo2 să aibă amplitudinea vârf-la-vârf maxim posibilă.
b) Să se explice funcţionarea schemei precizându-se rolul elementelor din circuit şi formele
de undă vo1 şi vo2 corelate în timp.
c) Calculaţi frecvenţa de oscilaţie.
d) Sintetizaţi triggerul Schmitt necesar în circuit cu AO ideale şi rezistenţe.

66
 VCC=+15

Q1 Q2 TS
IN OUT
vo1
Q3 vo2
-15V
R1
R6
150kΩ C
10nF R4

R2
Q7 Q8

R3
Q5 Q6 R5
Q4

VEE=-15V

Soluţie
a) şi b) In circuitul dat tranzistoarele Q1, Q2, Q3 formează o oglindă de curent cu tranzistor
tampon având ieşirea în colectorul lui Q2 (curentul ICQ2). Oglinda se consideră fără erori.
In mod similar, Q4, Q5, Q6 formează o oglindă de curent simplă, cu doi curenţi de ieşire în
paralel.Divizorul R2, R3 formează o tensiune de referinţă de -5V pentru polarizarea bazei lui
Q7. Q7 şi Q8 formează un etaj diferenţial comandat cu semnal mare ce reprezintă comutatorul
de curent necesar acestui oscilator.
Se verifică în continuare că cele două niveluri de tensiune din baza lui Q8 sunt
suficiente pentru a dezechilibra total etajul diferenţial Q7-Q8 :
Dacă vo2=+VCC avem
⎛ 1 1 1 ⎞ + VCC VEE
VB8H ⎜⎜ + + ⎟⎟ = − ⇒ VB8H = −3,67 V
⎝ R4 R5 R6 ⎠ R6 R5
Dacă vo2= -VEE avem
⎛ 1 1 1 ⎞ ⎛V V ⎞
VB8L ⎜⎜ + + ⎟⎟ = −⎜ CC + EE ⎟ ⇒ VB8L = −5,66V
⎜ R 5 ⎟⎠
⎝ R4 R5 R6 ⎠ ⎝ R6
Curentul de referinţă comun celor două oglinzi de curent este dat de R1astfel:
VCC + VEE − 2VBEON 15 + 15 − 1,2
I ref = = = 0,188mA
R1 150k
ce se va nota cu I. Astfel, se poate desena o schemă simplificată a circuitului.
Semnalul vo2 , ca semnal de ieşire al unui trigger Schmitt, va fi într-una din stările :
vo2=+VCC sau vo2= -VEE , stări între care comută rapid.
Dacă vo2=+VCC atunci VBQ8= -3,67V iar curentul 2I este preluat în totalitate de Q8 ,
deci ICQ7=0 . Condensatorul se încarcă prin curentul I ce vine de la VCC iar tensiunea vo1 are
I
expresia v o1 = ⋅ t .In momentul în care aceasta atinge pragul superior al triggerului, vo2
C
comută rapid la -VEE trecând în starea : vo2= -VEE=-15V. Aceasta face ca VBQ8= -5,66V,
ICQ7=2I şi ICQ8=0. Curentul de încârcare a condensatorului C devine I - 2I= -I iar tensiunea
I
v o1 = − ⋅ t . Când se atinge tensiunea pragului inferior al triggerului se revine din nou rapid
C
în starea anterioară, fenomenele repetându-se. Formele de undă vor fi:

67
 VCC=+15
I
TS
IN OUT
vo1
C vo2
10nF -15V

R6
R4

-5V Q7 Q8

2I R5
VEE=-15V

vo2
+15V
vo1
+1V
t
-1V
T1 T2
-15V

c) Pentru calculul frecvenţei de oscilaţie se foloseşte graficul de mai sus. Notăm cu

Vps-Vpj=∆Vp=2V
excursia vârf-la-vârf a tensiunii pe condensator şi ţinem cont de simetria de undă :
1 1 1
f = = =
T T1 + T2 2T1
I ΔVp C I 192 ⋅ 10 −6
Având ΔVp = T1 ⇒ T1 = = si f = ≅ 5kHz
C I 2ΔVp C 2 ⋅ 2 ⋅ 10 ⋅ 10 −9
d) Triggerul Schmitt trebuie să fie inversor şi în forma sa elementară este desenat în figura
ce urmează. Se asigură impedanţă mare pe intrarea AO.

+15V
vo
vi - Vs+=+15V
AO vo
+
Vpj+= -1V Vps+=+1V
-15V
vi
R11
R10 Vs- = -15V

Este necesar ca Vs+=+15V , Vs-= -15V , deci dacă AO=ideal, trebuie alimentat cu aceste
tensiuni. Folosind relaţia pentru unul din praguri
68
 R 10 R 10 1
Vps = Vs+ = 1V ⇒ =
R 10 + R 11 R 10 + R 11 15
Se alege valoarea unei rezistenţe, deobicei cea mică dintre ele, R10 =1kΩ , şi rezultă R2=14
kΩ. Cu aceste valori ale rezistenţelor rezultă automat Vpj= -Vps .

Bucureşti 2000
Problema Nr.1 /2000 (Propusă de prof. A. Manolescu, UP Bucureşti)
Figura alăturată reprezintă un stabilizator de tensiune integrat prevazut cu un circuit
de protecţie termică încorporată. Circuitul de protecţie, din interiorul conturului punctat,
sesizează temperatura cipului şi determină anularea curentului prin sarcină de indată ce
această temperatură depaşeste o valoare predeterminată prin proiectare.
Raportul rezistoarelor R5 şi R6 este astfel ales încât la temperatura camerei T5 să fie blocat.
Se cunosc:
. dVz dvBE
= +3mV / °C si = −2,1mV / °C
dT dT
La temperatura de referinţă TR = 25oC, VZ = 6,5V şi T4 lucrează la un curent de colector IC4
= 10mA, având VBE4 = 650 mV iar T5, identic cu T4, este blocat. Curentul de ieşire maxim
din amplificatorul de eroare este IOMax = 50 mA. Se cer:
1. Să se explice funcţionarea protecţiei termice;
2. Să se proiecteze rezistoarele R5 şi R6 astfel încât la T = 175°C, curentul de ieşire din
stabilizator să fie nul;
3. Să se determine temperaturile la care curentul IB1 scade la 50% respective 10% din IOMax
şi să se traseze grafic IB1 = f (T) pentru a aprecia precizia realizată de protecţia termică.

+VCC
Vref
Io + IO IB
T1
–
T4 T2

R5

Rl vO
Vz
R6 T5

Rezolvare
1. R6
v BE5 = (v Z − v BE4 )
R 5 +R 6
T ↑ vZ ↑ | vBE4 ↓ | vZ – vBE4 ↑, vBE5 ↑ Q5 se deschide, preia o parte din curentul
IOM reducând puterea disipată de Q2.
R5 + R6
2. vZ = vBE4 + v BE5
R6

69
 ⎛ R ⎞
vZ = vBE4 + ⎜⎜1 + 5 ⎟⎟ v BE5 (1)
⎝ R6 ⎠
La temperatura T, având T-TR=∆ T :
dv Z
vZ |T = vZ + (T − TR )
dT
dv BE
vBE(T) = vBE + (T − TR )
dT
Relaţia (1) devine
dv Z dv ⎛ dv ⎞⎛ R ⎞
vZ + ΔT = v BE 4 + BE ΔT + ⎜ v BE5 + BE ΔT ⎟⎜⎜1 + 5 ⎟⎟
dT dT ⎝ dT ⎠⎝ R 6 ⎠
dv Z dv R ⎛ dv ⎞
vZ + ΔT = v BE 4 + v BE5 + 2 BE ΔT + 5 ⎜ v BE 5 + BE ΔT ⎟
dT dT R6 ⎝ dT ⎠
Pentru anularea curentului prin sarcină la T = 175°C IC5 = 50 mA
I 'C5
Δv BE5 = VT ln
I C5
ΔvBE5 = 26mV ln 5 = 26 · 1,605 = 41,84 mV
vBE5 = 650 + 41,85 ≅ 690 mV
R5 6,5 + 0.003 ⋅ 150 − 0,65 − 0,69 − 2(− 0,0021 ⋅ 150)
=
R6 0,69 − 0,0021 ⋅ 150

R5 6,24
= = 16,64
R6 0,375
VR5 + R6 = VZ – VBE = 6,5 – 0,65 = 5,85V

5,85V R5 + R6 585
R5 + R6 = = 585Ω 1+
R5
= 17,64 = 17,74 R6 = ≅ 33Ω
10mA R6 R6 17,64

R5 = 585 – 33 = 552Ω

3. ⎛ R ⎞
VBE 4 + VBE5 ⎜⎜1 + 5 ⎟⎟ − Vz
ΔT = ⎝ R6 ⎠
dv z ⎛ R ⎞ dv
− ⎜⎜ 2 + 5 ⎟⎟ BE
dT ⎝ R 6 ⎠ dT
I 0 Max
Pentru I C5 = = 25mA
2
ΔvBE5 = 26 ln 2,5 = 23,8V
VBE5 = 650 + 24 = 674 mV la 250C
ΔT = 1430C → T = 143 + 25 = 1680C
Pentru
9I 0 Max
I C5 = = 45mA
10

70
 ΔvBE5 = 26 ln 4,5 = 39,1 mV
VBE5 = 26 ln 4,5 + 650 = 689,1 mV la 250C
ΔT = 149,50C T = 25 + 149,5 = 174,50C

Problema Nr.2/2000 (Propusă de prof. M. Ciugudean, UP Timişoara)

Cele două blocuri din fig.1 sunt “conveioare de curent” de generaţia I, unul “pozitiv”
(toţi curenţii intră sau toţi curenţii ies), iar altul “negativ” (când curenţii de la intrările x, y
intră, curentul de la ieşirea z iese sau invers).
Componentele de curent continuu (tensiuni faţă de masă şi curenţi) de la intrări şi ieşire sunt
nule. In regim de variaţii conveioarele se caracterizează prin :
- curenţi de intrare (la x şi y) egali şi cu acelaşi sens,
- curent de ieşire (la z) egal în valoare cu cei de intrare (de aici denumirea de
“conveior”) şi cu sensul în funcţie de tipul conveiorului (“pozitiv” sau “negativ”)
impus după adoptarea sensului curenţilor de intrare,
- tensiuni de intrare (la x şi y) identice,
- rezistenţe de intrare foarte mari, identice la x şi y.
Circuitul este un oscilator sinusoidal (dispozitivul de limitare a amplitudinii nu este figurat).
Se cer:
a) Să se stabilească ecuaţia caracteristică a circuitului (ecuaţie ce conţine doar
componentele Z şi R, fără i şi v).
b) Pentru Z1, înlocuit cu R1||C şi Z2 înlocuit cu C (două capacităţi C de aceeaşi valoare) să
se determine valoarea lui R2 ce asigură condiţia de amplitudine, apoi formula frecvenţei
de oscilaţie.
c) Să se determine defazajele dintre tensiunile vi, vo1 şi vo2, dacă rezistenţele R1, R2 ⇒ ∞ .
d) Pentru ce valoare a lui RS1, tensiunile vo1 şi vo2 au aceeaşi amplitudine (în cazul c)?

+V Z2 +V
vi
vo1 y y
z CCI+ CCI- z
x x
-V
-V
R
Rs1 Z1 R (gol)

R2
vo2
Fig.1

Rezolvare
a) Tinând cont de egalităţile curenţilor de la fiecare conveior se introduce câte o singură
necunoscută – curent la fiecare. Tensiunea vi intervine la toate intrările. Se deschide o
buclă la CCI-, de exemplu, la intrarea y a acestuia (fig.2). Se introduc curenţii i2 , şi i1
prin Z2 .

71
 i2 iy2 i2
y iy2 i1 Z2 iy1
2
Intrerupere
iy2 CCI- z vi y iy1
x 3 iy1 CCI+ z vo1
R2 vi x
1
vi vi Rs1
R iy2-i1
R2 Z1
R

-i1
Fig.2
In nodul 2 se scrie suma:
vi
, i1 = i 2 + i y1 + şi cu vi = - iy1Z1 →
R2

Z1 ⎛ Z ⎞
i1 = i 2 + i y1 − i y1 ⇒ i 2 = i1 − i y1 ⎜⎜1 − 1 ⎟⎟ (1)
R2 ⎝ R2 ⎠
Avem însă: vi = -i1R = iy1Z1 → Z1
i1 = iy1
R
Z1 ⎛ Z ⎞ ⎛Z Z ⎞
cu care (1) − i y1 ⎜1 − 1 ⎟ = i y1 ⎜⎜ 1 + 1 − 1⎟⎟
i 2 = i y1 (2)
R ⎝ R⎠ ⎝ R R2 ⎠
Intre nodurile 1 si 2, ambele cu tensiunea vi , se scrie:
- (iy2-i1)R + i1Z2 = 0 → iy2R = i1(R + Z2)
şi cu relaţia lui i1 de mai sus rezultă:

i y 2 R = i y1
Z1
(R + Z 2 ) → i y 2 = i y1 Z12 (R + Z 2 ) (3)
R R
Pentru ca circuitul să oscileze la închiderea buclei → i2 = iy2 deci, din ecuatiile (2) şi (3)
rezultă:
⎛Z Z ⎞ Z
i y1 ⎜⎜ 1 + 1 − 1⎟⎟ = i y1 12 (R + Z 2 )
⎝ R R2 ⎠ R
din care, după simplificare:
Z1 Z1 Z
+ − 1 = 12 (R + Z 2 )
R R2 R
care dă ecuaţia caracteristică:
R2
Z1 Z 2 − Z1 + R 2 = 0 (4)
R2
1 1
b) Inlocuind = Y1 = Y2
Z1 Z2
ecuaţia caracteristică devine
1 1 (5)
Y1Y2 − Y2 + 2 = 0
R2 R
şi se înlocuiesc aici:

72
 1 1 1
Y1 = + jωC = G 1 + jωC , Y2 = jωC, = G2 , =G
R1 R2 R
Rezultă ecuaţia caracteristică în forma:
(jωC)2 + jωC (G1-G2) + G2 = 0 (6)

sau: -ω2C2 + jωC (G1-G2) + G2 = 0 (7)

Condiţia de oscilaţie de amplitudine rezultă din anularea părţii imaginare (membrul stâng
trebuie să fie real):
G1 – G2 = 0 → G1 = G2 → R1 = R2
Din ecuaţia (7) mai rămâne (cu ω → ωo – de oscilaţie):
G 1
-ωo2C2 + G2 = 0 → ω0 = =
C RC
c) In ipotezele R1, R2 ⇒ ∞ schema oscilatorului devine (fig.3, unde s-au folosit deja sumele
de curenţi în noduri):
C iy1+ iy2
iy1 vi iy2
iy1 y y iy2 (gol)
z CCI+ iy2 CCI- z
x vi vi x
iy1 iy1
vo2
vo1
vi
C R
Rs1 R
iy1+ iy2

Fig.3
Se foloseşte o tehnică bazată pe diagrama fazorială, pornind de la tensiunea vi (fig.4).
Deoarece
1 j
v i = −i y1 = i y1 = i y1R ⋅ j
jω 0 C ω0 C
obţinem un curent iy1 defazat în urmă cu 90°C faţă de vi (s-a folosit ωo = 1/RC ).
Deoarece vo1 = -iy1RS1, rezultă că vo1 este în antifază faţă de iy1, deci defazată cu 90°C faţă de
vi. Având apoi relaţia pentru vo2: vo2 = -iy1R + vi (suma a 2 fazori cu amplitudini egale,
conform relaţiei de mai sus vi = iy1R⋅j). Prin urmare vo2 este diagonala unui patrat şi la 45° de
celelalte două tensiuni.
vo1= -iy1Rs1
vo2
-iy1R

-iy1
45o
45o
0 vi
90o

Fig.4
d) Scriind |vo1| = |vo2| rezultă :
i y1R
i y1R S1 = 73 → R S1 = 2R
cos 45
Problema Nr.3/2000 (Propusă de conf. N.Cojan, UT Iaşi) )
In figură se prezintă circuitul unui stabilizator de mică putere cu nod de lucru în
curent, destinat tensiunilor de alimentare mici (VCC).
Pentru simplitate se va considera că toate tranzistoarele au β = 200, tensiunea de deschidere
a unei joncţiuni B-E: VBEon = 0,55, iar tensiunea C-E la saturaţie se va aprecia cu relaţia
UCEsat = (10 mV)·(Icsat / Ibsat)
Tranzistoarele de dimensiuni mai mari sunt realizate prin conectarea în paralel a unui număr
de tranzistoare elementare notate pe figură cu cifre între paranteze. Astfel, tranzistoarele Q7,
Q11, Q17, Q23 sunt realizate din 30, 2, 8 şi respective 8 tranzistoare elementare.

(30) VCC
Q7 Q6 Q5 Q4
Vo

Q2

Q1 Q3
R1
200k

(8)
Q21 Q17
Q8 Q14 Q15 Q16
Q10 Q13
Q18

Q11 Q19
(8)
Q9 Q12
Q22 (2) Q20
Q23 R2 12k

Se cer:
a) Completaţi circuitul cu ceea ce este necesar pentru startare.
b) Calculaţi valoarea tensiunii de ieşire: vo
c) Care este valoarea minimă a sursei de alimentare
d) Calculaţi rezistenţa de ieşire din stabilizator
e) Calculaţi curentul maxim din sarcină.
Se vor folosi aproximaţiile uzuale.
VCC
Rezolvare Ra
D
a) Se foloseşte circuitul simplu din figură
Se precizează condiţia de funcţionare cu
blocarea diodei după pornire. Rb
b) Se demonstrează că Q18, Q19, Q20 sunt saturate
Pentru aceasta se verifică daca Ic < βIb, astfel:
pentru Q18: 8IcQ12 < 200 ICQ12

74
 pentru Q19: 9ICQ12 < 200 ICQ12
pentru Q20: 10 ICQ12 < 200 ICQ12
Se scrie Vo = VEBQ2 + UCEsat1 + UCEsat2 + UCEsat3
Se calculează Vo = 0,55 + (10 mV) 8/1 + (10 mV)9/1 + (10 mV)10/1 = 0,88V
c) Se precizează ca limita inferioară a lui VCC este impusă de Q7
Se calculează VCCmin > Vo + VECQ7min ≅ 0,82 + 0,6 ≅ 1,4V
d) Se calculează pentru referinţa de tensiune pe circuitul din partea de sus a schemei
(considerând că la borna de iesire se aplică o tensiune de test, rezultând un curent de
test şi că rezistenţa R1 este foarte mare):
V ⎛ β ⎞ Vt 2 1
I t = t ⎜1 + 1 ⎟ = R oref ≈ ⋅
r ⎝π2 2 ⎠ It β1 g m 2
unde cu β1 s-a notat factorul de amplificare al curentului pentru Q1.
Se analizează direct sau cu reacţie bucla stabilizatorului şi se deduce pentru reacţie din
nod :
R 2 1 1
R o = ref = ⋅ ⋅
ai β1 g m 2 a i
unde ai este amplificarea cu curent (ai = 30) a oglinzii Q6, Q7 (oglinda cu Q4, Q5 , aflată
şi ea în buclă, are amplificarea 1).
VBEonQ1
Deoarece I CQ 2 = ≅ 3μA
R1
Obs. Aici consider că s-a comis o greşeală prin neglijarea curenţilor de bază ai
tranzistoarelor Q1, Q3 mai ales că puţin mai înainte rezistenţa R1 a fost considerată ca foarte
mare şi curentul prin ea a fost neglijat în raport cu cei doi curenţi de bază.
Cu gm ≅ 0,12 mS → Ro ≅ 5,5 Ω
e) Se analizează bucla stabilizatorului din partea de sus a schemei, unde s-a considerat
că pe borna de iesire iese un curent isarc, iar prin ramurile oglinzii Q1, Q3 curge practic acelaşi
curent, notat aici cu Iref .
Urmărind circuitul se pot scrie relaţiile:
ICQ3 = ICQ1
Iref ≅ ICQ1
Iref = ICQ7 – Isarc = ai (ICQ23 – Iref) – Isarc

Se deduce astfel a i I CQ 23 − I sarc

I ref =
1+ ai
Bucla se blochează când Iref ≤ Irefm = ICQ2
Valoarea maximă a curentului din sarcină IsarcM
se obţine din IsarcM = aiICQ23 – Irefmin (1+ai)
VT
I CQ 23 = 8I CQ 22 = 8 ln 2 ≅ 9,6 μA
R2
IsarM = 30⋅ 9,6 – 3 ⋅ 31 = 197 μA

In anul 2001 concursul nu a avut loc.

Bucureşti 2002

75
Problema Nr.1/2002 (Propusă de prof. M. Ciugudean, UP Timişoara)
Circuitul din figură este o sursă de tensiune de referinţă de tip “band gap”
controlabilă prin rezistoare; tranzistoarele MOS sunt identice, iar raportul ariilor joncţiunilor
emitoare la bipolare este trecut în figură. Amplificatorul este ideal.
Pentru cazul când se elimină din circuit componentele M4, Q3, R4 şi R5, iar VBE se consideră
dependentă liniar de temperatura absolută
VBE = VBG – (VBG – VBEo)T/To
(cu VBG – tensiunea de band gap la siliciu ≅ 1,25 V, iat To este o temperatura de referinţă).
Se cer:
a) expresia tensiunii de ieşire Vref ca funcţie de VBE, VT şi rezistenţe (IPTAT = curent
proporţional cu temperatura absolută , IVBE = curent proporţional cu VBE), cu R1 = R2.
b) Valoarea rezistenţei Ro ce asigură compensarea termică a lui Vref şi valoarea lui Vref la
300K pentru R1 = R2 = 80 kΩ, R3 = 35 kΩ, N = 24.
Pentru cazul schemei complete, considerând dependenţa reală de temperatură a lui VBE , în
care intervine şi un termen neliniar:
VBE = VBG – (VBG – VBEo)T/To – ηVTlnT/To = VBENL
(cu L ⇒ liniar, NL ⇒ neliniar, η = factor egal cu 3 când prin transistor trece curent
proporţional cu temperatura absolută şi egal cu 4 când prin transistor trece un curent
independent de temperatură). Se mai cer:
c) rolul grupului M4, Q3, R4, R5 şi justificarea efectului acestuia, cu VBEL3 = VBEL1 ,
d) expresia tensiunii de ieşire Vref în acest caz,
e) relaţia de dimensionare a rezisţentelor R4, R5 (egale).

I1 I2 I4 M I3 +VDD
-A M1 M2
4
M3
+ R5
CMOS
Vref
(Rs=∞)
R4 R3
VA IPTAT VB IVBE
IVBE
R1 IPTAT R0 R2
R1= R2
Q1 R4= R5
Q2 Q3
1 N 1

Rezolvare
Pe circuitul Q1, Ro, Q2, având VA = VB la intrările amplificatorului se scrie
I PTAT I
I PTAT R o = VBE 1 − VBE 2 = VT ln − VT ln PTAT = VT ln N
I CO 1 I CO 2
VT V
I 1 = I PTAT + I VBE = ln N + BE
R0 R1
⎛V V ⎞ R3 ⎛ R1 ⎞
I 3 = I1 → V ref = R 3 ⎜⎜ T ln N + BE ⎟⎟ = R ⎜⎜ R ln N ⋅ VT + V BE ⎟⎟
⎝Ro R1 ⎠ 1 ⎝ o ⎠
a) Pentru compensare termică (se ştie de la sursele band gap) trebuie ca:
R1 R ln N 80 ln 24
Paranteza din R ln N = 23 deci Ro = 1 = ≅ 11kΩ relaţia lui
o 23 23
Vref reprezintă

76
în acest caz chiar valoarea VBG = 1,25 V şi
R 35
Vref = 3 ⋅ 1,25 = ⋅ 1,25 = 0,547V
R1 80
Este deci vorba de o sursă “sub band gap”.
b) Partea de circuit compusă din M4, Q3, R4 şi R5 poate modifica (prin curentul din R4 şi R5)
curenţii I1, I2 şi deci I3 , în scopul compensării termenului neliniar al acestora. Astfel, se
asigură o compensare mai bună de temperatură a tensiunii Vref.
In cazul când VBENL din expresia lui VBE nu este neglijată, curenţii se scriu:
VBEL1 VBENL1
I1 = I 2 = I 3 = I PTAT + −
R1 R1 (2)
iar în cazul adăugirii curentului din R4 (R5) :
VBEL1 VBENL1 ΔVNL
I1 = I 2 = I 3 = I PTAT + − + (3)
R1 R1 R4
cu ΔVNL = VBE1 – VBE3 = VBEL1 – VBENL1 – (VBEL3 – VBENL3) ≅ VBENL3 – VBENL1 =

= 4VTlnT/To – 3VTlnT/To = VTlnT/To (4)

deoarece prin Q1 este curent PTAT în timp ce prin Q3 curentul este independent de
temperatură (Vref ≠ funcţie de T înseamnă că I3, deci şi I4 ≠ funcţie de T).
Deoarece ΔVNL a rezultat proporţională cu termenul neliniar din VBE, curentul produs de
ΔVNL prin R4 poate compensa curentul neliniar prin R1 din relaţia (3).
b) Cu curentul ΔVNL/R4 adăugat la I1 şi deci la I3 , rezultă faţă de (1) în forma:
R 3 ⎛ R1 R ⎞
Vref =⎜⎜ ln N ⋅ VT + VBE + 1 ΔVNL ⎟⎟
R1 ⎝ R 0 R4 ⎠ (5)
c) Impunând compensarea amintită în (3), pentru termenii neliniari, rezultă:
VBENL1 ΔVNL R 80
= → R4 = 1 = = 26,7kΩ
R1 R4 3 3

Problema Nr.2/2002 (Propusă de prof. A. Manolescu, UP Bucureşti)

Se consideră schema simplificată a unui comparator integrat de tip LM139, din fig.1,
având o rezistenţă Rl conectată între ieşire şi V+. Comparatorul lucrează în buclă deschisă,
deci cu amplificare în tensiune mare; ca urmare, functie de v1, tranzistorul T7 lucrează fie în
saturaţie, fie în blocare, trecând foarte repede prin regiunea activă normală.
a) să se determine valoarea minimă Rlmin pentru care T8 se poate satura, admiţând βnpn =
100, VCEsat ≅ 0V;
b) Dacă Rl ≥ Rlmin, să se determine tensiunea de ieşire maximă, VOH, minimă, VOL, variaţia
ΔvI a tensiunii de intrare necesară comutării ieşirii de la VOL la VOH şi să se traseze
aproximativ caracteristica de transfer vO = f (vI – vIO), unde vIO este tensiunea de intrare
de offset, definită ca fiind tensiunea de intrare necesară pentru a produce o tensiune de
ieşire egală cu (VOH- VOL)/2.
c) Comparatorul este folosit ca în fig.2, unde v¯I este o rampă de tensiune lent crescătoare
în timp între 1,5V şi 2,5V, peste care se suprapune un semnal perturbator (vezi fig.4). Să
se deseneze evoluţia în timp a tensiunii de ieşire vO.
d) Comparatorul este prevăzut cu o reacţie pozitivă, ca în schema din fig.3. Să se traseze
caracteristica de transfer vO = f (v¯I) şi evoluţia în timp a tensiunii de ieşire vO pentru
aceeaşi formă de undă a tensiunii de intrare ca la punctual c. Să se compare şi să se
comenteze rezultatele obţinute la punctele c şi d.

77
 V+=5V
3,5μA 100μA 3,5μA 100μA
T2 T3
Rl

I+ T1 T4
vI
I-
T8
vI+ V0
T7
-
vI T5 T6

Schema simplificată a comparatorului integrat LM139

V+=5V V+=5V

Rlmin Rlmin
– –
v-I v-I
+ vo + vo

Vref=2V
R1 90kΩ
R2 10kΩ

Vref=2V

Fig.2. Schema de la pct.c. Fig.3. Schema de la pct.d.

2,5V

Vref=2V

1,5V
timp

Fig.4. Forma de undă a semnalului v-I

Rezolvare
a) Curentul maxim prin T8 se obţine când T7 este blocat. Dacă în acest caz T8 ajunge în
saturaţie:
V + − VCEsat V +
I CSsat = ≅
Rl Rl
Condiţia de saturare a lui T8 este
V+
β 8 ⋅ 100 μA ≥
Rl
b) Dacă T7 este blocat şi T8 saturat (Rl ≥ Rlmin), atunci VOL = VCEsat ≅ 0V. Dacă T7 este
saturat şi T8 este blocat, atunci VOH = V+ = 5V.
Câştigul în tensiune al comparatorului este în modul:

78
 |av| = gm2β7β8Rl = 2 · 104 · Rl
şi atunci:
VOH − VOL VOH − VOL 5V
Δv I = = =
av g m 2 β 7 β 8 R l 2 ⋅ 10 4 ⋅ R l
Se observă că Δv1 depinde de valoarea rezistenţei de sarcină. Pentru Rl = Rlmin = 0,5 kΩ
rezultă ΔvI = 0,5 mV. Pentru valori mai mari ale lui Rl, ΔvI scade corespunzator.
c)Vezi figurile. -
vI 2,5V
VIH-L=2,3V

Vref=2V

VIL-H=1,8V
1,5V
timp
vo vo
A VoH B
Rl> Rlmin

Rlmin

D C
vI– vIo 0 vIL-H vIH-L vI–
0,5mV
d) Prezenţa reacţiei pozitive prin R1 şi R2 are două efecte:
• Comutarea tensiunii de ieşire între cele două stări se face instantaneu, ceea ce
corespunde unei amplificări infinite (efect trigger).
• Obţinerea unei caracteristici de tip histerezis (vezi figura).
V + − Vref V + R 2 + Vref (R 1 + R l ) 5 ⋅ 10 + 2 ⋅ 90,5
VI (H −L ) = V + − (R 1 + R l ) = = = 2,298V
R1 + R 2 + R l R1 + R 2 + R l 100,5

VOL − Vref 0 − Vref V R 2 ⋅ 90

VI(L − H ) = VOL − R1 = 0 − R 1 = ref 1 = = 1,8V
R1 + R 2 R1 + R 2 R1 + R 2 100
In cazul comparatorului fără reacţie pozitivă (fără histerezis) bascularea are loc la intersecţia
graficului lui vI- cu Vref. La cel cu histerezis are loc o singură basculare, la intersecţia lui vI-
cu VIH-L. Rezultă astfel graficele de mai jos pentru V0.
V0H=5V
Fără histerezis
V0L=0V

V0H=5V

V0L=0V Cu histerezis

Concluzia este că un comparator cu histerezis nu este sensibil la perturbaţii dacă

lăţimea histerezisului este corect aleasă.

79
Problema Nr.3/2002 (Propusă de conf. N. Cojan, UT Iaşi)
In figură este desenat un oscilator LC cu rezistenţă negativă controlat în tensiune.
Toate tranzistoarele din circuit sunt identice; Cπ, Cμ, ro se neglijează, iar câştigul în curent al
tranzistoarelor este foarte mare. Bobina are L = 5 nH, capacitate parazită (în paralel) Cp = 1
pF, iar rezistenţa de pierderi paralel Rp este de 160 Ω.
Se cer:
a) Să se calculeze frecvenţa oscilaţiei dacă Vc = 0,5 V şi I1 = I2 = I = 5 mA.
b) Să se precizeze amplitudinea maximă posibilă a oscilaţiei la bornele bobinei.
c) Să se determine curentul generatoarelor de curent, notate cu I2 pe figură, pentru care
etajul începe să oscileze.

VCC
L
2I

Q10 Q2 Q30 Q4 Q5 Q60

D1 D2
R1=100Ω
Q70 Q8 Q90 Q10

R=200Ω C1 2pF
VC +
-

EB I I I1 I1 I2 I2

Rezolvare
Circuitul este un oscilator cu rezistenţă negativă de tip LC. Rezistenţa negativă este
realizată de etajul Q5, Q6, R1. Etajul cu D1, D2, Q1, Q2, Q3, Q4, Q7, Q8, Q9, Q10, etc. este un
multiplicator. Curentul din ieşirea celulei Gilbert este proporţional cu Ic9 (Ic1) care depinde
de C1. Deci celula simulează în ieşire o capacitate
Oscilatia se intreţine prin compensarea energiei pierdute în Rp de către energia adusă
prin rezistenţa negativă. Tensiunea Vc modifică Ce determinând modificarea frecvenţei de
oscilaţie.Etajul D1, D2, Q7, Q8 compensează caracteristica neliniară a etajului Q1, Q2, Q3, Q4.

L Cp Rp Ce R- (etaj Q5 , Q6)

L reală

a) 1
f osc =
(
2π L C e + C p )
Se va calcula Ce pe circuitul de mai jos, unde Q5 şi Q6 sunt repetoare (deci Vt se regăseşte
între emitoarele lor), Q1 , Q2 , Q3 , Q4 lucrează în conexiune BC (separator de curent) iar Q9
şi Q10 lucrează în conexiune EC (intervine Cπ care este neglijată).
Prin calcul direct pentru etajul Q9, Q10 se obţine (neglijând Cπ):

80
 + -
Vt
It
Q6
Repetor Q5

Q1 Q2 Q3 Q4 Repetor
Va
Ie Ie
Q9 Q10
Vt

C1
I2 I1 I1 I2

Ie sC 1
≅ ≈ sC 1
Vt 2C1 + C π 9
1+ s (1)
g m9
Pentru separatorul de curenţi :
It = Ic1 + Ic3 = a1Ic9 + a2 Ic10 = a1Ie – a2Ie = (a1 – a2)Ie = (a1 + a2 = 1) = (2a1 – 1)Ie = aIe
unde s-a folosit o notaţie „a” reprezentând o constantă funcţie de Va.
It sC1
=a = saC1 (neglijând efectul lui Cπ)
Vt 2C1 + Cπ 9
1+ s
g m9

I C1 I C1 I −I
Ce = aC1 a = 2a 1 − 1 = 2 −1 = 2 − 1 = C1 C 2 =
I C9 I C1 + I C 2 I C1 + I C 2

(din ochiul D1, D2, JBEQ1, JBEQ2)

Vc Vc 1
I+ −I+ f osc =
I − I D2 R R = Vc
= D1 = ⎛V ⎞
I D1 + I D 2 V Vc RI 2π ⎜⎜ c C 1 + C p ⎟⎟ L
I+ c +I−
R R ⎝RI ⎠
b) Voscmax = VBCon ≅ 0,5V cu condiţia ca saturaţia lui Q5(Q6) să se facă înainte de blocarea
lui Q6(Q5) ceea ce cere Vosc max
I 3, 4 >
R1

Vt ⎡ 2 ⎛ C ⎞⎤
c) ≅ −⎢ + R1 ⎜⎜1 + s π 5 ⎟⎟⎥
It + - It ⎣ gm ⎝ g m 5 ⎠⎦
Vt

Q5 ⎛ 2 ⎞
Q6 R − ≅ −⎜⎜ + R 1 ⎟⎟
R1 ⎝ gm ⎠

fără efectul Cπ. Deoarece (

Rp = rs 1 + Q 02 = ) ωL
Q0
(1 + Q ) ≅ 160Ω
2
0

2
din Rp = R− ⇒ + R1 = R p ⇒ I 2 ≅ 1, 6 mA
gm

81