Oscilatoare

1. Figura 1 prezintă schema bloc a unui oscilator cu reacţie. Cu

X ε s-a notat:
Xi = 0 Xε Xo

+
Σ a
Xf +

f
Figura 1
a) semnalul de intrare;
b) semnalul de ieşire;
c) semnalul de eroare;
d) semnalul de reacţie.

2. Figura 1 prezintă schema bloc a unui oscilator cu reacţie. Cu

X f s-a notat:
a) semnalul de intrare;
b) semnalul de ieşire;
c) semnalul de eroare;
d) semnalul de reacţie.

3. Figura 1 prezintă schema bloc a unui oscilator cu reacţie. Cu

X o s-a notat:
a) semnalul de intrare;
b) semnalul de ieşire;
c) semnalul de eroare;
d) semnalul de reacţie.

4. Relaţia lui Barkhausen este:

a) a f = −1 ;
b) a f = 1;
c) a f =0;
d) a f → ∞.
 Xo Xf
unde: a = si f =
Xε Xi

5 Condiţia de amplitudine ce rezultă din relaţia lui Barkhausen

este:
a) a f = −1 ;
b) a f = 0;
c) a f = 1;
d) a f →∞.
unde:
Xo Xf
a= ,f = , a = a exp ( jϕ a ) si f = f exp ( jϕ f )
Xε Xi

6. Condiţia de fazã ce rezultă din relaţia lui Barkhausen este:

a) ϕa + ϕ f =0;
b) ϕ a + ϕ f = kπ k ∈Z ;
c) ϕ a + ϕ f =1;
d) ϕ a + ϕ f = 2kπ k∈Z .
unde:
Xo Xf
a= ,f = , a = a exp ( jϕ a ) si f = f exp ( jϕ f )
Xε Xi

7. În oscilatoarele cu reacţie în cazuri concrete, condiţia de

amplitudine a f = 1 permite:
a) determinarea condiţiei de amorsare a oscilaţiei, adicã
valoarea minimã a amplificãrii amplificatorului de
bazã pentru a exista oscilaţii;
b) calcului frecvenţei de oscilaţie;
c) calculul amplitudinii;
d) calculul nivelului de distorsiuni.
8. În oscilatoarele cu reacţie în cazuri concrete, condiţia de faza
ϕ a + ϕ f = 2kπ k ∈ Z permite:
a) determinarea condiţiei de amorsare a oscilaţiei, adicã
valoarea minimã a amplificãrii amplificatorului de
bazã pentru a exista oscilaţii;
b) calcului frecvenţei de oscilaţie;
c) calculul amplitudinii;
d) calculul nivelului de distorsiuni.

9. Controlul automat al amplificării (în cazul oscilatoarelor cu

reacţie) este una dintre metodele care permite:
a) determinarea condiţiei de amorsare a oscilaţiei, adicã
valoarea minimã a amplificãrii amplificatorului de
bazã pentru a exista oscilaţii;
b) controlul frecvenţei de oscilaţie;
c) stabilizarea frecvenţei de oscilaţie;
d) limitarea amplitudinii la o valoare impusã.

10. Utilizarea unor dispozitive neliniare în reţeaua de reacţie (în

cazul oscilatoarelor cu reacţie) este una dintre metodele care
permite:
a) determinarea condiţiei de amorsare a oscilaţiei, adicã
valoarea minimã a amplificãrii amplificatorului de
bazã pentru a exista oscilaţii;
b) controlul frecvenţei de oscilaţie;
c) stabilizarea frecvenţei de oscilaţie;
d) limitarea amplitudinii la o valoare impusã.

11. Funcţionarea elementelor active din amplificator în regim

neliniar (in cazul oscilatoarelor cu reacţie) este una dintre
metodele care permite:
a) determinarea condiţiei de amorsare a oscilaţiei, adicã
valoarea minimã a amplificãrii amplificatorului de
bazã pentru a exista oscilaţii;
b) controlul frecvenţei de oscilaţie;
c) stabilizarea frecvenţei de oscilaţie;
d) limitarea amplitudinii la o valoare impusã.

12. Figura 2 prezintă schema de principiu a unui oscilator cu reţea

Wien în reţeaua de reacţie pozitivã a unui amplificator de
tensiune iar figura 3 prezintă schema electrică utilizată pentru
calculul funcţiei de transfer a reţelei.
 Reactie
negativã
neselectivã
Amplificator
de bazã
R1 C1
+
uIN auuIN
-
Ut C2 R2 Uo
R1 C1 Retea de
reactie
R2 C2 pozitivã

Figura 2. Figura 3.
În aceste condiţii funcţia de transfer a reţelei Wien este:
Uo 1
a) f u ( jω ) = = ;
Ut R1 C 2  1 
1+ + − j  ωR1C 2 − 
R2 C1  ωR2 C1 
Uo 1
b) f u ( jω ) = = ;
Ut R1 C 2  1 
1− − + j ωR1C 2 − 
R2 C1  ωR2C1 
Uo 1
c) f u ( jω ) = = ;
Ut R1 C 2  1 
1+ + + j  ωR1C 2 − 
R 2 C1  ωR2 C1 
Uo 1
d) f u ( jω ) = = .
Ut R1 C 2  1 
1− − − j ωR1C 2 − 
R2 C1  ωR C
2 1 

13. Figura 3 prezintă o reţea Wien. În situatii reale se respectă

condiţiile R1=R2=R respectiv, C1=C2=C. În aceste condiţii
funcţia de transfer a reţelei Wien este:
Uo 1
a) f u ( jω ) = = ;
Ut  1 
3 − j  ωRC − 
 ωRC 
 Uo 1
b) f u ( jω ) = = ;
Ut  1 
− 1 + j  ωRC − 
 ωRC 
Uo 1
c) f u ( jω ) = = ;
Ut  1 
3 + j ωRC − 
 ωRC 
Uo 1
d) f u ( jω ) = = .
Ut  1 
− 1 − j ωRC − 
 ωRC 

14. Figura 2 prezintă schema de principiu a unui oscilator cu reţea

Wien în reţeaua de reacţie pozitivã a unui amplificator de
tensiune. Ştiind ca funcţia de transfer a reţelei este:
Uo 1
f u ( jω ) = =
Ut R C  1 
1 + 1 + 2 + j ωR1C 2 − 
R2 C1  ωR2 C1 
şi considerând R1=R2=R respectiv, C1=C2=C, frecvenţa de
oscilaţie este dată de:
1
a) ω osc = ;
RC
1
b) ω osc = ;
3RC
1
c) ωosc = ;
6 RC
1
d) ωosc = .
RC

15. Figura 2 prezintă schema de principiu a unui oscilator cu reţea

Wien în reţeaua de reacţie pozitivã a unui amplificator de
tensiune. Ştiind ca funcţia de transfer a reţelei este:
 Uo 1
f u ( jω ) = =
Ut R C  1 
1 + 1 + 2 + j ωR1C 2 − 
R2 C1  ωR2 C1 
şi considerând R1=R2=R respectiv, C1=C2=C, condiţia de
amorsare a oscilaţiilor impune că amplificarea minimă a
amplificatorului să fie:
a) au=1;
b) au=3;
c) au=29;
d) au=31

16. Figura 4 prezintă un oscilator Wien prev ăzut cu un sistem

automat de control al amplificării în vederea limitării
oscilaţiilor. Tranzistorul cu efect de câmp cu joncţiune trebuie
să lucreze:
R5

R4

P1 +

D R1 C1
R7 R3 uO
T R2 C2
C3 R6

Figura 4
a) în regiunea de saturaţie ca generator de curent;
b) în regiunea liniară ca rezistenţă comandată;
c) în comutaţie între regiunea de blocare şi regiunea
liniară;
d) în comutaţie între regiunea de saturaţie şi regiunea
liniară.

17. Figura 5 prezintă schema de principiu a unui oscilator cu reţea

trece sus în reţeaua de reacţie pozitivã a unui amplificator de
tensiune iar figura 6 prezintă schema electrica utilizată pentru
calculul funcţiei de transfer a reţelei.
 Reacţie
negativã
neselectivã
Amplificator
de bazã
+ I1 C I2 C I3 C
uIN auuIN
+ I4 I5
- Ut R R R Uo
-

C C C Reţea de
R R R reactie
pozitivã

Figura 5. Figura 6.
În aceste condiţii funcţia de transfer a reţelei este:
Uo 1
a) fu = = ;
Ut  5   1 6 
1 − 2 2 2  − j  3 3 3 − 
 ω R C   ω R C ωRC 
Uo 1
b) fu = = ;
Ut  5   1 6 
1 + 2 2 2  + j  3 3 3 − 
 ω R C   ω R C ωRC 
Uo 1
c) fu = = ;
Ut  5   1 6 
1 − 2 2 2  + j  3 3 3 − 
 ω R C  ω R C ωRC 
Uo 1
d) fu = = .
Ut  5   1 6 
1 − 2 2 2  + j  3 3 3 + 
 ω R C   ω R C ωRC 

18. Figura 5 prezintă schema de principiu a unui oscilator cu reţea

trece sus în reţeaua de reacţie pozitivã a unui amplificator de
tensiune. Ştiind că funcţia de transfer a reţelei este:
Uo 1
fu = =
Ut  5   1 6 
1 − 2 2 2  + j  3 3 3 − 
 ω R C  ω R C ωRC 
frecvenţa de oscilaţie este dată de:
 1
a) ω osc = ;
RC
1
b) ω osc = ;
3RC
1
c) ωosc = ;
6 RC
1
d) ωosc = .
RC

19. Figura 5 prezintă schema de principiu a unui oscilator cu reţea

trece sus în reţeaua de reacţie pozitivã a unui amplificator de
tensiune. Ştiind că funcţia de transfer a reţelei este:
Uo 1
fu = =
Ut  5   1 6 
1 − 2 2 2  + j  3 3 3 − 
 ω R C  ω R C ωRC 
condiţia de amorsare a oscilaţiilor impune ca amplificarea
minimă a amplificatorului să fie:
a) au=1;
b) au=3;
c) au=29;
d) au=31.

20. Figura 7 prezintă un oscilator cu reţea de defazare trece sus

cu amplificator de tensiune.
+EC

R1 RC
T2
C1 C C C
T1

R2 RE RO R R R
uO

Figura 7
Defazajul semnalului realizat de cele două tranzistoare este:
a) 0 grade;
b) 90 grade;
c) 180 grade;
 d) 360 grade.

21. Figura 8 prezintă schema de principiu a unui oscilator cu

reacţie inductivã (Hartley), iar figura 9 prezintă schema care
permite calculul câştigului pe buclă.
Reactie Reacţie
negativã negativã
neselectivã neselectivã
Amplificator Amplificator
de bazã de bazã
+

Uin a Y Uin Ut a Y Ut
-

L1 Retea de L1 Reţea de
L2 C Rp reactie Uf L2 C Rp reactie
pozitivã pozitivã

Figura 8 Figura 9
Se observ ă că la intrarea amplificatorului se introduce
generatorul de test U t ,iar semnalul de ieşire se culege la
ieşirea reţelei de reacţie şi este reprezentat de tensiunea U f .
Pentru buna funcţionare a oscilatorului este necesar ca între
U t si U f să existe relaţia:

a) U t = −U f ϕU = ϕU
t f
;

b) Ut = U f ϕU = −ϕU
t f
;

c) U t = −U f ϕU = −ϕU
t f
;

d) Ut = U f ϕU = ϕU
t f
.

22. Figura 10 prezintă schema unui oscilator cu reacţie inductivã

(Hartley).
 +EC

RB1 C RL
L1

CE T

L2 RE RB2 CB

Figura 10
Frecvenţa de oscilaţie are expresia:
1
a) ωosc = ;
L1C
1
b) ω osc = ;
L2 C
1
c) ωosc = ;
2π ( L1 + L2 )C
1
d) ω osc = .
( L1 + L2 )C

23. Figura 11 prezintă schema de principiu a unui oscilator cu

reacţie capacitiva (Colpitts), iar figura12 prezintă schema care
permite calculul castigului pe buclă.
Reactie Reactie
negativã negativã
neselectivã neselectivã
Amplificator
de bazã
+

U in a Y Uin Ut a Y Ut
-

C1 Retea de C1
C2 L Rp reactie Uf C2 L Rp
pozitivã

Figura 11 Figura 12
Se observ ă că la intrarea amplificatorului se introduce
 generatorul de test U t , iar semnalul de ieşire se culege la
ieşirea reţelei de reacţie şi este reprezentat de tensiunea U f .
Pentru buna funcţionare a oscilatorului este necesar ca între
U t si U f să existe relaţia:

a) U t = −U f ϕU = ϕU
t f
;

b) Ut = U f ϕU = −ϕU
t f
;

c) U t = −U f ϕU = −ϕU
t f
;

d) Ut = U f ϕU = ϕU
t f
.

24. Figura 12 prezintă schema de principiu a unui oscilator

Colpitts. Frecvenţa de oscilaţie are expresia:
1
a) ω osc = ;
LC1
1
b) ωosc = ;
LC2
1
c) ωosc = ;
C1C2
2π L
C1 + C2
1
d) ω osc =
CC
L 1 2
C1 + C 2

25. Cristalul de cuart este folosit în oscilatoare pentru:

a) îmbunãtãţirea stabilităţii amplitudinii;
b) îmbunãtãţirea stabilităţii frecvenţei;
c) reducerea dispersiei parametrilor electrici ai
elementelor active;
d) reducerea efectelor temperaturii asupra parametrilor
electrici ai elementelor active.
26. Utilizarea cristalului de cuart în calitate de circuit oscilant se
datoreazã efectului piezoelectric care îi este caracteristic. În
fapt acest efect permite transformarea:
a) energiei electrice direct în energie mecanicã şi invers;
b) energiei termice direct în energie mecanicã şi invers;
c) energiei luminii direct în energie mecanicã şi invers;
d) energiei luminii direct în energie electrică şi invers.

27. Figura 13 prezintă schema echivalenta a unui cristal cu cuart,

iar figura 14 prezintă variaţia impedanţei echivalente.
Z ech
Domeniu
inductiv
R

Cp Cs ωs ωp

Domeniu ω
L
capacitiv

Figura 13 Figura 14.

Frecvenţa serie este determinatã de:
1
a) ωs = ;
LC s
1
b) ωs = ;
CsC p
L
Cs + C p
1
c) ωs = ;
L(C s + C p )
1
d) ωs = .
LC p

28. Figura 13 prezintă schema echivalenta a unui cristal cu cuart,

iar figura 14 prezintă variaţia impedanţei echivalente.
Frecvenţa paralel este determinatã de:
1
a) ωp = ;
LC s
 1
b) ωp = ;
Cs C p
L
Cs + C p
1
c) ωp = ;
L(C s + C p )
1
d) ωp = ..
LC p

29. Figura 15 prezintă un oscilator Pierce.

EC

R1 LC CC

R2 C1
RE CE

Figura 15
Cristalul de cuart X şi condensatorul C1 au rolul:
a) stabilizare termicã;
b) decuplare;
c) circuit oscilant;
d) reacţie.

Răspunsuri corecte

1. Răspuns corect c.) 16. Răspuns corect b.)

2. Răspuns corect d.) 17. Răspuns corect c.)
3. Răspuns corect b.) 18. Răspuns corect c.)
4. Răspuns corect b.) 19. Răspuns corect c.)
5. Răspuns corect c.) 20. Răspuns corect c.)
6. Răspuns corect d.) 21. Răspuns corect d.)
7. Răspuns corect a.) 22. Răspuns corect d.)
8. Răspuns corect b.) 23. Răspuns corect d.)
9. Răspuns corect d.) 24. Răspuns corect d.)
10. Răspuns corect d.) 25. Răspuns corect b.)
11. Răspuns corect d.) 26. Răspuns corect a.)
12. Răspuns corect c.) 27. Răspuns corect a.)
13. Răspuns corect c.) 28. Răspuns corect b.)
14. Răspuns corect a.) 29. Răspuns corect d.)
15. Răspuns corect b.)