Curs 1 – Mecanica fluidelor

CAZURI DE INTEGRARE EXACTĂ A ECUAŢIILOR

NAVIER - STOKES

25 Februarie 2016
 Ecuaţiile mişcării laminare în sisteme ce
coordonate curbilinii
Sistemul cilindric de coordonate
z
∂v R ∂v R vϕ ∂v R ∂v R vϕ
2
R
+ vR + + vz − =
∂t ∂R R ∂ϕ ∂z R
1 ∂p  vR 2 ∂vϕ  
= fR − + ν  ∆v R − 2 − 2 

ez

ρ ∂R  R R ∂ϕ  eϕ

∂vϕ ∂vϕ vϕ ∂vϕ ∂vϕ v R vϕ

+ vR + + vz + = z 
∂t ∂R R ∂ϕ ∂z R eR
y
1 1 ∂p  vϕ 2 ∂v  O
= fϕ − + ν ∆vϕ − 2 + 2 R 

ρ R ∂ϕ  R R ∂ϕ  x ϕ
∂v z ∂v z vϕ ∂v z ∂v 1 ∂p
+ vR + + v z z == f z − + ν(∆v z )
∂t ∂R R ∂ϕ ∂z ρ ∂z

1 ∂ ( Rv R ) 1 ∂vϕ ∂v z
+ + =0
R ∂R R ∂ϕ ∂z
 Ecuaţiile mişcării laminare în sisteme ce
coordonate curbilinii
z
Sistemul sferic de coordonate

∂v r ∂v r vθ ∂v r vϕ ∂v r vθ2 + vϕ2 θ ez
+ vr + + − = 
∂t ∂r r ∂θ r sin θ ∂ϕ r eϕ

1 ∂p 

2v r 2 ∂vθ 2vθ ctgθ 2 ∂vϕ  r

= fr − + ν ∆v r − 2 − 2 − − 2 

ρ ∂r  r r ∂θ r 2
r sin θ ∂ϕ 
er y

∂vθ ∂vθ vθ ∂vθ vϕ ∂vθ vr vθ vϕ ctgθ 2 O

+ vr + + − − = ϕ
∂t ∂r r ∂θ r sin θ ∂ϕ r r
1 1 ∂p  2 ∂vr vθ 2 cos θ ∂vϕ  x
= fθ − + ν  ∆vθ − 2 − 2 − 2 
ρ r ∂θ  r ∂θ r sin θ r sin θ ∂ϕ 
∂vϕ ∂vϕ vθ ∂vϕ vϕ ∂vϕ vr vϕ vϕ vθ
+ vr + + + − =
∂t ∂r r ∂θ r sin θ ∂ϕ r r tgθ
1 1 ∂p  vϕ 2 ∂v r 2cos θ ∂vϕ 
= fϕ − + ν ∆vϕ − 2 2 + 2 2 + 2 2 

ρ r sin θ ∂ϕ  r sin θ r sin θ ∂ϕ r sin θ ∂ϕ 
(
∂ρ 1 ∂ ρr 2 v r
+ 2 +
) 1 ∂ (ρvθ sin θ)
+
1 ∂ ρvϕ ( )
=0
∂t r ∂r r sin θ ∂θ r sin θ ∂ϕ
NOŢIUNI GENERALE
Ecuaţia Navier-Stokes permite rezolvarea a trei grupe de
probleme:
a) probleme la care a fost posibilă rezolvarea exactă a
ecuaţiei;
Ex: mişcarea între doi pereţi plani paraleli, mişcarea într-o
conductă eliptică (sau circulară) şi între doi cilindri coaxiali
b) probleme rezolvate după neglijarea unor termeni din
ecuaţia de mişcare, care au un rol secundar în desfăşurarea
fenomenul fizic al mişcării;
Ex: miscarea paralela in jurul sferei, mişcarea între doi
pereţi plani - mișcarea Hele-Shaw
c) probleme la care s-au utilizat metode aproximative de
calcul.
Ex: soluţii numerice, bazate pe utilizarea calculatoarelor
electronice, utilizând metode de calcul cu diferenţe finite
cum ar fi metoda reţelelor, metoda elementului finit etc.
Mişcarea între două plăci plane paralele.


y V0
P2


v ( y) τ
δ
A B
O P1

z x
Ecuaţiile mişcării laminare Navier şi Stokes a lichidului între
două plăci, respectiv ecuaţia continuităţii sunt
∂v x ∂v x ∂v x ∂v x 1 ∂p  ∂ 2v x ∂ 2v x ∂ 2v x 
+ vx + vy + vz = fx − + ν 2 + + 2 
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂x  ∂x ∂ 2
∂ 
 y z 
∂v y ∂v y ∂v y ∂v y 1 ∂p  ∂ 2v y ∂ 2v y ∂ 2v y 
+ vx + vy + vz = fy − + ν 2 + + 
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂y  ∂x ∂ y 2
∂z 2 
 
∂v z ∂v z ∂v z ∂v z 1 ∂p  ∂ 2v z ∂ 2v z ∂ 2v z 
+ vx + vy + vz = fz − + ν 2 + 2 + 2 
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂z  ∂x ∂y ∂z 
 
∂v x ∂v y ∂v z
+ + =0
∂x ∂y ∂z
Se urmăreşte integrarea sistemului în următoarele ipoteze:
A. mişcarea este permanentă ( ∂ / ∂t = 0 );
B. mişcarea este plană ( v z = 0, ∂ / ∂ z = 0 );
C. mişcarea se desfăşoară în lungul axei Ox
( v x = v x ( x, y ), v y = 0 ).
(D) A patra ipoteză se va individualiza la fiecare caz în
parte.
 

A. ∂ / ∂t = 0 y V0
P2

B. v z = 0, ∂ / ∂ z = 0 
v ( y) τ
C. v x = v x ( x, y ), v y = 0 δ
A B
O P1

z x

∂v x ∂v x ∂v x ∂v x 1 ∂p  ∂ 2v x ∂ 2v x ∂ 2v x 
+ vx + vy + vz = fx − + ν 2 + + 2 
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂x  ∂x ∂ 2
∂ 
 y z 
∂v y ∂v y ∂v y ∂v y
1 ∂p  ∂ 2v y ∂ 2v y ∂ 2v y 
+ vx + vy + vz = fy − + ν 2 + + 
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂y  ∂x ∂ y 2
∂z 2 
 
∂v z ∂v z ∂v z ∂v z 1 ∂p  ∂ 2v z ∂ 2v z ∂ 2v z 
+ vx + vy + vz = fz − + ν 2 + 2 + 2 
∂t ∂x ∂y ∂z ρ ∂z  ∂x ∂y ∂z 
 
∂v x ∂v y ∂v z ∂v x
+ + =0 =0
∂x ∂y ∂z ∂x
 ∂ 2 vx 1 ∂p
= ;
∂y 2
η ∂x
∂p
+ ρ g = 0;
∂y

Din cea de-a doua ecuaţie rezultă că presiunea variază

hidrostatic de-a lungul axei Oy şi integrând prima ecuaţie în
ipoteza
∂p / ∂x = const.
rezultă
1 ∂p 2
vx = y + C1 y + C2
2η ∂x
Pentru determinarea constantelor de integrare şi se utilizează
condiţii la limită. Acestea sunt precizate în funcţie de tipul de
problemă, care determină cea de a patra ipoteză.
a. Problema Couette - mişcarea fluidului se datoreşte în
exclusivitate mişcării plăcilor, presiunea fiind constantă în
lungul axei Ox. Deci cea de-a patra ipoteză devine
D. presiunea este constantă de-a lungul axei Ox ( ∂p / ∂x = 0 ).
Pentru simplificare se va considera că placa inferioară este
fixă, iar placa superioară se deplasează în propriul plan cu
viteza constantă  
 V0 = V0 i
y V0
P2


v ( y) τ
δ
A B
O P1

z x
 
y V0
P2


v ( y) τ
δ
A B
Cu aceasta expresia vitezei O P1

z x

1 ∂p 2
vx = y + C1 y + C2
2η ∂x

devine
v x = C1 y + C2

iar condiţiile la limită sunt

a. pentru y = 0, viteza este nulă, v x = 0 ,
b. pentru y = d, viteza este viteza plăcii, v x = V0 .
de unde rezultă
V0
0 = C2 ; V0 = C1δ, sau C1 =
δ
Expresia vitezei devine
V0
vx = y
δ
viteza având o variaţie liniară între plăci

y V0
P2


v ( y) τ
δ
A B
O P1

z x

Tensiunea tangenţială este

∂v x V0
τ yx =η = = const.
∂y δ
b. Problema Poiseuille pentru mişcarea între plăci -
mişcarea fluidului se datorează unei scăderi uniforme a
presiunii în lungul axei Ox, ambele plăci fiind fixe. Cu aceasta
cea de-a patra ipoteză devine.
D. presiunea scade uniform în lungul axei Ox, astfel încât
∂p / ∂x = −k
1 ∂p 2
Expresia vitezei vx = y + C1 y + C2
2η ∂x

V
se scrie y P2

k 
v x = − y 2 + C1 y + C2 v ( y)
2η δ τ

O P1

z x
 y P2


v (y)
δ τ

O P1

z x

Condiţiile la limită sunt

a. pentru y = 0, viteza este nulă, vx = 0;
b. pentru y = d, viteza este nulă, vx = 0.
de unde rezultă
k 2 k
0 = C2 ; 0 = − δ + C1δ, sau C1 = δ,
2η 2η
iar expresia vitezei este
vx =
k
2η
(
δy − y2 )
Deci mişcarea este frânată de pereţi, viteza având o repartiţie
parabolică cu maximul
kδ2
v x, max =
8η
situat la jumătatea distanţei dintre cele două plăci (y = d / 2).
Debitul transportat pe o lungime transversală l a celor două
plăci se scrie
δ
k  δ3 δ3  k 3
0
∫
Q = v x l dy =

2η  2
−

l=
3  2η
δl

Q k 2 2
ceea ce corespunde unei viteze medii V= = δ = v x, max
A 12η 3

Tensiunea tangenţială în spaţiul dintre plăci este


y V P2
∂v x k
τ yx = η = (δ − 2 y )
∂y 2 
v ( y)
δ τ

O P1

z x
c. Problema mixtă Couette-Poiseuille - mişcarea fluidului
se datorează atât deplasării plăcilor, cât şi scăderii presiunii
în lungul axei Ox. În acest caz cea de-a patra ipoteză
devine
D. presiunea scade uniform în lungul axei Ox, astfel încât
∂p / ∂x = −k
Se va presupune şi în continuare că placa inferioară este
fixă, iar placa superioară

se deplasează în propriul plan

cu viteza constantă V0 = V0 i . y V

P2 0


v ( y)
δ

O P1

z x
Constantele de integrare din expresia vitezei
k 2
v x = − y + C1 y + C2
2η
se determină din condiţiile la limite
a. pentru y = 0, viteza este nulă v x = 0 ;
b. pentru y = d, viteza este viteza plăcii, v x = V0 .
de unde rezultă
k 2 k V
C2 = 0; V0 = − δ + C1δ, sau C1 = δ+ 0
2η 2η δ

iar expresia vitezei este

k 2  k V0 
vx = − y +  δ +  y

2η  2η δ 
Repartiţia vitezei în această mişcare este diferita in functie
de sensul vitezei plăcii superioare.
Se observă că în acest caz fluidul poate curge în ambele
sensuri în spaţiul dintre plăci. Ordonata y0 a punctului de
stagnare este funcţie de mărimea vitezei şi a gradientului
presiunii.
y0 = δ − 2ηV0 / kδ
 
y V0 P2 y V0 P2


v ( y) y0
δ
δ 
P1 v ( y)
O P1

z x z O x