CUPRINS

CAP. 8. Mișcarea cu suprafață liberă a lichidelor

8.1 Clasificarea mişcărilor cu suprafaţă liberă
8.2. Mişcarea permanentă în canale
8.3. Mişcarea permanentă gradual variată
8.4. Mişcarea permanentă rapid variată. Saltul hidraulic
MISCAREA CU SUPRAFATA LIBERA A
LICHIDELOR
8.1. Clasificarea mişcărilor cu suprafaţă liberă
Mişcarea lichidelor cu suprafaţă liberă este produsă
de către forţele de greutate. Debitul unui canal cu suprafaţă
liberă este rezultatul egalităţii forţelor de greutate şi a celor
cu caracter disipativ, forţele de vâscozitate. Forţele de
inerţie au un rol important în desfăşurarea mişcărilor
tranzitorii.
O clasificare a mişcărilor cu suprafaţă liberă se face
conform criteriului variabilităţii în spaţiu a mişcării, respectiv
conform criteriului variabilităţii în timp a mişcării.
Din punctul de vedere al variabilităţii parametrilor
mişcării în spaţiu acestea pot fi mişcări uniforme şi mişcări
neuniforme (variate).
Din punctul de vedere al variabilităţii parametrilor mişcării în
timp acestea pot fi mişcări permanente şi mişcări tranzitorii.
y h y h
h
s

O’ O’
h0
s s

O
θ θ
x O x
a b

Tipuri de mişcări:
a. mişcarea uniformă,
b. mişcarea neuniformă gradual variabilă
O mişcare cu suprafaţă liberă poate fi o mişcare laminară, o
mişcare în zona de tranziţie sau o mişcare turbulentă.
Caracterul mişcării este definit de numărul Reynolds al
mişcării
V Dh 4V Rh
R= =
ν ν

în care V este viteza medie în secţiune, iar Rh este

dimensiunea caracteristică a secţiunii, raza hidraulică,
respectiv respectiv Dh = 4 Rh este diametrul hidraulic al
secţiuni
Mişcarea este laminară dacă numărul Reynolds are valori
mici, R < 500 şi este turbulentă pentru valori ale numărului
Reynolds mari R > 12500, între aceste valori fiind zona de
tranziţie.
Criteriul Reynolds poate fi util în cazurile în care prin canal
curg mai multe fluide nemiscibile stratificate (de exemplu
apă şi ţiţei). În continuare se va considera că în canale
curge un fluid omogen, apa.
Un alt criteriu de clasificare a mişcărilor cu suprafaţă
liberă îl constitue numărul Froude al mişcării F
V2
F=
gh

în care V este viteza medie a apei în secţiune, iar h este

adâncimea apei. Din acest punct de vedere există trei
regimuri de mişcare: a) regimul lent (fluvial) pentru F < 1;
b) regimul rapid (torenţial) pentru F > 1 şi regimul critic
pentru F = 1.
8.2. Mişcarea permanentă în canale
Relaţia lui Chézy.
θ 1’ nivel energetic
α1V12
2’ hr,1-2
2g A linie energetică
J α 2V22
θ
p1 h0 D 2g
p1′ Fgsin θ JS
ρg
p2
τ0 p 2′
θ ρg
B
i
z1 Fg
1 z2
O l C θ O’
nivel de referinţă 2

V = C RJ .
Relaţia lui Chézy şi este similară relaţiei lui Darcy, iar
coeficientul C se numeşte coeficientul lui Chézy; C2 = 8g/λ.
Spre deosebire de coeficientul lui Darcy, coeficientul C este
dimensional . Pentru determinarea coeficientului lui Chézy,
C, se pot utiliza relaţiile
1 16
- relaţia lui Manning: C=
n
Rh

- relaţia lui Pavlovski:

C=
1 y
R , cu
n h
y = 2,5 n − 0,13 − 0,75 Rh ( n − 0,1 )
8.3. Mişcarea permanentă gradual variată

Pentru obţinerea ecuaţiei mişcării gradual variate se

derivează expresia sarcinii lichidului în secţiune în raport cu
abscisa s şi rezultă

dH d  αV 2  d h d z d  αV 2  d h d h dz
= + cos θ + = + cos θ + .
d s ds  2 g  d s ds d h  2 g  d s d s ds

Deoarece dH/ds = – J, iar dz/ds = – i relaţia se mai poate

scrie
dh i−J
=
ds 1 d (αV 2 )
cos θ +
2g dh
8.4. Mişcarea permanentă rapid variată. Saltul hidraulic

Mişcarea rapid variată se caracterizează printr-o curbură

foarte pronunţată a liniilor de curent. Schimbarea curburii
poate deveni foarte bruscă încât profilul curgerii este
discontinuu, rezultând o zonă cu turbulenţă foarte
pronunţată.

Saltul hidraulic este fenomenul care apare la trecerea de la

regimul de curgere rapid la regimul lent.

a
y2> hcr
y1< hcr