Mecanica Cap 4&5

¼
4. MIŞCAREA RELATIVA
4.1 Mişcarea relativ¼

a faţ¼
a de sisteme de referinţ¼
a
inerţiale
4.1.1 Transform¼
arile Galilei
Atunci când o barc¼ a se deplaseaz¼a pe un râu, mişcarea sa poate … studiat¼ a

atât faţ¼a de mal, dar şi faţ¼
a de apa râului. Pentru simplitate, vom presupune
c¼
a SR legat de mal este un SRI, dar şi c¼ a apa râului curge cu vitez¼
a constant¼a
faţ¼
a de mal, astfel încât un SR legat de apa râului s¼ a poat¼
a … considerat tot
un SRI. În acest caz, se pot utiliza principiile Mecanicii newtoniene în studiul
mişc¼arii b¼arcii faţ¼
a de oricare din cele dou¼a SRI. Pentru a preciza ideile, vor
… utilizate denumirile consacrate pentru cele trei tipuri distincte de mişc¼ ari:
mişcarea b¼ arcii faţ¼a de mal poart¼ 1
a numele de mişcare absolut¼a , mişcarea
b¼arcii faţ¼
a de apa râului - mişcare relativ¼a, iar mişcarea apei râului faţ¼
a de
mal - mişcare de transport sau de antrenare. În general, aceste trei tipuri de
mişc¼ari se pot de…ni astfel:
De…niţie: Mişcarea absolut¼a este mişcarea unui corp faţ¼a de un SR consi-

derat în repaus.
De…niţie: Mişcarea relativ¼a este mişcarea unui corp faţ¼a de un SR considerat

mobil faţ¼a de primul.
De…niţie: Mişcarea de transport este mişcarea SR mobil faţ¼a de SR a‡at în

repaus.
În Fig. 4.1 sunt …gurate dou¼ a SRI R şi R’, care la momentul iniţial
0
t = t = 0 aveau aceeaşi origine, iar ceasornicele lor sunt sincronizate. R este
considerat în repaus, iar R’în mişcare rectilinie uniform¼a faţ¼
a de R cu viteza
!u.
1
Mişcare absolut¼
a nu exist¼
a deoarece nu se poate pune în evdenţ¼
a, prin niciun experi-
ment, un SRI absolut, adic¼ a în repaus absolut. Considerând îns¼
a malul râului ca …ind în
repaus, s-a ajuns la denumirea de „mişcare absolut¼
a”.
¼
MIŞCAREA RELATIVA 99
S-a v¼
azut deja c¼a, în concepţia newtonian¼a, timpul este absolut şi uni-
versal, adic¼
a timpul nu are leg¼atur¼
a cu nimic exterior sau interior sistemului
studiat, nu depinde de desf¼aşurarea vreunui proces şi curge identic în întreg
universul.
Concluzie: În Mecanica newtonian¼a, durata unui proces este independent¼a

de SRI. |
Aceast¼
a concluzie conduce la a…rmaţia conform c¼ areia ceasornicele din
ambele SRI vor indica acelaşi lucru la orice moment, dat …ind c¼a ele au fost
sincronizate la momentul iniţial
t0 = t:
Fig. 4.1
Dup¼ a cum se poate vedea din …gur¼ a, la un moment de timp oarecare, vectorul
de poziţie ai unui punct material M faţ¼ a de R este ! a de R’ este !
r , faţ¼ r 0,
iar vectorul de poziţie al originii lui R’ faţ¼ !
a de R este r 0 . Mai mult, din
triunghiul vectorilor de poziţie, în raport cu R’, se poate scrie
!
r0=!
r !
r 0;
aşa încât relaţiile de transfomare a coordonatelor la trecerea de la R la R’

sunt
8 !0 ! !
< r = r r0
: (4.1)
: 0
t = t
100 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
Aceste relaţii poart¼
a numele de transform¼arile Galilei. Ele pot … scrise şi pe
componente - una paralel¼ a cu direcţia de deplasare a lui R’ faţ¼
a de R şi una
pe direcţie perpendicular¼
a pe prima:
8 0
> r = rk r0
> k
>
>
<
r?0 = r? ; (4.2)
>
>
>
>
: 0
t = t
a!
sau, dac¼ u k Ox, ceea ce nu restrânge deloc generalitatea,
8 0
>
> x = x x0
>
>
>
>
>
>
< y0 = y
: (4.3)
>
> 0 = z
>
> z
>
>
>
>
: 0
t = t
Evident, se pot scrie şi relaţiile inverse, de trecere de la R’ la R, sub toate

formele de mai sus, de ex.
8 ! ! !
< r = r0+ r0
: (4.4)
: 0
t = t
Utilizând transform¼ arile Galilei, prin diferenţiere, se pot deduce simplu

relaţiile dintre vitezele punctului material faţ¼a de cele dou¼a SRI
8 !0 ! d!
< dr = dr r0
;
: 0
dt = dt
adic¼
a
! d!r0 d!r d!
r0 ! !
v0 0
= = v u: (4.5)
dt dt dt
!
Cum ! u = const:, dac¼ a punctul material se mişc¼ a rectiliu uniform faţ¼a de
R, atunci el se va mişca rectiliu uniform şi faţ¼
a de R’, oricare ar … aceste
a SRI. În ec. (4.5), !
dou¼ v0 ! a, !
v rel este viteza relativ¼ v !v abs este viteza
absolut¼ !
a, iar u !v tr - viteza de transport (sau de antrenare).
Mai mult, dac¼a punctul material se mişc¼ a accelerat faţ¼
a de R, atunci
! d!v0 d!v d!u

a0 = =!
a; (4.6)
dt0 dt dt
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
FAŢA DE SISTEME DE ¼
REFERINŢA
INERŢIALE 101
ceea ce înseamn¼ a nu doar c¼ a punctul material se mişc¼ a accelerat faţ¼
a de R’,
ci c¼
a el va avea aceeaşi acceleraţie faţ¼
a de orice SRI!
Exemplul 4.1: S¼
a se demonstreze c¼
a lungimea este un invariant faţ¼
a de transfor-
m¼
arile Galilei, adic¼
a lungimea nu depinde de SRI.
Soluţie: Pentru a …xa ideile, vom considera o rigl¼

a, aşezat¼
a de-a lungul axei Ox în
R, ax¼a de-a lungul c¼ a R’ cu viteza !
areia se mişc¼ u = ub x. Axele celor dou¼a
SRI sunt paralele, originele lor coincideau la momentul iniţial, iar ceasornicele
lor sunt sincronizate. Dup¼ a m¼asurarea lungimii riglei în R s¼
a presupunem c¼ a
s-a obţinut rezultatul
l = x2 x1 :
A m¼ asura lungimea riglei înseamn¼

a a „citi” coordonatele capetelor sale la
acelaşi moment de timp t2 = t1 = t. În R’, rezultatul m¼
asur¼
atorii simultane,
0
a la t = t, este
adic¼
l0 = x02 x01 = (x2 ut) (x1 ut) = x2 x1 :
Aşadar
l0 = l:
Concluzie: La trecerea de la un SRI la altul, timpul, dimensiunile unui obiect

şi acceleraţia unui corp sunt invariante. |
4.1.2 Principiul relativit¼

aţii galileiene
Întrucât masa punctului material este independent¼

a se SRI, adic¼
a
m0 = m; (4.7)
atunci relaţia de transformare a forţei rezultante care acţioneaz¼

a asupra punc-
tului material se scrie
!0 !
F m0 !
a 0 = m!
a F; (4.8)
ceea ce înseamn¼ a c¼a forţa rezultant¼

a care acţioneaz¼
a asupra punctului mate-
rial este aceeaşi în orice SRI.
102 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
Rezultatul foarte important obţinut mai sus şi redat de ec. (4.8) se poate
traduce în cuvinte astfel: ecuaţia principiului fundamental al dinamicii new-
toniene îşi p¼
astreaz¼
a forma în orice SRI, adic¼ a este invariant¼a la transfor-
m¼ aţii galileiene2 :
arile Galilei. Aceasta este esenţa principiului relativit¼
Enunţ: Legile mecanicii newtoniene au aceeaşi form¼a faţ¼a de orice SRI.
4.1.3 Principiile relativit¼

aţii enisteiniene
Pentru a formula un cadru teoretic care s¼ a descrie uni…cat fenomenele mecanice

şi electromagnetice, în 1905, …zicianul german Albert Einstein (1879 - 1955) a
formulat dou¼ a principii (postulate), pe baza c¼ arora a dezvoltat ceea ce poart¼ a
numele de Teoria relativit¼aţii speciale sau restrânse (TRR)3 . Primul dintre
principii generalizeaz¼a principiul relativit¼
aţii galileiene la toate legile Fizicii:
aţii einsteiniene: Legile Fizicii au aceeaşi form¼a faţ¼a

Principiul relativit¼
de orice SRI.
Al doilea principiu este nou şi în contradicţie cu Mecanica newtonian¼

a:
Principiul invarianţei vitezei luminii: Viteza luminii în spaţiul liber (în

vid) este aceeaşi pentru toţi observatorii din orice SRI.
În acord cu acest al doilea principiu, viteza luminii în vid nu mai este o

m¼arime relativ¼
a, ci una absolut¼a. Acest argument îi confer¼ a vitezei luminii
în vid un statut de constant¼a universal¼
a, statut pe care l-a şi primit în 1975,
valoarea ei exact¼
a …ind
c = 299 792 458 m/s:
De cele mai multe ori, în calcule, se utilizeaz¼a valoarea aproximativ¼a a vitezei
a cu 3 cifre semni…cative, c = 3; 00 108 m/s, eroarea
luminii în vid, scris¼
relativ¼
a comis¼
a la aceast¼a aproximare …ind de 7 10 2 %.
Toate experimentele efectuate pân¼ a acum arat¼ a c¼
a c nu reprezint¼a doar
viteza luminii în vid, ci şi limita maxim¼ a a vitezei cu care se pot mişca cor-
purile sau cu care se pot transmite semnalele.
2
Galileo Galilei a descris primul acest principiu în cartea sa Dialog despre cele dou¼a
sisteme principale ale lumii, ptolemeic şi copernician, Florenţa, 1632 (tradus¼a şi publicat¼
a
în limba român¼ a la Ed. Ştiinţi…c¼
a, Bucureşti, 1962).
3
Termenul restrâns¼a sau special¼a se refer¼ a la faptul c¼
a aceast¼
a teorie este elaborat¼ a
pentru descrierea fenomenelor care au loc doar în SRI.
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
INERŢIALE 103
Deoarece TRR generalizeaz¼ a Mecanica newtonian¼ a şi îi extinde valabili-
tatea la viteze mari, apropiate de viteza luminii în vid, legile TRR trebuie s¼ a
se reduc¼a, în aproximaţia vitezelor mici (mult mai mici decât viteza luminii
în vid) la cele obţinute în cadrul Mecanicii newtoniene. Aceast¼ a a…rmaţie
este esenţa unui principiu de metod¼ a, care poart¼
a numele de
Principiul de corespondenţ¼ a: Legile Mecanicii newtoniene se obţin din

cele relativiste, în limita vitezelor mult inferioare vitezei luminii în vid.
4.1.4 Dilatarea duratelor
Pentru a vedea cum se transform¼ a durata unui proces la trecerea de la un

SRI la altul, vom considera dou¼ a SRI R şi R’, care, pentru …xarea ideilor,
au o mişcare relativ¼ a paralel¼ a cu axa Ox. Mai exact R’ se mişc¼ a cu viteza u
faţ¼
a de R, în sensul ei pozitiv. La momentul iniţial, originile celor dou¼ a SRI
coincideau. În R’este montat¼ a o oglin¼
a plan¼a, cu centrul în punctul y = L
şi cu faţa re‡ect¼atoare paralel¼ a cu planul x’O’z’înspre acesta, ca în Fig. 4.2.
La momentul iniţial, din originea comun¼ a a celor dou¼
a SRI se trimite o raz¼ a
de lumin¼ a spre oglind¼a şi se m¼asoar¼
a intervalul de timp pân¼ a la receptarea ei
de c¼ atre un observator a‡at pe axa Ox în R, respectiv unul a‡at pe axa O’x’
în R’.
Fig. 4.2
În R’ oglinda este în repaus, aşa încât timpul necesar pentru receptarea

semnaulului luminos în O’este
2L
t0 = :
c
Faţ¼
a de R, orglinda se mişc¼
a cu viteza u, astfel încât mersul razei de lumin¼
a
arat¼a ca în Fig. 4.3, iar recepţia acesteia se va face în punctul A. Timpul
104 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
m¼
asurat în R, de la emisia semnalului luminos şi pân¼
a la recepţia sa este
s
t 2
L2 + u
2
t=2 ;
c
adic¼
a
2L
t= r :
u2
c 1
c2
În ambele SRI s-a utilizat aceeaşi vitez¼ a de propagare a semnalului luminos,
c, în virtutea principiului invarianţei vitezei luminii.
Fig. 4.3
Utilizând notaţiile uzuale
u
=
; (4.9)
c
care este viteza adimensionalizat¼
a a lui R’ faţ¼
a de R şi
1
=p > 1; (4.10)
2
1
numit factorul Lorentz 4 , atunci leg¼
atura dintre aceste dou¼
a intervale de timp
este
t= t0 : (4.11)
Acest rezultat demonstreaz¼ a c¼
a timpul nu mai este absolut ca în Mecanica
newtonian¼a, ci depinde se SRI, adic¼
a este relativ.
De…niţie: Intervalul de timp m¼asurat între dou¼a evenimente care au loc în

acelaşi punct al unui SRI se numeşte durat¼a proprie.
4
dup¼
a numele …zicianului olandez Hendrik Antoon Lorentz (1853 - 1928).
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
INERŢIALE 105
Dac¼
a se noteaz¼
a cu durata proprie, atunci ec. (4.11) se scrie
t= > ; (4.12)
adic¼a durata unui proces este minim¼ a în SRI propriu, sau, altfel spus, c¼a la
trecerea de la SRI propriu la orice alt SRI, durata se dilat¼a.
În …ne, reprezentarea gra…c¼
a a factorului Lorentz arat¼ a ca în Fig. 4.4,
Fig. 4.4
de unde se poate observa c¼ a este supraunitar, precum şi c¼a are o creştere
asimptotic¼
a spre in…nit la limita u ! c. Factorul Lorentz creşte cu doar 1%
peste valoarea newtonian¼ a = 1 (care se realizeaz¼ a pentru = u=c ! 0)
atunci când = 0; 14. Mai mult, la limit¼ a, atunci când ! 0, cele dou¼ a
durate coincid, adic¼
a se reg¼
aseşte rezultatul newtonian.
Exemplul 4.2: Paradoxul gemenilor O rachet¼

a se deplaseaz¼
a cu vitez¼
a con-
stant¼
a spre o stea a‡at¼a la distanţa de 5,0 ani lumin¼a de suprafaţa P¼
amântului.
Durata c¼al¼
atoriei pân¼a la stea, m¼ asurat¼a din SR al rachetei este de 12 ani lu-
min¼a. Determin¼ a viteza rachetei şi durata c¼
al¼
atoriei m¼asurat¼
a de un observator
de pe P¼amânt.
a t0 = 5; 0 ani lumin¼
Soluţie: Dac¼ a, atunci distanţa pân¼
a la stea este
L = ct0 :
Cum = 12 ani lumin¼

a, atunci durata m¼
asurat¼
a de pe P¼
amânt este
T = ;
iar
2L = uT:
106 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
Prin urmare p
1 5 61
=s = = 0; 64;
2 61
1+
2t0
de unde
u = c = 1; 9 108 m/s
şi
s
2 p
2t0
T = = 2t0 1+ = 2 61 = 16 (ani).
2t0
4.1.5 Contracţia lungimilor
Pentru a vedea cum se transform¼ a lungimile la trecerea de la un SRI la altul,

vom considera o tij¼ a aşezat¼
a de-a lungul axei O’x’în R’, cu un cap¼ at în O’.
În R’ rigla este în repaus, iar lungimea ei, m¼asurat¼a în R’ este L0 (Fig. 4.5).
Fig. 4.5
De…niţie: Lungimea unui obiect m¼asurat¼a în SRI faţ¼a de care obiectul este
repaus se numeşte lungime proprie, iar acest SR se numeşte SR propriu.
În raport cu R’, SRI R se deplaseaz¼ a în sens invers cu viteza u (adic¼

a spre
stânga). Timpul necesar unui observator din R, a‡at în repaus în R, pentru a
parcurge lungimea riglei (de exemplu un observator a‡at în dreptul cap¼ atului
din dreapta al riglei la t = 0), aşa cum este el m¼asurat în R’, este
L0
t0 = :
u
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
INERŢIALE 107
În acest caz, t0 nu este durata proprie, deoarece ea este m¼ asurat¼a cu dou¼a
ceasornice sincronizate, situate în R’, câte unul la …ecare cap¼ at al riglei.
Faţ¼
a de R, rigla se deplaseaz¼
a spre dreapta cu viteza u, iar timpul necesar
pentru trecerea riglei prin dreptul observatorului de mai sus este m¼ asurat cu
un singur ceasornic, a‡at în mâna observatorului. Prin urmare, ceasornicul
acesta m¼ asoar¼a durata proprie a procesului, cele dou¼ a evenimente (trecer-
ile capetelor riglei prin dreptului observatorului) având loc în acelaşi punct.
Aşadar, durata corespunz¼ atoare, m¼asurat¼
a din R este, în acord cu ec. (4.11)
t0
t= ;
adic¼
a lungimea riglei, m¼ asurat¼
a în R este dat¼
a de viteza riglei faţ¼
a de R
înmulţit¼
a cu aceast¼
a durat¼
a
L = u t:
În concluzie, leg¼
atura dintre aceste dou¼
a lungimi este
L0
L= < L0 : (4.13)
Altfel spus, lungimea riglei se contract¼a la trecerea de la SR propriu la oricare

alt SRI. Alternativ, în SR propriu, lungimea unui obiect este maxim¼ a. Aici,
prin lungime se înţelege dimensiunea unui obiect, m¼ asurat¼
a pe direcţia de
mişcare a unui SRI faţ¼
a de altul. Şi din ec. (4.13) se observ¼ a c¼
a în limita
newtonian¼ a (u=c ! 0) lungimea este un invariant. În cazul vitezelor mari,
îns¼
a, lungimea unui obiect este relativ¼ a, ea depinzând de SRI în care se face
m¼asur¼atoarea.
Exemplul 4.3: Un automobil are lungimea proprie L = 5; 0 m. Cu ce vitez¼ a

minim¼ a intre într-un graj cu lungimea l = 4; 0 m pentru a înc¼
a trebuie s¼ apea
în intregime?
Soluţie:
L
l= ;
de unde
L
= = 1; 25
l
sau p
2 1
umin = c = 0; 60c = 1; 8 108 m/s.
108 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
4.1.6 Transform¼
arile Lorentz
Relaţiile de transformare a coordonatelor spaţio-temporale care asigur¼ a leg¼

a-
tura dintre dou¼ a SRI, ca cele din Fig. 4.1, au fost deduse pentru prima dat¼ a
de H. A. Lorentz în anul 1890, motiv pentru care-i poart¼ a numele. Dac¼ a un
eveniment are loc în punctul M şi este observat din R, atunci el este descris
de coordonatele (! r ; t), iar dac¼
a este observat din R’, atunci coordonatele sale
sunt (! r 0 ; t0 ). Leg¼
atura dintre aceste coordonate poate … a‡at¼ a astfel:
a cu !
pe direcţia paralel¼ u , coordonata rk0 a lui M este o lungime pro-
prie în R’, astfel încât, m¼ a din R ea devine rk0 = . Prin urmare,
asurat¼
coordonata rk m¼ asurat¼a în R se poate scrie
rk = ut + rk0 = ;
de unde
rk0 = rk ut ;
a pe !
pe direcţia perpendicular¼ u nu se produce nicio modi…care, astfel
încât
0
r? = r? ;
a a coordonatei paralele cu !
deoarece transformarea invers¼ u se face uti-
lizând transformarea u ! u, atunci
rk0 = ut0 + rk = :
a relaţii pentru rk0 , rezult¼

Din ultimele dou¼ a
rk u
t0 = t :
c2
Aceste trei relaţii formeaz¼

a transform¼arile Lorentz :
8 0
> rk = rk ut
>
>
>
>
<
r?0 = r? : (4.14)
>
>
>
>
>
: t0 = rk u
t
c2
Se observ¼a de aici c¼
a, atunci când ! 0, aceste relaţii coincid cu transfor-
m¼arile Galilei.
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
INERŢIALE 109
Exemplul 4.4: c + c = c Un SRI R’ se mişc¼ a de SRI R cu viteza u = c.
a faţ¼
Un corp se mişc¼ a de R’, viteza sa având acelaşi sens cu !
a cu viteza c faţ¼ u.
Determin¼
a viteza corpului faţ¼
a de R.
Soluţie: Coordonatele corpului în R sunt

8
>
> rk = rk0 + ut0
>
>
>
>
>
>
< 0
r ? = r?
:
>
> !
>
>
>
> r0 u
>
> t = t 0+ k
: c2
Diferenţiindu-le, rezult¼
a
drk0
drk drk0 + udt0 +u vk0 + u
vk = != dt0 = :
0 uvk0
dt drk0 u u drk
dt0 + 1+ 2 0 1+
c2 c dt c2
a pe !
Pe direcţie perpendicular¼ u
dr?0
0
dr? 0
v?
dr? dt0
v? = != != u :
dt drk0 u 0
u drk 1 + 2 vk0
dt0 + 1+ 2 0 c
c2 c dt
Folosind datele din enunţ, u = c, vk0 = c şi v?

0 = 0, atunci
8
> c+c
>
> v = c c =c
< k 1+ 2
c :
>
>
>
:
v? = 0
4.1.7 Impulsul relativist
a cu viteza !
În cazul unei particule cu masa m, care se deplaseaz¼ v , m¼
asura
dinamic¼a a mişc¼
arii ei este dat¼
a tot de impuls
! d!r
p =m ;
d
110 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
doar c¼a intervalul de timp nu este m¼ asurat dintr-un SRI exterior, faţ¼
a de care
se m¼asoar¼a vectorul deplasare, d! r , ci de variaţia timpului propriu. Altfel
spus, intervalul de timp se m¼ asoar¼a faţ¼
a de SRI propriu al particulei. Pentru
a exprima toate m¼ arimile faţ¼
a de SRI exterior (numit sistemul laboratorului -
SL, dac¼a acesta este considerat în repaus), trebuie folosit¼ a formula de dilatare
a duratelor, dat¼a de ec. (4.12), iar rezultatul este
! d!r
p = m = m!
v : (4.15)
dt
Aceasta este ecuaţia general¼
a de de…niţie a impulsului. Ea asigur¼ a valabil-
itatea legii de conservare a impulsului şi la viteze mari şi se reduce la cea
newtonian¼ a, dac¼
a << 1:
4.1.8 Forţa relativist¼

a
Dac¼ a forţa rezultant¼

a care acţioneaz¼
a asupra unei particule cu masa m este
!
F , atunci ecuaţia sa de mişcare este tot cea dat¼
a de principiul fundamental
al lui Newton
! d! p
F = ; (4.16)
dt
impulsul …ind îns¼
a cel relativist, dat de ec. (4.15). Prin urmare
! d d ! d!v
F = ( m! v)=m v + =
dt dt dt
v dv ! v 2 dv
= 3
m v + m!
a = 3
m vb + m!
a =
c2 dt |{z} c2 |{z}
dt
v
=vb
=!
at
= m 2
1 !
a t + m!
a;
de unde
!
F = 3
m!
a t + m!
a n: (4.17)
De aici se vede c¼ a, la viteze mari, forţa nu mai este paralel¼ a cu acceleraţia, ca
în Mecanica newtonian¼ a. Doar în cazul mişc¼ arii rectilinii forţa este paralel¼
a
cu acceleraţia, îns¼a, sub acţiunea unei forţe constante, acceleraţia nu r¼ amâne
constant¼a, ci scade pe m¼ asur¼a ce viteza corpului creşte.
a cu masa m este scoas¼

Exemplul 4.5: O particul¼ a din repaus de o forţ¼
a constant¼
a
!
F . Determin¼
a:
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
INERŢIALE 111
a) legea vitezei particulei;
b) viteza limit¼
a a particulei;
c) legea acceleraţiei;
d) legea de mişcare a particulei.
Soluţie: a) Mişcarea va … rectilinie. Din ecuaţia de mişcare, scris¼

a scalar
3
F = ma;
rezult¼
a
dv F
a = 3 ;
dt m
adic¼
a
3 F
dv = dt:
m
Explicitând factorul Lorentz şi integrând, aceast¼
a relaţie devine
Zv
dv F
3=2
= t:
v2 m
0 1
c2
Notând
v
= sin q;
c
integrala de mai sus se scrie
Zq Zq Zq
c cos qdq dq
= c = c d (tgq) = ctgq =
cos q 3 cos q 2
0 0 0
v cv
= r =p :
v2 c2 v2
1
c2
Prin urmare
F ct
v(t) = p :
F 2 t2 + m2 c2
b) Relaţia de mai sus se poate rescrie ca
c
v(t) = r ;
mc 2
1+
Ft
112 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
astfel încât
c
vlim = lim r = c:
t!1 mc 2
1+
Ft
Aşadar, viteza limit¼

a a particulei este viteza luminii în vid.
c) Din legea vitezei rezult¼

a
1
=r
mc 2
1+
Ft
şi
s
2
Ft
= 1+ :
mc
În aceste condiţii
F
F m
a(t) = 3 = " # :
m 2 3=2
Ft
1+
mc
De aici se poate observa c¼

a acceleraţia scade continuu cu timpul, de la
a F=m la 0, când t ! 1. La valori mici ale timpului (la
valoarea clasic¼
Ft
începutul mişc¼
arii), adic¼
a atunci când << 1, acceleraţia are forma
mc
" # 3=2 " #

2 2
F Ft F 3 Ft
a(t) = 1+ ' 1 ;
m mc m 2 mc
Ft
în timp ce la valori mari ale timpului >> 1
mc
" # 3=2
2 3
F Ft F Ft m2 c3
a(t) = 1+ ' = :
m mc m mc F 2 t3
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
INERŢIALE 113
d) Utilizând de…niţia vitezei în legea vitezei şi separând variabilele, rezult¼
a
Zt Zt
cdt tdt
x(t) = r =c r =
mc 2 mc 2
0 1+ 0 t2 +
Ft F
r t "r #
mc 2 mc 2 mc
= c t2 + =c t2 + =
F F F
0
2s 3
2 2
mc 4 Ft
= +1 15 :
F mc
!
Exemplul 4.6: Într-un SRI R, asupra unui corp acţioneaz¼ a F . Dedu
a o forţ¼
relaţiile de transformare ale componentelor forţei la trecerea de la R la R’,
care se mişc¼ a de R cu viteza !
a faţ¼ u . Faţ¼
a de R, componenta forţei pe direcţia
paralel¼ ! a pe !
a cu u este Fk , iar pe direcţia perpendicular¼ u este F? .
Soluţie: Faţ¼
a de R, componentele forţei sunt
8
> dpk d
> Fk =
> = v mvk
< dt dt
;
>
>
: F? = dp? =
> d
( v mv? )
dt dt
iar faţ¼
a de R’
8
> dp0k d
>
> 0 0
< Fk =
dt0
=
dt0 v 0 mvk
:
>
>
>
: F0 = dp0? d 0
? = ( v 0 mv? )
dt0 dt0
Relaţiile de transformare pentru componentele vitezelor se obţin diferenţiind
relaţiile Lorentz
8 0
> drk = u drk udt
>
>
>
>
<
dr?0 = dr? ;
>
>
>
>
>
: dt0 = u
u dt dr
c2 k
114 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
de unde
8
> vk u
>
> vk0 = uvk
>
>
>
< 1
c2
:
>
> v?
>
> 0
v? =
>
> uvk
: u 1
c2
Pentru a putea face calculele necesare, mai întât trebuie dedus¼
a expresia fac-
torului Lorentz faţ¼
a de R’
1 1
v0 = r =s =
v 02 vk02 + v?
02
1 1
c2 c2
uvk
= u v 1 :
c2
În aceste condiţii, componentele forţei faţ¼

a de R’ se scriu
8
> d
>
>
> Fk mu v
>
> Fk0 = dt
>
> u
< 1 v
c2 k :
>
>
>
> F?
>
> F0 =
>
> u
: ? 1 v
u
c2 k
Deoarece
d v 3 v dv
= v2 ;
dt c dt
iar din expresia forţei, dat¼
a de ec. (4.17)
! 3 ! !
F = vm a t + vm a n;
rezult¼
a c¼
a
! ! 3 dv
F v = v mv ;
dt
atunci
! !
d v F v
= :
dt mc2
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
INERŢIALE 115
În aceste condiţii, relaţiile de transformare ale componentelor forţei devin
8 u! !
>
> Fk F v
>
> Fk0 = c2
>
> u
>
< 1 v
c2 k :
>
>
>
> F?
>
> F0 =
>
: ? u
u 1 v
c2 k
4.1.9 Energia relativist¼

a
!
În cazul în care o forţ¼
a F acţioneaz¼
a asupra unui corp cu masa m, iniţial în
repaus, atunci lucrul mecanic efectuat de forţ¼
a, in acord cu de…niţia energiei
cinetice trebuie s¼
a …e tocmai energia cinetic¼
a a corpului. Aşadar,
!
Zr Zt
! !
Ec = F dr = 3
m!
a t + m!
an !
v dt =
! 0
0
Zt Zv Z
3 dv 3 2 3
= m vdt = m vdv = mc d =
dt
0 0 0
Z Z h i
d 1=2
= mc2 = mc2 d 1 2
=
2 3=2
0
1 0
h i h i
2 2 1=2 2 2 1=2
= mc 1 = mc 1 1 ;
0
adic¼
a
Ec = mc2 mc2 = E E0 : (4.18)
Prin urmare, energia cinetic¼
a a unui corp este
Ec = ( 1) mc2 ; (4.19)
unde
E = mc2 (4.20)
116 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
este energia total¼a sau de mişcare a corpului5 , iar
E0 = mc2 (4.21)
este aşa-numita energie de repaus.

2
2 1=2
La viteze mici ( << 1) ; = 1 ' 1+ şi energia cinetic¼
aa
2
corpului devine
2
mv 2
Ec ' mc2 = ;
2 2
adic¼a tocmai formula din Mecanica newtonian¼ a.
Dac¼ a se elimin¼
a între energia total¼ a şi impulsul particulei, se obţine
relaţia dintre impuls şi energie, foarte util¼
a în aplicaţii:
2 1
p2 = 2
m2 v 2 = 2 2
m2 c2 = 2
2
m2 c2 =
2 E2
= 1 m2 c2 = m2 c2 ;
c2
de unde
E 2 = p2 c2 + m2 c4 : (4.22)
Aceasta este relaţia impuls-energie. Reprezentat¼ a gra…c, ea se poate reprezenta

6
ca un triunghi al energiilor , ilustrat în Fig. 4.6, din care rezult¼
a, de exemplu,
1
c¼
a sin = şi cos = .
Fig. 4.6
5
La ea trebuie ad¼augat¼
a energia potenţial¼
a, în cazul în care corpul se a‡¼
a într-un câmp
conservativ de forţe
6
Aceasta este doar o regula mnemotehnic¼ a!
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
INERŢIALE 117
Din ec. (4.22) rezult¼ a c¼a şi particulele cu masa nul¼
a pot avea energie şi
impuls, iar relaţia dintre ele este
E = pc:
Un exemplu de astfel de particul¼ a este fotonul, cuanta câmpului electromag-

netic. Aceast¼a ultim¼a relaţie dintre impuls şi energie este valabil¼
a şi pentru
particulele ultrarelativiste, pentru care viteza este aproape egal¼ a cu viteza
luminii în vid. În cazul lor, deoarece >> 1; atunci pc = mcv ' mc2 >>
mc2 .
În acord cu rezultatele g¼ asite pân¼a acum, masa unui corp este legat¼ a de
energia sa. Dac¼a la procesele mecanice şi chimice masa şi energia unui sistem
se conserv¼a separat, la procesele din lumea subatomic¼ a masa şi energia se
conserv¼a doar împreun¼ a şi nu separat. Altfel spus, TRR a uni…cat cele dou¼ a
legi de conservare în legea conserv¼arii masei şi energiei în timpul unui proces.
Matematic, acest lucru se scrie simplu
Einitial = Ef inal (4.23)
Dup¼ a cum s-a v¼azut, peste tot pân¼ a acum, masa m care apare în toate
ecuaţiile este masa inerţial¼
a a corpului studiat şi ea nu depinde de viteza cu
care se mişc¼a corpul. Conceptul de mas¼ a relativist¼a, care variaz¼
a cu viteza,
nu este necesar, deşi, din p¼ acate, înc¼
a mai apare în multe manuale. Din
ec. (4.21) rezult¼a c¼
a masa particulei este legat¼ a de energia ei de repaus prin
relaţia
E0
m= 2;
c
iar în c¼
arţile mai vechi ea este denumit¼
a „mas¼
a de repaus”, deşi şi aceast¼
a
denumire este inutil¼a7 .
Exemplul 4.7: Un corp cu masa m se mişc¼ a cu viteza ! v faţ¼

a de R, iar R’ se
deplaseaz¼ !
a cu viteza u faţ¼
a de R. Dedu relaţiile de transformare ale impulsului
şi energiei, la trecerea de la R la R’.
7
La fel, coe…cienţii care apar în expresia forţei sunt denumiţi, în c¼arţile mai vechi, „mas¼ a
longitudinal¼ a”, respectiv „mas¼ a transversal¼
a”, ca şi cum propriet¼aţile inerţiale ale unui corp
ar depinde de direcţie. În toat¼ a TRR spaţiul r¼amâne omogen şi izotrop, de aceea astfel de
noţiuni arti…ciale nu-şi au locul. În aceast¼a expunere nu s-a folosit nici noţiunea de „mas¼ a
relativist¼
a”ca în c¼ arţile mai vechi, deoarece creşterea masei cu viteza nu se face ca urmare a
unor modi…c¼ ari interne în structura corpului, ci ca urmare a raport¼ arii st¼arii sale de mişcare
la un reper extern. Nici Einstein nu a dedus expresia masei relativiste şi nici nu a folosit
conceptul în vreo lucrare, ba, mai mult, l-a criticat.
118 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
Soluţie: Faţ¼
a de R, corpul are energia
2 mc2
E= v mc = r ;
v2
1
c2
iar impulsul
!
p = !
vm v;
ale c¼
arui componente sunt
mvk
pk = r
v2
1
c2
:
mv
p? = r ?
v2
1
c2
Diferenţiind relaţiile Lorentz
8 0
> drk = u drk udt
>
>
>
>
<
dr?0 = dr? ;
>
>
>
>
>
: dt0 = u
u dt dr
c2 k
se obţin relaţiile de transformare a componentelor vitezei corpului, la trecerea
de la R la R’ 8
> vk u
>
> vk0 = uvk
>
>
>
< 1
c2
:
>
> v?
>
> 0
v? =
>
> uvk
: u 1
c2
În R’, energia şi componentele impulsului corpului se scriu
8 0 2
> E = v 0 mc
>
>
>
<
p0k = 0
v 0 mvk :
>
>
>
>
: 0 0
p? = v 0 mv?
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
INERŢIALE 119
Pentru a le calcula, mai întâi trebuie dedus¼
a expresia factorului Lorentz faţ¼
a
de R’
1 1
v0 = r =s =
v 02 vk02 + v?
02
1 1
c2 c2
uvk
= u v 1 :
c2
Aşadar,
8 uvk
>
> E0 = 1 mc2
>
>
u v
c2
>
>
>
>
>
> uvk vk u
>
< p0k = 1 m
u v
c2 uvk
1 ;
>
> c2
>
>
>
>
>
> uvk v?
>
> p0 = 1 m uvk
>
: ? u v
c2
u 1
c2
sau
8 uvk
>
> E0 = u v 1 mc2
>
> c2
>
<
p0k = u vm vk u ;
>
>
>
>
>
: 0
p? = 0
v mv?
adic¼
a
8 0
>
> E = u E upk
>
>
>
< u
p0k = u pk E :
>
> c2
>
>
>
: 0
p ? = p?
E
Se observ¼
a c¼
a a ca t şi impulsul la fel precum coordonatele
se transform¼
c2
spaţiale.
120 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
4.2 Mişcarea relativ¼
a faţ¼
a de sisteme de referinţ¼
a
neinerţiale
Forţele de inerţie sunt forţe complementare, sau pseudoforţe, introduse de

c¼
atre observatorul dintr-un SRNI pentru a putea explica ce observ¼ a. Aceste
forţe sunt …ctive, în sensul c¼a nu exist¼a pentru observatorul din SRI, deoarece
nu respect¼ a principiul al III-lea al dinamicii newtoniene, ele neavând reacţi-
une, adic¼ a nu re‡ect¼a interacţiunea corpului studiat cu vreun alt corp. Aşa
cum se va vedea, forţele de inerţie apar în ecuaţia de mişcare a unui corp
atunci când dorim s¼ a aplic¼am formal8 principiul al II-lea al dinamicii şi în
SRNI. Pentru observatorul din SRNI aceste forţe apar ca reale, el neputându-
le local deosebi de forţele gravitaţionale9 . Deşi nici în SRNI forţele de inerţie
nu respect¼ a principiul al III-lea al dinamicii, ele provin din accelaraţia SRNI
însuşi, aşa încât pentru a putea explica ceea ce simte şi pentru a putea aplica
- formal - principiul fundamental al dinamicii newtoniene, observatorul din
acest sistem de referinţ¼ a le introduce drept forţe complementare.
4.2.1 Forţa de inerţie la mişcarea de translaţie
Pentru a ilustra forţa de inerţie la mişcarea de translaţie, vom considera un

corp, cu masa m, pe o platform¼ a accelerat, cu acceleraţia !
a care se mişc¼ a.
Corpul este legat de peretele platformei cu un dinamometru (Fig. 4.7), iar,
pentru simplitate, frec¼arile vor … neglijate.
Fig. 4.7
8
Aplicarea principiului fundamental al dinamicii newtoniene într-un SRNI este formal¼ a
deoarece acesta este dedus prin raportare la un SRI, faţ¼ a de care accelaraţia unui corp este
dat¼a de rezultanta tuturor forţelor reale (care rezult¼ a din interacţiuni) ce acţioneaz¼
a asupra
corpului. Este evident c¼ a extinderea principiului fundamental şi la SRNI se poate face, îns¼ a
cu nişte costuri - introducerea, pe lâng¼a forţele reale şi a unora „aparente”, dup¼ a cum se va
vedea în acest subcapitol.
9
Mai multe detalii despre aceast¼ a a…rmaţie vor … oferite la cap. 7 care trateaz¼ a despre
interacţiunea gravitaţional¼
a dintre corpuri.
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
NEINERŢIALE 121
Observatorul din SL (considerat SRI în repaus faţ¼ a de P¼
amânt) va vedea
corpul mişcându-se odat¼ a cu platforma, iar dinamometrul îi va indica o forţ¼
a
!
F el . În acest caz ecuaţia de mişcare a corpului se scrie
!
F el = m! a:
Observatorul din SR legat de platform¼ a, care, mişcându-se accelerat, este
un SRNI, va vedea corpul în repaus. În plus, dinamometrul va indica aceeaşi
forţ¼
a ca cea citit¼
a de observatorul din SL. Pentru a putea scrie principiul
al II-lea, adic¼
a pentru a-şi putea explica repausul corpului, acest observator
va introduce o nou¼ a forţ¼
a, care s¼
a dea rezultant¼a nul¼a cu forţa elastic¼
a din
resortul dinamometrului10 . Aşadar
! !
F i = F el :
Aceasta este forţa de inerţie la mişcarea de translaţie. Din Fig. 4.7 se ob-
serv¼
a c¼a forţa de inerţie este egal¼
a şi are aceeaşi orientare cu reacţiunea forţei
elastice 11
!0 !
F el = F el ;
îns¼
a ele sunt profund diferite. Reacţiunea forţei elastice este o forţ¼ a real¼
a
care acţioneaz¼a asupra peretelui platformei, pe când forţa de inerţie este o
pseudoforţ¼a care acţioneaz¼
a asupra corpului. Din primele dou¼a relaţii de mai
sus rezult¼a
!
F i = m! a: (4.24)
Exemplul 4.8: Un corp cu masa m se a‡a¼ pe o pan¼

a; ce are unghiul de la baz¼
a .
Frec¼
arile dintre corp şi pan¼
a se neglijeaz¼
a. Cu ce acceleraţie trebuie împins¼
a
pana pentru a menţine corpul în repaus pe pan¼ a.
Soluţie: În SR legat de pan¼

a, repausul relativ al corpului se realizeaz¼
a sub acţiunea
greut¼ aţii sale, a forţei de reacţiune normal¼a şi a forţei de inerţie la mişcarea de
translaţie, aşa cum este ilustrat în Fig. 4.8, în care au fost reprezentate toate
forţele reale şi de inerţie care acţioneaz¼a asupra corpului.
10
În acest fel, introducând forţa de inerţie în SRNI legat de corp, problema de dinamic¼ a
s-a transformat într-una de static¼ a. Din acest motiv metoda poart¼ a numele de metoda
cinetostatic¼a şi ea este ilustrarea principiului lui d’Alembert, care a…rm¼ a c¼
a în SRNI legat
de corp, suma vectorial¼a a tuturor forţelor reale şi de inerţie ce acţioneaz¼a asupra unui corp
este nul¼a.
11
Aceast¼a forţ¼
a de reacţiune, care este o forţ¼
a real¼
a, a fost denumit¼ a de Newton forţ¼ a de
inerţie, de unde şi confuziile care abund¼ a pe aceast¼ a tem¼a în c¼arţile de Mecanic¼ a. Newton a
dat aceast¼ a denumire forţei care acţioneaz¼a asupra peretelui platformei deoarece, la punerea
platformei în mişcare, corpul, în virtutea inerţiei, adic¼ a opunându-se modi…c¼ arii st¼
arii sale
iniţiale de repaus faţ¼
a de platform¼ a, „trage” de perete cu o forţ¼ a, prin intermediul leg¼ aturii
(al dinamometrului). Înţelegerea corect¼ a a forţelor de inerţie o dator¼ am …zicianului francez
Jean-Baptiste le Rond d’Alembert (1717 -1783).
122 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
Fig. 4.8
În aceste condiţii,
ma = N sin :
Dar
mg = N cos ;
de unde
a = gtg :
4.2.2 Forţe de inerţie la mişcarea de rotaţie
Forţa centrifug¼
a
Un corp a‡at în mişcare de rotaţie pe un cerc este menţinut pe traiectoria sa
circular¼a de c¼
atre o forţ¼
a orientat¼
a înspre centrul cercului. Aceast¼ a forţ¼
a este
numeric egal¼ a cu produsul dintre masa corpului şi acceleraţia centripet¼ a12 .
În cazul mişc¼arii Lunii în jurul P¼ amântului, de exemplu, forţa de atracţie
gravitaţional¼
a cu care acţioneaz¼a P¼amântul asupra Lunii este responsabil¼ a de
curbarea traiectoriei Lunii.
Pentru a ilustra forţa centrifug¼ a vom considera urm¼ atorul experiment:
de axul unei platforme rotitoare, deasupra ei, este legat¼ a rigid o tij¼ a radi-
al¼
a. Pe tij¼a poate culisa, f¼ ar¼
a frecare, un corp cu masa m, care nu atinge
platforma. Corpul este legat de axul platformei printr-un dinamometru (Fig.
4.9). Atunci când platforma se roteşte, odat¼ a cu ea se roteşte şi tija pe care
se a‡a¼ corpul.
12
În multe dintre c¼ arţile de Mecanic¼ a aceast¼
a forţ¼
a este denumit¼
a forţ¼a centripet¼a, dar ea
nu este un tip special de forţ¼ a, ci are acest nume doar pentru c¼ a este produsul dintre masa
corpului şi acceleraţia centripet¼ a. În general, ea este rezultanta mai multor forţe şi nu este
necesar un nume pentru …ecare rezultant¼ a a unor forţe.
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
NEINERŢIALE 123
Fig. 4.9
Observatorul din SL vede corpul rotindu-se în jurul axului platformei şi
!
c¼
a dinamometrul indic¼ a o forţ¼
a, notat¼
a cu F el în Fig. 4.9. Aceast¼
a forţ¼
a este
orientat¼
a centripet, aşa încât ecuaţia principiului fundamental al dinamicii
pentru mişcarea corpului se scrie
!
F = m!
el a : cp
!
În plus, reacţiunea forţei F el este forţa care acţioneaz¼
a asupra axului plat-
!0
a cu F el în Fig. 4.9, aşa încât, în acord cu principiul al
formei şi este notat¼
III-lea se poate scrie c¼
a
!0 !
F el = F el :
Este interesant de analizat ce vede şi cum explic¼ a ceea ce vede un obser-
vator situat pe platforma rotitoare, care este un SRNI. Acesta vede corpul
în repaus, dar şi c¼ a dinamometrul indic¼ a aceeaşi forţ¼
a ca şi cea citit¼
a de
c¼
atre observatorul din SL. Pentru a explica îns¼ a starea de repaus a corpului
faţ¼
a de platform¼ a, observatorul din SRNI va considera c¼ a asupra corpului mai
!
acţioneaz¼a o forţ¼
a, egal¼
a în modul cu F el , dar orientat¼a în sens opus acesteia,
astfel încât rezultanta lor s¼ a …e nul¼a:
! !
F cf = F el :
Aceasta este forţa centrifug¼a şi este o forţ¼
a de inerţie. Din relaţiile de mai
sus şi din Fig. 4.9 se observ¼
a c¼
a forţa centrifug¼a este egal¼
a şi are acelaşi sens
cu forţa de reacţiune din axul platformei (sunt vectori echipolenţi)
! !
F cf = F 0el ;
îns¼
a ele sunt dou¼ a forţe profund diferite: forţa de reacţiune este o forţ¼
a real¼
a,
ce acţioneaz¼a asupra axului, pe când forţa centrifug¼ a este o forţ¼
a …ctiv¼a care
acţioneaz¼
a asupra corpului, ap¼ arând numai în SRNI! Tot din relaţiile de mai
sus rezult¼a şi expresia concret¼a a forţei centrifuge
! !
F cf = m!
a cp = m!
! !
! b;
R = m! 2 RR (4.25)
124 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
unde s-a folosit expresia acceleraţiei centripete dedus¼
a la cinematic¼
a, R …ind
distanţa de la axul platformei la corp, iar ! este viteza unghiular¼
a de rotaţie
a platformei.
Exemplul 4.9: Cunoscând: raza medie a P¼ amântului, R = 6378; 1 km, acceler-

a la poli, g0 = 9; 83 m/s2 şi viteza unghiular¼
aţia gravitaţional¼ a de rotaţie a
P¼amântului în jurul axei proprii, ! = 7; 29 10 5 rad/s, determin¼ a:
a) dependenţa unghiului de deviaţie pe care-l face …rul cu plumb cu direcţia

radial¼ a ', viteza unghiular¼
a a locului, în funcţie de latitudinea geogra…c¼ a
amântului şi raza medie R a acestuia (aproximându-l, deci, cu o bil¼
a P¼ a);
b) de câte ori ar trebui s¼
a …e mai mare viteza unghiular¼
a de rotaţie a P¼
amân-
tului în jurul axei proprii pentru ca un corp a‡at la ecuator s¼
a se de-
sprind¼a de sol.
Soluţie: În absenţa rotaţiei P¼

amântului, direcţia …rului cu plumb ar … radial¼
a,
iar un dinamometru inserat pe …r ar m¼ asura tocmai greutatea corpului din
plumb, mg0 . În prezenţa rotaţiei P¼amântului în jurul axei proprii13 , cum …rul
cu plumb este în repaus faţ¼
a de sol, atunci echilibrul s¼ au se poate explica doar
dac¼a asupra sa mai acţioneaz¼a şi forţa centrifug¼a (Fig. 4.10). Tensiunea din
…r este tocmai greutatea aparent¼ a sau efectiv¼ a, mg , care ar … fost m¼asurat¼
a
de un dinamometru inserat pe …r.
Fig. 4.10
13
Din cauza rotaţiei P¼
amântului în jurul axei proprii, raza ecuatorial¼
a a acestuia este mai
mare cu 21 km decât raza sa polar¼ a, explicând turtirea acestuia pe direcţia axei de rotaţie
şi forma sa de geoid.
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
NEINERŢIALE 125
a) Conform Fig. 4.10, aceast¼
a greutate efectiv¼
a este tocmai rezultanta dintre greu-
tatea corpului şi forţa centrifug¼
a
! !
m!
g = T = m!
g 0 + F cf ;
unde modulul forţei centrifuge are expresia
Fcf = m! 2 r = m! 2 R cos ':
Expresia egalit¼ aţii vectoriale de mai sus permite atât determinarea valorii ac-
celeraţiei gravitaţionale efective a locului, g , cât şi m¼
arimea unghiului de
deviaţie a …rului cu plumb de la direcţia radial¼ a a P¼ amântului. Acest lucru se
face simplu prin proiectarea ecuaţiei vectoriale de mai sus pe direcţia radial¼ a,
respectiv tangenţial¼ a la P¼
amânt în punctul respectiv de pe glob
8
< mg cos = mg0 Fcf cos '
;
:
mg sin = Fcf sin '
adic¼
a 8
< g sin = ! 2 R sin ' cos '
:
:
g cos = g0 ! 2 R cos2 '
De aici rezult¼
a
!2R
sin ' cos '
g
tg = 0 2
! R
1 cos2 '
g0
şi
q
g = (! 2 R sin ' cos ')2 + (g0 ! 2 R cos2 ')2 =
s
2
!2R !2R
= g0 1+ cos2 ' 2 cos2 ':
g0 g0
!2R 3,
Deoarece = 3; 46 10 atunci tg ' şi relaţiile de mai sus se pot
g0
scrie aproximativ drept
8
>
> !2R
>
> tg = sin 2'
< 2g0
:
>
>
>
> !2R
: g = g0 1 cos2 '
g0
126 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
În concluzie, = 0 la ecuator, creşte pân¼
a la paralela de 45 , unde are valoarea
= 1; 73 10 3 rad = 60 , sc¼azând apoi din nou spre zero la poli. În ceea
ce priveşte valoarea acceleraţiei gravitaţionale efective, valoarea sa maxim¼ a
este la poli, sc¼azând apoi monoton spre ecuator, unde are valoarea minim¼ a
g = 9; 80 m/s2 . Aşadar, formula aproximativ¼ a de mai sus d¼a pentru valoarea
acceleraţiei gravitaţionale la ecuator o valoare uşor mai mare decât valoarea
medie m¼ asurat¼ a, g = 9; 78 m/s2 .
b) Din condiţia g = 0 pus¼

a în ultima ecuaţie, rezult¼
a c¼
a
r
g0
!0 = = 1; 24 10 3 rad/s ' 17!;
R
a o zi ar dura T = 24=17 h = 1 h 24 min 42 s.
adic¼
Forţa Coriolis
Ce se întâmpl¼ a în cazul în care tija pe care se a‡a¼ corpul nu este …xat¼ a
rigid de axul platformei, ci poate … rotit¼ a (cu tot cu corp, desigur) cu o alt¼ a
vitez¼a unghiular¼ a decât platforma? Pentru a analiza acest caz, vom presupune
urm¼ atoarele:
- corpul are viteza v, perpendicular¼ a pe tij¼
a;
- tija se roteşte, astfel încât corpul se a‡a¼ la distanţa constant¼a R de axul
platformei;
- platforma se roteşte cu viteza unghiular¼ a !, ca în Fig. 4.9, iar sensul de
rotaţie al tijei este acelaşi cu al platformei;
- pentru …xarea ideilor, vom presupune c¼ a v > !R.
În aceste condiţii, observatorul din SL va observa corpul efectuând o
mişcare circular¼ a uniform¼ a cu raza R, viteza corpului …ind v, dar şi c¼ a di-
namometrul indic¼ a o forţ¼
a Fel , orientat¼
a centripet. În aceste condiţii, ecuaţia
de mişcare a corpului este
! v2
F el = m! a cp = m Rb :
R
Observatorul de pe platforma în rotaţie, care este un SRNI, vede acceaşi
indicaţie a dinamometrului, dar şi corpul în mişcare circular¼
a uniform¼a cu
raza R. Viteza corpului în raport cu platforma, care este o vitez¼ a relativ¼
a,
este
vrel = v !R:
Pentru a interpreta ceea ce vede, acest observator va scrie principiul al II-lea
al dinamicii, introducând atât forţa centrifug¼
a, cât şi o a doua forţ¼
a comple-
!
mentar¼a F c , deocamdat¼
a necunoscut¼ a. Aşadar
! ! !
m!a =F +F +F :
rel el cf c
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
NEINERŢIALE 127
Întrucât acceleraţia relativ¼
a a corpului faţ¼
a de platform¼a este o acceleraţie
centripet¼
a,
! (v !R)2 b ;
a rel = R
R
atunci, folosind expresiile deja stabilite pentru forţe, ecuaţia de mişcare a
corpului faţ¼
a de SRNI devine
(v !R)2 b = mv
2
b+!
b + m! 2 RR
m R R F c:
R R
De aici se poate evalua expresia acestei noi forţe complementare (de inerţie):
! (v !R)2 b v2 b b=
Fc = m R+m R m! 2 RR
R R
b
= 2mv! R b = 2m (v
2m! 2 RR b=
!R) ! R
b
= 2mvrel ! R:
Aceasta este forţa Coriolis 14 şi este, aşa cum am v¼azut, o forţ¼
a de inerţie care
apare atunci când corpul se mişc¼ a faţ¼
a de un SRNI în rotaţie.
În caz studiat mai sus, forţa Coriolis este radial¼ a şi are acelaşi sens cu
forţa centrifug¼ a. Pentru a a‡a orientarea general¼ a a forţei Coriolis, pe care o
!
vom nota de acum înainte cu F Cor , trebuie ţinut cont de orient¼ arile vectorilor
!v rel , ! b Astfel,
! şi R.
!
F = 2m!
Cor v !! :
rel (4.26)
Exemplul 4.10: Acceleraţia gravitaţional¼

a …ind orientat¼
a dup¼
a verticala locului,
corpurile care cad liber se mişc¼ a pe direcţia …rului cu plumb. Aceasta este
concluzia oric¼arui experiment de laborator, acolo unde în¼ alţimea de c¼
adere
este de ordinul metrului. Cu toate acestea, experimentele lui Reich (1831) de
studiu al c¼
aderii libere a corpurilor, efectuate în minele din Freiburg, au ar¼ atat
c¼
a niciun corp nu cade dup¼ a direcţia …rului cu plumb, ci este deviat spre est15 .
Distanţa pe vertical¼a parcurs¼a de corpurile folosite de Reich a fost h = 158
m, iar deviaţia pe orizontal¼ a, mediat¼ a dup¼ a cele 106 experimente efectuate
de el, a fost d = 2; 83 cm. Rezultatele acestor experimente au demonstrat
c¼
a P¼amântul se roteşte în jurul axei proprii! Veri…c¼ a teoretic aceste rezultate
experimentale, admiţând urm¼ atoarele ipoteze:
14
Expresia forţei Coriolis a fost dedus¼
a pentru prima dat¼
a în 1835 de c¼
atre omul de ştiinţ¼
a
francez Gaspard-Gustave de Coriolis (1792 - 1843).
15
în emisfera nordic¼a, desigur.
128 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
- în¼
alţimea iniţial¼
a, de la care cade corpul, este su…cient de mic¼
a, astfel încât
variaţia acceleraţiei gravitaţionale cu în¼
alţimea s¼
a …e neglijabil¼
a;
- acceleraţia gravitaţional¼
a este cea efectiv¼
a;
- se neglijeaz¼
a frecarea cu aerul, precum şi mişc¼
arile maselor de aer în locul
unde cade corpul;
- se neglijeaz¼
a in‡uenţa gravitaţional¼
a a Lunii.
a g = 9; 81 m/s2 şi latitudinea geogra…c¼

Se cunosc: acceleraţia gravitaţional¼ aa
oraşului Freiburg ' = 51 (cos ' = 0; 629).
Soluţie: Pentru a veri…ca teoretic aceste rezultate experimentale se pleac¼

a de la
ecuaţia principiului fundamental al dinamicii, care, scris în SRNI legat de
P¼amânt, trebuie s¼a conţin¼
a şi forţa Coriolis
!
m!
a = m!
g + F Cor :
Utilizând Fig. 4.11, în care punctul de c¼
adere este A, condiţiile iniţiale ale
problemei se scriu
8
< x(0) = 0 ; y(0) = 0 ; z(0) = h
:
:
x(0) = 0 ; y(0) = 0 ; z(0) = 0
Fig. 4.11
Pentru a scrie ecuaţia de mişcare pe componente, din Fig. 4.11 se poate observa c¼
a
!
! = yb! cos ' + zb! sin ';
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
NEINERŢIALE 129
unde ' este latitudinea geogra…c¼ a a verticalei care trece prin punctul A de c¼
adere a
corpului. În aceste condiţii, ecuaţia de mişcare a corpului se rescrie
b
x yb zb
bx + yby + zbz =
x gb
z+2 x y z ;
0 ! cos ' ! sin '
sau, pe componente
8
>
> x = 2! z cos ' y sin '
>
>
>
>
<
y = 2! x sin ' : ((*))
>
>
>
>
>
>
:
z = g + 2! x cos '
Integrând o dat¼
a ultimele dou¼
a ecuaţii, rezult¼
a:
8
>
< y = 2!x sin ' + C1
;
>
: z = gt + 2!x cos ' + C2
unde constantele de integrare se determin¼

a din condiţiile iniţiale, valorile lor …ind
8
< C1 = 0
:
:
C2 = 0
Aşadar 8
>
< y = 2!x sin '
: ((**))
>
: z = gt + 2!x cos '
Înlocuind y şi z de aici în prima ecuaţie ((*)) se obţine
x + 4! 2 x = 2!gt cos ':
Deoarece viteza unghiular¼ amântului este ! = 7; 29 10 5 rad/s

a de rotaţie a P¼ 1,
2
termenul în ! poate … neglijat. Atunci soluţia ecuaţiei de mai sus devine
gt3
x(t) = ! cos ':
3
130 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
Înlocuind acum aceast¼ a soluţie în ultimele dou¼
a ecuaţii ((**)) şi neglijând puterile
mai mari decât 1 ale lui ! , rezult¼a
8
>
< y = 0
:
>
: z = gt
Integrând aceste ecuaţii rezult¼

a
8
>
> y(t) = 0
<
:
>
> t2
: z(t) = h g
2
De aici se observ¼ a z(t) are aceeaşi form¼
a c¼ a cu soluţia ecuaţiei de mişcare obţinut¼
a
în cazul în care P¼amântul este considerat SRI. Timpul de c¼ adere se obţine din ec.
z(tc ) = 0 s
2h
tc = = 5; 68 s;
g
iar deviaţia spre est a corpului este
3=2
!g 2h
d = x(tc ) = cos ' = 2; 75 cm:
3 g
Se observ¼a c¼
a rezultatul obţinut este în concordanţ¼
a foarte bun¼
a cu rezultatele m¼
a-
sur¼
atorilor experimentale ale lui Reich (eroarea relativ¼a …ind de 3%).
4.2.3 Ecuaţia de mişcare într-un sistem de referinţ¼

a neinerţial
Dac¼a SR R’ din Fig. 4.1 este un SRNI, atunci el se mişc¼ a accelerat, ceea ce
înseamn¼a c¼
a poate executa şi o mişcare de rotaţie în jurul unei axe care trece
!
prin O’. În acest caz, versorul bb0 al oric¼
arui vector b 0 exprimat în R’ nu va
mai avea derivate temporale nule, ci va … dat de formula lui Poisson
dbb0 ! bb0 :
= !
dt
Prin urmare, plecând de la relaţia dintre vectorii de poziţie ai punctului ma-
terial M din Fig. 4.1
!
r =! r0+! r 0;
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
NEINERŢIALE 131
regula de compunere a vitezelor se poate deduce astfel
d!r d!
r 0 d!r0
= + ;
dt dt dt
sau
! d 0 0 dr0 0 r0
db
v = !
v0+ r rb = !
v0+ rb + r0 =
dt dt dt
= !
v0+!
v rel + r0 !
! rb0 = !
v0+!
v rel + !
! !
r 0:
În aceast¼
a ecuaţie
8 ! !
>
> v abs = v
>
>
>
>
<
! dr0 0
v rel = rb = vrel rb0 ; (4.27)
>
> dt
>
>
>
>
: !
v tr = !v0+! ! ! r0
aşa încât regula de compunere a vitezelor este
!
v abs = !
v rel + !
v tr : (4.28)
Se observ¼ a de aici c¼a mişcarea de transport are dou¼ a componente, una da-
torat¼a mişc¼arii de translaţie a SR R’ faţ¼
a de R şi una datorat¼
a mişc¼
arii de
rotaţie a lui R’ faţ¼
a de o ax¼ a.
Regula de compunere a acceleraţiilor se obţine prin derivarea în raport cu
timpul a regulii de compunere a vitezelor. Din prima relaţie (4.27) se obţine
d!
v abs d!v
= =!
a abs ; (4.29)
dt dt
în timp ce din a doua
d!
v rel d dvrel 0 r0
db
= vrel rb0 = rb + vrel =
dt dt dt dt
r0 !
db
= arel rb0 + vrel = a rel + !
! vrel rb0 =
dt
= !
a rel + !
! !
v rel :
132 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
În …ne, din a treia ec. (4.27) rezult¼
a
d!
v tr d ! d!v0 d !
= v0+! ! ! r0 = + ! !
r0 =
dt dt dt dt
d!
v 0 d!! ! d!r0
= + r0+!
! =
dt dt dt
= !
a0+!
" !
r0+!
! !
v rel + !
! !
r0 =
= !
a0+!
" !
r0+!
! !
v rel + !
! !
! r0 =!
! a tr + !
! !
v rel ;
| {z }
!
a 0cp
unde acceleraţia de transport

!
a tr = !
a0+!
" !
r0+!
a 0cp (4.30)
are trei termeni: unul datorat mişc¼ arii de translaţie a lui R’ şi ceilalţi doi
datoraţi mişc¼
arii de rotaţie a lui R’ în jurul unei axe. Reunind toate aceste
derivate, rezult¼a
!
a abs = ! a rel + !a tr + !
a Cor ; (4.31)
unde acceleraţia Coriolis este
!
a Cor = 2!
! !
v rel : (4.32)
Se observ¼a din calculele de mai sus c¼ a acceleraţia Coriolis îşi are originea atât
în mişcarea de transport, cât şi în cea relativ¼
a şi ea apare ca urmare a variaţiei
în timp a orient¼ arii şi modulului vectorului de poziţie al punctului material
în raport cu SR R’.
În ceea ce priveşte forma principiului fundamental al dinamicii în SRNI R’,
!
întrucât rezultanta forţelor reale F care acţioneaz¼ a asupra punctului material
este dat¼a de ecuaţia (scris¼
a în R)
!
m! a abs = F ;
atunci
! ! P!
m!
a rel = F m!
a0 m!
" !
r0 m!
a 0cp m!
a Cor = F + F i ; (4.33)
!
adic¼
a, pe lâng¼ a forţele reale, F , trebuie ad¼ augate toate forţele de inerţie
necesare şi anume, forţa de inerţie la translaţia accelerat¼
a a SR R’ faţ¼
a de R
!
F i;tr = m! a 0;
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
NEINERŢIALE 133
forţa de inerţie datorat¼
a rotaţiei accelerate a SR R’ faţ¼
a de R
!
F i;rot = m! " ! r 0;
forţa centrifug¼
a
!
F cf = m!
a 0cp
şi forţa Coriolis
!
F Cor = 2m!
! !
v rel :
Exemplul 4.11: Un corp cu masa m este suspendat de un …r în SL. Corpul se a‡a¼

deasupra marginii unui disc orizontal, cu raza R, care se roteşte în jurul axei
sale verticale cu viteza unghiular¼ a ! . Studiaz¼
a constant¼ a mişcarea corpului
din SR legat de discul în rotaţie.
Soluţie: În raport cu SL corpul este în repaus, iar rezultanta corţelor care acţioneaz¼
a
asupra sa (greutatea şi tensiunea din …r) este nul¼
a. În SR legat de discul în
rotaţie uniform¼
a (care este un SRNI) principiul al doilea al dinamicii se scrie
! !
m!
a rel = F cf + F Cor =
!
= m! 2 R 2m!
! !
v rel :
Deoarece
! ! !
v rel = ! R;
atunci
! !
m!
a rel = m! 2 R + 2m!
! !
! R =
! ! !
= m! 2 R 2m! 2 R = m! 2 R = m!
a cp ;
adic¼
a mişcarea corpului în raport cu discul este o mişcare circular¼
a uniform¼
a
în sens invers sensului de rotaţie a discului faţ¼
a de SL.
Probleme
4.1 Intervalul spaţio-temporal care separ¼

a dou¼
a evenimente
E1 (0; 0; 0) şi E2 (t; rk ; r? ) este
s212 = c2 t2 rk2 2
r?
134 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
în R, iar în R’
s02 2 02
12 = c t rk02 02
r? :
Demonstreaz¼
a c¼
a acest interval spaţio-temporal este invariant la transform¼
arile
Lorentz.
4.2 Relativitatea simultaneit¼ aţii Demonstreaz¼a c¼

a dou¼a evenimente E1 (t1 ; r1k ; r1?
şi E2 (t2 ; r2k ; r2? ), simultane în R (adic¼
a au loc la acelaşi moment de timp
t1 = t2 ), vor … simultane şi în R’ doar dac¼ a sunt şi colocale (adic¼
a au loc în
acelaşi loc în R, r1k = r2k ).
4.3 O particul¼
a are energia cinetic¼
a egal¼
a cu energia ei de repaus. Determin¼
a viteza
particulei.
4.4 Dedu dependenţa impulsului unei particule relativiste de energia sa cinetic¼

a.
4.5 Un vapor se deplaseaz¼ a cu viteza v de-a lungul unui meridian, spre polul nord.
Cunoscând raza P¼ amântului, R şi viteza sa unghiular¼ a de rotaţie în jurul axei
proprii, ! , determin¼
a valoarea acceleraţiei vaporului faţ¼
a de o stea …x¼ a atunci
când ajunge la polul nord.
4.6 Un tren cu masa m se deplaseaz¼ a spre est de-a lungul paralelei geogra…ce a‡ate
la latitudinea ', în emisfera nordic¼a, având viteza constant¼ a v . Determin¼a
componentele orizontal¼ a şi vertical¼
a ale forţei de ap¼ asare asupra şinelor. Se
cunoaşte viteza unghiular¼ a ! de rotaţie a P¼ amântului în jurul axei proprii,
valoarea razei sale, R şi acceleraţia gravitaţional¼
a, g .
4.7 Un râu din emisfera nordic¼

a are sensul de curgere de la nord la sud. Calculeaz¼
a
unghiul de înclinare a suprafeţei apei râului faţ¼ a de orizontal¼
a, cauzat¼
a de
amântului în jurul axei proprii, într-un loc a‡at la latitudinea ', iar
rotaţia P¼
viteza râului v . Se cunoaşte viteza unghiular¼ a ! de rotaţie a P¼amântului în
a, g .
jurul axei proprii şi acceleraţia gravitaţional¼
4.8* Un tun a‡at pe sol lanseaz¼ a v0 , sub

a spre est un proiectil cu viteza iniţial¼
unghiul faţ¼
a de orizontal¼
a. Locul de lansare se a‡a¼ la paralela geogra…c¼a ',
în emisfera nordic¼
a. Ar¼
ataţi c¼
a:
a) proiectilul deviaz¼
a lateral, înspre dreapta (spre ecuator), iar la lovirea solu-
lui m¼
arimea deviaţiei este
2v03
y= ! sin 2 sin sin ';
g2
MIŞCAREA ¼
RELATIVA ¼
REFERINŢA
NEINERŢIALE 135
b) distanţa dintre locul de lansare şi locul de c¼
adere a proiectilului (b¼
ataia pe
orizontal¼
a) se modi…c¼
a cu
b 2v0 1 2
= ! cos cos ' 1 tg
b0 g 3
faţ¼ ataia b0 obţinut¼

a de b¼ a în cazul în care P¼
amântul se consider¼
a sistem
de referinţ¼
a inerţial.
Se neglijeaz¼
a rezistenţa aerului şi curbura P¼
amântului. Efectul forţei centrifuge
este inclus în valoarea acceleraţiei gravitaţionale aparente, g.
4.9 Un corp cu masa m se deplaseaz¼ a f¼

ar¼
a frecare pe un disc orizontal care se roteşte
uniform cu viteza unghiular¼a ! în jurul axei sale verticale. Faţ¼
a de disc, corpul
se mişc¼
a radial spre exterior, cu viteza constant¼ a u. Determin¼ a, analizând
mişcarea în SR legat de disc, forţa rezultant¼
a care trebuie s¼
a acţioneze asupra
sa pentru a avea aceast¼a mişcare.
136 ¼
MIŞCAREA RELATIVA
5. FORŢE DE TIP CENTRAL
De…niţie: Forţa central¼a este forţa ce acţioneaz¼a asupra unui corp, a c¼arei
dreapt¼a suport trece permanent printr-un punct …x - numit centru de
a - şi care depinde doar de distanţa pân¼a la centru.
forţ¼
De…niţia de mai sus este ilustrat¼

a gra…c în Fig. 5.1, pentru cazul unei forţe
de atracţie. Forţa central¼
a are urm¼
atoarea expresie matematic¼ a general¼
a care
arat¼
a c¼
a un astfel de câmp de forţe are simetrie radial¼ a sau sferic¼
a
!
F = F (r) rb: (5.1)
Fig. 5.1
5.1 Propriet¼
aţi generale ale mişc¼
arii în câmp central
Toate câmpurile de forţe centrale au urm¼

atoarele dou¼
a propriet¼
aţi generale:
Proprietatea 1: Orice câmp de forţe centrale este conservativ.1

1
Strict vorbind, dac¼ a modulul forţei centrale depinde nu doar de distanţa r pân¼ a la
centrul de forţe, ci şi de coordonatele unghiulare şi ' (sunt date coordonatele sferice ale
unui punct din spaţiu deoarece câmpul de forţe centrale are simetrie sferic¼ a), atunci forţa
poate s¼a nu …e conservativ¼ a! Altfel spus, dac¼ a modulul forţei centrale nu este F (r); aşa
! !
cum a fost dat¼ a, restrictiv, de…niţia, ci F (!
r ); atunci e posibil ca r F (! r ) 6= 0 !
FORŢE DE TIP CENTRAL 137

!
Demonstraţie: Dup¼
a cum se ştie, pentru ca un câmp F s¼
a …e conservativ,
! !
trebuie ca r F = 0 : Aşadar
b
x yb zb
! @ @ @
r F = ;
@x @y @z
Fx Fy Fz
deoarece
! !
r F (r)
F = F (r) rb = F (r) = (xb
x + yb
y + zb
z) ;
r r
atunci
b
x yb zb
! @ @ @
r F = @x @y @z =
x y z
F (r) F (r) F (r)
r r r
@ hz i @ hy i
b
= x F (r) F (r)
@y r @z r
@ hz i @ hx i
yb F (r) F (r) +
@x r @z r
@ hy i @ hx i
+b
z F (r) F (r) :
@x r @y r
Luând în considerare c¼ a cele trei coordonate carteziene (x; y; z) sunt
independente între ele, calculul primei componente a rotorului de mai
sus este
@ hz i @ hy i @ F (r) @ F (r)
F (r) F (r) = z y =
@y r @z r @y r @z r
@ F (r) @r @ F (r) @r
= z y =
@r r @y @r r @z
@r @r @ F (r)
= z y =
@y @z @r r
y z @ F (r)
= z y = 0;
r r @r r
138 FORŢE DE TIP CENTRAL

deoarece
@r @ p 2 1 y
= x + y2 + z2 = p 2y =
@y @y 2 x2 + y 2 + z 2 r
şi
@r @ p 2 1 z
= x + y2 + z2 = p 2z = :
@z @z 2 x2 + y 2 + z 2 r
În mod analog, celelalte componente din dezvoltarea rotorului forţei
dau rezultat nul. Prin urmare
! !
r F = 0: (5.2)
Consecinţa imediat¼ a a conservativit¼

aţii câmpului de forţe centrale este
conservarea energiei unui corp a‡at în acest câmp, dac¼ a asupra sa nu
acţioneaz¼
a şi forţe disipative.
Proprietatea 2: Mişcarea unui corp într-un câmp de forţe centrale

este o mişcare plan¼
a.
Demonstraţie: Momentul forţei centrale care acţioneaz¼

a asupra corpului,
faţ¼
a de centru, este
! ! !
M =!
r F = rb
r rbF (r) = 0 ; (5.3)
deoarece modulul produsului vectorial al versorilor este nul
jb
r rbj = jb
rj jb
rj sin 0 = 0:
Din teorema variaţiei momentului cinetic, scris¼

a faţ¼
a de centrul de forţe,
!
! dL
M=
dt
se g¼
aseşte c¼
a
! !
L = const:; (5.4)
adic¼a momentul cinetic al unui corp în câmpul unei forţe cen-
trale, în raport cu centrul de forţe, se conserv¼ a. Altfel spus, mo-
mentul cinetic îşi p¼ astreaz¼
a constant¼ a atât valoarea numeric¼ a, cât şi
orientarea (dreapta suport a vectorului moment cinetic trece prin cen-
trul de forţe şi r¼
amâne …x¼
a în spaţiu). Relaţia de de…niţie a momentului
cinetic
! ! !
L = r p;
¼ ŢI GENERALE ALE MIŞCARII

PROPRIETA ¼ îN CÂMP CENTRAL 139
! !
implic¼a urm¼ atoarele relaţii între vectorii implicaţi: L ?!r şi L ?! p:
!
Prin urmare, traiectoria corpului se a‡a¼ în planul perpendicular pe L ,
care conţine centrul, raza vectoare a corpului şi viteza sa, aşa cum este
ilustrat în Fig. 5.2.
Fig. 5.2
N
! !
Obs: Dac¼a L = 0 ; proprietatea de mai sus r¼ amâne valabil¼ a, traiectoria
corpului …ind o dreapt¼
a care trece prin centrul de forţe, deoarece, în
acest caz, !
p k!r .{
5.2 Descrierea mişc¼

arii în coordonate polare plane
Întrucât traiectoria unui corp într-un câmp central de forţe este plan¼a, pen-
tru descrierea mişc¼
arii sale, mai potrivite decât coordonatele carteziene sunt
coordonatele polare plane.
5.2.1 Viteza şi momentul cinetic
Atunci când se urm¼ areşte deplasarea mobilului în plan, vectorul s¼ au deplasare

poate … descompus în dou¼ a componente, paralele cu direcţiile celor doi versori
rb şi '
b (Fig. 5.3), aşa încât
d!
s = d!
s ' + d! b rd' + rbdr:
r =' (5.5)

Fig. 5.3
Prin urmare, viteza corpului se scrie
! d!s
v = = rbr + '
b r' rbvr + '
b v' ; (5.6)
dt
în timp ce modulul ei este
q q
2 2
v= vr2 + v'2 = r + r2 ' : (5.7)
În aceste condiţii, expresia concret¼

a a momentului cinetic faţ¼
a de centrul
de forţe este
!
L = !
r m!
v = rb
r m rb
r + r'b
' =
!
= mrrb
r rb + mr2 'b
r b = 0 + mr2 'b
' r b=
'
b
= mr2 'L;
adic¼
a
! b b;
L = mr2 'L I 'L (5.8)
unde I este momentul de inerţie al corpului faţ¼

a de axa care trece prin centru
şi este perpendicular¼
a pe planul mişc¼
arii sale (dreapta suport a momentului
cinetic).
¼
DESCRIEREA MIŞCARII îN COORDONATE POLARE PLANE 141
5.2.2 Acceleraţia
Pentru a calcula acceleraţia corpului, trebuie derivat vectorul vitez¼

a în raport
cu timpul
!
a !
v = rbr + '
b r' =
= rbr + rbr + '

b r' + '
b r' + '
b r':
Spre deosebire de versorii sistemului cartezian - care-şi p¼astreaz¼a orient¼arile,

versorii sistemului de coordonate polare plane şi le modi…c¼ a în timp, aşa încât
derivatele lor în raport cu timpul sunt nenule. Într-adev¼ ar, derivând în raport
cu timpul cei doi versori, daţi de ec. (1.32)
8
< rb = x
b cos ' + yb sin '
;
:
b=
' b sin ' + yb cos '
x
rezult¼
a 8
>
>
< rb = b' sin ' + yb' cos ' = 'b
x '
:
>
>
: '
b= b' cos '
x yb' sin ' = 'b
r
Ţinând cont de expresiile derivatelor versorilor, acceleraţia corpului devine
! 2
b r' + rbr
a = ' rbr' + '
b r' + '
b r' =
2
b 2r' + r' :
= rb r r' + ' (5.9)
| {z } | {z }
=ar =a'
Evident, modulul acceleraţiei este

q
a= a2r + a2' ; (5.10)
cu ar şi a' având expresiile stabilite mai sus.
Exemplul 5.1: Un mobil se mişc¼a pe spirala arhimedic¼ a de ecuaţiile r =

a descris¼
3' (m) şi ' = 2t (rad). Determin¼a viteza şi acceleraţia mobilului în funcţie
de timp.

Soluţie: Pentru a calcula viteza şi accelaraţia mobilului trebuie calculate mai întâi
primele dou¼a derivate ale coordonatelor r şi ' în raport cu timpul. Acestea
sunt 8
>
< '=2
;
>
: '=0
şi 8
>
< r=6
:
>
: r=0
În acord cu ec. (5.6), viteza mobilului este

!
v = rbr + '
b r' 6b
r + 12b
't = 6 (b
r + 2b
't) ;
q p
v= vr2 + v'2 = 6 1 + 4t2 (m/s).
Acceleraţia mobilului este dat¼

a de ec. (5.9)
! 2
a = rb r r' b 2r' + r' = 24 ( rbt + '
+' b) ;

q p
a = a2r + a2' = 24 t2 + 1 (m/s2 ).
5.3 Ecuaţia traiectoriei unui corp în câmp central

(ecuaţia Binet)
Sub acţiunea unei forţe centrale, aşa cum este ea de…nit¼

a de ec. (5.1), ecuaţia
de mişcare a unui corp cu masa m este
m!
a = F rb:
Utilizând expresia acceleraţiei în coordonate polare plane, adic¼
a ec. (5.9),
ecuaţia de mişcare devine
h 2 i
m rb r ' r + ' b 'r + 2r' = F rb;
ECUAŢIA TRAIECTORIEI UNUI CORP îN CÂMP CENTRAL

(ECUAŢIA BINET) 143
sau, pe componente 8
>
< 'r + 2r' = 0
>
:
>
> F
2
: r ' r =
m
Prima ecuaţie exprim¼ a conservarea momentului cinetic faţ¼
a de centrul de
forţe, deoarece, înmulţit¼
a cu r, d¼
a
L
0 = 'r2 + 2rr' = ' r2 + r2 ' = r2 ' = :
m
A doua ecuaţie de mai sus se poate rescrie ulilizând numai coordonatele polare
plane, prin eliminarea timpului. În acest fel se obţine ecuaţia r = r (') a
traiectoriei corpului în câmpul forţelor centrale. Procedura de eliminare a
timpului este urm¼ atoarea
dr dr d' dr
r = ':
dt d' dt d'
Cum
L
'= ;
mr2
atunci
L dr L d 1
r= = :
mr2 d' m d' r
Mai departe,
d d d' d L d 1 L
r r = r =
dt d' dt d' m d' r mr2
L2 d2 1
= :
m2 r2 d'2 r
În concluzie, partea radial¼
a a ecuaţiei de mişcare a corpului devine
L2 d2 1 L2 F
= ;
m2 r2 d'2 r 2
m r 3 m
sau, reorganizând-o
d2 1 1 mr2
+ = F : (5.11)
d'2 r r L2
Aceast¼ a ecuaţie, a c¼
arei soluţie d¼
a forma traiectoriei unui corp în câmpul
unei forţe centrale, poart¼
a numele de ecuaţia Binet, dup¼ a numele …zicianului
şi matematicianului francez Jacques Philippe Marie Binet (1786 –1856), care
a dedus-o pentru prima dat¼ a. Cu ajutorul ei pot … rezolvate dou¼ a probleme
foarte importante:

- dac¼
a se cunoaşte expresia forţei care acţioneaz¼
a asupra unui corp, atunci
ecuaţia Binet permite deducerea formei traiectoriei corpului;
şi invers,
- dac¼
a se cunoaşte traiectoria corpului, atunci ecuaţia Binet permite deduc-
erea imediat¼a a expresiei forţei centrale care acţioneaz¼
a asupra lui.
Exemplul 5.2: Dedu expresia forţei centrale care acţioneaz¼ a asupra unui corp cu
masa m, dac¼ a de ecuaţia r = r0 e k' . Se
a traiectoria sa este spirala descris¼
au cinetic L faţ¼
cunoaşte momentul s¼ a de centrul de forţe.
Soluţie: Deoarece
d2 1 d2 1 k' k 2 k' k 2
= e = e = ;
d'2 r d'2 r0 r0 r
atunci ecuaţia Binet conduce la urm¼

atoarea expresie a forţei centrale care
acţioneaz¼
a asupra corpului
L2
F = k2 + 1 :
mr3
Se observ¼ a c¼a forţa este una atractiv¼
a, aşa cum indic¼
a şi ecuaţia traiectoriei.
În plus, forţa este invers proporţional¼
a cu cubul distanţei de la corp la centrul
de forţe.
5.4 Energia potenţial¼

a efectiv¼
a
Ecuaţia radial¼
a de mişcare a corpului
2 F
r ' r=
m
se poate transforma într-o ecuaţie care s¼
a conţin¼
a doar dependenţa r(t), uti-
lizând
L
'= :
mr2
Astfel, ecuaţia care rezult¼
a este
L2 F
r = :
m2 r3 m
¼ EFECTIVA
ENERGIA POTENŢIALA ¼ 145
În acest fel, problema bidimensional¼ a studiat¼ a s-a transformat într-una uni-
dimensional¼ a, care, rezolvat¼
a, d¼a dependenţa de timp a distanţei de la corp
la centrul de forţe, r(t). O a doua observaţie foarte important¼ a este urm¼ a-
toarea: a doua component¼ a a acceleraţiei radiale este acceleraţia centripet¼a.
L2 2
Într-adev¼ ar, 2 3 = ' r acp . Prin urmare, dac¼ a se scrie aceast¼a ecuaţie de
m r
mişcare într-un SRNI care se roteşte cu viteza unghiular¼ a ' în jurul centrului
L2 L2
de forţe, atunci mr = F + , unde = Fcf este forţa centrifug¼ a.
mr3 mr3
Trecând de la ecuaţia de mai sus la energii (adic¼ a înmulţind ecuaţia de
mai sus cu mdr şi integrând, sau scriind direct conservarea energiei), se obţine
mv 2
+ Ep = E;
2
sau, explicitând viteza, rezult¼
a
mvr2 mv'2
+ + Ep = E:
2 2
Întrucât 8
>
< vr = r
;
>
: v = r'
'
atunci legea conserv¼

arii energiei devine
2 2
mr mr2 '
+ + Ep = E:
2 2
Cum ' poate … exprimat cu ajutorul momentului cinetic, care se conserv¼

a,
L
'= ;
mr2
ecuaţia care exprim¼
a conservarea energiei are forma
2
mr L2
+ + Ep = E : (5.12)
2 2mr2
Termenul al doilea poate … v¼ azut ca o form¼ a de energie potenţial¼

a, care
poart¼
a numele de energie potenţial¼a centrifugal¼a sau de rotaţie
L2
= Ep;cf ; (5.13)
2mr2

iar energia corpului se scrie
E = Ec;r + Ep;ef ; (5.14)
unde din energia cinetic¼a a corpului s-a reţinut doar partea dat¼
a de compo-
nenta radial¼
a a vitezei corpului
2
mr
Ec;r = ; (5.15)
2
iar energia potenţial¼a efectiv¼a sau total¼
a are expresia
Ep;ef = Ep + Ep;cf : (5.16)
Utilizarea energiei potenţiale efective este foarte convenabil¼

a atunci când se
studiaz¼a stabilitatea orbitei unui corp în câmp central, deoarece simpli…c¼ a
foarte mult calculele.
Exemplul 5.3: S¼ arii unui corp cu masa m, a‡at în

a se studieze stabilitatea mişc¼
câmpul forţelor centrale dedus în exemplul anterior
! L2
F = k 2 + 1 rb:
mr3
corpul mişcându-se pe spirala dat¼a de ecuaţia r = r0 e k' . Se cunoaşte mo-

au cinetic L faţ¼
mentul s¼ a de centrul de forţe.
Soluţie: Energia potenţial¼

a efectiv¼
a este
L2
Ep;ef = Ep + Ep;cf = Ep + :
2mr2
Deoarece
Z1 Z1 1
! ! L2 2 dr L2 2 1
Ep = F dr = k +1 3
= k +1 =
m r m 2r2 r
r r
L2
= k2 + 1 ;
2mr2
atunci
L2 k 2
Ep;ef = :
2mr2
Pentru ca orbita s¼ a …e stabil¼
a pentru o valoare …nit¼a a distanţei r dintre corp
şi centrul de forţe, trebuie ca energia potenţial¼
a efectiv¼
a s¼
a …e minim¼ a la acea
¼ EFECTIVA
dEp;ef d2 Ep;ef
distanţ¼
a. Matematic, acest lucru înseamn¼
a c¼
a = 0 şi > 0.
dr dr2
dEp;ef L2 k 2 d2 Ep;ef L2 k 2
Pentru acest caz, = şi = 3 . Se observ¼a de aici
dr mr3 dr2 mr4
ca niciuna dintre condiţii nu este satisf¼
acut¼
a! Prin urmare, corpul se mişc¼
a pe
o orbit¼
a instabil¼
a (echilibrul dinamic al corpului pe orbit¼a este unul instabil).
Într-adev¼ar, deoarece corpul se mişc¼a pe o spiral¼
a în jurul centrului de forţe,
terminând mişcarea prin „c¼ aderea” sa în centru, mişcarea sa nici nu poate s¼a
se fac¼
a pe o orbit¼
a stabil¼a.
Probleme
5.1 Un corp cu masa m se mişc¼

a pe spirala din Exemplul 5.2, momentul s¼ au cinetic
L având valoarea cunoscut¼ a la t = 0 : r = r0 şi ' = 0, dedu:
a. Ştiind c¼
a) ecuaţiile parametrice ale traiectoriei, r(t) şi '(t);

b) viteza iniţial¼
a a corpului;
c) energia corpului.
5.2 Un corp cu masa m se mişc¼

a într-un câmp central de forţe, având traiectoria
o conic¼
a (curba sau familia de curbe care rezult¼a din intersecţia unei pânze
conice duble cu un plan), a c¼ arei ecuaţie în coordonate polare plane este
p
r = , unde p este aşa-numitul parametru al conicei, iar e este
1 + e cos '
excentricitatea conicei, dou¼ a constante. Utilizând ecuaţia Binet, determin¼
a
expresia forţei care acţioneaz¼
a asupra corpului.
5.3 Cel mai important câmp central este cel în care forţa este una de atracţie, invers
! k
proporţional¼ atratul distanţei, F =
a cu p¼ rb. O astfel de forţ¼
a poart¼ a nu-
r2
mele de forţ¼a newtonian¼a, deşi problema de mişcare în acest câmp central este
denumit¼ a problema lui Kepler. Demonstreaz¼ a c¼
a, în acest caz, pe lâng¼ a en-
ergie şi moment cinetic, mai exist¼ a o m¼
arime …zic¼a vectorial¼
a care se conserv¼
a:
! ! ! !
A = p L mkb r. Toate m¼ arimile implicate în scrierea vectorului A au
semni…caţiile cunoscute. Acest vector poart¼ a numele de vectorul Laplace 2 .
5.4 Un corp cu masa m se mişc¼a într-un câmp central de forţe, invers proporţionale
! k
atratul distanţei, F =
cu p¼ rb. Aşa cum s-a v¼
azut la problema 5.2, traiec-
r2
2
Deşi în majoritatea surselor bibliogra…ce acest vector este denumit Runge-Lenz, Laplace
este primul care l-a introdus.

L2
toria este o conic¼ arei parametru este p =
a, al c¼ , unde L este momentul
km
cinetic faţ¼
a de centrul forţelor. Determin¼
a orientarea şi modulul vectorului
Laplace, introdus la problema anterioar¼ a.
5.5 Un corp cu masa m şi momentul cinetic L descrie un cerc cu raza R în câm-
pul unei forţe centrale. Dedu expresia forţei centrale care acţioneaz¼
a asupra
corpului, dac¼a:
a) centrul forţelor este în centrul cercului;

b) centrul forţelor se a‡a¼ pe cerc.
5.6 Orbita unui corp într-un câmp central de forţe este m¼

arginit¼
a dac¼
a forţa este
atractiv¼
a, iar orbita are apside (puncte de întoarcere, în care viteza radial¼
aa
corpului este nul¼a). Determin¼a apsidele pentru orbita unui corp cu masa m,
energia E şi momentul cinetic faţ¼
a de centru L, a‡at în câmpul forţelor:
! E
a) F = m! 2 !
r , unde ! < ;
L
! k
b) F = rb;
r2
a E a
c) În cazul de la b), dedu intervalul de variaţie pentru energia total¼
corpului, astfel încât orbita s¼
a aib¼
a apside.
! k
a în câmpul forţelor centrale F =
5.7 Un corp se mişc¼ rb, evoluând pe o traiec-
rn
a cu centrul în centrul forţelor. Pentru ce valori ale lui n orbita
torie circular¼
este stabil¼
a?
¼ EFECTIVA

Mecanica Cap 4&5

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mecanica Cap 4&5

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

¼

4.1 Mişcarea relativ¼

Atunci când o barc¼ a se deplaseaz¼a pe un râu, mişcarea sa poate … studiat¼ a

De…niţie: Mişcarea absolut¼a este mişcarea unui corp faţ¼a de un SR consi-

De…niţie: Mişcarea relativ¼a este mişcarea unui corp faţ¼a de un SR considerat

De…niţie: Mişcarea de transport este mişcarea SR mobil faţ¼a de SR a‡at în

Concluzie: În Mecanica newtonian¼a, durata unui proces este independent¼a

aşa încât relaţiile de transfomare a coordonatelor la trecerea de la R la R’

Evident, se pot scrie şi relaţiile inverse, de trecere de la R’ la R, sub toate

Utilizând transform¼ arile Galilei, prin diferenţiere, se pot deduce simplu

! d!v0 d!v d!u

Soluţie: Pentru a …xa ideile, vom considera o rigl¼

A m¼ asura lungimea riglei înseamn¼

l0 = x02 x01 = (x2 ut) (x1 ut) = x2 x1 :

Concluzie: La trecerea de la un SRI la altul, timpul, dimensiunile unui obiect

4.1.2 Principiul relativit¼

Întrucât masa punctului material este independent¼

atunci relaţia de transformare a forţei rezultante care acţioneaz¼

ceea ce înseamn¼ a c¼a forţa rezultant¼

Enunţ: Legile mecanicii newtoniene au aceeaşi form¼a faţ¼a de orice SRI.

4.1.3 Principiile relativit¼

Pentru a formula un cadru teoretic care s¼ a descrie uni…cat fenomenele mecanice

aţii einsteiniene: Legile Fizicii au aceeaşi form¼a faţ¼a

Al doilea principiu este nou şi în contradicţie cu Mecanica newtonian¼

Principiul invarianţei vitezei luminii: Viteza luminii în spaţiul liber (în

În acord cu acest al doilea principiu, viteza luminii în vid nu mai este o

Principiul de corespondenţ¼ a: Legile Mecanicii newtoniene se obţin din

4.1.4 Dilatarea duratelor

Pentru a vedea cum se transform¼ a durata unui proces la trecerea de la un

În R’ oglinda este în repaus, aşa încât timpul necesar pentru receptarea

De…niţie: Intervalul de timp m¼asurat între dou¼a evenimente care au loc în

Exemplul 4.2: Paradoxul gemenilor O rachet¼

Cum = 12 ani lumin¼

4.1.5 Contracţia lungimilor

Pentru a vedea cum se transform¼ a lungimile la trecerea de la un SRI la altul,

În raport cu R’, SRI R se deplaseaz¼ a în sens invers cu viteza u (adic¼

Altfel spus, lungimea riglei se contract¼a la trecerea de la SR propriu la oricare

Exemplul 4.3: Un automobil are lungimea proprie L = 5; 0 m. Cu ce vitez¼ a

Relaţiile de transformare a coordonatelor spaţio-temporale care asigur¼ a leg¼

a relaţii pentru rk0 , rezult¼

Aceste trei relaţii formeaz¼

Soluţie: Coordonatele corpului în R sunt

Folosind datele din enunţ, u = c, vk0 = c şi v?

4.1.7 Impulsul relativist

4.1.8 Forţa relativist¼

Dac¼ a forţa rezultant¼

a cu masa m este scoas¼

Soluţie: a) Mişcarea va … rectilinie. Din ecuaţia de mişcare, scris¼

Aşadar, viteza limit¼

c) Din legea vitezei rezult¼

De aici se poate observa c¼

" # 3=2 " #

În aceste condiţii, componentele forţei faţ¼

4.1.9 Energia relativist¼

este aşa-numita energie de repaus.

Aceasta este relaţia impuls-energie. Reprezentat¼ a gra…c, ea se poate reprezenta

Un exemplu de astfel de particul¼ a este fotonul, cuanta câmpului electromag-

Einitial = Ef inal (4.23)

Exemplul 4.7: Un corp cu masa m se mişc¼ a cu viteza ! v faţ¼

Forţele de inerţie sunt forţe complementare, sau pseudoforţe, introduse de

4.2.1 Forţa de inerţie la mişcarea de translaţie

Pentru a ilustra forţa de inerţie la mişcarea de translaţie, vom considera un

Exemplul 4.8: Un corp cu masa m se a‡a¼ pe o pan¼