Fizica 2 PDF

Capitolul 1
Elemente de teoria relativităţii

restrânse (speciale)
1.1 Generalităţi
În mecanica newtoniană distanţele şi duratele dintre două evenimente au un caracter
absolut, adică au aceeaşi valoare ı̂n toate sistemele de referinţă (SR). Drept urmare, la
trecerea de la un SR S, la un sistem S 0 care se mişcă faţă de S cu viteza ~u, coordonatele
se transformă conform transformărilor Galilei,
~r = ~r0 + ~ut0
t = t0
(ı̂n care s-a presupus că la momentul t = t0 = 0 originile S şi S 0 coincid). Derivând ı̂n
raport cu timpul, rezultă formula de transformare a vitezelor
~v = ~v 0 + ~u
Principiul relativităţii al lui Galilei afirmă că toate SR inerţiale sunt echivalente, legile
mecanicii sunt aceleaşi ı̂n toate SR inerţiale. Ca urmare a acestui fapt, prin nicio
experienţă de mecanică nu putem pune ı̂n evidenţă mişcarea unui SR inerţial faţă de
alt SR inerţial. Legile mecanicii sunt invariante la transformările lui Galilei.
În anul 1864, J. C. Maxwell a formulat legile câmpului electromagnetic. Iniţial o
consecinţă teoretică a acestor formule, undele electromagnetice au fost confirmate expe-
rimental ı̂n 1888 de către H. Hertz. In plus, egalitatea vitezei luminii cu cea a undelor
electromagnetice, l-au condus pe Maxwell să ı̂nglobeze fenomenele luminoase ı̂ntr-un caz
particular al undelor electromagnetice. Dar ecuaţiile Maxwell nu sunt invariante la trans-
formările lui Galilei.
În mecanică, ecuaţia de propagare a undelor elastice (de exemplu unde sonore ı̂ntr-un
material) nu este invariantă la transformările lui Galilei, dar aceasta nu are consecinţă
asupra valabilităţii principiului relativităţii ı̂n mecanică. Undele elastice au nevoie de
un mediu ı̂n care să se propage. Ecuaţia de propagare a undelor elastice este scrisă ı̂n
sistemul de referinţă ı̂n care acest mediu este ı̂n repaus, deci ı̂ntr-un SR privilegiat.
La fel, neinvarianţa ecuaţiilor electromagnetismului ar putea fi acomodată cu existenţa
unui mediu ı̂n care undele electromagnetice să se propage, eterul. Determinarea pro-
prietăţilor eterului a dus la o serie de rezultate contradictorii. Eterul ar trebui să posede
1
proprietăţi fizice neobişnuite. Să nu opună rezistenţă mişcării corpurilor, dar să fie ex-
trem de rigid pentru a asigura valoarea mare a vitezei luminii ı̂n vid. Speranţa detectării
prezenţei eterului a fost legată de influenţa mişcării corpurilor asupra vitezei de propa-
gare a luminii. În 1810, Arago a ı̂ncercat să determine schimbarea indicelui de refracţie ı̂n
funcţie de orientarea corpului ı̂n raport cu direcţia de mişcare a Pamântului, dar rezultatul
a fost neconcludent. Stokes a propus ipoteza antrenarii totale a eterului de către corpurile
ı̂n mişcare. În 1851, Fizeau realizează un experiment al cărui rezultat poate fi interpretat
printr-o antrenare parţială a eterului la mişcarea unui curent de apă printr-un factor egal
cu 1−1/n2 , unde n este indicele de refracţie al mediului transparent. La sfârsitul secolului
XIX, Michelson şi Morley au realizat (1881, reluat ı̂n 1887) un experiment interferome-
tric ı̂n care au ı̂ncercat să pună ı̂n evidenţă schimbarea vitezei de propagare a luminii pe
direcţie perpendiculară şi ı̂n lungul vitezei de mişcare a Pământului. Rezultatul a fost
clar unul nul, nu s-a putut pune ı̂n evidenţă influenţa vitezei de mişcare a Pamântului ı̂n
jurul Soarelui (aprox. 30km/s) asupra vitezei luminii.
În plus, folosirea legilor Maxwell ı̂n diverse SR duce la absurdităţi dacă se păstrează
invarianţa distanţelor şi a duratelor.
Aceste contradicţii au fost rezolvate de către A. Einstein in articolul ”Despre electrodi-
namica corpurilor ı̂n mişcare”, apărut ı̂n revista Annalen der Physik (nr 17, 1905). Calea
aleasă de Einstein a fost diferită de celelalte ı̂ncercari de explicare a rezultatelor de mai
sus. El renunţă la eter şi extinde principiul relativităţii la fenomenele electromagnetice,
cu pretul renunţarii la invarianţa duratelor şi distanţelor, deci schimbarii fundamentale
a notiunilor de spaţiu şi timp. Einstein introduce două postulate pe baza cărora este
creată o nouă mecanică, teoria relativităţii restrânse (speciale).
1.2 Postulatele teoriei relativităţii restrânse

În anul 1905, Einstein a formulat aceste două postulate:
1. Toate legile fizicii, nu numai cele mecanice, sunt aceleaşi ı̂n toate SR inerţiale.
2. Viteza luminii ı̂n vid (c) are aceeaşi valoare ı̂n toate SR inerţiale.
Primul postulat extinde principiul relativităţii nu numai la fenomenele mecanice, ci
şi la cele electromagnetice. Prin nicio experienţă nu putem pune ı̂n evidenţă mişcarea
unui sistem de referinţă inerţial. Nu există un reper absolut, iar ipoteza eterului este
superfluă. Unii autori afirmă că, deoarece viteza luminii intervine ca o constantă ı̂n
ecuaţiile Maxwell ı̂n vid, al doilea postulat ar decurge din primul. Dar acest lucru este
valabil numai dacă se renunţă explicit la noţiunea de eter. Eterul ar permite valabilitatea
principiului relativităţii cu existenţa unui SR preferenţial legat de acesta.
Într-o serie de manuale, postulatul doi este completat cu precizarea că viteza luminii
ı̂n vid reprezintă viteza maximă de propagare a interacţiunilor sau a energiei. Aceasta
nu apare ı̂n postulatele lui Einstein. Vom vedea că din ele rezultă că viteza maximă a
unui corp material cu masă are ca limită superioară viteza luminii ı̂n vid. Există o serie
de particule care au masă de repaus zero (fotonii) care se deplasează cu viteza luminii.
Nu există un SR ı̂n care acestea să se afle ı̂n repaus. În toate SR inerţiale viteza lor este
aceeaşi, c.
Aceste postulate au consecinţe fundamentale asupra noţiunilor de spaţiu şi timp.
Toate experimentele ulterioare au confirmat validitatea acestor consecinţe.
2
1.3 Transformările Lorentz
Să găsim transformările coordonatelor spaţiale şi temporale care să ı̂nlocuiască trans-
formările Galilei şi care sa corespundă postulatelor formulate mai sus. Ca şi transformările
Galilei ele trebuie să fie transformări liniare, acestea ducând la corespondenţe unice ı̂ntre
coordonate (corespondenţă biunivocă). Ecuaţiile de grad mai ı̂nalt au mai multe soluţii,
ceea ce nu este admisibil in transformarea de la un SR la altul. În plus, noile transformări
trebuie să treacă ı̂n transformările Galilei pentru mecanica corpurilor care se deplasează
cu viteze mici ı̂n comparaţie cu viteza luminii.
Considerăm sistemele de coordonate S şi S 0
care se deplasează ı̂n lungul axei Ox, O0 x0 ,
comune. Considerăm că S 0 se deplasează cu
viteza u faţă de S. Un eveniment oarecare are
ı̂n sistemul S coordonatele (x, y, z, t). Ra-
portat la S 0 , acelaşi eveniment are coordo-
natele (x0 , y 0 , z 0 , t0 ). Presupunem că ceasor-
nicele din cele două sisteme de referinţă sunt
sincronizate ı̂n momentul ı̂n care originile
O, O0 coincid.
Coordonatele transversale nu sunt afectate de mişcarea sistemelor,
y0 = y ; z0 = z
În adevăr, considerăm transformarea liniară generală care satisface condiţia de sincronizare
specificată, y 0 = ax + by + cz + dt. Un eveniment ı̂n planul Oxz, y = 0, rămâne ı̂n planul
O0 x0 z 0 , y 0 = 0, astfel că rezultă ax+cz +dt = 0, oricare ar fi x, z, t, variabile independente.
Rezultă că a = c = d = 0. Deci y 0 = by. b depinde doar de modulul lui u, nu de direcţia
şi sensul deplasării (el este legat de lungimea unei bare măsurată ı̂n cele două SR). Dacă
vom considera acum S 0 fix, sistemul S se va mişca cu viteza −u faţă de acesta şi y = by 0 .
Rezultă b2 = 1 şi b = ±1. Cum orientarea axelor nu se schimbă ı̂n urma transformării,
rezultă b = 1 şi y 0 = y. La fel, z 0 = z.
Să determinăm legătura dintre x şi x0 . Un punct oarecare din planul O0 y 0 z 0 are x0 = 0
ı̂n S 0 şi coordonata x = ut ı̂n S. Deci polinomul liniar al lui x0 trebuie să fie divizibil cu
x − ut, astfel că
x0 = α(x − ut),
unde α nu depinde de coordonate, ci doar de modulul vitezei u.
Analog,
x = α(x0 + ut0 ),
şi din echivalenţa celor două SR rezultă că α este acelaşi ı̂n cele două cazuri (ı̂n caz
contrar am putea pune ı̂n evidenţă mişcarea SR prin măsurarea lungimii unei bare).
La momentul iniţial originile celor două SR coincid şi ceasurile sunt sincronizate,
t0 = 0, t00 = 0. Presupunem că ı̂n acest moment se emite din origine un semnal luminos
ı̂n direcţia axei comune Ox(O0 x0 ). Un punct ı̂n care ajunge semnalul are coordonatele
x = ct ı̂n S şi x0 = ct0 in S 0 . Aceste coordonate sunt legate prin transformarea de mai
sus,
ct0 = α(c − u)t ; ct = α(c + u)t0
3
Rezultă
c2 = α2 (c2 − u2 )
şi
1
α = ±q
u2
1− c2
Cum orientarea axelor nu se schimbă prin trecerea de la un SR la altul, rezultă

1 1 u
α=γ= q =√ cu β =
1− u2 1 − β2 c
c2
γ poartă numele de factorul Lorentz. Se obţine
x − ut x0 + ut0
x0 = q 2
; x= q 2
1 − uc2 1 − uc2
Introducând prima relaţie ı̂n cea de-a doua, sau invers, se obţine
t − u2 x t0 + u2 x0
t0 = q c 2 ; t= q c 2
1 − uc2 1 − uc2
Se obţin astfel transformările Lorentz:
x0 = qx−ut 2
1− u2
c
0
y =y
z0 = z (1.1)
t− u x
t0 = q c2 2
1− u2
c
sau
x0 +ut0
x= q 2
1− u2
c
y = y0
z = z0 (1.2)
u 0
t0 + x
c2
t= q 2
1− u2
c
Pentru u c (β 1) se obţin transformările Galilei. Conform principiului relativităţii,

ecuaţiile fizicii sunt invariante la transformările Lorentz.
1.4 Consecinţe cinematice ale transformărilor Lorentz

1.4.1 Contracţia lungimilor
Pentru a măsura o lungime trebuie să determinăm coordonatele capetelor lungimii la
acelaşi moment.
4
Fie o riglă orientată ı̂n lungul axei Ox(O0 x0 ). Presupunem că rigla este ı̂n repaus faţă
de S 0 . Lungimea riglei este l0 = x02 − x01 (unde momentele t0 nu contează). Lungimea
riglei ı̂n S este dată de diferenţele coordonatelor capetelor la acelaşi moment t,
l = (x2 − x1 )|t
Rezultă
l
l0 = q
u2
1− c2
sau s
u2
l = l0 1 −
c2
Lungimea riglei pe direcţia de mişcare este maximă ı̂n SR ı̂n care ea este ı̂n repaus.
Lungimile pe direcţii perpendiculare pe direcţia mişcarii nu se contractă. Astfel un obiect
sferic ı̂n SR ı̂n care este ı̂n repaus, va avea o formă ovală,turtit pe direcţia mişcării,
deoarece lungimile se contractă doar pe direcţia mişcarii. Elementul de volum se schimbă
la fel ca şi x,
s
u2
dV = dV0 1 −
c2
1.4.2 Dilatarea duratelor

Fie τ0 durata unui proces ce se produce ı̂n acelaşi punct ı̂n S 0 . Se poate scrie τ0 =
t02 − t01 , cu x02 = x01 . Folosind transformările Lorentz, rezultă durata procesului ı̂n S,
τ0
τ = t2 − t1 = q
u2
1− c2
Durata unui proces este mai mare măsurată ı̂ntr-un sistem de referinţă ı̂n care punctul
unde se desfăşoară procesul este ı̂n mişcare, faţă de durata procesului ı̂n sistemul de
referinţă ı̂n care acel punct este ı̂n repaus.
Cu acest rezultat se vede că produsul dV dt este invariant la transformările Lorentz.
Unul din primele experimente de verificare a dilatării duratelor a constat ı̂n studiul
dezintegrării miuonilor, particule produse ı̂n atmosferă de către razele cosmice (Rossi şi
Hall ı̂n 1941.1 Miuonii sunt particule instabile care se dezintegrează ı̂n alte particule
(electroni, neutrino şi antineutrino). Deoarece aceste particule interactionează puţin cu
aerul, numărul particulelor care se propagă prin aer se micşorează doar prin dezintegrare.
In continuare prezentăm rezultatul experimentului efectuat ı̂n 1963 de Frisch şi Smith.
Considerând un număr N0 de miuoni cu energie joasă (aproximativ ı̂n repaus), timpul
ı̂n care se dezintegrează jumătate de particule (numit timp de ı̂njumătăţire), T1/2 , este
τ0 = 1, 53·10−6 s. Acesta este timpul de injumătăţire ı̂n SR ı̂n care mezonii sunt ı̂n repaus.
Numărul de miuoni rămaşi nedezintegraţi după timpul t este dat de legea deintegrării
− Tln2 t
radioactive N = N0 e 1/2 . A fost măsurat numărul de mezoni pe vârful unui munte, la
Prelucrat după R. Ferraro - Einstein0 s Space-Time. An Introduction in Special and General Rela-
1
tivity - Springer, 2007
5
ı̂nalţimea de 1908m, precum şi la nivelul mării. Viteza miuonilor măsurată ı̂n SR legat
de Pămı̂nt a fost 99, 52% din viteza luminii. Măsurătorile au arătat că pe o diferenţă
de altitudine de 1908m, , mşurată ı̂n SR legat de Pământ, populaţia se diminuează cu
27, 5 ± 3% din cea iniţială. Această diferenţă de altitudine este parcursă ı̂n intervalul de
1908m
timp ∆t = 0,9952c = 6, 39 · 10−6 s, aproximativ 4τ0 . Pentru acest timp, numărul de mezoni
rămaşi nedezintegraţi ar trebui să fie
4
− Tln 2 ·4T1/2 4 1 1
N = N0 e 1/2 = N0 e− ln 2 = N0 = N0 = 0, 06N0 ,
2 16
adică 6% din cei iniţiali, ceea ce clar nu concordă cu măsurătorile , ≈ 73% din N0 .
Dar, conform dilatării duratelor, duratei ∆t din SR laboratorului ı̂i corespunde o
durată mai mică ı̂n sistemul propriu al mezonilor,∆t0 , cu
s
u2 q
∆t0 = 1− ∆t = 1 − (0, 9952)2 ∆t = 6, 25 · 10−7 s.
c2
Calculat ı̂n SR ı̂n care mezonii sunt ı̂n repaus, numărul de mezoni rămas nedezintegrat
(care este acelaşi ı̂n ambele sisteme de referinţă) va fi
∆t0 0,625 0,41
− Tln 2 ·∆t0 1 τ0 1 1,53 1
N = N0 e 1/2 = N0 = N0 = N0 = N0 · 0, 75
2 2 2
adică 75% din cei iniţiali, ı̂n acord cu rezultatul măsurătorilor.
1.4.3 Compunerea vitezelor

Diferenţiem transformările Lorentz
dx0 + udt0 dt0 + u2 dx0
dx = q 2
; dy = dy 0 ; dz = dz 0 ; dt = q c 2
1 − uc2 1 − uc2
şi ı̂mpărţim variaţiile coordonatelor la dt se obţin componentele vitezelor

vx 0 +u
vx = 1+v 0 2
qx u/c
2
vy0 1− u2
c
vy = 1+v 0 2 (1.3)
qx u/c
2
vz0 1− u2
c
vz = 1+vx 0 u/c2
Acestea sunt formulele de transformare a vitezelor la trecerea de la un SR la altul.

Pentru viteze mici ı̂n comparaţie cu viteza luminii ele trec ı̂n formulele de compunere a
vitezelor Galilei.
Formulele inverse se obţin mutând accentele si trecând de la u la −u. Se obţin
vx −u
vx 0 = 1−v 2
qx u/c
2
vy 1− u2
0 c
vy = 1−v u/c2 (1.4)
qx
2
vz 1− u2
vz 0 = c
1−vx u/c2
6
Dacă un corp are vx 0 = c ı̂n sistemul de referinţă S 0 , care se mişcă cu viteza u faţă de
c+u
S, viteza corpului ı̂n S va fi vx = 1+u/c = c. Prin compunerea vitezelor nu se obţin viteze
mai mari decât viteza luminii ı̂n vid.
1.4.4 Simultaneitatea este relativă

În mecanica newtoniană două evenimente ce se produc ı̂n acelaşi moment ı̂ntr-un
sistem de referinţă, vor fi simultane ı̂n oricare alt SR. Ordinea temporală a evenimentelor
este, la fel, o caracteristică absolută, valabilă ı̂n toate sistemele de referinţă.
În mecanica relativistă, considerând transformările Lorentz, se poate scrie
∆t0 + u
c2
∆x0
∆t = q
2
1 − uc2
Două evenimente simultane ı̂n S 0 , ∆t0 = 0, nu mai sunt simultane ı̂n S dacă nu se produc
ı̂n acelaşi loc (∆x0 = 0). Simultaneitatea depinde de sistemul de referinţă.
1.5 Spaţiul Minkowski. Intervalul relativist

Realitatea fizică este independentă de modul particular ı̂n care se alege sistemul de
coordonate. În mecanica clasică, coordonatele spaţiale şi timpul formează două varietăţi
separate, independente. Varietatea spaţială formată cu coordonatele (x,y,z) este un spaţiu
euclidian
q cu 3 dimensiuni, ı̂n care distanţa dintre două puncte
d = (x1 − x2 )2 + (y1 − y2 )2 + (z1 − z2 )2 este un invariant la rotaţii şi translaţii (trans-
formările Galilei formează un caz particular de translaţii) ale coordonatelor. Această
structură geometrică a spaţiului este independentă de modul particular ı̂n care aleg sis-
temul de referinţă.
Relativitatea restrânsă schimbă radical concepţiile de spaţiu şi timp. Coordonatele
spaţiale şi cele temporale prin care descriem matematic realitatea fizică nu mai formează
varietăţi separate . Coordonatele spaţiale şi cele temporale formează o varietate cu 4
dimensiuni, Universul spaţiu-timp, care are o structură diferită de cea a spaţiului eu-
clidian cu 4 dimensiuni. Structura acestei varietăţi trebuie să fie invariantă la rotaţii
spaţiale, translaţii şi transformări Lorentz ale coordonatelor temporale şi spaţiale. Un
punct al acestei varietăţi (un eveniment) este determinat de (x,y,z,ct). Evoluţia unui
punct material ı̂n timp (x(t),y(t),z(t), ct) este reprezentată de o curbă ı̂n această vari-
etate, linia de univers a punctului material. Considerăm două evenimente (x1 , y1 , z1 , ct1 ),
(x2 , y2 , z2 , ct2 ). Considerăm
s2 = (x1 − x2 )2 + (y1 − y2 )2 + (z1 − z2 )2 − c2 (t1 − t2 )2 (1.5)
Această cantitate poartă numele de interval relativist dintre cele două evenimente sau
cuadriinterval.
Se poate arăta direct, folosind transformările Lorentz, că s2 este invariant la trans-
formările Lorentz,
s2 = s02
7
unde s02 este pătratul intervalului ı̂n SR inerţial S0. Cuadriintervalul dintre două eveni-
mente joacă rolul distanţei din spaţiul 3-dimensional. El nu mai este pozitiv definit ca şi
distanţa din spaţiul 3-dimensional. Universul spaţiotemporal ı̂nzestrat cu distanţa dintre
evenimente dată de cuadriinterval este un spaţiu pseudoeuclidian.
Cuadriintervalele se clasifică ı̂n:
a) Intervale de tip temporal pentru care s2 < 0.
Două evenimente separate printr-un interval de tip temporal sunt ı̂n succesiune tem-
porală absolută. Aceste evenimente pot fi legate cauzal: există posibilitatea ca linia de
univers a unei particule să lege cele două evenimente. Nu există un SR ı̂n care cele două
evenimente să fie simultane (ı̂n acest caz intervalul relativist ar trebui să fie s2 > 0, dar
el este invariant); Există un SR ı̂n care cele două evenimente să se producă ı̂n acelaşi loc.
Acest SR este SR propriu al particulei care are linia de univers ce trece prin cele două
evenimente.
b) Intervale de tip spaţial pentru care s2 > 0.
Nu există un SR ı̂n care aceste evenimente să se producă ı̂n acelaşi loc (ı̂n acest
caz s2 < 0). Evenimentele sunt separate absolut spaţial. Există ı̂nsă un SR ı̂n care
evenimentele să fie simultane. Pentru aceste evenimente ordinea temporală se poate
schimba prin schimbarea SR. Nu există posibilitatea ca linia de univers a unui particule
să unească cele două evenimente (particula ar trebui să se deplaseze cu o viteză mai mare
decât viteza luminii in vid). Ele nu se pot influenţa cauzal.
c) Intervale de tip nul pentru care s2 = 0.
Cele două evenimente pot fi legate de linia de univers a unei particule care se de-
plasează cu viteza luminii.
Hiperconul luminos
Pentru un eveniment oarecare P (x0 , y0 , z0 , ct0 ) considerăm locul geometric al eveni-
mentelor pentru care intervalul relativist faţă de P este nul,
s2 = (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 − c2 (t − t0 )2 = 0
Acestă hipersuprafaţă reprezintă un con ı̂n

Universul spaţiotemporal, cu vârful ı̂n P. El
se numeşte hiperconul luminos al lui P. În
figura alăturată este reprezentat un aseme-
nea hipercon luând pentru simplificare doar
două axe spaţiale. Acest hipercon ı̂mparte
Universul ı̂n două regiuni:
a) viitorul absolut şi trecutul absolut format
din evenimentele din interiorul conului care
sunt separate de P printr-un interval s2 ≤ 0.
Ordinea cauzală a acestor evenimente faţă de
P este absolută;
b) regiunea evenimentelor absolut depărtate este regiunea din afara conului luminos.
Aceste evenimente nu pot fi atinse din P prin niciun semnal fizic (ar trebui să se propage
cu o viteză mai mare decât viteza luminii). Ele nu pot fi legate cauzal de P. Ordinea
temporală faţă de P poate fi schimbată prin schimbarea SR.
8
1.6 Impulsul şi masa ı̂n relativitatea restrânsă
Dorim să păstrăm definiţia impulsului p~ = m~v şi valabilitatea legii conservării impul-
sului ı̂n sisteme izolate. Vom vedea că acest lucru nu se poate realiza decât dacă masa
este dependentă de viteza corpului. Masa corpului ı̂n SR ı̂n care acesta este ı̂n repaus
o numim masă de repaus, m0 . Impulsul se conservă admiţând legătura dintre forţă şi
variaţia impulsului aceeaşi ca ı̂n mecanica clasică
d~p
F~ =
dt
Masa corpului poate fi dependentă de modulul vitezei corpului (SR inerţiale sunt echiva-
lente). Considerăm ciocnirea perfect elastică a două bile identice (adică au aceeaşi masă
când modulul vitezei este acelaşi)2
1 + 2 → 10 + 20
Considerăm SR S ı̂n care cele două bile au viteze egale ı̂n modul şi de semn opus
(v. fig. partea a)). Prin ciocnirea elastică a două bile cu viteze egale şi de sens opus
impulsul total al sistemului este zero ı̂nainte şi după ciocnire. După ciocnire particulele
ı̂şi schimbă vitezele pe direcţia y, ı̂n timp ce pe direcţia x vitezele rămân neschimbate.
În SR S 0 , care se deplasează faţă de S cu viteza vx , ciocnirea este prezentată ı̂n

partea b) a figurii. Folosind formulele relativiste de compunere a vitezelor se pot scrie
componentele vitezelor ı̂n SR S 0 ı̂nainte şi după ciocnire. Acestea sunt trecute ı̂n tabelul
următor.
Înainte ciocnire După ciocnire

Bila 1 0 , √ vy 2 2 0 , − √ vy 2 2
1−vx /c 1−vx /c
√ √
2vx vy 1−v 2 /c2 −2vx vy 1−vx2 /c2
Bila 2 − 1+v2 /c2 , − 1+v2 /cx2 1+v 2 /c2
, 1+v 2 /c2
x x x x
2
Textul cu albastru (demonstraţia) nu se cere la examen
9
Conservarea impulsului pe direcţia axei Oy 0 duce la ecuaţia
q q
m1 vy m2 vy 1 − vx2 /c2 m1 vy m2 vy 1 − vx2 /c2
q − = −q +
1 − vx2 /c2 1+ vx2 /c2 1 − vx2 /c2 1 + vx2 /c2
de unde
1 + vx2 /c2
m2 = m1 .
1 − vx2 /c2
Această relaţie este valabilă pentru orice viteze. La limita vy − > 0, m1 devine masa de
repaus m0 , iar m2 = m(v), unde v = 1+v2v2x/c2 . Cu această viteză
x
1 + vx2 /c2 1
2 2
=q
1 − vx /c 1− v2
c2
Deci, pentru a satisface legea de conservare a impulsului, trebuie ca

m0
m(v) = q .
v2
1− c2
Dependenţa masei particulei de viteza sa v se poate scrie atunci

m0
m= q , (1.6)
v2
1− c2
iar a impulsului
m0~v
p~ = m~v = q
v2
1− c2
Când v− > c masa tinde câtre infinit. Astfel un corp cu masă de repaus diferită de zero
nu poate fi accelerat la viteze mai mari decât viteza luminii. Există particule care se
mişcă cu o viteză egală cu viteza luminii (fotonii). În orice SR viteza lor este c. Spunem
că masa lor de repaus este zero, deşi nu există un SR ı̂n care aceste particule să fie ı̂n
repaus, pentru ca impulsul ı̂n relaţia de mai sus să fie finit. Astfel, c este viteza maximă
a particulelor cunoscute şi a semnalelor (care au nevoie de un suport fizic pentru a putea
fi transmise).
1.7 Echivalenţa masă şi energie

Lucrul mecanic al forţei care acţionează asupra punctului material de masă de repaus
m0 este egal cu variaţia energiei cinetice. Calculăm lucrul mecanic
d~p d
dW = F~ · d~r = · d~r = (m~v ) · ~v dt = d (m~v ) · ~v = v 2 dm + m~v · d~v .
dt dt
Dar, din dependenţa masei de viteză rezultă
mvdv m~v · d~v
dm = 2 2
= 2 ,
c −v c − v2
10
astfel că
dW = v 2 dm + (c2 − v 2 )dm = d(mc2 ).
Rezultă variaţia energiei cinetice
d(Ec ) = dW = d(mc2 )
De unde
Ec = mc2 + E0
Condiţia ca energia cinetică să fie zero ı̂n repaus dă E0 = −m0 c2 . Deci
Ec = mc2 − m0 c2
Dependenţa de viteză a energiei cinetice este
m0 c2
Ec = q − m 0 c2
v2
1 − c2
2
Pentru viteze mici (v/c << 1), formula devine cea din mecanica clasică, Ec ≈ m02v .
O serie ı̂ntreagă de consideraţii teoretice arată că energia totală a unei particule libere
trebuie considerată cu energia de repaus, astfel că energia totală a unei particule de masă
de repaus m0 este
m0 c2
E = mc2 = q 2
(1.7)
1 − vc2
Astfel această ecuaţie exprimă echivalenţa ı̂ntre masă şi energie.
Din această expresie a energiei şi din dependenţa impulsului de viteză, eliminând v,
se obţine legătura ı̂ntre energie şi impuls
q
E= p2 c2 + m20 c4
Se observă că
p2x c2 + p2y c2 + p2z c2 − E 2 = −m20 c4
sau
p2x + p2y + p2z − (E/c)2 = −m20 c2 .
Acest lucru este valabil ı̂n orice SR inertial. Impulsul p~ şi energia particulei E/c se
transformă la schimbarea SR inertial (la transformarea Lorentz) ca şi ∆~r şi c∆t . Ele
formează componentele unui vector cu 4 dimensiuni, al cărui pătrat este invariant la
transformări Lorentz. Un asemenea vector poartă numele de cuadrivector.
Incheiem cu prezentarea rezultatului experienţei efectuate de W. Bertozzi ı̂n care
au fost măsurate ı̂n mod independent viteza electronilor acceleraţi şi energia cinetică
(măsuată fie prin determinarea cantitătii de căldură cedată de electroni prin absorbţia
intr-un disc de aluminiu, fie prin tensiunea de accelerare a electronilor). Ek reprezintă
energia cinetică, iar graficul exprimă dependenţa vitezei electronilor de energia cinetică
a electronilor.
11
Dreapta dă dependenţa preziză de mecanica clasică. iar curba punctată este dependenţa
prezisă de mecanica relativistă. Rezultatele experimentale confirmă clar teoria relativistă.
12
Capitolul 2
Originile teoriei cuantice
Fenomenele care au dus la apariţia şi cristalizarea mecanicii cuantice pot fi clasificate
ı̂n:
• fenomene ı̂n care schimbul de energie ı̂ntre substanţă şi câmpul electromagnetic are
loc discontinuu (radiaţia termică, absorbţia şi emisia luminii de către atomi s.a.);
• fenomene ı̂n care se manifestă proprietăţile corpusculare ale radiaţiei electromag-
netice (efectul fotoelectric, efectul Compton s.a.);
• fenomene ı̂n care se manifestă proprietăţile ondulatorii ale microparticulelor (difracţia
electronilor pe cristale etc).
Ele au determinat introducerea a noi concepte: cuantificarea mărimilor fizice (de
exemplu, energia, momentul cinetic); proprietăţile corpusculare ale radiaţiei; proprietăţile
ondulatorii ale materiei. Iniţial, aceste concepte au fost introduse adhoc (nu ı̂n cadrul
unei teorii care să cuprindă un grup larg de fenomene). Acestea au evoluat mai târziu,
devenind parte a unei teorii general valabile, mecanica cuantică.
Ipoteza cuantelor a apărut ı̂n 1900 ı̂n ı̂ncercarea lui Planck de a explica dependenţa
de frecvenţă şi temperatură a densităţii energetice spectrale a radiaţiei termice. Faptele
experimentale şi noi ipoteze au dus la dezvoltarea rapidă a concepţiilor privind descrierea
comportamentului microscopic, astfel că prin 1928 mecanica cuantică putea fi considerată
ca un sistem ı̂nchegat. Vom prezenta o scurtă enumerare a momentelor decisive care au
dus la apariţia mecanicii cuantice:
• 1885 - Balmer stabileşte existenţa unei regularităţi ı̂n spectrul hidrogenului din
domeniul vizibil;
• 1895 - Röntgen descoperă razele X;
• 1896 - Becquerel descoperă radioactivitatea;
• 1880-1900 - studiile privind radiaţia termică l-au condus pe M. Planck la emiterea
ipotezei cuantelor (1900);
1
• 1905 - A. Einstein introduce noţiunea de foton pentru a descrie interacţia câmpului
electromagnetic cu sistemele atomice;
• 1904-1911 - C. G. Barkla estimează, folosind difuzia razelor X, numărul de electroni
per atom;
• 1906-1908 - E. Rutherford realizează experienţele de ı̂mprăştiere a particulelor α
pe atomi, elaborând modelul planetar al atomului;
• 1913 - N. Bohr elaborează teoria cuantică veche a atomului;
• 1922 - A.H. Compton observă difuzia fotonilor pe electroni;
• 1923 - Louis de Broglie introduce noţiunea de undă asociată microparticulelor;
• 1924-1927 - W. Heisenberg, E. Schrödinger si P.M.A. Dirac elaborează bazele me-
canicii cuantice;
• 1927 - W. Heisenberg enunţă principiul de incertitudine;
• 1927 - G.E. Davisson şi L.H. Germer realizează experienţele de difracţie a electron-
ilor pe cristale.
2
2.1 Radiaţia termică
Suprafaţa unui corp ı̂ncălzit emite radiaţie electromagnetică, radiaţia emisă fiind
distribuită continuu, pe toate lungimile de undă. Distribuţia după lungimea de undă
a radiaţiei emise depinde de temperatură: la temperaturi joase (sub 5000 C) cea mai
mare parte a energiei este concentrată pe lungimi de undă mari (domeniul infraroşu).
Cu creşterea temperaturii, tot mai multă energie este emisă pe lungimi de undă mai
mici (ı̂n vizibil). Intre 5000 − 6000 C corpul ı̂ncepe să devină incandescent (ı̂ncepe să
”strălucească”), iar la 30000 C distribuţia spectrală se deplasează şi mai mult spre lungimi
de undă mici, corpul devenind ”alb fierbinte”. Un oţelar cu experienţă determină tem-
peratura oţelului după culoarea sa. Stelele au culori diferite ı̂n funcţie de temperatura
suprafeţei. Stelele roşii sunt stele ”reci”, cu temperatura la suprafaţă de 3000-4000K,
stelele galbene au temperatura suprafeţei de 5000-6000K (Soarele este o astfel de stea),
iar stelele ”fierbinţi”, cu temperatura la suprafaţă de 10000K sau mai mult, au o culoare
albă cu nuanţe de albastru (radiaţia maximă emisă este ı̂n domeniul ultraviolet şi nu este
percepută de ochi. Radiaţia din zona vizibilă este emisă ı̂n cantităţi comparabile pentru
diverse culori, prin compunerea lor rezultând alb).
Radiaţia electromagnetică ce cade pe suprafaţa unui corp poate să fie reflectată sau
absorbită. Procesele de emisie, reflexie şi absorbţie a radiaţiei de către o suprafaţă sunt
caracterizate de următoarele mărimi:
• Puterea de reflexie a suprafetei, R - reprezintă fracţiunea din fluxul incident

ce se reflectă pe suprafaţă;
• Puterea de absorbţie a suprafeţei, A - reprezintă fracţiunea din fluxul incident
absorbită de suprafaţă;
• Puterea de reflexie spectrală, Rν - reprezintă puterea de reflexie pe unitatea de
interval de frecvenţă;
• Puterea de absorbţie spectrală, Aν - reprezintă puterea de absorbţie pe unitatea
de interval de frecvenţă.
Deoarece fluxul incident este fie absorbit, fie reflectat, ı̂ntre R şi A există relaţia:
R + A = 1; Rν + Aν = 1;
• Puterea de emisie a suprafeţei (radianţa), P - reprezintă energia emisă de

unitatea de suprafaţă, ı̂n unitatea de timp:
dW
P= ;
dt dS
• Puterea de emisie spectrală a suprafeţei, Pν - reprezintă puterea de emisie pe

unitatea de interval de frecvenţă.
Presupunem o incintă vidată ai cărei pereţi sunt menţinuţi la temperatura constantă

T prin contactul cu un termostat. Pereţii incintei vor emite şi vor absorbi radiaţii electro-
magnetice ı̂n urma excitării şi dezexcitării atomilor. In interiorul cavităţii se află radiaţie
electromagnetică ce se propagă ı̂n toate direcţiile cu viteza c. Această radiaţie, ı̂n echili-
bru cu pereţii incintei, reprezintă sistemul numit radiaţie termică de echilibru.
Sistemul este caracterizat de următoarele mărimi fizice:
• Temperatura T - este egală cu temperatura pereţilor cavităţii ı̂n echilibru cu
radiaţia din interior;
3
Figura 2.1: Modelul experimental al unui
corp negru.
• Densitatea de energie(w) - reprezintă energia câmpului electromagnetic ı̂n uni-

tatea de volum din interiorul incintei;
• Densitatea de energie spectrală (wν ) - reprezintă densitatea de energie pe uni-
tatea de interval de frecvenţă,
Z ∞
w= wν dν;
0
Kirchhoff a stabilit că densitatea de energie spectrală a radiaţiei termice de echilibru

nu depinde de forma cavităţii sau de natura pereţilor acesteia, fiind o funcţie universală
de frecvenţa radiaţiei şi de temperatură. Radiaţia termică de echilibru este izotropă şi
nepolarizată.
In 1860 Kirchhoff a găsit următoarea lege: Raportul dintre puterea de emisie spectrală
şi puterea de absorbţie spectrală a unei suprafeţe nu depinde de natura suprafeţei, fiind
proporţional cu densitatea energetică spectrală a radiaţiei termice:
Pν (ν, T )
= P c.n. (T ), (2.1)
Aν (ν, T )
unde P c.n. reprezintă puterea de emisie a corpului negru. Corpul negru este corpul care
absoarbe toate radiaţiile ce cad pe suprafaţa (Aν = 1, pentru orice frecvenţă ν).
Legătura ı̂ntre densitatea energetică a radiaţiei termice de echilibru şi puterea de
emisie a corpului negru este
c
P c.n. (T ) = w(T ). (2.2)
4
Prezentăm o singură consecinţă a acestei legi: corpurile nu pot emite decât acele
frecvenţe pe care le pot absorbi (Aν = 0 implică Pν = 0).
Un corp negru poate fi realizat experimental practicând un mic orificiu ı̂ntr-o cavitate
(v. fig. 2.1). Radiaţiile care cad pe orificiu şi intră ı̂n cavitate au puţine şanse de a mai
ieşi prin acesta. Încălzind cavitatea la temperatura T, orificiul emite radiaţii ca un corp
negru.
Legea Stefan-Boltzmann. In anul 1879 Josef Stefan stabileşte experimental, iar ı̂n
1884 Boltzmann demonstrează teoretic că radianţa corpului negru creşte proporţional cu
puterea a 4-a a temperaturii:
P c.n. = σT 4 .
sau, echivalent, densitatea energetică a radiaţiei termice de echilibru creşte proporţional
cu puterea a 4-a a temperaturii:
w = aT 4 (2.3)
Aceasta este legea Stefan-Boltzmann.
Valoarea constantei σ este 5, 67 · 10−8 W/m2 · K 4 , iar legătura dintre σ şi a se obţine
din (2.2): a = 4c σ = 7, 6 · 10−16 J/m3 K 4 .
4
Figura 2.2: Distribuţia ener-
getică a radiaţiei termice de
echilibru: a) densitatea ener-
getică spectrală ı̂n raport cu
frecvenţa; b) densitatea en-
ergetică spectrală ı̂n raport
cu lungimea de undă; c)
distribuţia Planck ı̂n raport cu
distribuţia Wien şi Rayleigh -
Jeans pentru T=3000K.
Rezultate experimentale şi teoretice privind densitatea energetică spec-

trală a radiaţiei termice de echilibru.
In fig 2.2 este prezentată densitatea energetică spectrală a radiaţiei termice de echili-
bru, atât ı̂n funcţie de frecvenţă cât şi ı̂n funcţie de lungimea de undă. Legătura dintre
aceste densităţi se obţine pornind de la faptul că densităţile de energie pe intervalul de
frecvenţă dν şi intervalul corespunzator de lungime de undă trebuie să fie egale ( semnul
minus apare din cauză că lungimea de undă scade atunci când frecvenţa creşte):
wν dν = −wλ dλ
Ţinând cont de relaţia ν = λc , rezultă dν = − λc2 dλ şi:
c c
wλ = 2 wν (ν = ) (2.4)
λ λ
W. Wien (1893), pe baza unor considerente de termodinamică, găseşte o formă gen-
erală pentru densitatea energetică spectrală a radiaţiei termice de echilibru:
ν
wν (ν, T ) = ν 3 f ( ) (2.5)
T
sau:
wλ (λ, T ) = λ−5 g(λT ), (2.6)
unde f şi g sunt funcţii de ν/T , respectiv λT , a căror expresie nu poate fi dedusă din
considerentele generale de termodinamică1 .
1
Condiţia de maxim a densităţii energetice ı̂n raport cu λ conduce la ”legea de deplasare” Wien:
λm T = b (2.7)
5
Pentru a descrie rezultatele experimentale, Wien propune ı̂n 1896 următoarea formulă
pentru wλ (formula Wien):
C2
wλ (λ, T ) = C1 λ−5 exp(− ) (2.8)
λT
Valoarea constantelor C se obţine din datele experimentale: C1 = 5 · 10−24 J · m
si C2 = 1, 4310−2 m · K. Rezultatele experimentale cu o precizie ridicată, obţinute ı̂n
1900, au arătat că această formulă descrie bine curba experimentală la λ mic (ν mare),
dar pentru lungimi de undă mari formula da valori sub curba obţinută experimental. Se
punea problema descrierii datelor experimentale pe ı̂ntreg domeniul frecvenţelor.
In anul 1900, fizicienii Rayleigh si Jeans găsesc o altă dependenţă a densitaţii en-
ergetice spectrale (formula Rayleigh-Jeans). Deoarece intensitatea radiaţiei termice de
echilibru nu depinde de forma cavităţii şi de natura pereţilor acesteia, ei au analizat
câmpul electromagnetic dintr-o cavitate cubică, cu pereţii perfect conductori. Ei au găsit
că(formula Rayleigh-Jeans)
8πν 2
wν (ν, T ) = 3 kB T (2.9)
c
sau
wλ (λ, T ) = 8πλ−4 kB T. (2.10)
Această formulă descrie bine datele experimentale ı̂n zona lungimilor de undă mari
(undele radio), dar pentru λ → 0, concordanţa cu datele experimentale nu mai există.
In plus, pentru λ → 0, densitatea energetică ar creşte indefinit conform acestei formule
(catastrofa ultravioletă).
Formula Planck
Rezultatele experimentale obţinute ı̂n 1900 au arătat că formula lui Wien descrie bine
dependenţa densităţii energetice spectrale pentru radiaţia termică la lungimi de undă
mici (frecvenţe mari), ı̂n timp ce formula Rayleigh-Jeans dă o descriere bună a datelor
ı̂n domeniul lungimilor de undă mari (frecvenţe mici).
La 19 octombrie 1900, Planck obţine o formulă care concordă cu datele experimentale
pe ı̂ntreg domeniul frecvenţelor:
1
w ν = C1 ν 3 C2 ν (2.11)
e T −1
unde C1 şi C2 sunt constante. Pentru frecvenţe mari (C2 ν/T 1), exponenţiala de la
numitor este mult mai mare decât 1 şi formula se transformă ı̂n formula Wien, iar pentru
frecvenţe mici, descompunand exponenţiala ı̂n serie şi păstrând doar termenii până la
ordinul 1, se obţine formula Rayleigh-Jeans.
In decembrie 1900, Planck reuşeşte să gasească o explicaţie pentru dependenţa pro-
pusă, făcând o presupunere care s-a dovedit genială. Cum proprietăţile radiaţiei ter-
mice sunt independente de natura pereţilor, Planck asimilează substanţa pereţilor cu un
ansamblu de oscilatori armonici, aceasta neafectând generalitatea rezultatului. Repartiţia
energiilor acestor oscilatori la echilibru este determinată de procesele de absorbţie şi emisie
de radiaţie. Pentru un ansamblu de oscilatori ı̂n echilibru cu radiaţia electromagnetică,
el a găsit pentru densitatea de energie a radiaţiei
8πν 2
wν (ν, T ) = εν , (2.12)
c3
unde λm reprezintă lungimea de undă la care wλ are valoarea maximă. Constanta b are valoarea
b = 0, 2898cm · grd = 2, 898 · 107 Å · K. Legea este valabilă şi pentru puterea de emisie a corpului negru.
6
unde εν reprezintă energia medie a unui oscilator de frecvenţă ν. In fizica clasică, când
energia oscilatorului poate varia continuu de la 0 la ∞, energia medie a unui oscilator
ı̂ntr-un ansamblu la temperatura T este kB T (1/2kB T pentru energia cinetică şi 1/2kB T
pentru energia potenţială). Obţinem astfel formula Rayleigh-Jeans, care am văzut că nu
concordă cu datele decât la lungimi de undă mari.
Presupunerea genială a lui Planck a fost că energia oscilatorului armonic de frecvenţă
ν nu poate avea orice valoare, ci numai valori discrete, un multiplu ı̂ntreg de o cantitate
ε0ν ,
ενn = nε0ν unde n = 0, 1, 2, · · · (2.13)
iar ε0ν depinde de frecvenţa oscilatorului.
..
n=3 .
n=2
n=1
60
n=0 ?
Figura 2.3: Nivelele de energie ale oscilatorului armonic
Formula Planck
Calculăm energia medie a unui oscilator folosind presupunerea de mai sus. Pro-
babilitatea ca la echilibru termodinamic, ı̂ntr-un ansamblu de oscilatori ı̂n contact cu
un termostat la temperatura T, energia unui oscilator să fie εn este dată de legea de
distribuţie Maxwell-Boltzmann, Pn = Ce−εn /kB T (kB - constanta Boltzmann, iar C este
o constantă de normare - Σn Pn = 1). Rezultă, notând β = kB1T ,
∞ ∞
!, !
nε0ν nε
X −k X − k 0ν
ε̄ν = nε0ν e BT T
e B =
n=0 n=0
∞
!
d d 1 d ε0ν

e−nε0ν β ln 1 − e−ε0ν β = ε0ν
X
= − ln = − ln =
dβ n=0 dβ 1 − e−ε0ν β dβ e kB T − 1
Introducând ı̂n relaţia (2.12), se obţine densitatea energetică spectrală a radiaţiei
corpului negru:
8πν 2 0ν
wν (ν, T ) = 3 0ν
c e kB T − 1
Din formula generală pentru densitatea de energie obţinută de Wien ( 2.5), rezultă că
wν ∼ ν 3 , astfel că 0 trebuie să depindă liniar de frecvenţă:
0ν = hν. (2.14)
unde h este o constanta fundamentală (cu dimensiunile unei actiuni=energie*timp) şi

va fi numită ulterior constanta Planck. Densitatea energetică spectrală va fi (formula
Planck):
8πhν 3 1
wν (ν, T ) = 3 hν . (2.15)
c e kB T − 1
7
Folosind datele experimentale cunoscute ı̂n acea perioadă, Planck a determinat valorile
constantelor funamentale kB = 1, 346 · 10−23 şi h = 6, 55 · 10−34 . În forma actuală a SI
de unităţi de măsura (din 2020) aceste constante au valorile fixate la kB = 1, 380649 ·
10−23 J/K şi h = 6, 62607015 · 10−34 Js.
Formula Planck a obţinut un acord deplin cu rezultatele experimentale. In anii care
au urmat, o serie de fenomene fără explicaţie ı̂n cadrul fizicii clasice au putut fi inter-
pretate presupunând că şi alte mărimi fizice care iau valori continui ı̂n fizica clasică sunt
cuantificate. De remarcat că rezultatul obţinut de mecanica cuantică ı̂n ceea ce priveşte
energia oscilatorului armonic diferă doar printr-o constantă de expresia intuită de Planck:
1
εν = (n + )hν.
2
Cel care a dus mai departe ideea cuantificării a lui Planck a fost Einstein ı̂n 1905, ı̂n
explicarea efectului fotoelectric.
Radiaţia cosmică de fond de 2,7K

În anul 1964, fizicienii Arno Penzias şi Robert Wilson, testând o antenă de microunde
pentru radioastronomie, au detectat ı̂ntâmplator un ”zgomot” cu aceeaşi intensitate pe
toate direcţiile. Curând ei au realizat faptul că această descoperire confirmă ipoteza
lui Dicke, Peebles şi Gamow ca un Univers fierbinte ı̂n expansiune ar trebui sa ducă la
prezenţa unei radiaţii de fond relicva a stadiilor timpurii ale evoluţiei Universului când
radiaţia electromagnetică ı̂n echilibru cu restul materiei s-a decuplat de interacţia cu
acesta. Răcirea radiaţiei datorată expansiunii duce la prezenţa acesteia la momentul
actual ı̂n domeniul microundelor. Spectrul acestei radiaţii corespunde remarcabil cu
spectrul radiaţiei termice de echilibru cu temperatura de 2,7K dat de formula lui Planck.
Figura prezintă spectrul radiaţiei cosmice de fond măsurat de satelitul COBE, lansat
ı̂n 1989. Curba continuă reprezintă curba dată de formula Planck pentru spectrul radiaţiei
termice la temperatura T=2,725K. Erorile de măsură reprezentate ı̂n figură sunt mărite
de 400ori pentru a putea fi vizibile pe grafic (figură preluată din K.S. Krane-Modern
Physics-ed3,Wiley,2012).
Aplicatie: Vom folosi formula ( 2.15) pentru deducerea legii Stefan-Boltzmann.

Z ∞
8πh Z ∞ ν3 8πh kB T 4 Z ∞ x3 dx
w(T ) = wν (ν, T )dν = dν = ( )
0 c3 0 e khν
BT − 1 c3 h 0 ex − 1
8
Dând factor comun la numitor ex si dezvoltând ı̂n serie, rezultă:
∞
Z ∞
x3 Z ∞
3 −x −x −2x
Z ∞X
x
dx = x e (1 + e + e + ...) = x3 e−nx dx =
0 e −1 0 0 n=1
∞ Z ∞ ∞ ∞
1 Z ∞ 3 −y 1 π4
x3 e−nx dx =
X X X
= 4 0
y e dy = 6 4
=
n=1 0 n=1 n n=1 n 15
Obţinem:
8π 5 kB4
w(T ) =
3 3
T4 (2.16)
15h c
Putem exprima constanta a din formula (2.3) sau constanta σ,
c 2π 5 kB
4
σ= a= = 5, 65 · 10−12 J/s · cm2 K 4 . (2.17)
4 15h3 c2
2.2 Fenomene ı̂n care se manifestă caracterul corpus-

cular al radiaţiei electromagnetice
2.2.1 Efectul fotoelectric
Efectul fotoelectric a fost observat prima dată de către H. Hertz ı̂n 1887, care a
constatat că, atunci când se iradiază cu lumină ultravioletă electrodul negativ al unui
declanşator cu descărcare, descărcarea dintre electrozi se produce mai uşor decât ı̂n lipsa
iluminarii. După descoperirea ı̂n 1897 a electronului de către J.J. Thomson, Lenard a
stabilit că electrodul iluminat emite electroni, măsurând raportul e/m al particulelor
emise. Fenomenul de extragere de electroni din substanţă prin iradiere cu radiaţie elec-
tromagnetică a fost denumit efect fotoelectric extern. Când electronii rămân ı̂n substanţă
după iradiere fenomenul se numeste efect fotoelectric intern. In continuare vom discuta
efectul fotoelectric extern, fară a mai preciza ı̂n mod expres acest lucru. In zona vizibilă
a radiaţiei electromagnetice efectul este puternic pentru metalele alcaline, cum ar fi litiu,
sodiu, potasiu, rubidiu, cesiu.
Dispozitivul experimental pentru studiul efectului fotoelectric este prezentat ı̂n figura 2.4:

µA

q
q V

Figura 2.4: Schema dispozitivului experimental pentru studiul efectului fotoelectric
Intr-o incintă vidată se află un electrod pe care este depusă substanţa căreia ı̂i studiem
modul de producere a efectului fotoelectric (purificată prin distilare ı̂n vid şi apoi depusă
sub forma unui strat subţire pe suport). Electronii scoşi din metal sunt acceleraţi sau
frânaţi ı̂n spaţiul dintre acest electrod şi un al doilea electrod plasat ı̂n incinta vidată. Pe
9
Figura 2.5: a) Caracteristica curent-tensiune obţinută la studiul efectului fotoelectric; b)
Dependenţa tensiunii de stopare de frecvenţă.
electrozi poate fi aplicată o tensiune variabilă a cărei polarizare poate fi schimbată. Se

măsoară curentul dat de electronii care, după ce au fost scoşi din metal, străbat spaţiul
dintre cei doi electrozi.
In figura 2.5 este prezentată caracteristica I-V pentru aceşti electrozi. Următoarele
trăsături ale fenomenului au fost puse ı̂n evidenţă:
• Aplicând o tensiune astfel ı̂ncât metalul din care sunt scoşi electronii să fie la
potenţial negativ faţă de celălalt electrod, electronii scoşi din metal vor fi acceleraţi
spre electrodul pozitiv. Crescând tensiunea, creşte şi curentul până când se ajunge
la saturaţie (când toţi electronii scoşi din metal ajung la celălalt electrod). Valoarea
curentului de saturaţie este proporţională cu fluxul Φ al radiaţiei incidente (deci şi
cu intensitatea radiaţiei):
IS = C1 Φ
• Se observă din fig. 2.5a) că există un curent şi pentru cazul ı̂n care nu este apli-
cată o tensiune ı̂ntre electrozi. Curentul devine zero pentru tensiunea V0 = −U0 .
Tensiunea U0 se numeşte tensiune de stopare. Valoarea tensiunii de stopare este
independentă de fluxul radiaţiei e.m., dar depinde de material.
Tensiunea de stopare creşte liniar cu frecvenţa. Panta dreptei | V0 |= f (ν) este inde-
pendentă de material. Dependenţa tensiunii de stopare de frecvenţă este prezentată
ı̂n fig. 2.5b).
Din tensiunea de stopare se determină viteza maximă a fotoelectronilor:
mv 2
= eU0
2
(e este modulul sarcinii electronului). Deci, viteza maximă a fotoelectronilor este
independentă de intensitatea luminii şi nu depinde decât de frecvenţă;
10
• Există o valoare de prag pentru frecvenţa radiaţiei, sub această valoare efectul ne-
producându-se oricât timp am aştepta. Această frecvenţă, νp , se numeşte frecvenţă
de prag. Pentru ν = νp , tensiunea de stopare este egală cu zero. Frecvenţa de prag
depinde doar de material şi nu de fluxul radiaţiei incidente.
• Efectul este instantaneu (electronii sunt scoşi la mai puţin de 3·10−9 s de la iradiere).
Caracteristicile acestea ale efectului fotoelectric nu sunt explicabile din punct de vedere
clasic: imaginând că energia electronului provine din absorbţia continuă de energie de la
câmp, efectul ar trebui să apară pentru orice frecvenţă (aşteptând un timp corespunzător
pentru absorbţia cantitaţii de energie necesare).
In 1905, A. Einstein a arătat că se pot explica simplu caracteristicile efectului foto-
electric extinzând ideea cuantificarii a lui Planck, presupunând că absorbţia luminii are
loc prin absorbţia doar a unor cuante de energie egale cu hν. (Mai târziu, cuanta de
energie a câmpului electromagnetic a fost denumită foton (1926 - G.N.Lewis)). Planck
a considerat cuantificarea energiei doar ı̂n procesul de emisie sau absorbţie de radiaţie
de către substanţă. Einstein merge mai departe şi consideră acest lucru ca o consecinţă
a faptului că radiaţia electromagnetică este alcătuită din cantităţi bine determinate de
energie, cuantele de energie, care se propagă ı̂n spaţiu şi participă ı̂n toate procesele drept
cantităţi indestructibile.
Legile 1-4 pot fi explicate aplicând legea conservării energiei procesului de absorbţie.
Energia cuantei absorbite este folosită pentru a efectua lucru mecanic la scoaterea elec-
tronului din metal (Lextr ), restul regăsindu-se sub formă de energie cinetică a electronului:
1
hν = Lextr + mv 2 . (2.18)
2
Înlocuind energia cinetică cu eU0 , găsim legătura dintre tensiunea de stopare şi frecvenţă,
h Lextr
U0 = ν− .
e e
Sunt capabile să extragă electroni din metal doar acele radiaţii care au cuantele cu o
energie suficient de mare. La limită, pentru ν = νp , energia absorbită este folosită doar
pentru a extrage electronul din metal, hνp = Lextr . Această relaţie dă frecvenţa de prag,
Lextr
νp = .
h
Se observă că panta dreptei U0 − ν nu depinde de material, ci depinde numai de con-
stantele universale e şi h, măsurarea acestei pante constituind o metodă de determinare
a constantei Planck, h.
2.2.2 Efectul Compton

Un fenomen care confirmă ipoteza fotonică a fost pus ı̂n evidenţă ı̂n 1922 de către
Compton, iar teoria lui a fost dezvoltată de Compton şi Debye ı̂n acelaşi an. Efectul a
fost descoperit studiind difuzia razelor X dure pe corpuri compuse din atomi uşori (grafit,
parafină). El constă ı̂n modificarea frecvenţei radiaţiei electromagnetice prin ı̂mprăştierea
pe electroni liberi.
Dispozitivul experimental este prezentat ı̂n figura 2.6. Razele X ce sunt ı̂mprăştiate
pe material sunt analizate la unghiul θ faţă de direcţia iniţială.
11
fascicul
incidentbloc difuzor
-
-
Sursa X @
@ θ
@ ecran
@ protectie
@
@
@
@
@ Spectrograf Rontgen
@@@@ cu cristal
@
Analizor ?Camera
raze X ionizare
mElectrometru
?

Figura 2.6: Schema dispozitivului experimental pentru studiul efectului Compton.
Compoziţia spectrală a razelor X ı̂mpraştiate este studiată folosind ı̂mprăştierea razelor X

pe cristalul unui spectrograf de raze X (reflexia pe cristal se face după anumite unghiuri,
ı̂n funcţie de frecvenţă), intensitatea fasciculului fiind măsurată cu o cameră de ionizare.
S-a observat că (v. fig. 2.7):
• La orice unghi există o componentă a radiaţiei difuzate cu aceeaşi lungime de undă,
λ0 ca şi radiaţia incidentă. Această componentă (componenta Thomson) este ex-
plicabilă clasic ca fiind radiaţia emisă de electron ca urmare a mişcarii sale sub
acţiunea undei electromagnetice (ı̂mprăştiere Thomson). In acest caz este impor-
tantă interacţia electronului cu atomul, care creează forţa elastică de revenire a
electronului ı̂n poziţia iniţială, fiind posibilă astfel oscilaţia electronului ı̂n jurul
unei poziţii de echilibru.
• Există o a doua componentă (componenta Compton) cu o lungime de undă diferită
de lungimea de undă a radiaţiei incidente, λ = λ0 + ∆λ. ∆λ depinde de unghi, dar
este independentă de materialul difuzant.
• Raportul IC /IT (componentele Compton şi Thomson) depinde de unghi şi scade cu
creşterea λ şi a masei atomice a difuzorului.
• Electronul de recul şi fotonul difuzat sunt emişi simultan.
• Efectul depinde de polarizarea undei incidente.
Componenta Compton a fost explicată ca rezultând ı̂n urma ı̂mprăştierii elastice a
fotonului incident pe un electron liber, exact ca ciocnirea elastică a două particule (pentru
atomii uşori energia de legătură a electronului este mică ı̂n comparaţie cu energia cedată
de foton electronului ı̂n timpul ciocnirii, astfel că se pot considera electronii ciocniţi ca
fiind liberi).
Fotonul se comportă ca o particulă care posedă energie şi impuls. Expresiile pentru
aceste mărimi sunt date de relaţiile Einstein(relaţiile 2.19 şi 2.20). Energia fotonului se
scrie:
= hν. (2.19)
Cum fotonul se mişcă cu viteza c, masa lui de repaus este nulă, astfel că legătura ı̂ntre
energie şi impuls este E = pc. Impulsul fotonului va fi dat de relaţia
hν h
p~ = ~u = ~u, (2.20)
c λ
12
Figura 2.7: Punerea ı̂n evidenţă a efectului Compton la ı̂mpraştierea radiaţiilor X cu
λ = 0, 0712nm pe grafit, pentru diferite unghiuri θ de ı̂mpraştiere. Unghiul α dă
lungimea de undă a radiaţiilor X ı̂mprăştiate la unghiul θ.
unde ~u este versorul direcţiei pe care se mişcă fotonul.

Deoarece ı̂n procesul de ciocnire electronul poate căpăta viteze mari, pentru descrierea
mişcării lui folosim mecanica relativistă. In sistemul laboratorului, ı̂n care se consideră
electronul ı̂nainte de ciocnire ı̂n repaus, legile de conservare energie-impuls se scriu:
q
hν0 + m0 c2 = hν + p2 c2 + m20 c4
h

foton
~u
λ
imprastiat h
sin θ − p sin φ = 0
λ
foton

incident θ h h
- t cos θ + p cos φ =
h PPelectron
~u
λ0 0 p~ P
q λ λ0
recul
m0 este masa de repaus a electronului. Folosind relaţia sin2 φ+cos2 φ = 1, din ultimele
două ecuaţii se elimină φ, iar din ecuaţiile rămase se elimină impulsul electronului, p.
Rezultă:
θ
∆λ = λ − λ0 = 2Λsin2 , (2.21)
2
unde constanta Λ este
h
Λ= . (2.22)
m0 c
Λ are dimensiunile unei lungimi şi poartă numele de lungimea de undă Compton a elec-
13
tronului. Valoarea acestei constante este Λ = 2, 4263096 · 10−10 cm = 0, 024Å. Se
observă că ∆λ este independentă de λ, astfel că deplasarea relativă ∆λ λ
este mai mare
pentru lungimi de undă mici (radiaţii X şi γ). Efectul Compton se produce şi pe partic-
ule de masă mai mare (protoni, atomul ca ı̂ntreg), dar, ı̂n acest caz, deplasarea ∆λ este
foarte mică, m0 fiind ı̂nlocuit cu masa particulei respective (pentru proton ∆λ este de
aproximativ 2000 de ori mai mică decât pentru electroni).
Unghiul format de direcţia electronului de recul cu direcţia fotonului incident este dat
de relaţia
ctg( 2θ )
tgφ = , (2.23)
1 + mhν0 c02
iar energia cinetica a electronului de recul este
hν0 (1 − cosθ)
Wc = m0 c2
(2.24)
hν0
+ 1 − cosθ
(se vede de aici că, ı̂n cazul ı̂mprăştierii razelor X, electronii de recul sunt relativişti).
Formula (2.21) arată că ı̂mpraştierea Compton a fotonilor de către electronii liberi ı̂n
repaus duce la pierderea de energie de către foton, deci şi la creşterea lungimii de undă
a fotonului difuzat. Acest lucru nu se ı̂ntâmplă ı̂nsă ı̂ntotdeauna, ciocnirea elastică a
fotonilor pe electronii care se mişcă cu viteze mari poate să ducă la obţinerea de fotoni cu
energie mai mare (frecvenţa mai mare) decât a fotonilor iniţiali. Se poate astfel obţine
radiaţie γ pornind de la surse de radiaţii cu frecvenţe mai mici (exemplu laseri). Variaţia
intensităţii componentei Compton ı̂n funcţie de θ este calculată ı̂n cadrul electrodinamicii
relativiste, dezvoltată după 1930.
Procesele elementare de ciocnire elastică a fotonilor pe electroni pot fi studiate direct
ı̂n camera Wilson, ı̂nregistrând urmele fotonilor şi ale electronilor de recul. Topologia
urmelor respective permite să se verifice veridicitatea ipotezei de bază ı̂n teoria fotonică
a efectului Compton: legile de conservare pentru energie şi impuls sunt verificate la fiecare
act elementar de difuzie a fotonilor pe electroni.
2.3 Nivelele de energie ale electronilor din atomi

2.3.1 Regularitatea liniilor spectrale
Prin dezexcitarea atomilor, corpurile solide emit radiaţii electromagnetice ı̂n domeniul
infraroşu, optic, ultraviolet şi al razelor X, cu un spectru continuu. Corpurile gazoase
prezintă un spectru de benzi sau discret. Cercetările spectrelor corpurilor, efectuate la
sfârşitul secolului trecut, au pus ı̂n evidenţă o serie de regularităţi care nu puteau fi
explicate ı̂n cadrul fizicii clasice.
In anul 1885 Balmer găseşte că cele patru linii din spectrul vizibil al hidrogenului,
Hα , Hβ , Hγ siHδ prezintă o regularitate uimitoare
Cn2
λ= ,
n2 − 4
cu n = 3, 4, 5, 6, iar C este o constantă. Rydberg rescrie această formulă folosind inversul
lungimii de undă (numărul de undă) (formula Balmer):
¯
1 1 1
= ν = RH ( 2 − 2 ) n = 3, 4, 5, 6 (2.25)
λ 2 n
RH este o constantă numită constanta Rydberg (RH = 1, 09737 · 107 m−1 ). Reprezentarea
celor 4 linii este dată ı̂n fig. 2.8:
14
Hα Hβ Hγ Hδ
λ = 656, 3 486,1 434,0 410,2 nm

Figura 2.8: Liniile seriei Balmer ı̂n domeniul vizibil
Seria se continuă ı̂n ultraviolet cu n = 7,8,... până la λ = 364, 7nm.

O expresie asemănătoare, cu o constantă Rydberg diferită, se obţine pentru toţi izo-
topii hidrogenului şi toţi ionii monoelectronici (ionii hidrogenoizi).
Rydberg a generalizat această formulă
1 1 1
= ν = RH ( 2 − 2 ) m = 1, 2, ... n = m + 1, m + 2, ..., (2.26)
λ m n
un m fixat determinând o serie spectrală.
În perioada 1906-1914, Lyman a descoperit seria ı̂n ultraviolet a hidrogenului, care
corespunde lui m = 1 ı̂n formula de mai sus. În 1908 Paschen a descoperit in infraroşu
seria care ı̂i poartă numele, corespunzătoare lui m = 3, apoi, ı̂n 1922 şi 1924, au fost puse
ı̂n evidenţă seriile Brackett (m = 5) şi Pfund (m = 6).
Inversul lungimii de undă a unei linii din spectrul hidrogenului se poate pune sub
forma diferenţei a doi termeni spectrali
1
= Ti − Tj ,
λij
un termen spectral fiind de forma Tk = nRk , nk fiind un număr ı̂ntreg.
În 1908 Ritz a generalizat acest lucru, observând că inversul lungimii de undă pentru
orice linie emisă sau absorbită de un atom este diferenţa a doi termeni spectrali, dar
aceşti termeni au forme mai complicate pentru atomi mai complecşi decât hidrogenul.
Un spectru atomic este caracterizat de un sistem de termeni spectrali.
2.3.2 Modelul atomic al lui Bohr

Experienţele Rutherford de ı̂mprăştiere a particulelor α, efectuate ı̂n 1911, au scos ı̂n
evidenţă faptul că ı̂n atom sarcina pozitivă este adunată ı̂n nucleu, ı̂n timp ce electronii,
purtătorii de sarcina negativă, se află ı̂n restul spaţiului atomic. Rutherford a lansat ideea
modelului planetar al atomului, conform căruia electronii se mişcă ı̂n jurul nucleului la
fel ca planetele ı̂n jurul Soarelui, forţa centripetă fiind datorată sarcinii electrice şi nu
masei corpurilor. Modelul ridică ı̂nsă o serie de probleme. Datorită acceleraţiei centripete
electronul radiază energie ca orice sarcină ce se mişcă accelerat, astfel că pierde continuu
energia sa, miscându-se pe orbite din ce ı̂n ce mai apropiate de nucleu. Timpul de viaţă al
unui atom ar fi foarte scurt, ı̂n contradicţie cu existenţa atomilor din jur. De asemenea,
modelul este incapabil să explice regularităţile spectrelor atomilor.
Un pas ı̂nainte şi un rol deosebit ı̂n geneza mecanicii cuantice l-a jucat modelul atomic
propus de Bohr ı̂n 1913. Modelul foloseşte concepţiile şi metodele fizicii clasice cu excepţia
a două postulate ce contravin acesteia (postulatele Bohr):
1. Un atom nu se poate afla ı̂n toate stările prevazute de mecanica clasică, ci nu-
mai ı̂n anumite stări cuantice, caracterizate de valori bine determinate de energie
E1 , E2 , E3 · · · numite stări staţionare. In contradicţie cu previziunile mecanicii cla-
sice, ı̂ntr-o stare stationară atomul nu radiază energie;
15
2. Intr-o tranziţie de la o stare stationară cu energia Ei la o stare cu energia mai mică,
Ef , atomul emite un foton de frecvenţă:
hν = Ei − Ef . (2.27)
Intr-o tranziţie de la o stare staţionară Ei la o stare cu energia mai mare, Ef ,
atomul absoarbe un foton de frecvenţă:
hν = Ef − Ei . (2.28)
In primul rând, postulatele lui Bohr au permis explicarea regularităţilor spectrale. Mod-
elul a fost aplicat de Bohr la atomul de hidrogen, presupunând că electronul se mişcă pe
orbite circulare ı̂n jurul nucleului, forţa centripetă fiind dată de forţa de atracţie dintre
electron şi nucleu. Cu postulatele Bohr, formula Balmer se poate obtı̂ne prin cuantificarea
momentului cinetic,
L = nh̄ cu n = 1, 2, 3, · · · , (2.29)
unde h̄ este constanta Planck redusă:
h
h̄ = . (2.30)
2π
n =∞
n=5
n=4
n=3 ??
? Seria
?? Paschen
HαHβ Hγ Hδ
n=2 ? ? ? ?
Seria Balmer
n=1 ?
??
?Seria
? Lyman
Figura 2.9: Seriile spectrale ı̂n modelul Bohr
Presupunând ca electronul se mişcă ı̂n jurul unui nucleu de sarcină Ze (Z=1 pentru atomul
de hidrogen), se poate scrie:
mv 2 Ze2
= (2.31)
r 4π0 r2
mvr = nh̄ cu n = 1, 2, 3, · · · (2.32)
Rezultă că razele orbitelor nu pot lua orice valori, ci numai valorile:
4π0 h̄2 2
rn = n (2.33)
mZe2
Introducând constanta adimensională:
e2 1
α= = (2.34)
4π0 h̄c 137, 0388
16
(numită constanta structurii fine), rezultă:
1 h̄ 2
rn = n cu n = 1, 2, 3, · · · (2.35)
Zα mc
Raza celei mai mici orbite pentru atomul de hidrogen poartă numele de raza Bohr. Cu
h̄
valorile: mc2 = 0, 51M eV , mc = 3, 9 · 10−11 cm, mch̄ 2 = 1, 3 · 10−21 s, se obţine raza Bohr:
a0 ≡ r1 = 0, 53Å. Energia electronului pe o orbită permisă va fi:
mv 2 Ze2 Ze2
E =T +U = − =−
2 4π0 r 8π0 r
Deci, energiile stărilor staţionare sunt date de relaţia:
1 1
En = − mc2 (Zα)2 · 2 (2.36)
2 n
Energia nivelului fundamental pentru hidrogen este E1 = −13, 6eV , ı̂n deplin acord cu
datele experimentale.
17
Capitolul 3
Elemente de mecanică cuantică
3.1 Ipoteza de Broglie

O serie de experimente efectuate ı̂n perioada 1900-1922, implicând fenomene la scară
atomică şi subatomică, au confirmat ipoteza fotonilor cu un comportament tipic de par-
ticulă: energie şi impuls bine definite, ciocniri elastice cu electronii. Totodată, secolul
XIX a stabilit, printr-o frumoasă teorie, teoria Maxwell, natura ondulatorie a luminii. Lu-
mina produce fenomene tipice pentru unde, fenomenele de interferenţă şi difracţie. Deci,
ı̂ntr-o serie de fenomene (interferenţa, difracţia) lumina se comportă ca o undă, ı̂n timp
ce ı̂n altele (efect fotoelectric, efect Compton) se comportă ca şi cum ar fi formată din
particule. Acest comportament contradictoriu a fost denumit dualismul undă-corpuscul.
In perioada 1923-1924, Louis de Broglie emite şi dezvoltă ipoteza conform căreia acest
comportament contradictoriu este general valabil nu numai pentru lumină, ci şi pentru
particulele din care este alcătuită substanţa. De Broglie presupune că fiecarei particule
libere de energie E şi impuls p~ ı̂i este asociată o undă monocromatică plană:
i
Ψ(~r, t) = Ψ0 e h̄ (~p~r−Et) (3.1)
Această undă asociată unei particule a fost numită undă de fază, undă de materie sau
undă de Broglie. Presupunerea esenţială a acestei ipoteze a fost generalizarea dualismului
undă-particula, cu consecinţa că ı̂ntr-o serie de experimente particulele prezintă caracter-
istici specifice undelor, cum ar fi fenomenele de interferenţă şi difracţie. Despre verificarea
experimentală a acestui comportament vom vorbi ı̂n secţiunea următoare. Unei particule
libere de energie E şi impuls p~ i se asociază o undă de frecvenţă şi lungime de undă dată
de relaţiile de Broglie:
E
ω= (3.2)
h̄
h
λ= (3.3)
p
De Broglie nu a reuşit să elucideze natura acestei unde, dar a analizat consecinţele pre-
supunerii sale. Pornind de la acest dualism, Schrödinger a dezvoltat mecanica ondulato-
rie, una din căile prin care a fost construită noua teorie - mecanica cuantică.
1
Să construim o undă formată prin suprapunerea de unde plane de Broglie cu vectori
de undă ı̂ntr-un interval ı̂ngust ı̂n jurul unei valori k0 = ph̄0 (pachet de unde sau grup de
unde de Broglie). Considerăm cazul unidimensional când particula se mişcă pe axa OX:
Z k0 +∆k Z k0 +∆k
i
Ψ(x, t) = A(k)e− h̄ (Et−pr) dk = A(k)e−i(ωt−kr) dk. (3.4)
k0 −∆k k0 −∆k
Dacă ∆k este foarte mic, putem dezvolta ı̂n serie ı̂n jurul lui k0 . Notând ξ = k − k0 ,
rezultă (ω = Eh̄ ):
k = (k − k0 ) + k0 = k0 + ξ
dw dw
ω = ω0 + ( )k0 ξ = ω0 + ( ) |0 ξ
dk dk
A(k) variază mult mai lent decât factorul exponenţial, astfel că aproximăm A cu valoarea
la k0 :
Z ∆k
dω
−i(ω0 t−k0 x)
Ψ(x, t) = A(k0 )e e−i( dk |0 t−x)ξ dξ (3.5)
−∆k
dω
−i(ω0 t−k0 x) sin( dk |0 t − x)∆k
= 2A(k0 )e dω (3.6)
dk
|0 t − x
Aceasta reprezintă o undă pentru care maximul amplitudinii este dat de o funcţie de
forma sinαα
. Funcţia are un maxim foarte ascuţit pentru α = 0. In cazul nostru α =
dω
( dk |0 t − x)∆k. Punctele ı̂n care amplitudinea undei este maximă sunt date de relaţia:
dω
|0 t − x = 0
dk
Inseamnă că amplitudinea (deci şi intensitatea undei) se deplasează ı̂n spaţiu cu viteza
(numită viteză de grup, vg ):
x dω h̄k0 p0
vg = = ( ) |0 = = = vp (3.7)
t dk m m
Viteza de grup a pachetului de unde centrat ı̂n jurul undei monocromatice cu vectorul
de undă dat de impulsul particulei este viteza de deplasare a particulei ı̂n spaţiu.
3.2 Proprietăţile ondulatorii ale microparticulelor

Ipoteza lui de Broglie duce la generalizarea caracterului dual undă-particulă nu numai
la fotoni, ci şi la particule: electroni, protoni, etc... Aceste particule ar trebui să producă
fenomene de interferenţă şi difracţie caracteristice undelor cu lungimea de undă:
h
λ=
p
unde p este impulsul particulei.
Considerând o reţea de difracţie plană, undele suferă ı̂mprăştieri semnificative pe
direcţii ce satisfac relaţia
asinθ = nλ, (3.8)
2
unde a este constanta reţelei, iar n este un număr ı̂ntreg ce dă ordinul maximului. Se
observă că pentru λa ≥ 1 ecuaţia nu are soluţii decât pentru θ = 0. In acest caz unda
nu produce difracţie. Atomii in cristale sunt dispuşi ı̂ntr-o structură tridimensională
ordonată, reţeaua cristalină. Pentru lumină cu lungimea de undă medie λ ∼ 0, 5µm,
distanţa interatomică d ∼ 10−8 cm va face să nu apară maxime de difracţie, ı̂n timp ce
pentru raze X, pentru care λ ∼ 1Å, se vor observa maxime şi minime datorită difracţiei
pe reţeaua cristalină.
Difracţia razelor X pe cristale a fost descoperită ı̂n 1912, iar teoria difracţiei razelor X
pe cristale a fost dată de Laue ı̂n acelaşi an. O explicaţie intuitivă a rezultatelor lui Laue
a fost dată de Bragg. Atomii formează o reţea tridimensională (distanţa interatomică de
ordinul Å).
Figura 3.1: Imprăştierea pe două plane cristaline
Bragg a explicat maximele de difracţie pentru razele X prin interferenţa undelor reflectate
de planele paralele de atomi din cristal (plane cristaline). Considerăm ı̂n figura 3.1 două
astfel de plane. Undele vor interfera constructiv dacă diferenţa lor de drum este un
multiplu ı̂ntreg de lungimi de undă (nλ). Rezultă conditia de maxim (relaţia Bragg):
2dsinψ = nλ, (3.9)
unde n este un număr ı̂ntreg, care dă ordinul maximului.
Lungimea de undă de Broglie pentru microparticule este mică şi apare difracţia pe
reţeaua cristalină. Lungimea de undă pentru electroni acceleraţi la diferenţa de potenţial
U se calculează din relaţia:
p2
eU = T = ,
2m
unde T este energia cinetica a particulei, iar e este modulul sarcinii electronului. De aici:
h 12
λ= √ ≈q (Å)
2meU T (eV )
De exemplu, electronii acceleraţi la 100V au lungimea de undă de 1,23Å.

Pentru neutroni, lungimea de undă va fi:
0, 28
λ(Å) ≈ q
T (eV )
Primele experienţe ce au confirmat difracţia electronilor pe cristale au fost efectuate ı̂n

1927 de către Davisson şi Germer. Schema dispozitivului este prezentată ı̂n figura 3.2a).
3
Figura 3.2: a) Schema dispozitivului experimental folosit de Davisson şi Germer; b)
Interferenţa constructivă pe plane ce satisfac relaţia Bragg.
Electronii emişi de sursă sunt acceleraţi de diferenţa de potenţial U. Ei cad după direcţia
normalei pe un monocristal de nichel. Pentru a detecta electronii difuzaţi se utilizează
un cilindru Faraday dublu, cilindrii interior şi exterior fiind separaţi de un strat de cuarţ.
Cilindrul interior este conectat la un galvanometru sensibil, ı̂n timp ce cilindrul exterior,
fiind conectat la un potenţial negativ, elimină electronii imprăştiaţi neelastic, care au
pierdut o mare parte din energie, fiind astfel incapabili să ı̂nvingă această diferenţa de
potenţial. Astfel se ı̂nregistrează numai electronii care au suferit reflexii elastice.
Figura 3.3 prezintă numărul de electroni difuzaţi ı̂n funcţie de unghiul de ı̂mprăştiere
(la un unghi dat raza r a punctului de pe diagramă este proportională cu numărul de
electroni difuzaţi la acel unghi), la diverse tensiuni de accelerare (deci diverse λ). La 54V
intensitatea ı̂mprăştiată scade de la un maxim pentru θ = 00 la un minim ı̂n jurul lui 350
şi apoi intensitatea creşte atingând un nou maxim pentru θ = 500 . Imprăştierea la θ = 00
poate fi explicată atât d.p.d.v. corpuscular, cât şi ondulatoriu, dar maximul de la 500
nu poate fi explicat decât prin difracţia undei asociate electronului pe reţeaua cristalină.
Figura 3.2 b) prezintă interpretarea rezultatului acestei experienţe folosind relaţia lui
Bragg (3.9). Maximul se obţine prin reflexia pe un plan cristalin ce satisface relaţia Bragg.
Dar θ = 2α, iar α = π/2 − ψ şi distanţa ı̂ntre aceste plane se exprimă prin distanta D
dintre atomi prin relaţia: d = Dsinα. Deci: 2dsinψ = 2dcosα = 2Dsinαcosα = Dsinθ.
Astfel că obţinem condiţia de maxim:
Dsinθ = mλ (3.10)
Din ı̂mprăştierea razelor X pe cristale de Ni a fost dedusă distanţa interatomică D =
2, 15Å, astfel că se obţine λ = 1, 65Å pentru θ = 500 . Pentru 54V formula de Broglie
dă lungimea de undă 1, 67Å, ceea ce duce la o concordanţă excelentă cu rezultatul
experienţei, ı̂n limita erorilor experimentale. Rotind cristalul la diverse unghiuri ı̂n jurul
unei axe perpendiculare pe planul tăiat, se obţine interferenţa pe diverse plane cristaline,
indicaţiile galvanometrului depinzând de unghiul θ şi de unghiul de rotaţie (azimut).
4
Figura 3.3: Diagrama polară a intensităţii electronilor ı̂mprăştiaţi.
Un loc important ı̂n analiza materialelor prin difracţie cu raze X l-a constituit difracţia
razelor X pe substanţe policristaline (sau metoda Debye-Scherrer). Policristalul este
format dintr-o multitudine de cristale de dimensiuni mici (∼ 10−6 ) orientate aleator.
Daca difracţia se realizează pe un plan pe care fascicolul cade sub unghiul ψ, există ı̂n
policristale o distribuţie cu o orientare practic continuă a unor asemenea plane (ı̂n care
normala la plan se roteşte ı̂n jurul fascicolului incident). Rezultă că pentru un ψ dat, raza
difractată se situează pe un con ce formează unghiul 2ψ cu direcţia fascicolului incident (v.
fig. 3.4b)). Intersecţia acestui con cu placa fotografica va da un cerc, diverse plane dând
cercuri concentrice. Aceste inele se numesc inelele Debye-Scherrer. Din analiza cercurilor
se obtin informatii privind structura cristalului. Acelaşi tip de analiză se realizează şi ı̂n
cazul difracţiei cu neutroni.
Experienţe de difracţie cu electroni pe policristale au fost realizate ı̂n 1928 de către
G.P.Thomson. El a folosit fascicule monocromatice de electroni rapizi (acceleraţi ı̂ntre
17,5 şi 56,5 KV, deci cu lungimi de undă ı̂ntre 0,092 şi 0,052nm) ce traversau o foiţă
policristalină de ∼ 10−5 cm grosime. Pe o placă fotografica asezata in spatele foitei se
ı̂nregistreaza inelele de difracţie.
Aplicând un câmp magnetic ı̂n spaţiul dintre foiţă şi placa fotografică, figura de
difracţie se deplasează şi se deformează, ceea ce araţa că figura de pe placa fotografica
este dată de electronii difractaţi şi nu de razele X secundare ce ar putea fi generate prin
excitarea atomilor de către electroni. O probă cantitativă a corectitudinii interpretarii
figurii ca fiind datorată difracţiei electronilor se obţine măsurând diametrul inelelor. Din
fig. 3.4 b) rezultă:
D
tg2ψ = ≈ 2ψ ≈ 2sinψ (3.11)
2L
5

ψ r=D/2
-ψ
ψ - L
@
@
@
a b)
@
@

q q

c)
Figura 3.4: Metoda Debye - Scherrer: a) Imprăştierea pe un plan cristalin; b) Imprăştierea
pe o distribuţie aleatoare de plane cristaline; c) Imaginea de difracţie pe filmul fotografic
ı̂n metoda Debye - Scherrer
Rezultă:
D h
d = n√
2L 2meU
de unde se obţine relaţia: √
D· U = n · const. (3.12)
Această relaţie este confirmată experimental.
O altă probă cantitativă a difracţiei electronilor este următoarea: realizând figura de
difracţie a unui cristal folosind razele X şi electronii, putem calcula constanta reţelei din
fiecare figură de difracţie. Valorile obţinute folosind electronii şi razele X sunt concor-
dante, ceea ce arată că presupunerea că figura este datorată difracţiei electronilor este
corectă.
Un loc important ı̂n studiul structurii substanţelor ı̂l are ı̂n prezent difracţia cu neu-
troni. Deoarece neutronii nu au sarcină electrică, ei interacţionează cu nucleele atomice
prin intermediul forţelor nucleare. Pentru a obţine figuri de difracţie cu neutroni (neu-
tronograme) se trimite un fascicul de neutroni termici care are un spectru de viteze larg,
printr-un monocristal gros, pentru diverse plane cristaline găsindu-se ı̂n fascicul neutroni
cu viteza (lungimea de undă) corespunzătoare condiţiei de maxim de difracţie (metoda
Laue).
Un alt gen de experienţe care pun ı̂n evidenţă proprietăţile ondulatorii ale micropar-
ticulelor ı̂l constituie experienţele de interferenţă cu electroni. Experienţele realizate de
Möllenstedt şi Drüker ı̂n 1954 şi 1956 au permis realizarea unui dispozitiv de tip Young
pentru electroni (fig. 3.5).
In figura 3.5 S este sursa de electroni, iar F este un filament de cuarţ ı̂ncărcat pozitiv.
Filamentul curbează traiectoria electronilor care vin de la sursa S, electronii care trec
pe o parte sau alta a filamentului cazând pe ecranul unde se obţine interferenţa. Astfel,
filamentul F permite obţinerea din sursa S a două surse virtuale ”coerente”.
6
S1

rF

S

S2
figura de interferenta
Figura 3.5: Realizarea interferenţei cu fascicule de electroni
3.3 Relaţiile de nedeterminare Heisenberg

Dualitatea undă - corpuscul implică o serie de limitări, generalizate de W. Heisen-
berg prin enunţarea ı̂n 1927 a principiului de incertitudine. Potrivit acestui principiu,
coordonata şi impulsul unei particule nu pot fi determinate simultan decât, cel mult, cu
preciziile date de relaţiile de nedeterminare Heisenberg. Aceste relaţii au drept cauză
faptul că ı̂n procesul de măsura al unei marimi fizice interacţiunea dintre aparatul de
măsură şi sistemul microscopic nu poate fi făcută oricât de mică, chiar ı̂n cazuri ideal-
izate. Imprecizia nu este determinată de precizia aparatului de măsură folosit (care ı̂n
cazul idealizat, este presupus infinit de precis), ci de comportamentul dual al micropartic-
ulelor. Dacă repetăm măsuratorile ı̂n aceleaşi condiţii, pe sisteme aflate ı̂n stari identice,
vom obţine rezultate diverse, gradul de ı̂mprăştiere al valorilor fiind măsurat prin impre-
cizia mărimii respective (o definire precisă a acestei cantitaţi fiind dată ı̂ntr-un capitol
următor). Limitarea are implicaţii fundamenţale dacă dorim ca descrierea teoretică să
se bazeze pe cantitaţi observabile. Poziţia şi impulsul unei particule nu mai pot fi de-
terminate simultan cu o precizie oricât de bună, astfel că starea unei particule nu mai
poate fi descrisă ı̂n modul cerut de mecanica clasică, o serie de concepte, chiar intu-
itive, pierzându-si semnificaţia ı̂n descrierea microparticulelor (ex. traiectoria particulei).
Considerăm următoarea experienţă mentală:
Măsurarea poziţiei unei particule folosind o diafragmă: Considerăm un fascicul de elec-
troni monoenergetici care se deplasează pe direcţia OZ. Inainte de a trece prin fantă
electronii au componenta impulsului pe OX egală cu zero.
x

-z -
6 θ

-
-
H
HH
H
H
Figura 3.6: Determinarea poziţiei unei particule folosind o fantă
In momentul trecerii prin fantă electronii au cunoscută poziţia cu o precizie ∆x = d (d

fiind diametrul fantei). Datorită comportamentului ondulatoriu, electronii sunt difractaţi
la trecerea prin fantă, astfel că fascicolul de electroni diverge acum cu un unghi maxim
sinα = λd . Deci, electronii pentru care se poate măsura poziţia la un moment dat cu o
precizie ∆x ∼ d nu vor mai avea impulsul bine determinat pe Ox, difracţia introducând
7
o nedeterminare:
λ h
∆px = p · sinα ∼ p=
d ∆x
Judecând ı̂n acelaşi mod şi pentru celelalte direcţii (OX, OY), se scriu următoarele relaţii
ı̂ntre preciziile cu care se pot determina simultan poziţia şi impulsul unei particule:
∆x · ∆px ∼ h
∆y · ∆py ∼ h
∆z · ∆pz ∼ h
Putem obţine o precizie mai bună daca evaluam impulsul particulei din impulsul de recul
al ecranului? Nu, deoarece ecranul se comportă şi el cuantic. În primul rând, poziţia
ecranului trebuie cunoscută cu o precizie ∂x ∆x, aceasta ducând la faptul că precizia
cu care cunoaştem impulsul ecranului este insuficienţa pentru a putea ı̂mbunătăţi precizia
determinarii impulsului particulei.
Analiza unor asemenea experimente mentale l-a facut pe Heisenberg să enunţe ı̂n 1927
principiul potrivit căruia este imposibil să măsurăm simultan coordonata şi impulsul unei
particule cu o precizie arbitrar de mică, natura impunând ca ı̂ntre nedeterminarea poziţiei
şi impulsului să existe relaţia:
∆x · ∆px ∼ h (3.13)
∆y · ∆py ∼ h (3.14)
∆z · ∆pz ∼ h (3.15)
(3.16)
(ı̂n partea dreaptă a acestor relaţii am specificat doar ordinul de mărime al cantităţii,
valoarea exactă a constantei fiind h̄2 ).
Analiza unor asemenea experimente mentale l-a facut pe Heisenberg să enunţe ı̂n 1927
principiul potrivit căruia este imposibil să măsurăm simultan coordonata şi impulsul unei
particule cu o precizie arbitrar de mică, natura impunând ca ı̂ntre nedeterminarea poziţiei
şi impulsului să existe relaţia:
∆x · ∆px ∼ h (3.17)
∆y · ∆py ∼ h (3.18)
∆z · ∆pz ∼ h (3.19)
(3.20)
(ı̂n partea dreaptă a acestor relaţii am specificat doar ordinul de mărime al cantităţii,
valoarea exactă a constantei fiind h̄2 ).
Implicaţiile acestor relaţii sunt deosebit de importante la nivel fundamental. Mecanica
clasică se fundamentează pe posibilitatea descrierii stării unei particule la un moment dat
prin valorile coordonatelor şi impulsului, care, ı̂n principiu, pot fi determinate simultan
cu o precizie oricât de mică chiar ı̂n cazuri idealizate. In mecanica cuantică acest lucru
nu mai este valabil. Imbunătăţirea preciziei cu care determinăm impulsul particulei,
de exemplu, va determina o ı̂nrăutăţire a preciziei cu care definim poziţia particulei,
astfel ı̂ncât produsul celor două nedeterminari să nu fie mai mic decât h. Acest lucru se
ı̂ntâmplă deoarece interacţiunea dintre aparatul de măsură şi microparticulă nu poate fi
neglijată. Valoarea constantei h este h = 6, 6 · 10−34 J · s, ceea ce face ca pentru corpurile
macroscopice aceste relaţii să nu aibă importanţă. Unui corp cu masa de 1g a cărui
poziţie este măsurată cu precizia de 10−8 cm (ordinul de mărime al intinderii unui atom),
ı̂i va corespunde o imprecizie a vitezei de ordinul 10−19 cm/s, ceea ce este cu mult ı̂n afara
8
preciziei instrumentelor de măsura (vezi mai sus diametrul unui atom). Insă, ı̂n lumea
microparticulelor, aceste relaţii au implicaţii fundamentale. De exemplu, am vazut că
potrivit modelului Bohr, un electron care se mişcă pe prima orbită are impulsul p = rh̄1 ,
unde r1 este raza primei orbite Bohr. Determinând impulsul electronului cu o precizie de
ordinul valorii impulsului (ceeea ce este o precizie foarte proastă), din relaţiile Heisenberg
rezultă că nu putem defini poziţia electronului cu o precizie mai bună decât ∆x ∼ r1 ,
adică o precizie de ordinul dimensiunii zonei ı̂n care se află electronul ı̂n jurul nucleului.
Printre altele, noţiunea de traiectorie a unei particule nu mai poate fi definită. Relaţiile
de nedeterminare ne arată că ı̂n lumea microparticulelor trebuie să folosim un alt mod
de descriere decat cel folosit ı̂n mecanica clasică.
Se poate scrie o relaţie Heisenberg pentru energie. Din relaţia: ∆x · ∆p ∼ h, ţinând
p2
cont că E = 2m şi p∆p
m
= ∆E, rezultă:
∆x
∆E · ∼h
v
sau:
∆E · ∆t ∼ h (3.21)
Relaţia (3.21) poate fi interpretată ı̂n felul următor: cu cât este mai lung timpul de
existenţă al unei stări sau durata observării stării sistemului, cu atât este mai mică
nedeterminarea energiei sistemului sau precizia măsurării energiei acestuia.
Energie bine determinată nu poate avea decât o stare care durează un timp indefinit -
o stare stationară. O stare instabilă a unui atom nu poate avea o energie precis definită,
nedeterminarea energiei fiind dată de relaţia:
h
∆E ∼ (3.22)
τ
Acest lucru se observă, de exemplu, la dezexcitarea atomilor. Cum o stare cu un timp
de viaţă finit nu poate avea o energie bine determinată, radiaţia emisă nu este strict
monocromatică, ci prezintă o anumită ı̂mprăştiere ı̂n frecvenţă, numită lărgimea naturală
a liniei spectrale respective:
1
∆ν = (3.23)
τ
τ fiind timpul de viaţă al stării. Timpul de viaţă al unei stări excitate a unui atom este
de ordinul 10−8 s. Presupunem că atomul emite un foton cu frecvenţa medie λ = 500nm.
Lărgimea naturală a liniei va fi:
λ2
∆λ ∼ ∼ 10−4 nm
cτ
sau:
∆λ λ
∼ ∼ 10−7
λ cτ
3.4 Comportamentul cuantic. Descrierea stărilor

unui sistem. Principiul suprapunerii stărilor
Relaţiile de nedeterminare Heisenberg şi dualitatea undă - corpuscul fac ca descrierea
sistemelor de microparticule să se realizeze ı̂ntr-un mod diferit de cel al mecanicii cla-
sice. Precizarea stării unei particule nu mai este posibilă prin specificarea simultană a
coordonatelor şi a vitezei particulei. In cazul mecanicii cuantice, ı̂n primul rând, se pune
9
Figura 3.7: Interferenţa fotonilor folosind un dispozitiv de tip Young.
problema cum descriem matematic informaţia maximală pe care o avem la un moment

dat despre starea sistemului respectiv.
Pentru construcţia mecanicii cuantice este fundamental principiul suprapunerii stărilor.
Să analizăm acum o experienţă de interferenţă folosind un dispozitiv de tip Young cu
fotoni şi altul cu electroni.
Considerăm un ecran cu două fante, iluminat cu lumină monocromatică (v. fig. 3.7).
Dacă acoperim o fantă (fie aceasta fanta 2), pe ecran se obţine difracţia pe o fantă. In-
tensitatea este dată, de exemplu, ı̂n teoria scalară a difracţiei, de modulul amplitudinii
complexe, I1 = |Ψ1 |2 . Dacă acoperim fanta 1 şi deschidem pe 2, se formează imaginea
de difracţie de la fanta 2, I2 = |Ψ2 |2 (cazul A din fig 3.7). Descoperind ambele fante,
intensitatea ı̂ntr-un punct pe ecran (cazul C pe fig 3.7) nu este dată de suma celor două
intensitaţi, producându-se fenomenul de interferenţă, din punct de vedere matematic
interferenţa datorându-se faptului că intensitatea cu ambele fante deschise este dată de
I = |Ψ1 + Ψ2 |2 . Comportamentul este tipic ondulatoriu şi este complet diferit de com-
portamentul particulelor clasice (macroscopice). Dacă am reface experienţa cu particule
macroscopice (cu o sursă de particule ce emite particulele uniform pe toate direcţiile şi cu
fante suficient de largi), am obţine un rezultat care nu atacă intuiţia comună: numărul de
particule ı̂nregistrat ı̂ntr-un punct pe ecran cu ambele fante deschise este egal cu numărul
de particule ı̂nregistrat cu fanta 2 inchisă plus numărul de particule ı̂nregistrat cu fanta
1 inchisă (cazul B ı̂n fig. 3.7), deoarece o particulă care a trecut prin fanta 1 nu este
influenţată de faptul că fanta 2 este deschisă sau nu.
Analizăm experimentul de interferenţă considerând că lumina este formată din fotoni.
Să presupunem că micşorăm intensitatea sursei până la o valoare de ordinul energiei unui
foton ı̂n unitatea de timp. Dacă instalăm o mulţime de detectori pe ecran (aceştia pot fi
atomii de argint ai unei emulsii fotografice), ei vor ı̂nregistra distinct sosirea unui foton
la o singură poziţie de pe ecran la un moment dat (un comportament tipic de particulă).
Aşteptând suficient de mult timp se obţine pe ecran distribuţia de interferenţă despre
care am vorbit mai sus. Putem defini probabilitatea de ı̂nregistrare pentru un foton, pe
unitatea de suprafaţă, ı̂ntr-un punct i de pe ecran, ca fiind raportul dintre numărul de
fotoni, dNi , ce cad pe un element de suprafaţă ı̂n jurul punctului respectiv de pe ecran, dS
şi numărul total de fotoni ce cad pe suprafaţă, N, ı̂nmulţit cu dS (pentru N foarte mare,
Pi = NdNdSi ). Judecând ı̂n termeni de fotoni, apare comportamentul diferit al fotonilor faţă
de particulele mecanicii clasice: fotonii dau naştere fenomenului de interferenţă atunci
când sunt deschise ambele fante. Pe ecran, numărul de fotoni care sosesc ı̂ntr-un punct
când ambele fante sunt deschise nu mai este egal cu suma fotonilor ce sosesc ı̂n acest
punct când fantele sunt alternativ deschise.
Datorită dualismului undă - corpuscul, dacă se repetă experienţa folosind electroni
10
Figura 3.8: Interferenţa electronilor folosind un dispozitiv de tip Young.
ı̂n loc de fotoni (cu reducerea lărgimii fantelor şi a distanţei dintre ele, corespunzător
lungimii de undă a acestora), electronii se vor comporta ca şi fotonii, vor produce
fenomenul de interferenţă. Considerăm o experienţa de interferenţă cu electroni folosind
dispozitivul Young (v.fig. 3.8). In starea iniţială electronii au impulsul pe direcţia OX
bine precizat (px = 0), deci nu cunoaştem nimic despre localizarea electronului pe această
direcţie ı̂nainte de ecranul cu cele două fante. Electronii pot să treacă cu probabilitate
egală prin fanta 1 sau 2. Dacă ı̂nchidem fanta 2, pe ecran se obţine distribuţia de difracţie
a electronilor pe o singură fantă. Acesteia ı̂i corespunde o anumită probabilitate de lo-
calizare pentru o poziţie pe ecran, P1 . Inchizând pe 1 şi deschizând pe 2, se poate defini la
fel probabilitatea P2 (cazul A in fig. 3.8). Deschizând ambele fante, distribuţia obţinută
este diferită de suma celor două distribuţii definite mai ı̂nainte din cauza fenomenului
de interferenţă (cazul C in fig.3.8). Deci, probabilitatea de localizare cu ambele fante
deschise va fi diferită de suma probabilităţilor cu câte una din fante ı̂nchisă, P 6= P1 + P2 .
Aceasta exprimă diferenţa dintre comportamentul clasic al macroparticulelor şi cel cuan-
tic, al electronilor. Clasic, probabilitatea ca să ı̂nregistrăm o particulă ı̂ntr-un punct pe
ecran când ambele fante sunt deschise va fi probabilitatea ı̂nregistrării particulei după
ce a trecut fie prin fanta 1, fie prin fanta 2, aceste evenimente fiind independente. Deci,
Pclasic = P1 + P2 (cazul B in fig. 3.8). In principiu, ı̂n cazul particulelor clasice, există
posibilitatea de a măsura prin ce fantă au trecut particulele fară ca aceasta să influenţeze
sensibil starea particulei respective. Experienţele cu trecerea particulelor prin fante vor
da acelaşi rezultat fie că precizăm (prin măsurători) prin ce fantă au trecut particulele,
fie că nu efectuăm aceste măsurători.
Cuantic, P 6= P1 + P2 , aceasta exprimând faptul că nu este posibil, ı̂n cadrul aranja-
mentului respectiv, să precizăm prin care fantă au trecut particulele. In acest caz, starea
electronului după ce a trecut de ecranul cu fante va fi diferită de starea electronului care a
trecut cu siguranţa printr-o anume fantă. Posibilitatea de a afirma că particula a trecut
printr-o fantă dată implică o existenţa unei influenţe diferite faţă de cazul când nu avem
această posibilitate de precizare. Când ambele fante sunt deschise, nu mai putem spune
că electronul este ı̂n starea corespunzătoare electronului care a trecut prin fanta 1, când
2 a fost ı̂nchisă sau ı̂n starea corespunzătoare electronului care a trecut prin fanta 2, când
1 a fost ı̂nchisă. Starea electronului reprezintă acum o suprapunere a celor două stări de
mai sus. Acest lucru se ı̂ntâmplă deoarece nu se pot obţine informaţii privind fanta prin
care a trecut electronul fară a perturba puternic starea acestuia.
Am văzut că asocierea undei de Broglie unei particule poate să descrie proprietăţile on-
dulatorii ale acesteia. Folosind funcţii de undă putem descrie comportamentul tipic cuan-
tic al electronilor prezentat mai sus. Presupunem că sistemul este reprezentat matematic
printr-o funcţie cu valori ı̂n mulţimea numerelor complexe, Ψ, numită funcţie de undă,
astfel că probabilitatea de ı̂nregistrare a particulei pe ecran să fie dată de |Ψ(x)|2 . Un elec-
11
tron care a trecut prin fanta 1 se află ı̂n starea Ψ1 (x) şi aceasta se ı̂ntâmplă cu siguranţă
atunci când fanta 2 este inchisă. Un electron care a trecut prin fanta 2 se află ı̂n starea
Ψ2 (x). Când ambele fante sunt deschise, informaţia pe care o avem despre electron este
că el a trecut, cu probabilităţi egale, prin 1 sau prin 2. Starea ı̂n care se află electronul
după ce a trecut de ecranul cu fante reprezintă o suprapunere cu ponderi egale a stărilor
Ψ1 şi Ψ2 :
Ψ = Ψ 1 + Ψ2
Probabilitatea care dă distribuţia electronilor pe ecran va fi |Ψ1 + Ψ2 |2 şi se obţine
interferenţa.
Putem ı̂ncerca să obţinem mai multe informaţii privind fanta prin care trec electronii.
Acest lucru nu se poate realiza fără a interacţiona cu electronii, ceea ce va duce la ştergerea
interferenţei.
O realizare interesantă a unui experiment de tip Young este următoarea: un foton in-
cident este absorbit de unul din cei doi atomi (A1 , A2 ) ai unei molecule biatomice şi apoi
% A + A∗ &
este observat fotonul emis, conform schemei hνi & A1∗ + A2 % hνf . Din cauza incerti-
1 2
tudinii privind care atom a fost excitat şi emite se observă un fenomen de interferenţă
care se manifestă ı̂n intensitatea radiaţiei emise.
Suprapunerea cuantică a stărilor este diferită de orice suprapunere ı̂ntâlnită ı̂n mecanica
clasică, de exemplu compunerea a două oscilaţii. Compunând două oscilaţii, amplitudinea
oscilaţiei rezultate are o valoare rezultată din compunerea corespunzătoare a amplitu-
dinii celor două oscilaţii. Suprapunerea cuantică aΨ1 + bΨ2 ı̂nseamnă ı̂nsă că efectuând
o măsurătoare a mărimii fizice ce are o valoare bine determinată ı̂n starea Ψ1 , sau ı̂n
Ψ2 , pentru sistemul ı̂n starea aΨ1 + bΨ2 nu obţin o valoare intermediară ı̂ntre cele două
valori, ci rezultatul masurătorii va fi fie prima valoare cu probabilitatea | a |2 , fie a doua
valoare cu probabilitatea | b |2 .
Incheiem enuntând principiul suprapunerii stărilor: Dacă un sistem fizic se poate afla
ı̂n stările reprezentate de funcţiile de undă Ψ1 , Ψ2 , ..., Ψn , atunci sistemul se poate afla şi
ı̂ntr-o stare reprezentată de funcţia de undă:
c1 Ψ1 + c2 Ψ2 + · · · + cn Ψn
Principiul suprapunerii indică faptul că pentru reprezentarea stărilor se pot folosi
elementele unui spaţiu vectorial.
12
3.5 Ecuaţia Schrödinger pentru o particulă ı̂n câmp
de forţe conservativ
Proprietăţile specifice sistemelor cuantice rezultate din dualismul undă - particulă pot
fi descrise corect folosind pentru reprezentarea stărilor sistemului funcţii de coordonate
şi timp cu valori ı̂n mulţimea numerelor complexe, numite funcţii de undă sau funcţii de
stare. Aceasta reprezintă o extindere a ideii lui de Broglie de a ataşa unei particule o
undă de materie. Schrödinger, ı̂n 1925 şi 1926, a descoperit ecuaţia de evoluţie ı̂n timp a
funcţiei de undă, aprofundând şi generalizând noţiunea de unde de materie. Interpretarea
probabilistă a acestei funcţii de undă a fost apoi elucidată prin lucrările lui M. Born
(1926), W. Heisenberg (1927) şi N. Bohr (1928-1930).
Vom ı̂ncerca să justificăm ı̂n cele ce urmează ecuaţia Schrödinger. In primul rând,
postulăm ca funcţia de undă Ψ(~r, t), cu vectorul ~r ∈ R3 şi t ∈ R şi cu valori ı̂n mulţimea
numerelor complexe, defineşte complet starea sistemului cuantic alcătuit dintr-o par-
ticulă. Dorim să găsim o ecuaţie care să ne permită să aflăm funcţia de undă la un
moment de timp t, dacă ştim funcţia de undă la momentul iniţial. Putem formula două
cerinţe generale pe care trebuie să le ı̂ndeplineasca această ecuaţie:
1. ecuaţia trebuie să fie liniară şi omogenă. Aceasta decurge din principiul superpozi-
tiei stărilor, căci dacă Ψ1 şi Ψ2 sunt soluţii ale ecuaţiei, atunci şi λ1 Ψ1 + λ2 Ψ2 este
o stare a sistemului şi deci trebuie să satisfacă aceeaşi ecuaţie;
2. Deoarece cunoaşterea Ψ la momentul iniţial este suficientă pentru determinarea
evoluţiei sale viitoare, ecuaţia trebuie să fie o ecuaţie dife- renţială de cel puţin
ordinul 1 ı̂n raport cu timpul.
Conform ipotezei de Broglie, unei particule de impuls p~ i se poate asocia o undă
plană cu lungimea de undă λ = hp , deci vectorul de undă ~k = 2π ~u = h̄p~ (~uk este versorul
λ k
direcţiei de propagare a undei) şi pulsatia (ω = 2πν): ω = Eh̄ . Am văzut că, pentru o
particulă localizată ı̂ntr-un domeniu, impulsul nu este complet determinat. Din această
cauză descriem particula localizată ı̂ntr-un domeniu spaţial printr-un pachet de unde.
Pentru o particulă ce se mişcă ı̂ntr-un potenţial constant V0 acesta se scrie:
Z
Ψ(~r, t) = A(~p)ei(~p·~r−Et)/h̄ d~p (3.24)
unde E = p2 /2m + V0 este energia unei particule ce se mişcă ı̂n potenţialul constant V0 .
Calculăm derivatele parţiale:
∂Ψ Z
ih̄ = E · A(~p)ei(~p~r−Et)/h̄ d~p
∂t
h̄ Z
5Ψ = p~ · A(~p)ei(~p~r−Et)/h̄ d~p
i Z
−h̄2 4 Ψ = p2 A(~p)ei(~p~r−Et)/h̄
p2
Din ultima şi prima relaţie, ţinând cont că energia E = 2m
+V0 , rezultă ecuaţia Schrödinger
pentru particula libera ı̂n câmpul constant V0 :
h̄2 ∂Ψ
− ∆Ψ + V0 Ψ = ih̄
2m ∂t
13
Tinând cont de relaţia din mecanica clasică ı̂ntre energia particulei şi impulsul său,
p2
E = 2m + V0 , analogia cu mecanica clasică este realizată dacă asociem mărimilor
energie şi impuls următoarele operaţii diferenţiale:
∂ ∂
E → ih̄ ; p~ → −ih̄5 = −ih̄ (3.25)
∂t ∂~r
Facem o paranteză pentru a preciza noţiunea de operator. De exemplu, considerăm
operaţia de derivare ∂Ψ ∂t
. Putem spune că operatorul ∂t ∂
aplică funcţia Ψ ı̂n funcţia ∂Ψ∂t
.
Dacă o anumită operaţie ne permite să punem ı̂n corespondenţă fiecărei funcţii Ψ dintr-
un spaţiu de funcţii o altă funcţie şi numai una din acelaşi spaţiu de funcţii, Ψ0 , spunem
că Ψ0 este obţinută prin acţiunea unui operator asupra funcţiei Ψ. Vom nota un operator
printr-o căciulă pusă deasupra simbolului acestuia, de exemplu Â. Se definesc operaţiile
de adunare a doi operatori, Â, B̂, prin (Â + B̂)Ψ = ÂΨ + B̂Ψ şi de ı̂nmulţire a unui
operator cu un scalar, prin (λA)Ψ ˆ = λÂΨ. Un operator este liniar dacă satisface relaţia:
Â(λ1 Ψ1 + λ2 Ψ2 ) = λ1 ÂΨ1 + λ2 ÂΨ2 (3.26)
Revenind la descrierea evolutiei funcţiei de undă, să scriem expresia energiei unei
particule ı̂n câmp de forte conservativ, de energie potenţială U (~r), expresie utilizată ı̂n
mecanica clasică:
p2
E= + U (~r)
2m
Postulăm că ecuaţia de mişcare a particulei ı̂ntr-un câmp de forţe conservativ se obţine din
expresia clasică, la fel ca ı̂n cazul particulei aflată ı̂ntr-un câmp constant, prin substituţia
∂ ∂
energiei şi impulsului cu operatorii (3.25), adica E → ih̄ ∂t , p~ → −ih̄ ∂~
r
. Obţinem ecuaţia
Schrödinger pentru particula ı̂n câmp de forţe conservativ:
∂Ψ h̄2
ih̄ =− 4 Ψ + U (~r)Ψ (3.27)
∂t 2m
ecuaţia Schrödinger pentru funcţia complex conjugată lui Ψ va fi:
∂Ψ∗ h̄2
−ih̄ =− 4 Ψ∗ + U (~r)Ψ∗ (3.28)
∂t 2m
Această ecuaţie se numeşte ecuaţia Schrödinger adjunctă.
Ecuaţia Schrödinger este o ecuaţie diferenţială cu derivate parţiale de ordinul 2 ı̂n
raport cu coordonatele. Aceasta implică faptul că Ψ trebuie să aibă derivate parţiale de
ordinul 1 continui chiar dacă energia potenţială are discontinuităţi ı̂ntr-o serie de puncte
izolate.
Ecuaţia Schrödinger poate fi scrisă sub următoarea formă:
∂Ψ
ih̄ = ĤΨ (3.29)
∂t
2
h̄
unde cu Ĥ am notat operatorul Ĥ = − 2m ∆ + U (~r), care poartă numele de operator
hamiltonian al sistemului.
14
3.6 Interpretarea statistică a funcţiei de undă
In 1926 M. Born propune interpretarea statistică a funcţiei de undă. Conform acestei
interpretări modulul pătrat al funcţiei de undă este proporţional cu densitatea de prob-
abilitate de localizare a particulei. Dacă funcţia de undă este normată, adică satisface
relaţia: Z ∞ Z ∞ Z ∞
| Ψ(~r, t) |2 dxdydz = 1 (3.30)
−∞ −∞ ∞
atunci:
| Ψ(~r, t) |2 dxdydz (3.31)
reprezintă probabilitatea de localizare a particulei ı̂n elementul de volum dV = dxdydz ı̂n
jurul punctului ~r. Deci | Ψ |2 este densitatea de probabilitate de localizare a particulei.
Pentru a putea suporta această interpretare trebuie ca funcţiile cu valori complexe care
descriu starea particulei să satisfacă condiţia:
Z
| Ψ |2 dV < ∞ (3.32)
adică funcţiile Ψ trebuie să fie de modul pătrat integrabil. Pentru aceasta, funcţia de
undă trebuie să tindă corespunzator la zero atunci când r tinde către infinit.
Descrierea dată de mecanica cuantică este fundamental diferită de cea dată de mecanica
clasică. In mecanica clasică, cunoscând viteza şi poziţia particulei la un moment dat,
putem calcula cu exactitate unde se va afla particula la un moment ulterior şi ce viteză
va avea aceasta. In mecanica cuantică, chiar atunci când informaţia asupra sistemului
este maximală nu se pot calcula decât probabilităţi. Pentru a verifica afirmaţiile făcute
ı̂n mecanica cuantică trebuie să repetăm măsurătorile de un număr mare de ori asupra
unor sisteme descrise fiecare de aceeaşi funcţie de undă, deci sisteme identice. Acest
ansamblu de sisteme identice din punct de vedere cuantic poartă numele de ansamblu
cuantic. Nu se poate calcula ce rezultat va da măsurarea poziţiei unei particule pen-
tru o măsurătoare efectuată asupra unui singur sistem din acest ansamblu, dar se poate
calcula valoarea medie a coordonatei particulei, eroarea medie pătratică a rezultatelor
măsurătorilor şi alte mărimi statistice. Aceste informaţii sunt suficiente ı̂n experimentele
efectuate la scară subatomică datorită numărului mare de sisteme microscopice aflate ı̂n
aceleaşi stări ce intervin de regulă ı̂ntr-un experiment. De exemplu, nu putem calcula
când anume se dezintegrează un atom anumit, dar putem calcula numărul de atomi care
se vor dezexcita ı̂ntr-un anumit interval de timp, deoarece putem calcula probabilităţile
de dezexcitare pentru un atom şi cum numărul de atomi ı̂ntr-o probă este foarte mare
(ı̂ntr-un mol se află ∼ 1023 particule), putem identifica probabilitatea cu frecvenţa eveni-
mentului şi se obţine:
numarul de atomi care se dezintegreaza

= probabilitatea de dezintegrare pt. un atom × numar total atomi (3.33)
Dacă, de exemplu, Ψ este funcţia de undă a unui electron care se mişcă ı̂ntr-un atom,
măsurând poziţia electronului ı̂ntr-un singur atom se poate obţine orice rezultat, dar
Natomi | Ψ |2 dV va da numărul de atomi pentru care, măsurând poziţia electronului, voi
găsi electronul ı̂n volumul considerat dV.
Conform interpretării statistice, intensitatea unui pachet de unde de Broglie reprezintă
densitatea de probabilitate de localizare a particulei. Măsu- rând poziţia unei particule
se poate obţine orice rezultat, dar, efectuând această măsurătoare pe un număr mare de
particule descrise de acelaşi pachet de unde, valoarea medie şi abaterea pătratică medie
a rezultatelor măsurătorilor sunt cele obţinute luând ca densitate de probabilitate de
localizare a particulei modulul pătrat al funcţiei ce descrie pachetul de unde.
15
In ı̂ncheiere, pentru a suporta interpretarea dată mai sus, trebuie ca norma să fie
independentă de timp, deci:
d Z ∗
Ψ ΨdV = 0 (3.34)
dt
sau: Z
∂Ψ∗ Z
∂Ψ
ΨdV = − Ψ∗ dV (3.35)
∂t ∂t
Din ecuaţia Schrödinger şi adjuncta sa, rezultă:
Z Z
∗
(ĤΨ) ΨdV = Ψ∗ ĤΨdV (3.36)
Dacă un operator satisface o asemenea relaţie se spune că el este un operator hermitic.
Deci, conservarea normei ı̂n timp cere ca operatorul energie să fie un operator hermitic.
Considerăm ecuaţia Schrödinger pentru funcţia de undă si ecuaţia Schrödinger ad-
junctă pentru funcţia de undă complex conjugată. Inmulţim prima ecuaţie cu Ψ∗ , a doua
cu Ψ şi scădem. Rezultă:
∂ | Ψ |2 h̄2
ih̄ =− 5 (Ψ∗ 5 Ψ − Ψ 5 Ψ∗ )
∂t 2m
Această ecuaţie poate fi scrisă sub forma:
∂ | Ψ |2
+ 5~j = 0 (3.37)
∂t
unde am notat:
~j = h̄ (Ψ∗ 5 Ψ − Ψ 5 Ψ∗ ) (3.38)
2mi
Ecuaţiile de această formă (numite ecuaţii de continuitate) exprimă o lege de conser-
vare: ρ =| Ψ |2 reprezintă densitatea spaţială a unei anumite mărimi, iar ~j reprezintă
densitatea de curent a mărimii respective.
Acest lucru poate fi observat mai bine din forma integrală a ecuaţiei de continuitate.
Integrând pe un domeniu spaţial şi trecând apoi la integrala pe suprafaţă domeniului
(teorema Gauss), rezultă:
dQ d Z Z
∂ρ Z I
= ρdv = dv = − 5jdv = − ~j · ~ndS
~ (3.39)
dt dt V V ∂t V S
ecuaţia de mai sus exprimă faptul că mărimea Q din volumul V nu variază decât prin
scurgerea curentului ~j pe suprafaţă. Mărimea Q nu se distruge sau se creează, ci variaţia
sa ı̂ntr-o regiune are loc prin schimbul exact al cantităţii cedate sau preluate de la regiunea
exterioară, schimb ce se realizează prin fluxul acelei cantităţi pe suprafaţa domeniului V.
O asemenea ecuaţie de continuitate am ı̂ntâlnit deja la electromagnetism ( ∂ρ ∂t
+ 5~j = 0,
ρ fiind densitatea de sarcină electrică, iar ~j densitatea de curent).
Dacă adoptăm interpretarea statistică, ρ =| Ψ |2 este densitatea de probabilitate de
localizare a particulei, iar ~j = 2mi
h̄
(Ψ∗ 5 Ψ − Ψ 5 Ψ∗ ) reprezintă densitatea de curent de
probabilitate.
Considerând un mare număr de particule independente ı̂n aceeaşi stare descrisă de
funcţia de undă Ψ, N V | Ψ |2 dV reprezintă numărul total de particule din volumul con-
R
R ∂|Ψ|2
siderat, iar variaţia numărului de particule din acest volum este dN dt
= N V ∂t dV =
~ ~
−N S j · dS. Aceasta arată că variaţia numărului de particule are loc doar prin schim-
H
bul de particule pe suprafaţa domeniului şi nu prin crearea sau distrugerea de particule,
conservarea numărului de particule fiind valabilă şi ı̂n mecanica clasică nerelativistă.
16
3.7 Ecuaţia Schrödinger independentă de timp (atem-
porală). Valori proprii şi funcţii proprii ale unui
operator
Să considerăm că ı̂n ecuaţia Schrödinger
∂Ψ
ih̄ = ĤΨ
∂t
soluţiile se pot scrie astfel ı̂ncât variabilele spaţiale să fie separate de variabilele temporale
(metoda separării variabilelor):
Ψ(~r, t) = ψ(~r) · F (t) (3.40)
Inlocuind ı̂n ecuaţia Schrödinger, obţinem relaţia:
1 dF Ĥψ
ih̄ = .
F dt ψ
Această egalitate poate fi satisfacută numai dacă ambii membri ai egalităţii sunt egali cu
o constantă, pe care o notăm E. Se obţin două ecuaţii:
dF (t)
ih̄ = E · F (t), (3.41)
dt
cu soluţia
Et
F (t) = F0 e−i h̄ ,
şi ecuaţia pentru ψ
Ĥψ(~r) = Eψ(~r). (3.42)
Această ecuaţie poartă numele de ecuaţia Schrödinger independentă de timp sau ecuaţia
Scrödinger atemporală. Valorile E pentru care ecuaţia are soluţii se numesc valori pro-
prii ale operatorului energie, Ĥ. Funcţia care satisface ecuaţia poartă numele de funcţie
proprie a operatorului Ĥ, corespunzătoare valorii proprii E. Valorile proprii pot să fie dis-
crete sau să varieze continuu. In acest ultim caz spunem că valorile proprii sunt continui.
Se observă că pentru funcţiile proprii ale energiei, |Ψ(~r, t)|2 = |ψ(~r)|2 şi probabilităţile
nu depind de timp. Stările descrise de aceaste funcţii de undă se numesc stări staţionare.
Funcţiile de undă ale stărilor stationare sunt, deci, de forma
i
Ψ(~r, t) = ψ(~r)e− h̄ Et . (3.43)
In general, pentru un operator oarecare, funcţiile ce satisfac ecuaţia
ÂΨλ = λΨλ (3.44)

poartă numele de funcţii proprii, iar valorile λ pentru care există soluţii se numesc valorile
proprii ale operatorului Â.
Deci, energia unui sistem cuantic este una din valorile proprii ale operatorului Ĥ, iar
funcţiile de undă ale stărilor staţionare sunt date de funcţiile proprii ale Ĥ.
In paragraful următor exemplificam rezolvarea ecuaţiei Schrödinger independentă de
timp pentru un caz simplu, o particulă aflată ı̂ntr-o groapă de potenţial unidimensională,
cu pereţii infiniţi.
17
3.8 Stările staţionare pentru particula aflată ı̂n groapa
de potenţial cu pereţii infiniţi
Pentru o particulă care se poate deplasa doar pe axa OX, ecuaţia Schrödinger inde-
pendentă de timp se scrie
h̄2 d2 ψ(x)
− + U (x)ψ(x) = Eψ(x)
2m dx2
Dacă particula se poate mişca numai ı̂n intervalul (0,a), unde nu acţionează nici o forţă
asupra ei, energia potenţială se scrie:
= ∞ pentru x < 0 (3.45)
V (x) = 0 pentru 0 < x < a (3.46)
= ∞ pentru x > a. (3.47)
Deoarece particula nu se poate afla ı̂n afara intervalului (0,a), funcţia de undă este zero
ı̂n afara acestui interval. Cum este o funcţie continuă, ea trebuie să satisfacă la capetele
intervalului condiţia
ψ(0) = ψ(a) = 0. (3.48)
Pentru x ı̂n intervalul (0,a) funcţia de undă satisface ecuaţia
d2 ψ(x) 2mE
+ 2 ψ(x) = 0. (3.49)
dx2 h̄
2
Pentru E < 0 ecuaţia are forma ddxψ2 − κ2 ψ = 0 (κ2 = 2m|E| h̄2
) cu soluţiile liniar inde-
pendente eκx si e−κx . Soluţia generală este o combinaţie liniară de aceste două soluţii,
ψ = C1 eκx + C2 e−κx , şi din condiţiile la extremităţile intervalului rezultă
C1 + C2 = 0
C1 eκa
+ C2 e−κa = 0,
cu soluţia C1 = C2 = 0. Singura soluţie pentru E < 0 este ψ = 0, adică nu găsim o
particulă cu E < 0 ı̂n acest caz.
Pentru E > 0, notăm κ2 = 2mE h̄2
.
Ecuaţia satisfăcută ı̂n interiorul intervalului va fi
d2 ψ
+ κ2 ψ = 0, (3.50)
dx2
cu soluţiile liniar independente sinκx şi cosκx. Soluţia generală a ecuaţiei este de forma
ψ(x) = C1 sinκx + C2 cos κx. Aceste soluţii se pot pune sub o formă mai uşor de manip-
ulat,
ψ(x) = A sin(κx + φ0 ).
Dar nu toate aceste soluţii satisfac condiţiile la limitele intervalului.
Condiţia ψ(0) = 0, implică sin(φ0 ) = 0, deci φ0 = 0. Condiţia de continuitate la
x = a va fi
sin κa = 0.
Această condiţie este satisfăcută dacă
aκ = nπ cu n = 1, 2, 3, · · · (3.51)
18
q
2mE
(valorile negative nu duc la noi stări, aşa cum vom vedea mai târziu). Cum κ = h̄2
,
rezultă valorile permise ale energiei pentru aceste stări,
n2 π 2 h̄2
En = . (3.52)
2ma2
Figura 3.9: Funcţiile de undă şi energiile primelor stări stationare pentru o particula ı̂n
groapa de potenţial cu pereţii infiniţi.
Constanta A se determină din condiţia de normare,

Z a
2 nπx
A sin2 dx = 1.
0 a
Rezultă funcţia de undă normată:
s
2 nπ
ψ(x) = sin x. (3.53)
a a
19
Funcţia de undă completă a stării definită de numărul cuantic n va fi
s
2 nπ i
Ψn (x, t) = sin x · e− h̄ En t , (3.54)
a a
unde En este dată de relaţia (3.52). Cum funcţia de undă este definită până la un factor
de fază, rezultă că n şi −n dau două funcţii care diferă doar printr-un semn, deci care
descriu aceeaşi situaţie fizică. Stările distincte le vom defini prin numerele ı̂ntregi pozitive,
n = 1, 2, 3, ... Starea cu energia cea mai joasă poartă numele de starea fundamentală. Ea
are energia
π 2 h̄2
E0 = (3.55)
2ma2
20
3.9 Densitatea de curent de probabilitate
Am văzut ı̂n paragraful 3.6 că manipulând ecuaţia Schrödinger se obţine ecuaţia de
continuitate
∂ | Ψ |2
+ 5~j = 0, (3.56)
∂t
(aici operatorul 5 este divergenţa), cu vectorul densitate de curent
~j = h̄ (Ψ∗ 5 Ψ − Ψ 5 Ψ∗ ) (3.57)
2mi
(aici 5Ψ este gradientul lui Ψ).
Aceasta exprimă faptul că variaţia ı̂n unitatea de timp

a probabilităţii de localizare a particulei ı̂ntr-un volum
V este egală cu fluxul densităţii de probabilitate prin
suprafaţa care mărgineşte acel volum
dP I
= − ~j · ~ndS
dt S
unde ~n este normala exterioară la suprafaţa S ce ı̂nchide volumul V.

În cele ce urmează facem câteva precizări pentru cazul unidimensional.
În acest caz volumul este ı̂ntinderea unui interval, iar suprafaţa se reduce la punctele
de la capetele intervalului. Considerăm o stare staţionară cu funcţia de undă
i
Ψ(x, t) = ψ(x)e− h̄ Et
Densitatea de curent este
h̄ dψ(x) dψ ∗ (x)
jx = [ψ ∗ (x) − ψ(x) ]
2mi dx dx
Să analizăm acum semnificaţia unei suprapuneri de unde de tipul
ψ(x) = Aeikx + Be−ikx .
Evoluţia ı̂n timp a funcţiei de undă este Ψ(x, t) = ψ(x) · e−iωt . Primul termen
reprezintă o undă plană care se propagă ı̂n sensul pozitiv al axei OX, iar al doilea termen
reprezintă o undă plană care se propagă ı̂n sensul negativ al axei.
Calculăm fluxul de probabilitate ce corespunde fiecăruia din aceşti termeni. Din
definiţia fluxului, rezultă pentru primul termen:
h̄ d d h̄ h̄k p
j= [ψ ∗ ψ − ( ψ ∗ )ψ] = [2ik] | A |2 = | A |2 = | ψ |2 . (3.58)
2mi dx dx 2mi m m
Acest rezultat corespunde cazului clasic ı̂n care numărul de particule care trec ı̂n uni-
tatea de timp, pe unitatea de suprafaţă plasată perpendicular pe direcţia de mişcare a
particulelor dintr-un fascicul cu densitate constantă ρ, este
dN
= v · ρ.
dSdt
21
Fluxul pentru ı̂ntreaga funcţie de undă este
h̄
j= [(A∗ e−ikx + B ∗ eikx )(ikAeikx − ikBe−ikx )−
2mi
h̄k1
(−ikA∗ e−ikx + ikB ∗ eikx )(Aeikx + Be−ikx )] = (| A |2 −|B|2 ). (3.59)
m
Aceste rezultate ne permit să interpretăm suprapunerea dată ca fiind formată dintr-o
undă incidentă care se propagă ı̂n sensul pozitiv al axei OX (primul termen) şi o undă
reflectată pe saltul de potenţial la x = 0 (al doilea termen).
3.10 Valori proprii şi funcţii proprii ale operatorului

impuls. Spectrul continuu.
∂
Operatorul proiecţiei impulsului pe axa OX este p̂x = −ih̄ ∂x . Ecuaţia valorilor proprii
pentru acest operator se scrie
∂Ψ
−ih̄ = px Ψ, (3.60)
∂x
unde am notat valoarea proprie cu px . Ecuaţia are soluţia:
i
Ψpx (x, y, z) = C(y, z) · e h̄ px x (3.61)
şi la fel pentru componentele py , pz . Funcţiile proprii comune operatorilor pˆx , pˆy , pˆz sunt:
i
Ψp~ (~r) = C · e h̄ p~·~r (3.62)
valorile proprii fiind p~ ≡ (px , py , pz ). Fiecare componentă poate lua orice valoare de la
−∞ la +∞, variind continuu.
Să căutăm acum funcţii care sunt simultan funcţii proprii ale componentelor impul-
sului şi soluţii ale ecuaţiei Schrödinger pentru particula liberă (U=0). Căutăm soluţiile
de forma: Ψ(~r, t) = Ψp~ (~r)F (t). Ele satisfac ecuaţia Schrödinger pentru particula liberă
dacă:
dF (t) p2
ih̄ = EF (t), unde E = cu p2 = p2x + p2y + p2z .
dt 2m
i
Deci F (t) = Cexp(− h̄ Et), iar funcţiile căutate vor fi:
i
Ψp~ (~r, t) = Ce h̄ (~p·~r−Et) (3.63)
Aceste funcţii nu sunt de modul pătrat integrabil, modulul funcţiei fiind constant peste
tot. Insă, putem forma pachete de undă corespunzătoare stării sistemului ı̂n care impulsul
nu are o valoare bine determinată, ci ia valori ı̂n intervalul (~p, p~ + d~p):
Z
Ψ(~r, t) = A(~p)Ψp~ (~r, t)d~p (3.64)
∆~
p
Lărgimea pachetului se poate lua astfel ı̂ncât aceste funcţii să poată fi normate. Există
şi alte metode matematice de a lucra cu funcţiile din spectrul continuu, dar ele depăşesc
cadrul acestui curs. Oricum, vom lucra cu aceste funcţii considerând că putem forma cu
ele funcţii care să reprezinte stări fizice. In continuare le vom numi funcţii de undă ale
particulei.
22
In cele ce urmează vom studia câteva funcţii proprii pentru particula liberă cu √
energia
E ı̂n cazul unidimensional. Pentru energia E modulul impulsului are valoarea p = 2mE.
Fie axa Ox pe care se mişcă particula. Funcţia de undă asociată particulei este
i
Ψ(x, t) = ψ(x)e− h̄ Et
Densitatea de probabilitate de localizare a particulei este dată de |ψ(x)|2 . Probabilitatea

ca particula să treacă printr-un punct pe Ox, ı̂n unitatea de timp este dată de modulul
densităţii de flux de probabilitate, aşa cum am văzut la paragraful 3.8,
h̄ dψ(x) dψ ∗ (x)
jx = [ψ ∗ (x) − ψ(x) ]
2mi dx dx
• Considerăm o particulă ce se mişcă ı̂n sensul pozitiv al axei x cu impulsul p,
px = +p,
i
ψ(x) = ψpx (x) = Ae h̄ px
Notând k = p/h̄∗ şi ω = E/h̄, această funcţie de undă corespunde unei unde plane
progresive, cu vectorul de undă k şi pulsaţia ω, ei(kx−ωt) . Derivând ı̂n raport cu x
ı̂n formula lui jx , rezultă densitatea de flux de probabilitate
p
jx = |A|2 = v|A|2 ,
m
constantă ı̂n toate punctele x. Pentru un ansamblu de N sisteme ı̂n aceeşi stare
(de exemplu N electroni independenţi care se deplasează ı̂n sensul axei Ox), N jx
reprezintă numărul de particule care trec prin punctul x, ı̂n unitatea de timp.
• Considerăm o particulă ce se mişcă ı̂n sensul negativ al axei x cu impulsul -p,
px = −p,
i
ψ(x) = ψpx (x) = Be− h̄ px
Această funcţie de undă descrie o particulă cu impuls p, care se deplasează ı̂n sensul
negativ al axei Ox. Densitatea de flux de probabilitate este
p
jx = − |B|2 .
m
N |jx | are aceeaşi interpretare ca mai sus, dar particulele se mişcă acum ı̂n sensul
negativ al Ox.
• Considerăm sistemul descris de funcţia de undă
p p
ψ(x) = Aei h̄ x + Be−i h̄ x = Aeikx + Be−ikx
În acest caz sensul deplasării particulei nu mai este bine definit. Avem o supra-
punere de unde progresive şi regresive. Derivând ı̂n raport cu x, rezultă
p h̄k
jx = (|A|2 − |B|2 ) = (|A|2 − |B|2 ),
m m
cu vectorul de undă k = p/h̄. Aceasta ne permite să interpretăm, ı̂n cazul ı̂n care
trimitem o particulă incidentă pe un obiect aflat undeva pe Ox, partea cu A ca fiind
unda ce descrie starea particulei incidente, iar partea cu B ca descriind particula
reflectată.
23
În cazul ı̂n care dorim să calculăm probabilitatea ca o particulă să fie reflectată
(coeficientul de reflexie R),
numar de particule ref lectate ce trec prin x in unitatea de timp N |jref l | |jref l |
R= = =
numar de particule incidente prin x, in unitatea de timp N |jinc | |jinc |
|jref l |
R=
|jinc |
h̄k
m
|B|2 |B|2
R= h̄k = .
m
|A|2 |A|2
3.11 Bariera de potenţial. Efectul tunel

Considerăm potenţialul:

0 pentru
 x<0
U (x) = U0 pentru 0 < x < a (3.65)

0 pentru x>a
reprezentat ı̂n figură:
Să căutăm soluţiile ecuaţiei Schrödinger pentru acest potenţial ı̂n cazul ı̂n care o
microparticulă de masă m şi energie 0 < E < U0 vine de la −inf ty spre barieră. În
cazul unei particule clasice cu o asemenea energie particula nu poate trece de barieră şi se
reflectă (elastic) la saltul de potenţial. În cazul cuantic vom vede că există o probabilitate
diferită de zero ca particula să treacă ı̂n regiunea 3, chiar dacă nu are suficientă energie
să treacă de barieră din punct de vedere clasic. Acest efect se numeţe efect tunel.
Notăm:
2mE 2m(U0 − E)
k12 = 2 ; k22 = . (3.66)
h̄ h̄2
Vom găsi soluţia ecuaţiei Schrödinger ı̂n fiecare regiune unde potenţialul este constant
şi vom pune condiţiile de continuitate la frontierele acestor regiuni. Deoarece saltul de
potenţial este finit, derivata de ordinul doi are un salt finit, dec iderivata de ordinul
unu a funcţiei de undă este continuă la trecerea de la o regiune la alta.Funcţia de
undă este, deasemenea, continuă pe tot domeniul.
În figură se văd definite regiunile 1, 2,3. Ecuaţia Schrödinger ı̂n regiunea 1 se scrie:
h̄2 d2 ψ1 (x)
− = Eψ1 (x)
2m dx2
24
2mE
Cu k12 = h̄2
ecuaţia devine
d2 ψ1 (x)
+ k12 ψ1 (x) = 0
dx2
Soluţia generală a acestei ecuaţii poate fi scrisă
ψ1 (x) = Aeik1 x + Be−ik1 x .
cu A şi B constante. Primul termen al membrului drept descrie o undă plană progresivă
(o undă care vine spre barieră), iar al doilea o undă regresivă care vine dinspre barieră.
Primul termen al membrului drept descrie particula incidentă, iar celălalt particula re-
flectată de barieră.
În regiunea 2 ecuaţia Schrödinger este
h̄2 d2 ψ2 (x)
− + U0 ψ2 (x) = Eψ2 (x)
2m dx2
2m(U0 −E)
Cu k22 = h̄2
ecuaţia se scrie
d2 ψ2 (x)
− k2 ψ2 (x) = 0
dx2
Soluţia generală a acestei ecuaţii se poate scrie
ψ2 (x) = Cek2 x + De−k2 x
cu C şi D constante.
In regiunea 3 ecuaţia are aceeşi formă ca cea din regiunea 1,
h̄2 d2 ψ3 (x)
− = Eψ3 (x)
2m dx2
Deoarece regiunea 3 se ı̂ntinde până la +∞, considerând cazul ı̂n care trimit o par-
ticulă de la −∞ incidentă pe barieră, nu voi avea undă reflectată la infinit şi nu am
termenul corespunzţor undei regresive. Soluţia se scrie
ψ3 (x) = F eik1 x
cu F constantă.
Deci soluţiile ecuaţiei Schrödinger sunt
ψ1 (x) = Aeik1 x + Be−ik1 x pentru x < 0 (3.67)

k2 x −k2 x
ψ2 (x) = Ce + De pentru 0 < x < a (3.68)
ik1 x
ψ3 (x) = F e pentru x > a (3.69)
Definim coeficientul de reflexie R ca fiind raportul dintre densitatea de flux de prob-

abilitate pentru unda reflectată şi densitatea de flux de probabilitate pentru unda inci-
dentă:
| jref l | | B |2
R= = . (3.70)
| jincid | | A |2
25
Dacă de la x = −∞ se trimite pe saltul de potenţial un flux de particule identice inde-
pendente, R reprezintă raportul dintre fluxul de particule reflectat şi fluxul de particule
incident.
Definim coeficientul de transmisie T al barierei ca fiind raportul dintre densitatea de
flux de probabilitate al undei in regiunea de după barieră (x > a) şi densitatea de flux
de probabilitate pentru unda incidentă:
| jtransmis |
T = =| F/A |2 . (3.71)
| jincid |
Din condiţiile de continuitate pentru funcţia de undă şi pentru derivata de ordin 1 la
x = 0 şi x = a, rezultă un sistem de patru ecuaţii pentru A, B, C, D, F:
A+B = C +D (3.72)
ik1 (A − B) = k2 (C − D) (3.73)
Ce + De−k2 a
k2 a
= F eik1 a (3.74)
k2 (Cek2 a − De−k2 a ) = ik1 F eik1 a (3.75)
Prelucrând, se obţine
(k2 + ik1 )A + (k2 − ik1 )B = 2k2 C (3.76)
(k2 − ik1 )A − (k2 + ik1 )B = 2k2 D (3.77)
2k2 Cek2 a = (k2 + ik1 )F eik1 a (3.78)
2k2 De−k2 a = (k2 − ik1 )F eik1 a (3.79)
(k2 + ik1 )F eik1 a = (k2 + ik1 )ek2 a A + (k2 − ik1 )ek2 a B (3.80)
(k2 − ik1 )F eik1 a = (k2 − ik1 )e−k2 a A − (k2 + ik1 )e−k2 a B (3.81)
[(k2 + ik1 )2 e−k2 a − (k2 − ik1 )2 ek2 a ]F eik1 a = [(k2 + ik1 )2 − (k2 − ik1 )2 ]A (3.82)
Rezultă
4ik1 k2 e−ik1 a
F/A = (3.83)
(k2 + ik1 )2 e−k2 a − (k2 − ik1 )2 ek2 a
ex −e−x ex +e−x
sau, folosind shx = 2
,chx = 2
, rezultă
2k1 k2 e−ik1 a
F/A = . (3.84)
2k1 k2 chk2 a − i(k12 − k22 )shk2 a
Coeficientul de transmisie al barierei va fi
4k12 k22
T =| F/A |2 = . (3.85)
4k12 k22 + (k12 + k22 )2 sh2 k2 a
Inlocuind expresiile pentru k1 şi k2 , se obţine
4E(U0 − E)
T = . (3.86)
4E(U0 − E) + U02 sh2 k2 a
26
ek2 a
Pentru ek2 a 1, shk2 a ∼ 2
şi se poate scrie
16E(U0 − E) − 2 √2m(U0 −E)a

T = e h̄ . (3.87)
U02
Ordinul de mărime al lui T este dat de factorul exponenţial.
In figura alăturată, ı̂n funcţie

de raportul y = E/U0 , cu
linie punctată este reprezen-
tată soluţia exactă (3.86) pen-
tru T şi cu linie continuă expre-
sia aproximativă
2
√
T ≈ e− h̄ 2m(U0 −E)a , (3.88)
U0 fiind ı̂nălţimea barierei de

potenţial, E energia particulei
şi a lăţimea barierei.
Exemplu (din Taylor- Modern Physics for Scientists and Engineers, găsibil pe In-
ternet): Considerăm două fire conductoare separate ı̂n vid de o distanţă de a = 1nm.
Conductoarele se află la potenţialul 0, iar potenţialul de extracţie din metal este U0 .
Energia unui electron ı̂n unul din conductori este astfel ı̂ncât U0 − E = 1eV . Care este
probabilitatea ca electronul să treacă prin efect tunel ı̂n celălalt conductor? Cât devine
aceasta dacă distanţa se dublează?
Probabilitatea
√ trecerii prin barieră este dată de coeficientul de transmisie al barierei
− h̄2 2m(U0 −E)a
T =e . √ √
2m(U0 −E) 2·5·105 eV ·1eV
Cu datele problemei, h̄
= 197eV ·nm
≈ 5nm−1 , astfel că P = T = e−10,2 ≈
0, 00004.
Deşi probabilitatea este mică, trimiţând pe barieră un număr mare de electroni,
această probabilitate va duce la trecerea unui număr de electroni ı̂n celălalt conductor.
Dacă distanţa se dublează, a = 2nm, probabilitatea scde dramatic, P = (0, 00004)2 ≈
10−9 . Pe baza acestui efect a fost construit microscopul cu efect tunel, bazat pe măsurarea
curentului de tunelare ı̂ntre un conductor şi suprafaţa de studiat. Curentul de tunelare
este foarte sensibil la lărgimea barierei de potenţial (rezoluţie de ordinul nm).
Microscopul cu efect tunel
Efectul tunel permite investigarea suprafeţelor la nivelul distanţelor de ordinul Å.
In principiu, o sondă cu vârful de dimensiuni de ordinul atomilor se mişcă deasupra
suprafeţei de studiu, ı̂ntre suprafaţă şi sondă fiind o anumită diferenţă de potenţial (2mV
- 2V), măsurându-se curentul ı̂ntre sondă şi suprafaţă, curent √ apărut prin efect tunel.
2m(U0 −E)
Pentru un lucru mecanic de extracţie de 4eV, de exemplu, h̄
= 1Å−1 şi curentul
scade cu un ordin de mărime când distanţa dintre suprafaţă şi sondă variază cu 1Å.
Există două moduri de operare a unui microscop cu efect tunel:
1. Modul ”curent constant”, când se variază ı̂nălţimea sondei deasupra probei pentru
a se menţine curentul constant când sonda se deplasează deasupra suprafeţei (v.
fig. 3.10). O imagine constă din o reprezentare z = z(x, y). Rezoluţia pe verticală
ajunge la 0, 02Å;
27
Figura 3.10: Microscopul cu efect tunel: a) Modul ”curent constant”; b) Modul ”ı̂nălţime
constantă”; c) Schema unui microscop cu efect tunel.
2. Modul ”ı̂nălţime constantă”, când se menţine constantă ı̂nălţimea sondei deasupra

suprafeţei analizate, ı̂nregistrându-se curentul de tunelare, I = I(x, y) (v. fig.
3.10).
O variantă a modului ”ı̂nălţime constantă” constă ı̂n a păstra ı̂nălţimea si curen-
tul tunel constante, monitorizându-se tensiunea aplicată pentru a menţine acest curent
constant.
Pentru deplasarea sondei pe direcţia x, y sau z se folosesc traductori piezoelectrici.
Probleme importante trebuie rezolvate la construcţia unui microscop cu efect tunel ı̂n ceea
ce priveşte fabricarea sondei cu vârful de dimensiuni de ordinul câtorva atomi, precum şi
izolarea faţă de vibraţiile mecanice, chiar faţă de zgomotul acustic, deoarece ı̂ntre sondă
şi suprafaţa probei sunt distanţe de zeci de Å.
Imaginile obţinute conţin informaţii privind topologia distribuţiei electronilor pe suprafaţa
studiată. Pentru o suprafaţă omogenă electronic, modul ”curent constant” dă o imagine
topografică a suprafeţei cu o rezoluţie de ordinul dimensiunii atomilor (< 2Å).
Se pot obţine imagini ale suprafeţelor probelor aflate ı̂n vid ultraânalt sau mod-
erat, ı̂n gaze şi lichide, chiar ı̂n soluţii conductive (ceea ce este important pentru studiul
materialelor biologice şi chiar posibilitatea studierii proceselor biologice, cum ar fi du-
plicarea DNA). Au fost studiate suprafeţe de metale, semiconductori, supraconductori.
Au fost realizate, de exemplu, imagini ı̂n care sunt puşi ı̂n evidenţă atomii de carbon pe
o suprafaţă de grafit, separaţi de distanţe de 2, 46Å, au fost puse ı̂n evidenţă molecule
adsorbite pe suprafaţă (atomi individuali de oxigen pe o suprafaţă de nichel), defecte ale
reţelei cristaline de ordinul poziţei unui atom, precum şi imaginea unei macromolecule de
DNA pe un substrat de carbon. Folosind microscopul cu efect de câmp este posibil să se
realizeze litografii cu linii separate la 160Å si există posibilitatea manipulării materialelor
la scară atomică.
3.12 Oscilatorul armonic unidimensional

Pentru a deduce expresia corectă pentru densitatea energetică spectrală a radiaţiei
termice, Planck a introdus ipoteza cuantificării energiei oscilatorului armonic. In contin-
uare, vom afla energiile posibile ale oscilatorului armonic folosind ecuaţia Schrödinger.
28
Energia potenţială pentru oscilatorul armonic este
1
U (x) = kx2 , (3.89)
2
astfel că ecuaţia Schrödinger independentă de timp pentru acest sistem se scrie:
h̄2 d2 ψ(x) 1 2
− + kx ψ(x) = Eψ(x). (3.90)
2m dx2 2
Introducem constanta ω numită pulsaţia oscilatorului (legată de frecvenţă prin relaţia
ω = 2πν): s
k
ω= . (3.91)
m
Facem schimbarea de variabilă ( y este o variabilă adimensională):
s
mω x h̄
r
y= x= cu b= , (3.92)
h̄ b mω
unde constanta b are dimensiunea unei lungimi. Ecuaţia Schrödinger devine
d2 ψ(y)
+ ( − y 2 )ψ(y) = 0, (3.93)
dy 2
unde am notat cu parametrul adimensional
2E
= . (3.94)
h̄ω
Studiem comportarea funcţiei ψ(y) pentru y → ±∞1 . In această zonă, ı̂n ecuaţia
( 3.93) se poate neglija termenul cu ı̂n comparaţie cu termenul cu y 2 şi se obţine ecuaţia
d2 ψ(y)
− y 2 ψ(y) = 0. (3.95)
dy 2
Inmulţind cu 2 dψ
dy
, rezultă
2
d dψ 2 2 dψ
[( ) ] − y = 0. (3.96)
dy dy dy
Cu schimbarea de variabilă v = y 2 , ecuaţia ( 3.96) devine
1 dψ d2 ψ v
+ v 2 = ψ. (3.97)
2 dv dv 4
In zona asimptotică 1/2 dψ
dv
se poate neglija ı̂n comparaţie cu ceilalţi termeni şi obţinem
d2 ψ 1
2
' ψ. (3.98)
dv 4
1
Fragmentele scrise cu albastru sunt suplimentare - nu se cer la examen.
29
Îin această zonă soluţia se comportă ca
2 /2
ψ(y) ∼ e−y . (3.99)
Soluţia ecuaţiei ( 3.93) este de forma,
2 /2
ψ(y) = h(y)e−y , (3.100)
unde h(y) se poate scrie ca o serie de puteri.
Pentru a obţine o funcţie de undă de modul pătrat integrabil trebuie ca la un moment
dat această serie să aibă un termen care se anulează, urmănd ca următorii să se anuleze
datorită unei relaţii de recurenţă (dacă seria rămâne cu o infinitate de termeni funcţia se
2
comportă la infinit ca ey /2 şi nu mai este de modul pătrat integrabil2 ). Punând condiţia
anulării unui coeficient al dezoltării rezultă că ε = 2n + 1, unde n este un număr ı̂ntreg.
Deci, stările legate ale oscilatorului armonic nu pot avea orice valoare a energiei, ci
doar valorile
1
E = h̄ω(n + ) n = 0, 1, 2, · · · (3.101)
2
Figura 3.11: Primele stari ale oscilatorului armonic ı̂n functie de y=x/b (de remarcat ca
functiile de unda au valori reale). Cu o linie mai groasă, pe axa variabilei y este reprezen-
tată zona oscilatorului clasic care are aceeaşi energie cu cea dată de relaţia (3.101).
Modulul patrat al functiei de unda reprezinta densitatea de probabilitate a particulei
care oscileaza. Se observă că ı̂n cazul cuantic este posibil ca particula să pătrundă ı̂n
afara regiunii ı̂n care oscilează sistemul clasic.
sau
1
E = (n + )hν n = 0, 1, 2, · · ·
2
De remarcat că starea cu energia cea mai joasă, starea fundamentală, nu are energia zero,
ci h̄ω
2
. În figura 3.11 sunt prezentate câteva funcţii de undă ale oscilatorului armonic.
2
Vezi, de ex., R. Ionica, Fizica II, Ed Printech, 2006.
30
Problemă
Considerăm funcţia de undă ce descrie o stare a unui oscilator armonic
x 2 2
ψ1 (x) = A1 e−x /2b ,
b
q
h̄
cu b = mω . Să se arate că această funcţie este funcţie proprie a energiei oscilatorului
şi aflati energia corespunzătoare acestei stări. Găsiţi punctele unde probabilitatea de
localizare a oscilatorului pe un mic interval este maximă.
——————— q
h̄
Am văzut ı̂n acest paragraf că b = mω are dimensiunea unei lungimi, astfel că
introducem variabila adimensională
x
y=
b
Ecuaţia valorilor proprii ale energiei este ecuaţia Schrodinger atemporală. Vom arăta
că ψ1 satisface această ecuaţie pentru o anumită valoare a energiei E1 .
Ecuaţia Schrodinger atemporală este
h̄2 d2 ψ(x) 1 2
− + kx ψ(x) = Eψ(x)
2m dx2 2
q
k
Cu notaţiile ω = m
şi trecând la variabila adimensională y, ecuaţia devine
d2 ψ 2E
+ ( − y 2 )ψ = 0
dy 2 h̄ω
2E
sau notând ε = h̄ω
(adimensional)
d2 ψ
+ (ε − y 2 )ψ = 0
dy 2
În variabila y, funcţia ψ1 are expresia

y2
ψ1 (y) = A1 ye− 2
Vom determina parametrul ε1 pentru care ψ1 este soluţie a ecuaţiei.
dψ1 y2 y2 y2
= A1 e− 2 − A1 y 2 e− 2 = A1 (1 − y 2 )e− 2
dy
d2 ψ1 d dψ1 y2
= ( ) = A1 [−2y + (1 − y 2 )(−y)]e− 2
dy2 dy dy
Deci
d dψ1 y2 y2
( ) = A1 [−2y + (1 − y 2 )(−y)]e− 2 = A1 [−3y + y 3 ]e− 2
dy dy
Rezultă
−3y + y 3 + εy − y 3 = 0,
care are soluţia
ε1 = 3.
31
Deci ψ1 este soluţie pentru energia
h̄ω 3 1
E1 = ε1 = h̄ω = (1 + )h̄ω
2 2 2
ψ1 este funcţie proprie a energiei pentru starea cu n = 1.
Probabilitatea de localizare va fi maximă acolo unde densitatea de probabilitate de
localizare are o valoare maximă, adică
x2 − x22 2
| ψ1 |2 = A21 2
e b = A21 y 2 e−y
b
are un maxim. Condiţia de extrem este
d | ψ1 |2
=0
dy
Rezultă
2y − 2y 3 = 0
La y = 0 nu avem maxim, ci minim. Rezultă maxim la y = ±1, adică la x = +b şi
x = −b.
În figură este reprezentată densitatea de
probabilitate ı̂n funcţie de parametrul y, pen-
tru starea oscilatorului cu numărul cuantic
n=1. Maximul este la y = ±1.
3.13 Produsul scalar a două funcţii de undă. Opera-

tori hermitici. Observabile. Valoarea medie a
unei mărimi fizice ı̂ntr-o stare dată.
Am văzut că funcţia de undă trebuie să fie continuă şi de modul pătrat integrabil. De
asemenea, dacă Ψ1 si Ψ2 sunt funcţii de undă, atunci şi Ψ = αΨ1 + βΨ2 este o funcţie de
undă ce descrie o stare a sistemului. Faţă de adunare, ca operaţie internă şi ı̂nmulţirea cu
un număr complex, ca operaţie externă, mulţimea funcţiilor continue şi de modul pătrat
integrabil are o structură de spaţiu vectorial.
R Definim produsul scalar a două funcţii de undă Ψ1 şi Ψ2 ca integrala pe ı̂ntreg spaţiul
Ψ∗1 (~r, t)Ψ2 (~r, t)dV . Acest număr complex ı̂l vom nota, echivalent, şi cu paranteza
Z
< Ψ1 | Ψ2 >≡ Ψ∗1 (~r, t)Ψ2 (~r, t)dV (3.102)
Se poate demonstra că sunt satisfăcute condiţiile generale ale produsului scalar ı̂ntr-un
spaţiu vectorial
1) < Ψ | Ψ >≥ 0 ; < Ψ | Ψ >= 0 daca si numai daca Ψ = 0 (3.103)

2) < Ψ2 | Ψ1 >=< Ψ1 | Ψ2 >∗ (3.104)
3) < Ψ1 | αΨ2 + βΨ3 >= α < Ψ1 | Ψ2 > +β < Ψ1 | Ψ3 > (3.105)
32
Cu această definiţie a produsului scalar, spaţiul vectorial al funcţiilor de modul pătrat
integrabil se poate organiza ca un spaţiu vectorial numit spaţiu Hilbert, dar detalierea
acestor proprietăţi este ı̂n afara acestui curs. 3
Notaţia produsului scalar ne permite să folosim, ocazional ı̂n cadrul acestui curs,
notaţia Dirac pentru funcţia de undă: ı̂n loc de funcţia de undă Ψ(~r, t) folosim notaţia
|Ψ > pentru funcţia de undă.
Pentru a suporta interpretarea probabilistă trebuie ca la orice moment funcţia de
undă să fie normată Z
< Ψ | Ψ >≡ Ψ∗ (~r, t)Ψ(~r, t)dV = 1,
unde integrarea se face pe tot spaţiul. Derivând ı̂n raport cu timpul trebuie să avem
d Z ∗
Ψ ΨdV = 0 (3.106)
dt
sau
∂Ψ∗Z Z
∂Ψ
ΨdV = − Ψ∗ dV
∂t ∂t
Din ecuaţia Schrödinger şi adjuncta sa, rezultă:
Z Z
((ĤΨ))∗ ΨdV = Ψ∗ ĤΨdV. (3.107)
Un operator Â se numeşte operator hermitic dacă satisface relaţia

Z Z
∗
(ÂΨ1 ) (~r, t)Ψ2 (~r, t)dV = Ψ∗1 (~r, t)ÂΨ2 (~r, t)dV (3.108)
sau, echivalent,
< ÂΨ1 | Ψ2 >=< Ψ1 | ÂΨ2 >
Un postulat al mecanicii cuantice afirmă că mărimilor fizice li se asociază
ı̂n mecanica cuantică operatori liniari hermitici.
Operatorul hermitic asociat unei mărimi fizice poartă numele de observabilă.
Singurele valori care pot să apară ca rezultat al măsurării unei mărimi
fizice sunt valorile proprii ale operatorului ataşat acelei mărimi.
Valorile proprii ale unui operator hermitic sunt reale, ceea ce permite aplicarea propoziţiei
de mai sus. Caracteristic sistemelor cuantice este faptul că măsurarea unei mărimi fizice
pentru un sistem aflat ı̂ntr-o stare cuantică bine determinată nu duce mereu la acelaşi
rezultat, chiar dacă repetăm măsurătoarea ı̂n condiţii identice. Pentru un ansamblu
format din foarte multe sisteme aflate ı̂n aceeaşi stare, descrisă de funcţia de undă Ψ
(ansamblu cuantic), măsurarea valorii unei mărimii fizice pe diverse sisteme din ansam-
blu va da rezultate diferite din cauza interacţiei necontrolabile a aparatului de măsură
cu sistemul descris de funcţia de undă Ψ.
Există stări ı̂n care se obţine cu siguranţă o singură valoare, funcţia de undă a stării
fiind funcţie proprie a observabilei respective. Valoarea care se obţine cu probabilitatea
1 este valoarea proprie corespunzătoare funcţiei proprii respective.
Observabilele se obţin ı̂nlocuind ı̂n expresia clasică a mărimii fizice operatorii funda-
mentali pentru ~r, p~, dar acest lucru uneori nu se poate realiza fără ambiguităţi, caz ı̂n
care trebuie luată o decizie dictată de experienţă.
3
Spaţiul Hilbert este un
p spaţiu vectorial ı̂n care s-a definit un produs scalar, o normă ı̂n sensul
produsului scalar (||Ψ|| = < Ψ|Ψ >) şi spaţiul este complet.
33
Figura 3.12: Câţiva operatori hermitici folosiţi până acum.
Valoarea medie a rezultatelor măsurătorilor ı̂ntr-o stare caracterizată de

funcţia de undă Ψ.
Considerăm măsurarea poziţiei unei microparticule ı̂n cazul unidimensional. Împărţim
intervalul (-L,L) de pe axa Ox ı̂n celule de ı̂ntindere ∆x şi apoi trecem la limita ∆x− > 0.
Fie funcţia de undă ce caracterizează starea particulei Ψ(~r, t). Probabilitatea ca la

măsurarea coordonatei x valoarea găsită să fie ı̂n intervalul ∆x este
∆Pi =| Ψ(xi , t) |2 ∆x
Presupunem că măsurăm poziţia particulei pentru un număr N, foarte mare, de sisteme
identice ı̂n această stare. În cele N rezultate poziţia x este ı̂n intervalul ı̂ Rezultă media
măsurătorilor
X Ni
x̄ = xi
i N
Frecvenţele Ni /N tind către probabilităţile ∆Pi , când N − > ∞
ZL
2
x | Ψ(x, t) |2 dx
X X
x̄ = xi ∆Pi = xi | Ψ(xi , t) | ∆x ⇒
i i −L
Trecând la limita L− > ∞, se obţine

+∞
Z +∞
Z
x̄ = 2
x | Ψ(x, t) | dx = Ψ∗ (x, t)xΨ(x, t)dx
−∞ −∞
34
Deci
x̄ =< Ψ | x̂Ψ >
Generalizăm acest rezultat la toate observabilele. Considerând numai funcţii de undă
normate la unitate (< Ψ | Ψ >= 1), enunţăm următoarea propoziţie fundamentală
(postulat):
Valoarea medie a rezultatelor măsurătorilor efectuate pentru determinarea
mărimii fizice reprezentate prin operatorul hermitic Â este dată de
Z
Ā ≡< Ψ | ÂΨ >≡ Ψ∗ (~r, t)ÂΨ(~r, t)d~r. (3.109)
Abaterea pătratică medie a rezultatelor măsurătorilor efectuate asupra sistemelor ansam-

blului cuantic aflate ı̂n starea Ψ este definită de
q
∆A = (∆A)2 ,
unde Z
(∆A)2 =≡ (Â − Ā)2 ≡ Ψ∗ (~r, t)(Â − Ā)2 Ψ(~r, t)d~r. (3.110)
Stările pentru care rezultatul măsurătorilor efectuate asupra sistemelor ansamblului cuan-
tic este mereu acelaşi sunt stările descrise de funcţii de undă care sunt funcţii proprii ale
observabilei respective. Se poate arăta că acestea sunt singurele stări ı̂n care măsurarea
mărimii fizice respective are ca rezultat obţinerea certă a unei singure valori, valoarea
proprie corespunzătoare acelei stări proprii.
Mulţimea valorilor proprii ale unui operator formează spectrul operatorului respectiv.
Spectrul unui operator poate să fie discret sau continuu. Este posibil ca să existe mai
multe funcţii liniar independente corespunzătoare aceleiaşi valori proprii. In acest caz
se spune că valoarea proprie respectivă este degenerată. Dimensiunea spaţiului vectorial
generat de funcţiile proprii corespunzătoare unei valori proprii poartă numele de grad de
degenerare pentru valoarea proprie respectivă. Dacă dimensiunea acestui spaţiu este 1,
atunci valoarea proprie este nedegenerată.
Existenţa spectrului discret pentru o serie de operatori explică cuantificarea diverselor
mărimi fizice pentru sistemele cuantice. Aceasta ı̂nseamnă că mărimile fizice respective
nu mai iau toate valorile posibile clasic, ci doar un şir discret de valori (de exemplu,
energia oscilatorului armonic sau energia stărilor staţionare pentru atomul de hidrogen).
Este de remarcat că aceste rezultate se obţin folosind aceleaşi legi de interacţiune ca şi
pentru sistemul clasic.
3.14 Descompunerea unei funcţii de undă după funcţiile

proprii ale unei variabile
Pentru simplificare, in continuare vom considera doar cazul ı̂n care observabilele au
numai spectru discret. Fie observabila Â, care are un spectru discret. Mulţimea funcţiilor
proprii Ψn formează o bază ı̂n spaţiul funcţiilor de undă, ı̂n sensul că orice funcţie de
undă poate fi reprezentată prin descompunerea unică
X
Ψ= cn Ψn . (3.111)
n
Cum funcţiile mulţimii Ψn le-am luat ortonormate, deci satisfac

< Ψm | Ψn >= δmn ,
35
unde δmn = 1, pentru m = n şi δmn = 0, pentru m 6= n, coeficienţii descompunerii de
mai sus sunt daţi de
Z
∗
cm (t) =< Ψm | Ψ >≡ ψm (~r)Ψ(~r, t)d~r (3.112)
(ı̂n general coeficienţii c sunt numere complexe).

In cazul ı̂n care o valoare proprie este degenerată, ı̂n subspaţiul funcţiilor proprii ce
corespund acestei valori se pot alege ı̂ntotdeauna gn vectori proprii liniari independenţi şi
ortonormaţi (gn este multiplicitatea valorii proprii degenerate). Deci, dacă valorile proprii
sunt discrete, se poate ı̂ntotdeauna alege o bază ortonormată formată din funcţiile proprii
ale observabilei.
Predicţiile calculate ı̂n mecanica cuantică sunt exprimate prin probabilităţi. Pentru
a le verifica este necesar să realizăm un mare număr de măsurători efectuate ı̂n condiţii
identice, adică trebuie să măsurăm aceeaşi cantitate pe un mare număr de sisteme cuan-
tice descrise de aceeaşi funcţie de undă (acestea formează ansamblul cuantic). Pentru
un număr N foarte mare de experimente, frecvenţa de apariţie a unei valori ai , NNi (Ni
este numărul de apariţii ale valorii ai la efectuarea a N măsurători), va da probabilitatea
P (ai ) de obţinere a valorii ai la efectuarea unei măsurători asupra sistemului aflat ı̂n
starea respectivă. Dacă valorile proprii variază discret, valoarea medie a mărimii fizice
considerate va fi X
Ā = an P (an ), (3.113)
n
cu condiţia X
P (an ) = 1. (3.114)
n
Considerăm descompunerea unei funcţii de undă Ψ după setul complet de funcţii
proprii ortonormate ale unei observabile Â,
X
Ψ= cn Ψn (3.115)
n
condiţia de normare pentru Ψ duce la

| cn |2 = 1,
X
(3.116)
n
Calculând media operatorului Â ı̂n starea Ψ, se obţine

an | cn |2
X
Ā = (3.117)
Comparând cu expresia mediei găsită anterior, suntem conduşi la a postula:
Probabilitatea ca la efectuarea unei măsuratori asupra unui sistem descris
de funcţia de undă Ψ să obţinem valoarea an din spectrul discret este | cn |2 ,
unde cn reprezintă coeficienţii din descompunerea funcţiei de undă..
Ne punem acum următoarea problemă: cunoaştem că sistemul se află ı̂n starea Ψ0 .
Dacă ı̂n acest moment efectuăm o măsurătoare asupra sistemului pentru determinarea
mărimii fizice A şi obţinem valoarea proprie an din spectrul discret, ı̂n ce stare se află
sistemul imediat după efectuarea măsurătorii? Funcţia de undă ı̂nainte de efectuarea
măsurătorii va fi X
Ψ0 = cn Ψn . (3.118)
Imediat după efectuarea măsurătorii care a avut drept rezultat obţinerea valorii an pentru
mărimea A, sistemul trece ı̂n starea proprie corespunzătoare acestei valori proprii, Ψn .
Acest proces poartă numele de reducerea pachetului de undă (sau colapsarea funcţiei
de undă).
36
3.15 Postulatele mecanicii cuantice
In acest paragraf sistematizăm o serie de afirmaţii fundamentale care stau la baza
construirii mecanicii cuantice, afirmaţii care au fost enunţate pe parcursul acestui capitol.
Aceste afirmaţii le denumim postulatele mecanicii cuantice.
• Postulatul 1: La un moment de timp fixat t, starea unui sistem fizic este definită
prin intermediul unui vector ı̂n spaţiul vectorilor de stare, | Ψ >. Acest spaţiu
vectorial are structura unui spaţiu Hilbert.
• Postulatul 2: Fiecărei mărimi fizice i se asociază un operator hermitic, Â, acţionând

ı̂n spaţiul vectorilor de stare, numit observabilă.
Singurele rezultate posibile ale măsurării unei mărimi fizice sunt valorile proprii ale
observabilei corespunzătoare acelei mărimi.
Valoarea medie a rezultatelor măsurătorilor efectuate pentru determinarea valorii
mărimii fizice reprezentate prin operatorul hermitic Â, pentru un sistem cuantic
aflat ı̂n starea | Ψ > (= Ψ(~r, t)), este dată de
Z
Ā ≡< Ψ | ÂΨ > (= Ψ∗ (~r, t)ÂΨ(~r, t)d~r),
unde ı̂n paranteză am explicitat produsul scalar pentru cazul ı̂n care vectorii de
stare sunt reprezentaţi prin funcţii de undă normate. In relaţia de mai sus vectorii
de stare sunt normaţi.
• Postulatul 3: Mulţimea vectorilor proprii ai unei observabile formează un sistem
complet de vectori ı̂n spaţiul vectorilor de stare, adică orice vector de stare (funcţie
de undă) se descompune unic după funcţiile proprii ale observabilei.
Dacă observabila A are un spectru discret, probabilitatea P (an ) ca la măsurarea
acelei mărimii fizice să se obţină valoarea an , sistemul fiind ı̂n starea Ψ, este | cn |2 ,
unde cn reprezintă coeficienţii dezvoltării Ψ ı̂n raport cu baza ortonormată formată
cu funcţiile proprii ale observabilei A.
• Postulatul 4: Dacă măsurarea mărimii fizice A, pe sistemul aflat ı̂n starea | Ψ >, dă
rezultatul an , starea sistemului imediat după măsurătoare este descrisă de vectorul
propriu asociat acelei valori proprii (ı̂n cazul unei valori proprii nedegenerate).
• Postulatul 5: Evoluţia ı̂n timp a stării sistemului este descrisă de ecuaţia Schrödinger
d
ih̄ | Ψ(t) >= Ĥ | Ψ(t) >, (3.119)
dt
unde Ĥ este operatorul ataşat energiei totale a sistemului.
37
Capitolul 4
Aplicaţii ale mecanicii cuantice ı̂n
studiul atomilor şi moleculelor
4.1 Comutatorul a doi operatori

Fie fˆ, ĝ doi operatori. Definim operatorul produs al celor doi operatori prin operaţia
de compunere fˆ · ĝΨ = fˆ(ĝΨ). De asemenea, definim comutatorul celor doi operatori ca
fiind operatorul
[fˆ, ĝ] ≡ fˆĝ − ĝ fˆ. (4.1)
Drept exerciţiu, vom calcula comutatorul operatorilor coordonată x̂ şi operatorul proiecţia
impulsului pe axa OX, pˆx :
[x̂, pˆx ] = x̂pˆx − pˆx x̂.
Pentru aceasta ţinem cont de faptul că acţiunea ultimului termen din membrul drept
asupra funcţiei de undă poate fi scrisă:
h̄ ∂ h̄
pˆx x̂Ψ = (xΨ) = Ψ + x̂p̂Ψ
i ∂x i
Inlocuind ı̂n definiţia comutatorului, rezultă:
[x̂, p̂x ] = ih̄ (4.2)
In acelaşi mod se demonstrează următoarele relaţii de comutare ı̂ntre operatorii coordo-

nată şi impuls:
[x̂, ŷ] = [x̂, ẑ] = [ŷ, ẑ] = 0 (4.3)
[x̂, pˆy ] = [x̂, pˆz ] = ... = [ẑ, pˆy ] = 0 (4.4)
[pˆx , pˆy ] = [pˆx , pˆz ] = ... = 0 (4.5)
ı̂n timp ce:
[ŷ, pˆy ] = [ẑ, pˆz ] = ih̄ (4.6)
1
Relaţiile de mai sus exprimă o diferenţă profundă ı̂ntre instrumentele matematice folosite
de mecanica clasică şi cea cuantică: coordonatele şi impulsurile unei particule ı̂n mecanica
clasică sunt numere obişnuite, care comută ı̂ntre ele, ı̂n timp ce ı̂n mecanica cuantică ele
sunt reprezentate prin operatori necomutativi. Acest lucru exprimă matematic faptul
că ı̂n procesul de măsură al unei mărimi fizice interacţia dintre aparatul de măsură şi
sistemul cuantic nu poate fi făcută oricât de mică nici ı̂n principiu, aşa cum se ı̂ntâmplă
ı̂n mecanica clasică pentru o măsurătoare ideală.
4.2 Relaţia Heisenberg generalizată. Observabile com-

patibile
Fie Â şi B̂ doi operatori hermitici ce nu comută,
K̂
[Â, B̂] = . (4.7)
i
Se poate demonstra că există relaţia
| K̄ |
∆A · ∆B ≥ . (4.8)
2
Relaţia (??) reprezintă o generalizare a relaţiilor de nedeterminare Heisenberg pentru
oricare două observabile. Această relaţie exprimă ı̂n formă matematică principiul de
nedeterminare Heisenberg. Cantitatea care exprimă nedeterminarea mărimii fizice A,
ı̂ntr-o stare descrisă de funcţia de undă Ψ, este abaterea pătratică medie a mărimii fi-
zice A ı̂n starea respectivă (∆A). Ea reprezintă abaterea pătratică medie a rezultatelor
măsurătorilor efectute pe un mare număr de sisteme ı̂n starea Ψ (ansamblul cuantic). In
(??) ∆A şi ∆B sunt calculate pe aceeaşi stare Ψ. Fizic, aceasta ı̂nseamnă că mărimile A şi
B se măsoară simultan pe un sistem descris de funcţia de undă Ψ. Din cauza interacţiunii
incontrolabile (care nu poate fi făcută oricât de mică) dintre sistem şi aparatul de măsură,
nu putem măsura simultan, cu precizie oricât de mică, două mărimi fizice A şi B decât
dacă operatorii ataşati acestor mărimi comută. Dacă observabilele nu comută este im-
posibil să preparăm sistemul ı̂ntr-o stare ı̂n care măsurătorile simultane efectuate asupra
lui A şi B să ducă la abateri standard oricât de mici ale şirului de valori măsurate. Dacă
ı̂ntr-o stare mărimea A are o valoare bine determinată (repetăm că acest lucru semnifică
faptul că, pentru măsurători efectuate asupra unui mare număr de sisteme ı̂n această
stare, se obţine aceeaşi valoare a mărimii respective - in condiţii ideale), mărimea B
măsurată simultan cu A va fi complet nedeterminată, ı̂n sensul că pentru şirul valorilor
măsurate pentru B abaterea standard tinde către infinit. Am văzut că acest fapt are
implicaţii fundamentale: operatorii coordonată şi impuls nu comută, deci nu mai putem
descrie sistemul ı̂n acelaşi mod ca ı̂n mecanica clasică.
Dacă două observabile comută ele admit un sistem comun de funcţii proprii. Dacă
[ÂB̂ − B̂ Â] = 0
există stări care sunt stări proprii ambilor operatori,
Âψa,b = aψa,b
B̂ψa,b = bψa,b
În starea ψa,b valorile mărimilor fizice A şi B sunt bine determinate.
2
4.3 Moment cinetic orbital
In mecanica clasică se defineşte momentul cinetic al unei particule prin produsul
vectorial
~
i ~j ~k

~ = ~r × p~ = x
L y z .

(4.9)
px py pz

Trecerea la operatorul moment cinetic, ı̂n mecanica cuantică, se realizează urmând acelaşi
procedeu de corespondenţă folosit până acum ı̂ntre mărimile clasice şi operatorii asociaţi
ı̂n mecanica cuantică, adică operatorul ataşat mărimii fizice respective se obţine prin
ı̂nlocuirea ~r şi p~ ı̂n (??) cu operatorii corespunzători. Acest procedeu permite definirea
operatorului L ~ˆ fără ambiguităţi, deoarece componentele momentului cinetic conţin numai
produse xi , pj cu i 6= j, iar operatorii asociaţi acestora comută ı̂ntre ei,
[x̂i , p̂j ] = 0 pentru i 6= j.
In mecanica cuantică se defineşte şi un moment cinetic asociat unei proprietăţi intrinseci
a particulei, momentul cinetic de spin, fără corespondent ı̂n cazul clasic. Momentul ci-
netic asociat mişcării particulei, corespunzător mărimii clasice, poartă numele de moment
cinetic orbital.
Definim operatorul moment cinetic orbital

~i ~j ~k

~ˆ = x̂ ŷ ẑ

L
= ~ˆr × pˆ~, (4.10)

p̂x p̂y p̂z

ceea ce explicit ı̂nseamnă:

∂ ∂
L̂x = −ih̄(y − z ), (4.11)
∂z ∂y
∂ ∂
L̂y = −ih̄(z − x ), (4.12)
∂x ∂z
∂ ∂
L̂z = −ih̄(x − y ). (4.13)
∂y ∂x
O mărime fizică vectorială este definită prin componentele vectorului pe cele trei axe sau
prin modul, direcţie şi sens. Definim operatorul modulului pătrat al momentului cinetic
orbital:
2 2 2
L̂2 = Lˆx + Lˆy + L̂z . (4.14)
Prin calcul direct se verifică următoarele relaţii de comutare ı̂ntre componentele momen-
tului cinetic orbital (relaţii care caracterizează orice tip de moment cinetic):
[L̂x , L̂y ] = ih̄L̂z ; [L̂y , L̂z ] = ih̄L̂x ; [L̂z , L̂x ] = ih̄L̂y (4.15)
Pătratul momentului cinetic comută cu toţi operatorii proiecţii ale momentului cinetic
pe axe,
[L̂2 , L̂i ] = 0 i = x, y, z. (4.16)
Aceste relaţii de comutare arată că nu există stări ı̂n care toate cele trei componente
ale momentului cinetic să fie bine definite (cele trei componente nu aparţin aceluiaşi
set complet de observabile). Putem ı̂ntâlni stări proprii comune lui L̂2 şi uneia din
3
componentele momentului cinetic, de exemplu L̂z . Intr-o asemenea stare, deşi valoarea
momentului cinetic este bine definită, doar proiecţia momentului cinetic pe axa z este bine
definită (o reprezentare clasică a acestei situaţii este un sistem ı̂n care momentul cinetic
se roteşte ı̂n jurul axei z. Dar situaţia este principial diferită ı̂n cele două cazuri: ı̂n cazul
clasic, efectuând o măsurătoare la un moment de timp fixat, toate cele trei componente au
valori bine determinate, ı̂n timp ce, ı̂n cazul cuantic, datorită ı̂nteracţiunii incontrolabile
cu aparatul de măsură, o măsurătoare precisă a unei componente determină trecerea
sistemului ı̂ntr-o stare ı̂n care celelalte componente sunt nedeterminate).
4.4 Componentele momentului cinetic orbital ı̂n co-

ordonate sferice
Pentru determinarea valorilor şi funcţiilor proprii ale operatorilor asociaţi momentului
cinetic vom avea nevoie de expresiile acestor componente ı̂n coordonate sferice:
x = rsinθcosϕ (4.17)
y = rsinθsinϕ (4.18)
z = rcosθ (4.19)
Cum ∂f (x,y,z)
∂r
= ∂f ∂x
∂x ∂r
+ ∂f ∂y
∂y ∂r
+ ∂f ∂z
∂z ∂r
(unde f este o
funcţie oarecare), rezultă
∂f ∂f ∂f ∂f
= sinθcosϕ + sinθsinϕ + cosθ , (4.20)
∂r ∂x ∂y ∂z
∂f ∂f ∂f ∂f
= rcosθcosϕ + rcosθsinφ − rsinθ , (4.21)
∂θ ∂x ∂y ∂z
∂f ∂f ∂f
= −rsinθsinϕ + rsinθcosϕ . (4.22)
∂ϕ ∂x ∂y
Din ultima relaţie se obţine
∂f ∂f ∂f i
= −y +x = (L̂z f ).
∂ϕ ∂x ∂y h̄
Componenta momentului cinetic pe axa OZ va fi
∂
L̂z = −ih̄ . (4.23)
∂ϕ
Inmulţind ecuaţia (??) cu sinϕ şi (??) cu cosϕctgθ şi adunând, se obţine
∂f ∂ ∂f ∂f i
sinϕ + ctgθcosϕ =z −y = L̂x .
∂θ ∂ϕ ∂y ∂z h̄
La fel se determină operatorul pentru componenta y, astfel ca se pot scrie expresiile
acestor operatori ı̂n coordonate sferice:
∂ ∂
L̂x = ih̄(sinϕ + ctgθcosϕ ), (4.24)
∂θ ∂ϕ
4
∂ ∂
L̂y = ih̄(−cosϕ + ctgθsinϕ ), (4.25)
∂θ ∂ϕ
∂
L̂z = −ih̄ . (4.26)
∂ϕ
Se poate arăta că operatorul modul pătrat al operatorului moment cinetic exprimat
ı̂n coordonate sferice este:
1 ∂ ∂ 1 ∂2
L̂2 = −h̄2 [ (sinθ ) + ]. (4.27)
sinθ ∂θ ∂θ sin2 θ ∂ϕ2
4.5 Valorile si funcţiile proprii ale operatorului L̂z

Vom determina valorile şi funcţiile proprii ale operatorului asociat proiec- ţiei mo-
mentului cinetic pe axa OZ,
∂
L̂z = −ih̄ . (4.28)
∂ϕ
Notăm valorile proprii cu h̄m, iar funcţiile proprii cu Ψm :
∂Ψm
−ih̄ = h̄mΨm . (4.29)
∂ϕ
Soluţia acestei ecuaţii este Ψm (r, θ, ϕ) = f (r, θ)eimϕ , unde f (r, θ) este o funcţie arbitrară
de coordonatele r, θ. Studiem numai partea dependentă de ϕ,
Φm (ϕ) = Ceimϕ . (4.30)

O rotaţie a axelor de coordonate ı̂n jurul axei OZ cu 2π nu schimbă cu nimic condiţiile
fizice ı̂n care se află sistemul, deci transformarea ϕ → ϕ + 2π lasă funcţia de undă
invariantă, astfel că trebuie sa fie ı̂ndeplinită condiţia
e2πim = 1. (4.31)
Această condiţie impune faptul că m trebuie să fie un număr ı̂ntreg:
m = 0, ±1, ±2, ... (4.32)
m poartă numele de număr cuantic magnetic datorită legăturii dintre momentul cinetic
şi cel magnetic. Cuantificarea momentului cinetic determină cuantificarea momentului
magnetic orbital la mişcarea electronului ı̂n jurul atomului.
Constanta C se află din condiţia de normare, care, restrânsă doar la variabila unghiu-
lară ϕ, se scrie Z 2π
Φ∗m1 (ϕ)Φm2 (ϕ)dϕ = δm1 m2 . (4.33)
0
Funcţia de undă proprie valorii h̄m va fi
1
Φm (ϕ) = √ eimϕ cu m = 0, ±1, ±2, ... (4.34)
2π
Proiecţia momentului cinetic orbital pe o axă nu poate lua orice valoare, ci numai multiplii
ı̂ntregi de h̄. Aceasta reprezintă cuantificarea momentului cinetic orbital introdusă de
Bohr pentru explicarea regularităţilor spectrale.
5
4.6 Valorile proprii ale operatorului L̂2. Funcţii pro-
prii comune operatorilor L̂2 şi L̂z . Modelul vec-
torial al momentului cinetic.
Am văzut că L̂2 şi L̂z comută, astfel că cei doi operatori au funcţii proprii comune.
Din expresia (??), care poate fi scrisă
1 ∂ ∂ 1 L̂z
L̂2 = −h̄2 [ (sinθ ) + 2
(− 2 ]
sinθ ∂θ ∂θ sin θ h̄
se vede clar că cei doi operatori comută. Valorile proprii ale L̂z sunt h̄m, cu m număr
ı̂ntreg pozitiv sau negativ. Scriind valoarea proprie pentru L̂2 sub forma h̄2 l(l +1), notăm
funcţia proprie comună Ylm (θ, ϕ), deci
L̂z Ylm (θ, ϕ) = h̄mYlm (θ, ϕ)
L̂2 Ylm (θ, ϕ) = h̄2 l(l + 1)Ylm (θ, ϕ)

Considerând separarea variabilelor, luăm Ylm (θ, ϕ) = Θlm (θ)Φm (ϕ), cu Φm (ϕ) dată de
(??), soluţia pentru Θlm este dată de ultima ecuaţie de mai sus. Se poate arăta că soluţia
regulată pentru aceasta ecuaţie se obţine numai pentru l număr ı̂ntreg pozitiv1 .
În concluzie, valorile proprii ale pătratului momentului cinetic sunt de forma
h̄2 l(l + 1) l = 0, 1, 2, 3, ... (4.35)
Funcţiile proprii comune Ylm (θ, ϕ) se numesc armonicele sferice. Pentru un l dat,
m poate să ia una din cele 2l+1 valori: m = −l, ..., −1, 0, 1, ..., l.
∗
O relaţie folositoare: Ylm = (−1)m Yl−m .
Armonicele sferice satisfac relaţiile de ortonormare
Z Z 2π Z π
Yl∗0 m0 (θ, ϕ)Ylm (θ, ϕ)dΩ = dϕ Yl∗0 m0 (θ, ϕ)Ylm (θ, ϕ)sinθdθ = δll0 δmm0 ,
0 0
unde dΩ = sinθdθdϕ este elementul de unghi solid2 .

Primele armonice sferice sunt importante pentru reprezentarea distribuţiei unghiulare
a orbitalilor atomici. Tabelul cu aceste funcţii până la l=3 este prezentat ı̂n figura
(??). Amintim că studiem stări ı̂n care este definit modulul momentului cinetic (dat de
numărul cuantic l) şi proiecţia momentului cinetic pe axa Oz (dată de numărul cuantic
m). Densitatea de probabilitate de localizare este dată de modulul pătrat al funcţiei de
undă, astfel că, aşa cum vom vedea mai târziu, ı̂n stările cu energie definită şi cu modulul
momentului cinetic şi proiecţia lui pe Oz definite, distribuţia unghiulară este dată de
| Ylm (θ, ϕ) |2 . În (??) este figurată o reprezentare polară a acestei distribuţii: ı̂n planul
figurii, faţă de axa Oz, la unghiul θ este trasat vârful unui segment de mărime dată de
valoarea ce o reprezentăm.
1
Acest lucru se poate şi obţine manevrând ecuaţiile de comutare, dar ambele demonstraţii depăşesc
cadrul acestui curs. Pentru demonstraţii se poate vedea B.H. Bransden, C.J.Joachain - Introducere in
Mecanica Cuantica, Ed Tehnica, 1995.. În continuare această lucrare se va numi B-J.
2
Ylm formează un sistem complet, ı̂n sensul că orice funcţie f (θ, ϕ) poate fi descompusă după aceste
P∞ Pl
funcţii f (θ, ϕ) = l=0 m=−l clm Ylm .
6
Figura 4.1: Primele armonici sferice.
7
Figura 4.2: Reprezentare polară a | Ylm (θ, ϕ) |2 pentru l=0,1,2,3 (reprodus din lucrarea
B-J). Ylm şi Yl−m dau aceleaşi distribuţii. În 3D trebuie imaginat aceste figuri rotite in
jurul axei Oz (verticale).
Se poate arăta ca mediile operatorilor Lˆx şi Lˆy ı̂ntr-o stare proprie a L̂z sunt nule.
În concluzie, stările pe careqle studiem sunt stări ı̂n care modulul operatorului moment
cinetic ia una din valorile h̄ l(l + 1) l = 0, 1, 2, ..., proiecţia momentului cinetic pe axa
Oz ia una din valorile h̄m, m = −l, ..., 0, ..., l, iar valorile medii ale proiecţiilor pe axele
Ox,Oy sunt nule.
Aceste rezultate se pot vizualiza ı̂n cadrul modelului vectorial al momentului
cinetic (v. ~
q fig. ??). Conform acestui model, vectorul moment cinetic orbital L, de
lungime l(l + 1)h̄, se roteşte uniform ı̂n jurul axei z, ı̂nclinarea lui L ~ faţa de axa z
neputând lua decât 2l + 1 valori. Vectorul L ~ poate fi privit ca măturând suprafaţa unui
con cu ı̂nălţimea mh̄ ( m = -l, -l +1, ... , +l), având axa de simetrie axa z, toate orientările
~ pe suprafaţa conului fiind egal probabile.
lui L
8
Figura 4.3: Modelul vectorial al momentului cinetic (pentru l = 2).
4.7 Mişcarea ı̂n câmp de forţe central

Un câmp de forţe central se caracterizează prin faptul că energia potenţială depine
doar de modulul lui ~r. Este convenabil ca hamiltonianul:
h̄2
Ĥ = − ∆ + U (r) (4.36)
2m0
( m0 reprezintă masa particulei) să fie exprimat ı̂n coordonate sferice:
h̄2 1 ∂ 2 ∂ 1 ∂ ∂ 1 ∂2
Ĥ = − [ 2 (r )+ 2 (sinθ ) + 2 2 ] + U (r). (4.37)
2m0 r ∂r ∂r r sinθ ∂θ ∂θ r sin θ ∂φ2
Folosind operatorul pătratul momentului cinetic, se poate scrie hamiltonianul (??)sub
forma:
h̄2 1 ∂ 2 ∂ 1 L̂2
Ĥ = − [ 2 (r ) − 2 2 ]. (4.38)
2m0 r ∂r ∂r r h̄
Această expresie a hamiltonianului ne permite să scriem imediat următoarele relaţii de
comutare:
[Ĥ, L̂z ] = 0; [Ĥ, L̂2 ] = 0. (4.39)
Comutativitatea acestor operatori implică existenţa stărilor ı̂n care energia, pătratul
momentului cinetic şi proiecţia momentului cinetic pe axa OZ au valori bine determinate.
Pentru mişcarea ı̂n câmp de forţe central, ı̂n cazul particulelor fară spin, sistemul de
funcţii proprii comune operatorilor Ĥ, L̂z , L̂2 reprezintă un sistem complet de funcţii
proprii. Orice funcţie de undă poate fi descompusă ı̂n raport cu acest sistem de funcţii
proprii.
Funcţia proprie comună operatorilor L̂2 , L̂z , corespunzătoare valorilor proprii h̄2 l(l+1)
şi h̄m este Ylm (θ, φ). Funcţiile de undă proprii comune operatorilor Ĥ, L̂z , L̂2 le exprimăm
prin
Ψlm (r, θ, φ) = R(r)Ylm (θ, φ). (4.40)
9
Să presupunem că valoarea proprie a energiei este E. Atunci, funcţia R(r) satisface ecuaţia
h̄2 1 d 2 dR h̄2 l(l + 1)

− [ 2 (r )] + [ + U (r)]R(r) = ER(r), (4.41)
2m0 r dr dr 2m0 r2
numită ecuaţia radială. Se observă că energia depinde doar de numărul cuantic l şi nu şi
2
de numărul cuantic magnetic m. Termenul h̄2m l(l+1)
0r
2 reprezintă o contribuţie suplimentară
la energia potenţială datorată mişcării particulei. Această contribuţie poartă numele de
energie centrifugă.
Un exemplu de sistem ı̂n care mişcarea se efectuează ı̂ntr-un câmp central ı̂l reprezintă
atomul de hidrogen. Atomul de hidrogen este cel mai simplu atom pentru că el conţine
un singur electron. Mai ı̂ntâi vom neglija influenţa mişcării protonului, astfel ı̂ncât vom
considera nucleul atomului fix, plasat ı̂n originea sistemului de coordonate (aproximaţia
me
aceasta este valabilă ı̂n cazul ı̂n care neglijăm raportul m p
dintre masa electronului şi
masa protonului ı̂n raport cu unitatea. Mişcarea sistemului de două particule, nucleu şi
electron, poate fi descompusă ı̂n mişcarea centrului de masă şi mişcarea relativă a unei
particule cu masa egală cu masa redusă m0 = µ = mmee+m mp
p
= 1+mme e . In aproximaţia ı̂n
mp
care lucrăm, m0 ≈ me ). Energia potenţială pentru acest sistem este
e2
U (r) = − . (4.42)
4π0 r
Din (??) rezultă energia potenţială efectivă
pentru atomul de hidrogen:
e2 h̄2 l(l + 1)
U 0 (r) = − + . (4.43)
4π0 r 2me r2
Această energie potenţială efectivă este
reprezentată ı̂n figura alăturată.
O extensie imediată a acestui caz ı̂l reprezintă atomii hidrogenoizi, adică atomii
care conţin un singur electron, dar care au un nucleu format din mai mulţi nucleoni.
Pentru acest caz, formulele rămân valabile ı̂nlocuind e2 cu Ze2 , Z fiind sarcina nucleului.
Un exemplu de asemenea atom este ionul monovalent de heliu, He+ .
4.8 Valorile proprii şi funcţiile proprii ale energiei

pentru atomul de hidrogen
In cazul potenţialului (??), ecuaţia (??) se scrie (cu m0 = me , masa electronului, ı̂n
cadrul aproximaţiei nucleului infinit de greu):
d2 R(r) 2 dR(r) 2β l(l + 1)

2
+ + [λ + − ]R(r) = 0, (4.44)
dr r dr r r2
unde am introdus constantele:
2me E me e2
λ= si β = (4.45)
h̄2 4π0 h̄2
10
Pentru E > 0, ecuaţia are soluţii oricare ar fi E. Spectrul este continuu, dar
funcţiile proprii nu sunt normabile. Stările sunt nelegate, adică electronul nu este localizat
ı̂ntr-o regiune finită ı̂n jurul nucleului.
Pentru E < 0, spectrul este discret, funcţiile proprii sunt normabile, stările core-
spunzătoare numindu-se stări legate deoarece probabilitatea de localizare este foarte
apropiată de 1 ı̂ntr-o regiune finită a spaţiului.
a) Studiem comportarea soluţiilor ecuaţiei (??) la infinit şi ı̂n origine3 . Pentru
1
r → ∞, neglijând termenii care tind către zero ca r , ecuaţia (??) se scrie:
d2 R
+ λR = 0 (4.46)
dr2
√
Două soluţii liniar independente ale acestei ecuaţii sunt R ∼ e± −λr . Soluţia care se
anulează la infinit este cea cu minus la exponent. Constanta λ depinde de E şi are
dimensiunea inversului pătratului unei distanţe. Pentru E < 0 are valoare negativă.
Definim o altă constantă r0 de dimensiunea unei lungimi:
1
r0 ≡ √ (4.47)
−λ
Deci, la infinit
− rr
R(r) ∼ e 0
Pentru r → 0, păstrând termenii cei mai mari, căutăm soluţia de forma R(r) ∼ rs , de
unde rezultă: s(s + 1) = l(l + 1). Dintre cele două soluţii,s = l şi s = −(l + 1), soluţia
regulată ı̂n origine va fi:
R(r) ∼ rl (4.48)
Combinând cele două comportamente, căutăm soluţia ecuaţiei (??) de forma:
− rr
R(r) = rl e 0 f (r) (4.49)
b) Găsim ecuaţia pentru f(r).
df (r)
In continuare, pentru a scurta scrierea, vom nota derivarea cu un apostrof: dr
≡ f 0.
Derivatele funcţiei (??) vor fi:
1 −r/r0 l 1 d
R0 = lrl−1 e−r/r0 f − e f + rl e−r/r0 f 0 = rl e−r/r0 [ − + ]f
r0 r r0 dr
l 1 l 1 d l d2 l 1 d
R00 = rl e−r/r0 [( − )( − + )f + (− 2 + 2 )f + ( − + )f 0 ] =
r r0 r r0 dr r dr r r0 dr
l 1 1 2l l(l − 1)
= rl e−r/r0 [2f 00 + 2( − )f 0 + ( 2 − + )f ]
r r0 r0 rr0 r2
Ecuaţia pentru f va fi:
l+1 1 β l+1
f 00 + ( − )f 0 + ( − )=0 (4.50)
r r0 r rr0
Trecem la o variabilă adimensională
r
x= (4.51)
r0
3
Fragmentele scrise cu albastru sunt suplimentare - nu se cer la examen.
11
Ecuaţia (??) devine
d2 f df
x 2
+ (l + 1 − x) + (r0 β − l − 1)f = 0 (4.52)
dx dx
c) Funcţia f este regulată ı̂n origine, astfel ı̂ncât vom căuta f de forma
aν x ν
X
f (x) = (4.53)
Introducând ı̂n ecuaţia (??), rezultă
ν(ν − 1)aν xν−1 + ν(l + 1)aν xν−1 − νaν xν + aν (βr0 − l − 1)xν = 0

X X
ν ν
Grupăm termenii care au aceeaşi putere a lui x. Deoarece relaţia de mai sus este valabilă
pentru orice x, rezultă anularea coeficienţilor lui xν .
De unde, relaţia de recurenţă ı̂ntre aν
ν + l + 1 − βr0
aν+1 = aν (4.54)
(ν + 1)(ν + l + 1)
d) Impunând condiţia ca funcţia să fie finită pentru r → ∞, trebuie ca numărătorul

relaţiei de mai sus să se anuleze pentru un anumit termen ν = nr :
nr = βr0 − l − 1 = numar intreg ≥ 0 (4.55)
q
1
Cum r0 depinde de energie (r0 = √−λ = h̄/ 2me | E |), rezultă că nu avem stări legate
pentru orice valoare a energiei, ci numai pentru
1 me e 4 1
Enr l = − 2 cu nr = 0, 1, ... (4.56)
2 (4π) h̄ (nr + l + 1)2
2
Suma nr +l +1 ≡ n este un număr ı̂ntreg pe care ı̂l denumim număr cuantic principal.
Deoarece nr ≥ 0, rezultă:
n ≥ l + 1 sau l ≤ n − 1 (4.57)
Se observă că energia stărilor staţionare depinde doar de numărul cuantic n şi nu şi de
numărul cuantic l. Am regăsit astfel formula energiei stărilor staţionare pentru atomul
de hidrogen dată de teoria lui Bohr:
1 me e4 1
En = − cu n = 1, 2, ... (4.58)
2 (4π0 )2 h̄2 n2
Introducând constanta structurii fine:

1 e2 1
α= =
4π0 h̄c 137
energia se scrie:
1 1
En = − me c2 α2 2 (4.59)
2 n
Pentru n fixat, l poate să ia n valori, conform relaţiei (??): l = 0, 1, ..., n − 1. Toate
aceste stări cu acelaşi n, dar cu l diferit, au aceeaşi valoare a energiei. Pe de altă parte,
12
fiecărui l ı̂i corespund 2l + 1 stări cu m diferit. Rezultă că valorile proprii ale energiei
sunt degenerate, cu gradul degenerării:
n−1
(2l + 1) = 1 + 3 + 5 + ... = n2
X
gn = (4.60)
l=0
Stările atomice caracterizate de o valoare determinată a numărului cuantic orbital l se

l = 0, 1, 2, 3, ...
notează cu litere mici din alfabetul latin: s, p, d, f, ... O stare caracterizată
de numărul cuantic principal n şi numărul cuantic orbital l este notată cu starea nl, de
ex., starea cu n = 2 şi l = 1 se notează cu 2p.
Integrând (??) pe toate valorile unghiurilor, obţinem probabilitatea ca electronul să
se afle ı̂ntr-un strat sferic la distanţa de nucleu cuprinsă ı̂ntre r şi r+dr:
dP (r) =| Rnl (r) |2 r2 dr (4.61)
deci | Rnl (r) |2 r2 reprezintă densitatea de probabilitate ca electronul să se afle la

distanţa r de nucleu. Astfel,
Z r2
| Rnl (r) |2 r2 dr
r1
este probabilitatea ca electronul să fie localizat ı̂ntr-un strat sferic situat ı̂ntre razele r1
şi r2 faţă de nucleu.
Cu valorile pentru energie (??), rezultă raza orbitei cu numărul cuantic principal n:
1 h̄
r0 = √ =n = na0 (4.62)
−λ me cα
unde a0 este raza orbitei corespunzătoare lui n = 1, numită raza Bohr. Scriem explicit
primele funcţii radiale :
1
R10 (r) = 2 3/2 e−r/a0
a0
2 r −r/2a0
R20 (r) = 3/2
(1 − )e
(2a0 ) 2a0
1 1 r −r/2a0
R21 (r) = √ e
3 (2a0 )3/2 a0
1 2r 2r2 −r/3a0
R30 (r) = 2 [1 − + ]e
(3a0 )3/2 3a0 27a20
√
4 2 1 r r −r/3a0
R31 (r) = 3/2
(1 − )e
3 (3a0 ) a0 6a0
√
2 2 1 r 2 −r/3a0
R32 (r) = √ ( )e (4.63)
27 5 (3a0 )3/2 a0
Figura (??) prezintă reprezentarea grafică pentru rR şi r2 R2 până la n=4.
In expresiile (??) se observă uşor câteva proprietăţi ale funcţiilor radiale amintite mai
ı̂nainte: 1) pentru r → 0 funcţia radială tinde către zero ca rl ; 2) funcţia f(r) este un
polinom de grad nr = n − l − 1.
13
14
2 2
Figura 4.4: rR şi r R pentru atomul de hidrogen pentru n = 1, 2, 3.
Funcţia rRnl ≈ rl+1 er/r0 f (r), unde f(r) este un polinom de grad nr . Rezultă că funcţia
se anulează ı̂n 0 şi ı̂n alte nr puncte, existând nr + 1 puncte de maxim pentru densitatea
de probabilitate. Pentru starea fundamentală, n = 1, l = 0, există un singur maxim, dat
de ecuaţia drd
(r2 e−2r/a0 ) = 0, adică pentru r = a0 .
Deci, ı̂n starea fundamentală electronul are probabilitatea maximă de localizare ı̂ntr-o
pătură sferică situată la distanţa r = a0 de nucleu. Aceasta dă semnificaţia razei Bohr
din punct de vedere al mecanicii cuantice.
Să calculăm valoarea medie a distanţei electronului faţa de nucleu ı̂n starea funda-
mentală. Integrând prin părţi, obţinem:
4 Z ∞ 3 −2r/a0 3a0
rn=1 = 3 r e dr =
a0 0 2
Deoarece a0 este invers proporţional cu masa particulei legate (ı̂n cazul atomului de
hidrogen, masa electronului), o particulă mai grea este confinată ı̂ntr-o regiune mai mică
ı̂n jurul nucleului. Inlocuind electronul atomului de hidrogen cu un mezon µ− (mµ ≈
200me ), mezonul se va mişca mult mai aproape de nucleu decât electronul atomului de
hidrogen.
Pentru o stare oarecare a atomului de hidrogen se obţine:
Z ∞
a0 2
rnl = r3 Rnl
2
(r)dr = [3n − l(l + 1)] (4.64)
0 2
4.9 Atomul de hidrogen. Orbitali atomici.

Stările staţionare legate ale atomului de hidrogen (E < 0) pot fi definite de valorile
definite ale energiei, modulului momentului cinetic şi de proiecţia momentului cinetic pe
o axă. Aceste mărimi sunt cuantificate, valorile cuantificate fiind definite de trei numere
cuantice: n, numărul cuantic principal, l- numărul cuantic orbital şi numărul
cuantic magnetic, ml .
Energia stării depinde doar de numărul cuantic n,
1 1
En = − me c2 α2 2 cu n = 1, 2, 3, ...
2 n
Valoarea momentului cinetic orbital pentru această energie putând fi
q
~ |= h̄ l(l + 1) cu l = 0, 1, ..., n − 1
|L
iar proiecţia momentului cinetic orbital pe axa Oz putând lua valorile
Lz = ml h̄ cu ml = −l...., 0, ..., l,
aceste lucruri studiindu-le ı̂n paragrafele anterioare. Funcţiile de undă care descriu aceste
stări sunt
Ψnlm (r, θ, φ) = Rnl (r)Ylm (θ, φ)
Există n2 stări corespunzătoare unei valori a energiei (valoarea proprie a energiei este
degenerată).
O asemenea funcţie descrie un orbital atomic.
r, θ, φ sunt coordonatele sferice, funcţiile Ylm sunt armonicele sferice (v. fig. 4.1),
iar funcţiile radiale au fost tratate ı̂n paragraful anterior (expresiile primelor asemenea
funcţii fiind date ı̂n ??).
15
Există mai multe moduri de a reprezenta grafic informaţiile privind un orbital. Con-
siderăm funcţia de undă normată. Se poate reprezenta | Ψnlm (r, θ, φ) |2 , densitatea de
probabilitate de localizare, prin puncte a căror densitate să indice valoarea probabilităţii
de localizare pe unitatea de volum.
Am vazut că funcţia radială Rnl este reală şi satisface

condiţia de normare
Z ∞
| Rnl (r) |2 r2 dr = 1.
0
În acest caz P1 (r) = r2 Rnl

2
(r) reprezintă densitatea de
probabilitate de localizare a electronului la distanţa r
de nucleu, adică ı̂n sfera haşurată cu roşu din figură..
Figura ?? prezintă reprezentarea grafică a rR şi r2 R2 pentru n până la valoarea 4.

Exponenţiala care determină ı̂ntinderea unde densitatea de probabilitate este semnifica-
tivă este e−r/r0 , cu
r0 = na0 ,
a0 = 0, 53Å fiind raza primei orbitei Bohr a atomului de H. Numărul de puncte unde Rnl
se anulează (nod) este egal cu n − l − 1. Cel mai mare număr de noduri ı̂l are starea
s (l=0), iar pentru orbitalul cu l maxim, lmax = n − 1, nu avem nod. Pentru acestea
Rnn−1 ≈ (r/a0 )n−1 e−r/na0 . Rezultă că maximul P1 = r2 R2 se scoate din
d n n−1 −r/na0
[r /a0 e ] = 0,
dx
r
adică n − na0
= 0, deci
rmax = n2 a0
Maximul lui P1 corespunde orbitelor lui Bohr. Orbitalii respectivi au momentul cinetic
maxim, ı̂n acest caz orbita fiind circulară, ca ı̂n modelul Bohr.
Distribuţia unghiulară (dependenţa de θ, ϕ) este dată de funcţiile Ylml (v. fig 4.2)4 .
Adesea reprezentările 3D se realizează prin suprafeţe ı̂n interiorul cărora probabilitatea
de localizare a electronului să aibă o valoare determinată.
a) Orbitalii de tip s (l=0) nu depind de unghiuri, orbitaliil având o simetrie sferică.
b) Orbitalii de tip p (l=1) sunt ı̂n număr de trei, pentru ml = 0, ±1. Orbitalii Y10
se numesc orbitali pz , ei se prezintă ca doi lobi cu simetrie cilindrică faţă de axa Oz.
Funcţiile Y1±1 au valori complexe. Ele corespund unor stări cu proiecţia momentului
cinetic pe Oz bine determinată. Larg folosite sunt combinaţii de aceste funcţii care să
aibă valori reale, orbitalii respectivi avand simetrii cilindrice faţa de axele Ox sau Oy. Ei
se numesc orbitali px , respectiv py .
1
Ψpx = √ (Ψ11 + Ψ1−1 )
2
i
Ψpy = √ (Ψ11 − Ψ1−1 )
2
c) Orbitalii de tip d (l=2) sunt ı̂n număr de 5: ml = −2, −1, 0, 1, 2. Ca şi la orbitalii
p, se folosesc pe larg stări ı̂n care proiecţia momentului cinetic pe axa Oz nu e bine
4
Reprezentări grafice pentru diverşi orbitali se pot găsi la adresa
https://winter.group.shef.ac.uk/orbitron/
16
definită prin combinaţii cu ml = ±1 sau ml = ±2. Aceşti orbitali se numesc orbitali
d2z , dx2 −y2 , dxy , dxz , dyz .
4.10 Experienţa Stern - Gerlach. Ipoteza spinului

electronului.
Vom stabili mai ı̂ntâi legătura ı̂ntre momentul cinetic orbital şi momentul
magnetic. O buclă de curent (spiră), de intensitate I, posedă un moment magnetic egal
cu
µ ~
~ = I S,
unde S ~ este un vector de mărime egală cu aria spirei, perpendicular pe spiră şi ori-
entat ı̂n sensul dat de regula burghiului drept: sensul vectorului este dat de sensul
de ı̂naintare al burghiului drept, rotit in planul buclei ı̂n sensul curentului electric.
Considerăm un electron ce se mişcă pe o orbită
circulară de rază r ı̂n jurul nucleului. Momentul
~ = ~r × p~ = me vr~ez (me este masa
cinetic este L
electronului). Electronul de sarcină q = −e creează
un curent de intensitate I = e · T1 = e · 2πr
v
. Curentul
creat are sens contrar vitezei electronului, astfel că
momentul magnetic va avea sens opus lui L. ~ Deci
evπr2~ez e ~
~ =−
µ =− L. (4.65)
2πr 2me
Cum momentul cinetic este cuantificat, rezultă că şi
momentul magnetic este cuantificat, proiecţia lui pe
o axă fiind
eh̄
µz = − ml ,
2me
ml = −l, ..., 0, ..., l fiind numărul cuantic magnetic,
astfel că pentru o valoare dată a momentului cinetic
(deci pentru un l dat), sunt posibile doar 2l + 1
valori ale proiecţiei momentului magnetic pe axa Oz.
Cantitatea
eh̄
µB = (4.66)
2me
poartă numele de magneton Bohr al electronului
şi are valoarea 9, 274 · 10−24 J/T .
In anul 1921, Stern şi Gerlach au efectuat o serie de experimente pentru punerea ı̂n
evidenţă a cuantificării momentelor magnetice ale atomilor. Dispozitivul experimental
este ı̂nfăţişat ı̂n figura ??.
Prin vaporizare (ı̂n vid), ı̂n cuptorul C se obţine un fascicul de atomi din elementul
studiat. Fasciculul colimat de fantele B şi B 0 traversează un câmp magnetic puternic
neomogen creat ı̂ntre piesele polare N şi S ale unui electromagnet. Pentru realizarea unei
cât mai mari neomogeneităţi pe direcţia axei Z, cele două piese polare ale electromag-
netului (N şi S) au forma din figură. După ce străbate câmpul magnetic, fasciculul de
atomi cade pe placa fotografică P, care ı̂nregistrează poziţia de impact.
Energia de interacţiune dintre momentul magnetic şi câmpul magnetic este U =
17
Figura 4.5: Dispozitivul experimental pentru experienţa Stern - Gerlach
~ Datorită momentului magnetic µ

−~µ · B. ~ al atomului, asupra acestuia se exercită forţa
F~ = −grd(U ) = grd(~µ · B)
~ = grd(µx Bx + µy By + µz Bz ). (4.67)
Proiecţia pe direcţia Z a acestei forţe va fi:

∂Bx ∂By ∂Bz
F z = µx + µy + µz (4.68)
∂z ∂z ∂z
Îin mecanica cuantică, ı̂ntr-o stare ı̂n care atomul are o valoare determinată a mo-
mentului magnetic pe axa Oz (stări pe care le analizăm), atomul nu are valori bine
determinate ale proiecţiei momentelor magnetice pe OY şi OX, mediile µx şi µy ı̂n aceste
stări fiind nule, astfel că proiecţia pe axa Oz a forţei va fi:
∂Bz
Fz = µz . (4.69)
∂z
Rezultatele aşteptate sunt complet diferite ı̂n cazul clasic şi ı̂n cel cuantic. Iniţial se
ı̂nregistrează pe placa fotografică urma fasciculului atomic ı̂n lipsa câmpului magnetic,
când fasciculul trece nedeviat. Dacă proiecţia momentului magnetic pe axa OZ ar lua
valori continui ı̂ntre −µ şi µ, aşa cum se aşteaptă ı̂n cazul valabilităţii mecanicii clasice,
aplicarea câmpului magnetic ar duce la o lărgire a petei date de fasciculul atomic pe placa
P.
In cazul cuantic, proiecţia momentului cinetic pe axa z are valorile cuantificate, h̄m,
astfel că proiecţia momentului magnetic pe OZ nu poate lua decât valorile, µB m (unde
eh̄
µB = 2m e
este magnetonul Bohr, iar m = −l, ..., l). Pe placa fotografică se va observa
o succesiune de pete echidistante. Dacă B este variat, poziţia petelor se va schimba,
dar numărul lor rămâne acelaşi. Dacă numărul cuantic orbital al atomului este l, atunci
vom avea 2l + 1 pete, din care 2l pete vor fi dispuse simetric faţă de pata centrală, a
cărei poziţie corespunde petei obţinute ı̂n absenţa câmpului magnetic. In cazul ı̂n care
l = 0, după aplicarea câmpului vom obţine numai o singură pată, ı̂n aceeaşi poziţie ca şi
ı̂n cazul ı̂n care câmpul era zero. Totdeauna numărul de componente este impar.
18
Pentru exemplificare, să considerăm dispozitivul experimental orientat ca ı̂n figura
alăturată: cu polul N ı̂n partea de jos şi polul S ı̂n cea de sus. Axa Oz este orien-
tată ı̂n sus (de la N la S), B~ fiind orientat ı̂n sensul pozitiv al acestei axe. Deoarece
polul N este ascuţit, valoarea B este mai mare ı̂n apropierea polului N, astfel că dB
dz
z
este
orientat ı̂n sensul negativ al Oz. Presupunem că atomii din fasciculul incident sunt ı̂n
starea p, deci au momentul cinetic orbital dat de l = 1, deci ı̂n faciculul incident vor fi
stări cu ml = −1, 0, +1.
Devierea unui fascicul de atomi ı̂n starea

p, ı̂n câmp magnetic neomogen. ml este
numărul cuantic magnetic, iar săgeţile dau
orientarea µz . Forţa care deviază atomul este
Fz = µz ∂B∂z
z
.
Pentru ml = −1, µz = +µB şi Fz este ı̂ndreptată ı̂n jos, atomii ı̂n stările respective
fiind deviaţi ı̂n jos, pentru ml = 0 atomii nu sunt deviaţi, iar pentru ml = +1 , µz = −µB
şi forţa este ı̂ndreptată ı̂n sus, atomii cu aceste stări fiind deviaţi ı̂n sus. La trecerea prin
câmpul magnetic fasciculul incident va da 3 pete pe ecranul P.
Experimentele lui Stern şi Gerlach au confirmat cuantificarea momentului magnetic
(proporţional cu momentul magnetic orbital), dar rezultatele nu erau totdeauna con-
forme cu cele prezentate mai ı̂nainte. In cazul H, Ag şi metalelor alcaline, ı̂n prezenţa
câmpului apar două pete simetrice faţă de pata din cazul absenţei câmpului.
Pentru aceşti atomi, starea fundamentală este cea cu momentul cinetic orbital l = 0, ast-
fel că aplicarea câmpului nu ar trebui să ducă la o schimbare faţă de cazul ı̂n care câmpul
lipsea - ar trebui să avem o singură pată pe ecran. Rezultatele obţinute ı̂n acest experi-
ment au putut fi explicate satisfăcător ı̂n 1925 prin introducerea momentului cinetic de
spin.
Intre 1920 şi 1925 studiile structurii fine a liniilor spectrale, ale efectului Zeeman
anomal şi ale umplerii păturilor atomice cu electroni au dus la o serie de construcţii teo-
retice pentru sistematizarea rezultatelor experimentale. Momentul hotărâtor ı̂n lansarea
ipotezei spinului a fost apariţia ı̂n 1925 a unei lucrări a lui Pauli ı̂n care acesta arată
că structura electronică a păturilor atomului (cea mai bună concordanţă de până atunci
fiind dată de schema lui Stoner din 1924) poate fi descrisă simplu prin asocierea fiecărei
stări electronice a patru numere cuantice n, l, j, mj , cu −j ≤ mj ≤ j. Schema dispunerii
electronilor a fost obţinută de Pauli pe baza ipotezei că ı̂ntr-o stare nu poate să existe
decât un singur electron (principiul de excluziune).
Influenţaţi de lucrarea lui Pauli, pentru a interpreta din punct de vedere fizic noul
număr cuantic introdus de Pauli, Uhlenbeck şi Goudsmit (1925) au emis ipoteza că elec-
tronul are un moment cinetic propriu, aşa cum Pământul, mişcându-se ı̂n jurul Soarelui,
posedă un moment cinetic propriu datorat rotaţiei ı̂n jurul axei sale. Totuşi, electronul
este punctiform, astfel că rotaţia ı̂n jurul axei sale nu poate fi imaginată fizic, iar dacă se
efectuează calculul vitezei pe care o asemenea sferă ar trebui să o aibă pentru a obţine
proprietaţile electronului, se obţine la suprafaţa sferei o viteză de rotaţie de câteva ori mai
mare decât viteza luminii ı̂n vid. Această imagine clasică este eronată, dar propritatea
electronului de a avea un moment cinetic propriu s-a dovedit reală. Spinul nu are analog
clasic şi de aici urmează dificultatea reprezentării acestei mărimi folosind noţiunile fizicii
clasice. Proprietatea de a avea un moment cinetic propriu este o proprietate
fundamentală, aşa cum este proprietatea particulei de a avea masă sau sarcină
electrică.
Ipoteza spinului explică şi rezultatul experienţei Stern-Gerlach ı̂n cazul momentului
cinetic orbital egal cu zero (pentru Ag). Deoarece ı̂n experienţa Stern-Gerlach fasciculul
atomic se descompune ı̂n câmp magnetic ı̂n două componente, proiecţia momentului
19
cinetic propriu al electronului pe o axă are doar două valori şi cum numărul de componente
este 2s+1, rezultă s = 12 . Valoarea proprie a operatorului pătrat al momentului cinetic
de spin este:
3
h̄2 s(s + 1) = h̄2 ,
4
iar valorile proiecţiei momentului cinetic de spin pe o axă (notată aici axa Oz) vor fi
1
sz = ± h̄.
2
4.11 Spinul electronului. Momentul magnetic de spin.

Momentul cinetic total.
~ vectorul moment cinetic de spin al electronului. Experienţa arată că
Să notăm cu S
~ 2
| S | = h̄ s(s + 1), cu numărul cuantic de spin s = 12 , indiferent de starea ı̂n care se află
2
electronul. Asfel că electronul posedă un moment cinetic propriu de valoare

√
~ 3
| S |= h̄.
2
Proiecţia momentului cinetic de spin pe o axă oarecare ia numai două valori, astfel că
pentru axa Oz
Sz = mS h̄
cu numărul cuantic de spin

1 1
mS = + , − .
2 2
Aceste lucruri le ı̂nţelegem când spunem că electronul este o particulă care are spinul
1/2.
Dacă interactiunea nu depinde de spin hamiltonianul comută cu operatorii ataşaţi
spinului şi putem descrie complet starea electronului prin numerele cuantice
n, l, ml , ms
De exemplu, pentru funcţiile de undă ale electronului ı̂n atomul de hidrogen va trebui să
folosim 4 numere cuantice ı̂n funcţia de undă5
Ψn,l,ml ,ms .
Momentul magnetic de spin

Momentul cinetic orbital este legat de mişcarea particulei. Dacă particula este ı̂ncărcată,
mişcarea particulei determină apariţia unui moment magnetic, care va determina interacţia
5
Înglobarea spinului electronului ı̂n teoria cuantică nerelativistă a fost realizată ı̂n 1927 de către W.
Pauli. Funcţiile de undă sunt reprezentate prin matrici cu o coloană şi două rânduri, elementele fiecărui
rând fiind date de funcţiile de undă din spaţiul configuraţiilor corespunzătoare celor două valori ale ms .
Operatorii componentelor spinului sunt reprezentaţi prin matrici 2x2, ce satisfac relaţiile de comutare
ale momentului cinetic. Spinul apare ı̂n mod natural ı̂n teoria cuantică relativistă a electronului propusă
ı̂n 1928 de către P.A.M. Dirac.
20
particului ı̂ntr-un câmp magnetic extern. Am văzut (ecuaţia ??) că momentul magnetic
orbital asociat momentului cinetic orbital este
e ~ ~
L
~L = −
µ L = −µB ,
2me h̄
Magnetonul Bohr reprezintă valoarea cu care este cuantificată proiecţia momentului mag-
netic orbital al electronului pe o axă (de exemplu axa Oz),
µLz = ml · µB ,
unde ml este numarul cuantic magnetic (ml = −l, ..., 0, ..., l).
În cazul momentului cinetic de spin, momentul mag-
netic de spin este
e ~ ~
S
~ S = −g
µ S = −gµB ,
2me h̄
Valoarea lui g se determină din deplasarea celor două
pete din experienţa Stern-Gerlach şi este
g = 2.
g poartă numele de factorul g al electronului (sau f actorulLandé)6 .
Deci electronul se comportă ca un mic magnet care are momentul magnetic µ ~ s.
Proiecţia momentului magnetic de spin pe o axă (de ex. axa Oz) are doar două val-
ori:
µSz = ±µB
Momentul cinetic total şi momentul magnetic total al electronului.
Momentul cinetic total al electronului este suma momentului cinetic orbital şi a mo-
mentului cinetic de spin al electronului
J~ = L
~ +S
~
El este momentul cinetic total pentru un atom hidrogenoid. De asemenea, pentru atomii
cu un singur electron de valenţă electronii interiori formează pături complete care mo-
mentul cinetic total nul, electronul de pe ultimul strat dând momentul cinetic total al
atomului. Operatorul ataşat momentului cinetic total este suma dintre operatorul L, ~ˆ ce
acţionează asupra factorului spaţial al funcţiei de undă la fel ca operatorul studiat la
momentul cinetic orbital, iar factorul legat de funcţia de undă de spin ı̂l lasă neschimbat,
ˆ~
şi S, operator care acţionează doar asupra factorului de spin din funcţia de undă.
Componentele operatorului moment cinetic total satisfac relaţiile de comutare speci-
fice momentului cinetic. Drept urmare Jˆ2 şi Jˆz comută, cu aceşti operatori comută
pătratul operatorilor L ~ şi S,
~ dar nu proiecţia pe Oz a acestora. Valorile proprii ale
6
În teoria relativistă propusă de Dirac funcţia de undă a electronului este o matrice coloană cu 4
rânduri. Interacţia electronului cu un câmp magnetic (netratat cuantic) duce la apariţia naturală a
momentului magnetic de spin cu g=2. Tratarea complet cuantică a interacţiei electron-câmp electro-
magnetic s-a realizat ı̂n 1949, ı̂n electrodinamica cuantică, care este ı̂nglobată actual ı̂n modelul standard
al particulelor elementare. Calculul lui g ı̂n această teorie dă o valoare puţin diferită de 2. Compara-
rea valorii mărimii ae = g−2 2 ı̂ntre rezultatul experimental şi cel prezis de modelul standard este de
mare importanţă ca test al electrodinamicii cuantice şi al modelului standard. Valoarea experimentală
ae = 0, 00115965218073, cu eroarea standard 2, 8 · 10−13 şi valoarea teoretica 0,001 159 652 181 643 cu
eroarea 7, 64 · 10−13
21
pătratului momentului cinetic sunt h̄2 j(j + 1), iar ale proiecţiei pe Oz sunt mj h̄. Se
poate defini o stare care are valoarea momentului cinetic total determinată de numărul
cuantic j, proiecţia pe Oz determinată de numărul cuantic m şi valoarea momentului ci-
netic orbital determinată de numărul cuantic l (ı̂n timp ce pentru spin avem ı̂ntotdeauna
s=1/2 - pentru electron). O stare cu energie determinată a electronului va fi dată de
numerele cuantice
n, j, mj , l
Notaţia spectroscopică pentru această stare este nlj (de exemplu starea 3p3/2 ).
Se poate arăta că j poate să ia una dintre valorile
l − 1/2, l + 1/2 pentru l 6= 0
sau j=1/2, pentru l = 0.
Momentului cinetic total i se asociază momentul mag-

netic total
~
L ~
S
µ
~J = µ ~ S = −µB
~L + µ − gµB .
h̄ h̄
Se vede că deoarece g=2, µ
~ J nu mai este coliniar cu
~
J.
~ se poate scrie pentru va-

Definind un moment magnetic efectiv ı̂n lungul direcţiei lui J,
loarea acestuia q
µJ = gJ µB j(j + 1)
gJ poartă numele de factor Landé şi se calculează ı̂n funcţie de numerele cuantice j, l, s.
4.12 Structura fină a nivelelor energetice ale atomi-

lor hidrogenoizi
Rezolvând ecuaţia Schrödinger pentru atomul cu un singur electron care se mişcă ı̂n
câmpul coulombian al nucleului se obţin energiile stărilor staţionare,
1 (Zα)2
En(0) = − me c2 . (4.70)
2 n2
Acestea depind doar de numărul cuantic principal n = 1, 2, 3, ...
La obţinerea formulei (??) nu s-a ţinut seama de existenţa spinului electronului. Da-
torită spinului, electronul posedă un moment magnetic propriu care interacţionează cu
câmpul magnetic produs de mişcarea orbitală a electronului. Aceasta este interacţiunea
spin - orbită. Efectul interacţiunii spin-orbită este de acelaşi ordin de mărime cu corecţiile
relativiste la energia cinetică şi la energia potenţială a electronului.
Interacţia spin - orbită
Considerăm un electron care se mişcă ı̂n jurul nucleului şi are spinul ı̂ndreptat ı̂n sus,
ca ı̂n figură (ı̂n sensul momentului cinetic orbital). Analizând situaţia ı̂ntr-un sistem legat
de electron, nucleul se mişcă ı̂n jurul electronului şi creează un câmp magnetic de inducţie
magnetică B ~ (fig. ??b)). Nucleul are sarcină pozitivă astfel că intensitatea curentului
produs de mişcarea acestei sarcini are sensul din figura b), iar sensul lui B ~ este dat de
regula burghiului şi este cel din figură.
22
Figura 4.6: Exemplificarea calitativă a interacţiei spin-orbită
Câmpul magnetic interacţionează cu momentul mag-

netic de spin, care are sens contrar spinului (fig.
??c)). Energia de interacţiune este
~ = µB B
U = −~µs · B
şi nivelul energetic se deplasează ı̂n sus cu această

cantitate atunci când S~ şi L
~ sunt orientate ı̂n acelaşi
sens.
~ este orientat ı̂n jos, ı̂n sens contrar lui L,
Când S ~ energia potenţială de interacţiune dintre
momentul magnetic de spin şi câmpul magnetic B ~ este
U = −µB B
şi nivelul energetic coboară. Interacţiunea spin-orbită va determina despicarea nivelului
energetic din absenţa interacţiunii ı̂n două nivele energetice. Deci, deplasarea energetică
depinde de produsul scalar L ~ · S.~ Termenul adăugat ı̂n hamiltonian de această interacţie
ˆ ˆ
~ · S.
~ Cum L ~ ·S~ se poate exprima prin L ~ ·S
~ = 1/2[(L ~ + S)
~ 2−
este de forma Ĥ1 = f (r)L
~2 − S
L ~ 2 )] = 1/2(J~2 − L
~2 − S~ 2 , deplasarea poate depinde de numerele cuantice j şi l.
De acelaşi ordin de mărime reprezintă şi alte două corecţii la energia electronului:
corecţia relativistă la energia cinetică a electronului şi o corecţie relativistă la energia
potenţială pentru r=0, dar tratarea lor nu o vom face ı̂n cadrul acestui curs, prezentând
doar rezultatul. Contribuţia acestor termeni la energia nivelelor energetice ale atomilor
cu un singur electron este7
(Zα)2 n 3
Enj = En(0) [1 + 2
( − )].
n j + 1/2 4
Degenerarea de ordinul 2n2 a nivelelorde energie este parţial ridicată, energiile stărilor
staţionare depinzând de numerele cuantice n şi j. Cum pentru un n dat, l = 0, ..., n − 1,
iar j = l − 1/2, l + 1/2, pentru un n dat j poate lua valorile j = 1/2, 3/2, ..., n − 1/2,
interacţia fină duce la despicarea unui nivel En(0) ı̂n n subnivele. Această despicare poartă
numele de despicarea de structură fină, cele n nivele formând un multiplet de structură
2
fină.Scala despicării este controlată de constanta adimensională α = 4πεe 0 h̄c , care, din
această cauză, se numeşte constanta structurii fine.
7
Formula nu se cere la examen, doar discuţia calitativă (despicarea nivelelor energetice).
23
Pentru precizarea nivelelor energetice vom folosi notaţia spectroscopică nlj , unde n
este numărul cuantic principal, l este numărul cuantic orbital, iar j este numărul cuantic
ce dă momentul cinetic total. De exemplu, notaţia 3p1/2 corespunde stării cu numărul
cuantic principal n = 3, numărul cuantic orbital l = 1 şi numărul cuantic pentru momentul
cinetic total j = 1/2. Se observă că, deoarece energia nu depinde de l, ci numai de
n şi j, nivelele cu acelaşi n şi cu j = l + 1/2 şi j = (l+1) - 1/2 au aceeaşi energie.
Despicarea nivelelor atomului de
hidrogen produsă de interacţia fină
este dată ı̂n figura alăturată pen-
tru stări staţionare caracterizate de
n - numărul cuantic principal, de j
- numărul cuantic ce determină va-
loarea momentului cinetic total, de
l - numărul cuantic ce determină
valoarea momentului cinetic orbital
şi de mj - numărul cuantic ce dă
proiecţia momentului cinetic total
pe axa z.
Tratarea interacţiei atomului cu o
undă electromagnetică duce la fap-
tul că tranziţiile cu emisia de fotoni
sunt permise dacă sunt satisfăcute
regulile de selecţie:
∆l = ±1, ∆mi = 0, ±1.
Cum j = l − 1/2, l + 1/2 rezultă

că descriind stările prin l şi j,
tranziţiile sunt permise dacă sunt
satisfăcute regulile de selecţie
∆l = ±1, ∆j = 0, ±1.
Nivelele cu acelaşi n şi j, dar cu l diferit, au aceeaşi valoare a energiei pentru atomul
de hidrogen, de exemplu nivelele 2s1/2 şi 2p1/2 . Acest lucru este valabil şi ı̂n cazul ecuaţiei
relativiste Dirac, ı̂n care spinul apare ı̂n mod natural. Cele două nivele ar trebui să aibă,
deci, aceeaşi energie şi ı̂n cazul relativist. Totuşi, ı̂n anul 1947 Lamb şi Retherford au
reuşit să măsoare, prin metode radiospectroscopice, o diferenţă ı̂ntre nivelele energetice
2s1/2 şi 2p1/2 ale atomului de hidrogen. Deplasarea ı̂ntre nivelele cu acelaşi n şi j, dar cu
l diferit poartă numele de deplasare Lamb. Explicarea diferenţei dintre aceste nivele a
constituit un strălucit succes al electrodinamicii cuantice, dezvoltată ı̂ncepı̂nd din 1949.
4.13 Ecuaţia Schrödinger pentru un sistem format

din mai multe particule
Considerăm un sistem format din N particule. Fiecărei particule i se ataşază o serie
de variabile, cum ar fi poziţia, ~r şi proiecţia spinului particulei pe direcţia axei Oz, sz .
Notăm ansamblul variabilelor ataşat particulei i cu qi . Starea sistemului de N particule
este descrisă de o funcţie de undă care depinde de toate variabilele qi (i = 1, ...N ) şi de
timp, Ψ(q1 , ..., qN , t). Generalizând interpretarea funcţiei de undă pentru o particulă, se
poate spune că | Ψ(q1 , ..., qN , t) |2 dV reprezintă densitatea de probabilitate de localizare
a particulelor ı̂n elementul de volum dV, având proiecţiile spinilor pe axa Oz s1z , ..., sN z .
24
dV este elementul de volum ı̂n spaţiul configuraţiilor corespunzător celor N particule,
dV = dx1 dy1 dz1 ...dxk dyk dzk ...dxN dyN dzN . (4.71)
Această interpretare este valabilă cu condiţia ca funcţia de undă să fie normată,
Z
Ψ∗ ΨdV = 1.
X
(4.72)
proiectiile
spinilor
Evoluţia ı̂n timp a acestei funcţii de undă este dată de ecuaţia Schrödinger
∂
ih̄ Ψ(q1 , q2 , ..., qN , t) = ĤΨ(q1 , q2 , ..., qN , t). (4.73)
∂t
Hamiltonianul sistemului de N particule este
N
X h̄2 2 X
Ĥ = [− ∇i + Ui (qi , t)] + 1/2 Uij (qi , qj ), (4.74)
i=1 2mi j6=i
unde mi reprezintă masa particulei i, Ui este energia potenţială de interacţie a particulei

i cu un câmp extern, iar Uij (qi , qj ) reprezintă energia de interacţiune a particulelor i
şi j. Dacă energia potenţială nu depide explicit de timp vor exista soluţii ale ecuaţiei
Schrödinger corespunzătoare stărilor cu energie bine definită (stări staţionare),
Ψ(q1 , ..., qN , t) = ΨE (q1 , ..., qN )e−iEt/h̄ , (4.75)
unde E este energia totală a sistemului, iar ΨE satisface ecuaţia Schrödinger independentă
de timp, ĤΨE = EΨE .
In cazul unui atom cu N electroni şi sarcina nucleului Ze, ı̂n aproximaţia ı̂n care masa
nucleului se consideră infinit de mare ı̂n comparaţie cu masa electronului, considerând
originea sistemului de coordonate ı̂n locul ı̂n care se află nucleul, hamiltonianul se scrie
N
X h̄2 2 Ze2 XN
e2
Ĥ = (− ∇i − )+ . (4.76)
i=1 2m 4π0 ri i>j 4π0 rij
Problema calculului funcţiei de undă pentru un sistem de N particule se poate reduce

la problema uniparticulă aplicând metoda separării variabilelor, dacă energia potenţială
de interacţiune dintre particulele sistemului este nulă (Uij = 0 pentru orice i şi j). In
acest caz, considerând funcţia de undă corespunzătoare energiei totale E sub forma
ΨE (q1 , ..., qN ) = ψ1 (q1 )ψ2 (q2 ) · · · ψN (qN ), se obţine
N
X 1 h̄2 2
[− ∇ ψi (qi ) + Ui (qi )ψi (qi )] = E.
i=1 ψi (qi ) 2mi i
Cum fiecare termen al sumei de mai sus depinde numai de variabilele unei singure par-
ticule, rezultă că un asemenea termen nu poate fi decât constant, adică fiecare funcţie de
undă uniparticulă satisface o ecuaţie de tipul
h̄2 2
− ∇ ψi (qi ) + Ui (qi )ψi (qi ) = Ei ψi (qi ) i = 1, ..., N, (4.77)
2mi i
25
iar energia totală se obţine sumând energiile fiecărei particule,
E = E1 + · · · + EN . (4.78)
Aproximaţia câmpului central
In cazul unui sistem atomic cu un număr mare de electroni hamiltonianul (??) este
complicat şi problema nivelelor energetice nu poate fi rezolvată exact . O primă aproximaţie
constă ı̂n neglijarea influenţei spinului asupra mişcării electronilor. In continuare, o
metodă larg folosită este aproximaţia câmpului central, ı̂n care
P se ı̂nlocuie energia de
interacţiune a unui electron cu ceilalţi electroni ai atomului, Uij , cu un potenţial cen-
tral dependent numai de coordonatele electronului, Vef (ri ), astfel că
N
X h̄2 2 Ze2
Ĥ0 = [− ∇i − + Vef (ri )]. (4.79)
I=1 2m 4π0 ri
Pentru calculul Vef se foloseşte o metodă de aproximaţii succesive numită metoda Hartree
(sau metoda câmpului selfconsistent). Am văzut că un hamiltonian de Q forma (??) duce
la funcţii de stare ale stărilor staţionare de forma ΨE (~r1 , · · · , ~rN ) = i ψi (~ri ). Folosind
relaţiile (??) si (??), se poate scrie
Z Z
Ψ∗E ĤΨE dV = E 0
si Ψ∗E Ĥ0 ΨE dV = E.
Scăzând aceste două relaţii, rezultă

Z
1Z ∗ X
Ψ∗E
X
Vef (ri )Ψe dV = ΨE Uij ΨE dV. (4.80)
i 2 i,j(i6=j)
Această relaţie devine

XZ XZ 1 XZ ∗ e2
ψi∗ Vef (ri )ψi d~ri = ψi [ ψj (~rj )∗ ψj d~rj ]ψi d~ri . (4.81)
i i 2 j6=i 4π0 | ~ri − ~rj |
De aici se poate scrie

1 XZ e2
Vef = | ψj (~rj ) |2 d~rj . (4.82)
2 j6=i 4π0 | ~ri − ~rj |
Acest rezultat duce la următoarea schemă de aproximaţii succesive: se porneşte, ı̂n

(0) (0)
aproximaţia de ordin zero, cu funcţii (oarecare) ψj şi se calculează Vef conform (??). Se
rezolvă ecuaţia Schrödinger atemporală pentru hamiltonianul (??), obţinându-se aproximaţia
(1)
de ordin unu pentru funcţiile de undă uniparticulă, ψi . Cu aceste funcţii se calculează
(1)
Vef şi procedura se repetă până când aproximaţia de ordinul (n+1) coincide, ı̂n limitele
preciziei fixate, cu aproximaţia de ordin n.
4.14 Sisteme de particule identice

Atomul, corpurile macroscopice sunt alcătuite din particule identice: electroni, protoni
şi neutroni. Particulele identice sunt acelea care au aceleaşi proprietăţi fundamentale:
aceeaşi masă, aceeaşi sarcină, acelaşi spin şi oricare alte proprietăţi necesare pentru de-
scrierea lor. In mecanica clasică descrierea unui sistem de particule identice nu diferă
26
de cea a unui sistem cu particule discernabile, căci două particule, chiar identice, pot fi
urmărite individual ı̂n cursul evoluţiei sistemului. Fie, de exemplu, un sistem clasic care
conţine doi electroni. Cunoscând poziţia şi viteza celor doi electroni la un moment dat,
se pot deosebi cei doi electroni la orice moment ulterior urmărind mişcarea fiecăruia pe
traiectorie (chiar ı̂n cazul ı̂n care cei doi electroni suferă o ciocnire elastică). De exemplu,
ataşând numerele 1 şi 2 celor doi electroni la momentul iniţial, la orice moment ulterior
vom putea specifica care este particula 1 şi care este particula 2.
In mecanica cuantică situaţia se schimbă. Chiar dacă la momentul iniţial am identifi-
cat poziţia particulelor, nu există nici o posibilitate de a discerne care este particula 1 şi
care este particula 2. De exemplu, dacă cei doi electroni se ciocnesc, nu se poate preciza
după ciocnire care din cei doi electroni merge pe o direcţie şi care pe cealălaltă direcţie.
In acest sens, particulele identice sunt indiscernabile. Aceasta conduce la necesitatea ca
descrierea cuantică să fie echivalentă la orice permutare a particulelor identice ı̂ntre ele.
Să introducem operatorul de permutare a două particule, de exemplu particula i şi
particula j, P̂ij , prin operaţia: P̂ij Ψ(q1 , ..., qi , ..., qj ...qN ) = Ψ(q1 ...qj ...qi ...qN ). Deoarece
particulele i şi j sunt indiscernabile, sub acţiunea acestei permutări funcţia de undă nu
diferă de funcţia de undă iniţială decât printr-un factor de fază (ea descriind aceeaşi
situaţie fizică observabilă):
P̂ Ψ(...qi ...qj ...) = eiα Ψ(...qi ...qj ...). (4.83)
Efectuând ı̂ncă odată permutarea particulelor i şi j, ajungem la starea iniţială:
P̂ij2 Ψ = P̂ij (P̂ij Ψ) = P̂ij (eiα Ψ) = e2iα Ψ = Ψ.
Rezultă α = nπ şi
eiα = ±1.
Adică, funcţiile de undă ale unui sistem de particule identice sunt fie total simetrice, fie
total antisimetrice la permutarea a oricare două particule ı̂ntre ele.
Experienţa arată că există particule pentru care aceste funcţii sunt numai simetrice
sau numai antisimetrice. Particulele pentru care sistemul de particule identice este descris
de funcţii de undă simetrice se numesc bozoni (sau particule Bose), iar cele pentru care
funcţiile de undă sunt total antisimetrice se numesc fermioni (sau particule Fermi). In
mecanica cuantică relativistă se demonstrează că această clasificare este strâns legată
de valoarea spinului particulelor: particulele cu spin număr ı̂ntreg sunt bozoni (de ex.,
fotonii, care au spinul s=1, mezonii µ, care au spinul s=0), iar cele cu spin semiântreg sunt
fermioni (de ex. electronul, protonul, neutronul, pentru care s=1/2). Toate particulele
ı̂şi găsesc locul ı̂n aceste două tipuri fundamentale: leptonii (ca electronul, miuonul sau
neutrinii cu spin s=1/2) şi barionii(ca protonul, neutronul (s=1/2) şi hiperonii) sunt
fermioni, ı̂n timp ce mezonii (mezonii µ, K au s=0), mezonii vectoriali (W, Z au s=1) şi
fotonul (s=1) sunt bozoni. Particulele complexe (cum ar fi nucleul atomic) sunt fermioni
dacă sunt alcătuite dintr-un număr impar de fermioni, sau bozoni, dacă sunt alcătuite
dintr-un număr par de fermioni.
Considerăm un sistem alcătuit din N particule identice ce nu interacţio- nează ı̂ntre
ele. In acest caz se pot defini PN
stările uniparticulă şi energia unei particule, i . Energia
ı̂ntregului sistem este E = i=1 ni i , unde ni este numărul de particule ce se află ı̂n
starea uniparticulă de energie i . Dacă particulele identice sunt bozoni, funcţia de undă
a ı̂ntregului sistem, simetrică la permutarea oricăror particule, va fi
1 X
Ψ(q1 , ..., qN ) = √ ψi1 · · · ψiN , (4.84)
N ! P (1,...,N )
P(...) fiind operatorul de permutare a indicilor i, iar (i1 · · · iN ) reprezintă o permutare a

indicilor (1...N).
27
Pentru un sistem de fermioni, funcţia de undă complet antisimetrică va fi
1
(−1)P ψi1 · · · ψiN ,
X
Ψ(q1 , ..., qN ) = √ (4.85)
N ! P (1,...,N )
unde (−1)P = +1 pentru permutările pare (corespunzătoare unui număr par de inter-
schimbări două particule i ↔ j), (−1)P = −1 pentru permutări impare. Dar suma
din partea stângă este determinantul format cu funcţiile uniparticulă a celor N particule
(determinantul Slater):
ψ1 (q1 ) · · · ψ1 (qN )

· · · ψ2 (qN )

1 ψ2 (q1 )

Ψ= √

· ··· · (4.86)
N!

·
··· ·

ψN (q1 )
· · · ψN (qN )
Dacă doi fermioni au aceeaşi funcţie de undă unielectronică, ı̂n determinantul (??) vor fi
două linii identice, astfel că funcţia de undă a celor N electroni va fi zero. Aceasta duce
la formularea principiului de excluziune Pauli: ı̂ntr-un sistem de fermioni identici nu se
pot afla doi fermioni ı̂n aceeaşi stare uniparticulă.
Deci, dacă particulele identice sunt fermioni, ı̂ntr-o stare uniparticulă se poate găsi
cel mult o particulă.
4.15 Atomul cu mai mulţi electroni. Sistemul peri-

odic al elementelor
Metoda folosită pe larg la calculul stărilor staţionare ale atomilor cu mai mulţi elec-
troni este aproximaţia câmpului central, tratată ı̂n paragraful 8.1. In această aproximaţie
fiecare electron se mişcă ı̂ntr-un potenţial central V(r), hamiltonianul sistemului fiind
suma hamiltonienilor uniparticulă. Potenţialul uniparticulă poate fi determinat prin mai
multe metode, cum ar fi metoda Hartree-Fock, expusă ı̂n paragraful 8.1. Alte metode
sunt metoda variaţională şi metoda Thomas-Fermi, acestea nu vor fi ı̂nsă tratate ı̂n cele
ce urmează.
Energia totală a sistemului de electroni ce constituie atomul este egală cu suma energi-
ilor electronilor, iar funcţia de undă a sistemului este egală cu produsul funcţiilor de undă
ce descriu stările unielectronice. O stare unielectronică se numeşte orbital. Un orbital
este caracterizat de patru numere cuantice: - numărul cuantic principal n, cu valori nu-
mere ı̂ntregi pozitive, n = 1, 2, 3 ... n-1; - numărul cuantic orbital l, care pentru o valoare
dată a numărului cuantic principal n poate lua valorile l = 0, 1, 2, ...; - numărul cuantic
magnetic orbital ml , cu valori ı̂ntregi ı̂ntre -l şi l; - numărul cuantic magnetic de spin ms ,
ce dă proiecţia spinului electronului pe axa z şi are numai două valori, ms = ±1/2.
Spre deosebire de mişcarea ı̂n potenţialul coulombian, energia unei stări unielectronice
pentru potenţialul V(r) depinde nu numai de numărul cuantic n, ci şi de numărul cuantic
orbital l. Intr-o stare cu l mic, electronul este mai apropiat de nucleu şi de norul celorlalţi
Z - 1 electroni, astfel că energia stării unielectronice este mai mică. Ordinea nivelelor nu
depinde esenţial de modul ı̂n care se construieşte câmpul mediu V(r). Notând o stare
unielectronică prin numerele nl, cu desemnarea valorilor lui l prin litere (l = 0, 1, 2, ...
corespunde la s, p, d, ...), ordinea nivelelor unielectronice este dată de:
1s, 2s, 2p, 3s, 3p, [4s, 3d], 4p, [5s, 4d], 5p, [6s, 4f, 5d], ... (4.87)
Intre parantezele drepte au fost desemnate stările care au energii apropiate şi pentru
care ordinea poate să difere de la atom la atom. Electronii cu orbitali descrişi de acelaşi
28
număr cuantic n formează o pătură electronică. Păturile se notează cu literele K, L, M,
N, ... pentru n =1, 2, 3, 4, .... Orbitalii cu acelaşi n şi l formează o subpătură electronică.
Electronii aceleiaşi subpături electronice au practic aceeaşi energie, deoarece dependenţa
energiei de numerele cuantice magnetice este slabă.
Structura electronică a stării fundamentale pentru atomii neutri poate fi obţinută prin
completarea nivelelor unielectronice pe baza următoarelor criterii:
- energia totală a sistemului este minimă;
- este respectat principiul Pauli, conform căruia ı̂ntr-o stare cu numerele cuantice n,
l, ml şi ms nu se poate afla decât un singur electron. Acest principiu conduce la faptul
că pe o pătură electronică numărul maxim de electroni este fixat: 2 pentru pătura K, 8
pentru pătura L, 8 pentru pătura M, 18 pentru N, 18 pentru pătura O, 32 pentru pătura
P, etc.
Această descriere poartă numele de modelul ı̂n pături al atomului. Configuraţia elec-
tronilor ı̂n atom este specificată de notaţia nl dată mai ı̂nainte, adăugându-se un indice ı̂n
dreapta sus care dă numărul de electroni din subpătura nl. Astfel, configuraţia electronică
a potasiului este:
1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s. Modelul permite explicarea legii periodicităţii proprietăţilor chim-
ice ale elementelor, stabilită de Mendeleev pe cale empirică ı̂n 1868 şi sintetizată in tabelul
periodic al elementelor. Elementele cu proprietăţi chimice analoage formează grupe in-
dicate ı̂n tabelul lui Mendeleev prin coloane verticale. Grupa ı̂ntâi conţine hidrogenul
şi metalele alcaline (Li, Na, K, Rb, Cs, Fr cu numărul de electroni Z = 3, 11, 19, 37,
55, 87). Din punct de vedere chimic ele sunt substanţe foarte active şi au valenţa +1.
Configuraţia lor electronică se caracterizează prin aceea că au un singur electron pe
pătura exterioară, păturile interioare fiind complete. Electronul de pe pătura exterioară
se află relativ depărtat de nucleu şi este ecranat de păturile interioare complete, astfel
ı̂ncât atomul poate pierde uşor acest electron. La cealălaltă extremitate sunt elementele
grupei a VII-a, care formează grupa halogenilor, caracterizată prin tendinţa acestor ele-
mente de a capta un electron, formându-se astfel un ion negativ (elementele au valenţa
-1). Halogenii sunt F, Cl, Br, I, At (cu Z = 9, 17, 35, 53, 85). Aceste elemente au pe
pătura exterioară mai puţin cu un electron până la completarea numărului maxim de
electroni. Atomii tind să atragă un electron suplimentar pentru a ajunge ı̂n starea cu
păturile ı̂nchise, favorizată din punct de vedere energetic.
Un rând orizontal al tabelului lui Mendeleev formează o perioadă. In interiorul unei
perioade se observă o trecere mai mult sau mai puţin accentuată de la metalele mai active
chimic la metale mai puţin active, de la nemetale mai puţin active la nemetale mai active
şi apoi la gazele inerte, care formează ultima coloană a tabelului lui Mendeleev (grupa a
VIII-a). Gazele nobile se caracterizează printr-o deosebită stabilitate. Aceste elemente
sunt He, Ne, Ar, Kr, Xe, Rn cu Z = 2, 10, 18, 36, 54, 86. Din punct de vedere al structurii
electronice, gazele nobile se caracterizează prin faptul că toate păturile completate au
numărul maxim de electroni, ele fiind complete, ceea ce explică marea stabilitate a acestor
atomi. O nouă perioadă ı̂ncepe cu completarea unei noi pături electronice.
Incepând cu perioada a 4-a, ı̂n grupa a III-a se găsesc o serie de elemente de tranziţie
cu proprietăţi chimice complexe. In perioada a 6-a, din această categorie fac parte 15 ele-
mente de tranziţie cu proprietăţi asemănătoare, ele formând lantanidele (sau pământurile
rare). Lantanidele au structura electronica 5s2 5p6 6s2 şi subpătura 4f incompletă (subpătura
5f este goală, iar subpătura 5d este goală la majoritatea lantanidelor, cu excepţia La, Gd
şi Tb care au un electron pe această subpătură), atomii lantanidelor deosebindu-se prin
numărul de electroni ı̂n această stare.
In perioada a 7-a ı̂n aceeaşi grupă se află actinidele. Ele au structura ultimelor
subpături 6s2 6p6 7s2 , completă, deosebindu-se după numărul de electroni pe subpăturile
5f şi 6d.
29
4.16 Molecula
Moleculele constituie sisteme stabile formate din doi sau mai mulţi atomi. Stabilitatea
sistemului este asigurată de faptul că energia sistemului este mai mică decât energia
atomilor constituienţi izolaţi. Diferenţa dintre suma energiilor atomilor constituienţi
liberi şi energia moleculei reprezintă energia de legătură a moleculei.
Descrierea proprietăţii atomilor de a se combina cu alţi atomi pentru a forma o
moleculă se poate face pe baza structurii electronice a atomilor, ţinând cont de rezul-
tatul obţinut de Heitler şi London (1927), conform căruia la formarea legăturii dintre doi
atomi electronii celor doi atomi ce participă la legătură ı̂şi compensează spinii doi câte
doi. Numărul de electroni ai unui atom ce pot participa la legăturile chimice (număr ce
este egal cu valenţa atomului) este dublul spinului atomului. Astfel, un atom poate avea
mai multe valenţe ı̂n funcţie de starea ı̂n care participă la legătură.
In continuare vom analiza valenţa elementelor ı̂n cazul mai simplu ı̂n care pătura
exterioară este ocupată cu electroni numai ı̂n stări s şi p, stările cu l mai mare introducând
o serie de complicaţii. Elementele din grupa I au pe pătura exterioară un electron ı̂n starea
s, spinul total al atomului fiind S = 1/2, iar valenţa atomului 1. Elementele din grupa a
II-a (metalele alcalino-pământoase) au doi electroni pe pătura exterioară, ambii fiind ı̂n
starea s. Spinul lor se compensează, astfel că spinul total al atomilor grupei a II-a este
S = 0. In stare normală aceşti atomi nu ar intra ı̂n combinaţii chimice. Totuşi, starea
excitată cu spinul total S = 1, cu un electron ı̂n starea s şi celălalt ı̂n starea p, are o energie
destul de apropiată de starea normală, astfel că elementele acestei grupe sunt bivalente.
Elementele grupei a III-a, ı̂n starea normală, au pe pătura incompletă doi electroni cu
spinul compensat, unul ı̂n starea s, celălalt ı̂n starea p (configuraţia s2 p), spinul total
al atomului fiind S = 1/2. Totuşi, excitarea unui electron din starea s ı̂n starea p este
uşor de realizat, astfel că este posibil ca atomul să participe la legătură cu o configuraţie
sp2 cu spinul 3/2. Aceste lucruri explică de ce elementele grupei a III-a se comportă
atât ca atomi monovalenţi, cât şi ca atomi trivalenţi, această proprietate accentuându-
se pe măsură ce creşte numărul perioadei (atomii de B, Al sunt monovalenţi, ı̂n timp
ce Tl se comportă atât monovalent, cât şi trivalent, de ex. compuşii TlCl şi T lCl3 ).
Elementele din grupa a IV-a au configuraţia electronilor ultimei pături s2 p2 şi spinul
total S = 1, dar starea electronilor ultimei pături sp3 , cu S = 2 poate fi atinsă uşor,
astfel că elementele acestei grupe au valenţa 2 sau 4. Primele elemente ale grupei (C,
Si) au valenţa ridicată, preponderenţa valenţei inferioare realizându-se odată cu creşterea
numărului atomic. Elementele grupei a V-a au starea fundamentală s2 p3 , cu S = 3/2,
deci ele pot avea valenţa 3. Se poate, ı̂nsă, obţine o stare excitată stabilă cu un electron
din starea s pe o stare s corespunzătoare următorului număr cuantic principal, cu spinul
S = 5/2, astfel că valenţa atomului este 5. Elementele grupei a VI-a au pe ultima
pătură electronică doi electroni ı̂n starea s, cu spinul compensat şi patru electroni ı̂n
starea p, atomul având spinul total S = 1 şi valenţa 2. Elementele grupei a VII-a
au starea fundamentală cu o configuraţie a păturii incomplete s2 p5 , spinii electronilor
compensându-se doi câte doi, electronul neâmperecheat dând spinul total al atomului
S = 1/2, astfel că atomii sunt monovalenţi. Stările excitate ale electronilor de valenţă
conduc la valenţe egale cu 3, 5, 7 (de ex. Cl poate avea combinaţii corespunzătoare
valenţelor 3, 5, 7). Elementele grupei a VIII-a au ultima pătură completă, spinul total
fiind S = 0 şi valenţa zero. Ele sunt inerte d.p.d.v. chimic.
Modul ı̂n care electronii de valenţă participă la formarea legăturii chimice este diferit
de la un compus la altul. Tipurile principale de legături ale atomilor ı̂n moleculă sunt:
a) legătura ionică; b) legătura covalentă. Legătura ionică se realizează prin pierderea
electronilor de valenţă ai unui atom şi acapararea lor de alt atom, ionii pozitivi şi negativi
atrăgându-se electrostatic. Elementele care ı̂n combinaţii chimice cedează electroni se
numesc electropozitive, iar cele care acceptă electroni se numesc electronegative.
30
Energia potenţială are o componentă atractivă pro-
dusă de interacţia electrostatică,
q2
Vel = − ,
4π0 r
şi o componentă repulsivă care apare atunci când
păturile complete ale ionilor ı̂ncep să se suprapună,
A
Vrep = ,
rp
cu p = 9 - 12. Energia potenţială rezultată are un minim la r = r0 , adâncimea

acestui minim determinând tăria legăturii. De exemplu, pentru molecula de NaCl, r0 =
2, 52Å, Ue = 5, 85eV , iar pentru RbCl, r0 = 2, 89Å, Ue = 4, 69eV . Moleculele ionice
tipice sunt formate ı̂ntre ionii atomilor monovalenţi din grupele I şi VII (metale alcaline
şi halogenuri).
Legătura covalentă se realizează prin participarea simetrică a electronilor de valenţă ai
fiecărui atom. Cei doi electroni care participă la legătură (câte unul pentru fiecare atom)
au spinii antiparaleli şi sunt ı̂n aceeaşi stare cuantică. Tăria legăturii este comparabilă
cu cea ionică, deşi acum fiecare atom participant rămâne neutru.
Descrierea proprietăţilor moleculelor pe baza mecanicii cuantice repre- zintă dome-
niul chimiei cuantice. Din cauza complexităţii sistemului molecular, calculele concrete se
bazează pe o serie de aproximaţii. O primă aproximaţie, folosită pe larg, este aproximaţia
Born-Oppenheimer: deoarece masa nucleelor este mult mai mare decât masa electronilor,
se poate analiza separat mişcarea nucleelor şi mişcarea electronilor ı̂n câmpul nucleelor
considerate fixe. Funcţia de undă a moleculei se factorizează ı̂ntr-un factor ce descrie
mişcarea nucleelor şi un factor ce descrie mişcarea electronilor pentru o configuraţie a
nucleelor. Descrierea mişcării electronice se realizează apoi folosind aproximaţii supli-
mentare. Una din ele, utilizată şi ı̂n calculele atomilor, este cea ı̂n care, folosind un câmp
selfconsistent sau neglijând interacţiunea dintre electroni, se aproximează funcţia de undă
ce descrie mişcarea electronilor printr-un produs de funcţii de undă unielectronice, nu-
mite orbitali moleculari. Intr-o stare unielectronică dată nu se pot afla decât doi electroni
cu spinii antiparaleli, conform principiului Pauli. In urma apropierii atomilor, nivelele
electronice interne sunt influenţate slab de această apropiere, astfel că se poate considera
că stările unielectronice pentru păturile interne complete ale atomilor nu se modifică ı̂n
urma interacţiunii atomilor. Stările electronice ale păturilor exterioare incomplete ale
atomilor sunt ı̂nsă modificate ı̂n urma interacţiunii. O aproximaţie cu multe succese ı̂n
descrierea sistemelor moleculare este metoda L.C.A.O., ı̂n care se presupune că funcţia
de undă unielectronică ce descrie un orbital molecular se exprimă ca o combinaţie liniară
de un număr finit de orbitali atomici pentru diferite nuclee (un orbital atomic exprimând
mişcarea electronului ı̂n câmpul unui singur nucleu).
Un exemplu simplu ı̂l reprezintă cazul moleculei de amoniac, N H3 . Atomul de azot
are cinci electroni ı̂n pătura exterioară. Doi electroni ocupă starea s, iar ceilalţi 3 sunt ı̂n
starea p. Combinând un orbital ı̂n starea p de la atomul de azot cu un orbital ı̂n starea s
de la un atom de hidrogen rezultă un orbital molecular pe care se plasează doi electroni
cu spini opuşi, unul de la atomul de azot şi celălalt de la hidrogen. Acest orbital prezintă
simetrie axială faţă de dreapta care uneşte nucleul de N cu nucleul de H. Aceeaşi legătură
se formează cu fiecare atom de hidrogen. Molecula de amoniac are o formă piramidală,
baza piramidei fiind alcătuită din cei trei atomi de H, iar ı̂n vârf se află atomul de N.
Când electronul se mişcă sub acţiunea a două nuclee câmpul nu mai are simetrie centrală,
astfel că nu se mai conservă toate componentele momentului cinetic al electronului. Din
31
cauza simetriei la rotaţii faţă de axa ce uneşte cele două nuclee, proiecţia momentului
cinetic faţă de această axă se conservă. Stările ı̂n care mărimea proiecţiei momentului
cinetic pe axa ce uneşte cele două nuclee este 0, 1, 2, ...(ı̂n unităţi h̄) sunt denumite stări
σ, π, δ.... Pentru molecula de amoniac, orbitalul molecular ce determină o legătură dintre
azot şi un atom de hidrogen este de tip σ.
Un element important prin răspândirea combinaţiilor sale (compuşii organici ı̂l includ
ı̂n molecula lor) este carbonul. Atomul de carbon are 4 electroni ı̂n pătura exterioară,
doi electroni completează starea s, iar ceilalţi doi sunt ı̂n starea p. Intr-un număr mic de
combinaţii atomul de carbon este bivalent (de ex. CO), folosind electronii din starea p. In
cele mai multe combinaţii carbonul este tetravalent, toţi cei patru electroni contribuind
la legătură din cauza diferenţei mici dintre energia unei stări s şi a unei stări p. La
alcătuirea orbitalului molecular va interveni o combinaţie liniară de funcţii de stare s şi
funcţii de stări p, o astfel de combinaţie se spune că este obţinută prin hibridizarea stărilor
s şi p (numărul orbitalilor atomici liniari independenţi cu l=1 este de trei, corespunzător
proiecţiei momentului cinetic pe axa z, m = -1, 0, 1, ı̂n unităţi h̄). Pentru atomul de
carbon există patru orbitali atomici ortogonali ı̂ntre ei, formaţi prin hibridizarea stărilor
s şi p, care corespund unei simetrii axiale faţă câte o direcţie din spaţiu. Cele patru
direcţii formează ı̂ntre ele un unghi de 1090 280 . Construind 4 vectori unitate după aceste
direcţii, cu originea ı̂n nucleul de carbon, vârfurile acestor vectori se vor afla ı̂n vârfurile
unui tetraedru regulat, ı̂n centrul căruia se află nucleul de carbon. In molecula de metan,
de exemplu, fiecare asemenea orbital hibrid al carbonului se combină cu un orbital s al
unui atom de hidrogen, formându-se un orbital molecular de tip σ faţă de direcţia pentru
care orbitalul hibrid al carbonului are simetrie axială. Molecula de metan are atomii de
hidrogen ı̂n vârfurile unui tetraedru regulat, având atomul de carbon ı̂n centru.
4.17 Nivele de rotaţie şi de vibraţie ale unei molecule.

Spectre moleculare
Pe lângă mişcarea electronilor ı̂n câmpul nucleelor ı̂n moleculă mai sunt ı̂ncă două
posibilităţi de mişcare ce contribuie la energia totală a sistemului: mişcarea de rotaţie a
moleculei ca ı̂ntreg şi vibraţia atomilor ce formează molecula ı̂n jurul poziţiei de echili-
bru. Aceste mişcări dau contribuţii separate la nivelele energetice ale moleculei. Energia
moleculei poate fi reprezentată ca
E = Eel + Ev + Erot ,
corespunzător celor trei tipuri de mişcări. Distanţele ı̂ntre cele trei tipuri de nivele satisfac
următoarea relaţie de ordonare:
∆Eel >> ∆Ev >> ∆Erot .
Nivelele energetice cauzate de mişcarea de rotaţie sunt foarte apropiate, distanţa ı̂ntre
ele fiind de ordinul a 10−3 eV . Tranziţiile ı̂ntre aceste nivele dau unde electromagnetice
ı̂n domeniul microundelor, cu lungimi de undă ı̂ntre 0,1mm şi 1cm. Nivelele energetice
de vibraţie sunt separate de distanţe de ordinul 0,1eV, tranziţiile corespunzătoare fiind
ı̂n domeniul infraroşu cu λ ı̂ntre 104 Å şi 0, 1mm.
Analizăm aceste două tipuri de mişcări pentru cazul cel mai simplu, cel al moleculei
biatomice.
Mişcarea de vibraţie
Considerăm energia de vibraţie ı̂n jurul poziţiei de echilibru a atomilor pentru o
moleculă biatomică. Energia de interacţiune ı̂ntre cei doi atomi este prezentată ı̂n figură.
32
In apropierea poziţiei de echilibru, R0 , energia de interacţiune ı̂ntre cei doi atomi se poate
scrie aproximativ
k(R − R0 )2
U (R) = U (R0 ) + .
2
Aceasta reprezintă energia potenţială pentru oscilatorul armonic.
Ştim că energia oscilatorului armonic este cuantificată, nivelele energetice fiind
Eν = (v + 1/2)hν0 , (4.88)
unde v este un număr ı̂ntreg, v = 0, 1, 2, 3, .... ν0 este frecvenţa proprie, exprimabilă prin
masa redusă a sistemului şi prin k.
Distanţa ı̂ntre nivelurile energetice de vibraţie este de ordinul 0,1eV, astfel că tranziţiile
ı̂ntre aceste nivele dau unde electromagnetice ı̂n domeniul infraroşu (λ ∈ 104 Å−0, 1mm).
Mişcarea de rotaţie
Considerăm mişcarea de rotaţie ca un ı̂ntreg al unei molecule biatomice. Momentul
de inerţie faţa de o axă ce trece prin centrul de masă al sistemului format cu cei doi atomi
şi este perpendiculară pe dreapta ce uneşte cei doi atomi este I = m1 r12 + m2 r22 , astfel că,
tinând cont de relaţia m1 r1 = m2 r2 , valabilă ı̂n centrul de masă, se poate scrie
I = µR2 ,
unde R = r1 + r2 este distanţa dintre atomi. Dacă se presupune că această distanţă este
~ = I · ω,
fixă, sistemul formează un rotator rigid. Momentul cinetic faţă de axă va fi | L
unde ω este viteza unghiulară a moleculei.
Cum momentul cinetic este cuantificat, notând cu J numărul cuantic asociat mişcării
de rotaţie, se poate scrie q
I · ω = h̄ J(J + 1).
Energia de rotaţie a moleculei va fi
Iω 2 h̄2
Erot = = J(J + 1). (4.89)
2 2I
Numărul cuantic J cuantifică energia mişcării de rotaţie a moleculei. Tranziţiile pe
nivelele de rotaţie se fac cu respectarea regulii de selecţie ∆J = ±1.
33
Distanţa ı̂ntre nivelele de rotaţie este de ordinul 10−3 eV , astfel că tranziţiile pure de
rotaţie dau unde electromagnetice ı̂n domeniul microundelor (λ ∈ 0, 1mm − 1cm).
4.18 Laseri
Generatorii cuantici de radiaţie (maserii şi laserii) reprezintă dispozitive de amplificare
a radiaţiei electromagnetice folosind tranziţiile induse ı̂ntre nivelele energetice ale atomi-
lor. Ei reprezintă una din marile realizări ale secolului XX, având aplicaţii revoluţionare
ı̂ntr-un domeniu larg de activităţi umane, ı̂ncepând cu cercetările fundamentale, până la
ı̂nglobarea lor ı̂n produse de larg consum. Funcţionarea acestor dispozitive se bazează
pe fenomenul de emisie stimulată, prezis de Einstein ı̂n 1916. Dacă ı̂ntr-un mediu s-a
realizat o astfel de stare ı̂ncât să existe ı̂n stare excitată un număr mai mare de atomi
decât ı̂ntr-o stare cu energie inferioară (inversia de populaţie), prin emisie stimulată se
poate amplifica o undă electromagnetică de frecvenţă egală cu frecvenţa tranziţiei ı̂ntre
cele două stări.
Primul generator cuantic a fost realizat ı̂n 1954 de către un grup de fizicieni condus
de Charles H. Townes, folosind un fascicul de molecule de amoniac pentru a amplifica un
semnal de microunde cu frecvenţa de 23,870MHz (corespunzând ı̂n vid unei lungimi de
undă λ = 1, 26cm). Acest dispozitiv a fost denumit maser (de la iniţialele cuvintelor Mi-
crowave Amplification by Stimulated Emission of Radiation, care ı̂nseamnă amplificarea
microundelor prin emisie stimulată de radiaţie. Schema acestui dispozitiv este dată ı̂n
figura ??. Inversia de populaţie se realizează prin selectarea moleculelor excitate folosind
un câmp electric puternic neomogen cu care moleculele acţionează prin intermediul mo-
mentului de dipol. După trecerea prin câmpul electric ramân ı̂n fascicul doar moleculele
aflate ı̂n stări cu energie superioară. care a indus tranziţia. Acţiunea maser are loc prin
emisia stimulată pe nivelul inferior, amplificarea fiind ı̂ntărită prin plasarea fasciculului
ı̂ntr-o cavitate rezonantă.
34
Figura 4.7: Schema primului dispozitiv maser
Pentru amplificarea luminii a trebuit să mai treacă ı̂ncă 6 ani din cauză că, ı̂n
timp ce pentru tranziţiile de microunde populaţiile celor două nivele ı̂ntre care se re-
alizează tranziţia sunt comparabile, diferenţa de energie ı̂ntre nivele nefiind mare, pentru
tranziţiile ı̂n domeniul luminos diferenţa ı̂ntre populaţiile de echilibru ale nivelelor este
mare, fiind necesare metode diferite de realizare a inversiei de populaţie. O altă particu-
laritate o constituie folosirea rezonatorilor optici cu lungimi mult mai mari ı̂n comparaţie
cu lungimea de undă.
Primul laser (Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation) a fost realizat
ı̂n 1960 de către T.H. Maiman, care a obţinut pulsuri laser cu λ = 694, 3nm (ν =
4 · 1014 Hz) folosind un cristal de rubin ca mediu activ. In anul 1964 fizicienii C. Townes,
N.G. Basov şi A.M. Prohorov au primit premiul Nobel pentru fizică pentru activitatea
de pionierat ı̂n domeniul maserilor şi al laserilor. In 1961 este construit primul laser cu
gaz (laserul cu heliu-neon), iar ı̂n anii 1963-1964 apar laserii cu semiconductori.
Potenţialul de aplicabilitate al laserilor este dat de proprietăţile deosebite ale fascicu-
lului laser: ı̂naltul grad de coerenţă, monocromaticitatea remarcabilă, intensitate mare
şi direcţionalitate la limita dată de difracţie.
Emisia spontană, emisia indusă şi absorbţia radiaţiei de către atomi
In anul 1916 A. Einstein a completat teoria lui Bhor privind absorbţia şi emisia de
fotoni de către atomi presupunând că interacţia ı̂ntre substanţă şi radiaţia electromag-
netică are loc prin următoarele procese: 1) emisie sti- mulată; 2) emisie spontană; 3)
absorbţie.
Fie un gaz format din atomi identici cu nivelele energetice E1 ,E2 , ..., En , .... Pre-
supunem că aceste nivele au degenerările g1 , g2 , ..., gn , ... (adică numărul de stări cuan-
tice diferite care au aceeaşi valoare a energiei pentru atomul respectiv). Considerăm două
nivele distincte din acest şir de valori posibile ale energiei, nivelele Em şi En (Em < En ).
Numărul de atomi din gaz cu aceste energii ı̂l notăm cu Nm , respectiv Nn . La echilibru
termodinamic la temperatura T, repartiţia pe nivele se face conform distribuţiei Boltz-
Ei
−k
mann, Ni ∼ gi e BT , astfel că
− Enk−E m
Nn /Nm = (gn /gm ) · e B T
(4.90)
Considerăm acum o cavitate ı̂n care este stabilit echilibrul termodinamic cu radiatia
electromagnetică din interior.Fie o substanţa ı̂n care atomii au numai două nivele energe-
35
tice, Nm şi Nn ( Em < En ) şi care se află undeva ı̂n cavitate, ı̂n echilibru termodinamic.
Densitatea energetică spectrală a câmpului electromagnetic ı̂n echilibru termodinamic cu
substanţa la temperatura T (radiaţia termică de echilibru) este dată de formula Planck
8πhν 3 1
wν = 3 hν (4.91)
c e kB T − 1
Tranziţiile ı̂ntre cele două nivele se pot realiza prin emisia sau absorbţia de fotoni de
frecvenţă νnm = (En − Em )/h. Trecerea de pe nivelul n pe nivelul m se poate face
spontan sau stimulat de prezenţa campului electromagnetic de frecvenţă νnm .
Numărul de emisii spontane ı̂n unitatea de timp, de pe nivelul n pe nivelul m este
proporţional cu numărul de atomi din gaz ı̂n starea n, Nn , este
dNnspontan
= Anm Nn (4.92)
dt
Anm se numeşte coeficientul Einstein de emisie spontană şi reprezintă probabilitatea de
tranziţie spontană a unui atom din starea n ı̂n starea m, ı̂n unitatea de timp.
Prezenţa câmpului electromagnetic duce la posibilitatea existenţei tranzi ţiilor stimu-
late (induse). Numărul emisiilor stimulate ı̂n unitatea de timp, de pe nivelul n pe nivelul
m, este proporţional cu densitatea energetică a câmpului corespunzătoare frecvenţei
tranziţiei respective şi cu populaţia nivelului n,
indus
dNnm
= Bnm Nn wνnm (4.93)
dt
Bnm poartă numele de coeficient Einstein de emisie indusă. Fotonii induşi au aceeaşi
frecvenţă, aceeaşi fază şi direcţie de propagare ca şi fotonii câmpului ce au indus tranziţia.
Atomul ı̂n starea m poate absorbi un foton cu frecvenţa νnm = (En − Em )/h şi să
treacă ı̂n starea n. Numărul de absorbţii ı̂n unitatea de timp, din starea m ı̂n starea n,
este proporţional cu densitatea energetică a fotonilor cu frecvenţa νnm şi cu populaţia
nivelului m,
dNnabs
= Bmn wνnm Nm (4.94)
dt
Bmn poartă numele de coeficient Einstein de absorbţie din starea m ı̂n starea n. La
echilibru termodinamic numărul de absorbţii ı̂n unitatea de timp trebuie să fie egal cu
numărul de emisii ı̂n unitatea de timp, pentru a păstra populaţia nivelului n constantă,
dNnabs indus
dNnm spontan
dNnm
= + (4.95)
dt dt dt
adică
Bmn Nm wνnm = Anm Nn + Bnm Nm wνnm (4.96)
Rezultă
Anm Nn
wνnm =
Bmn Nm − Bnm Nn
Folosind formula Planck pentru densitatea energetică spectrală a radiaţiei termice ( ??)
şi distribuţia Boltzmann ( ??), se poate scrie relaţia:
3
8πhνnm 1 Anm /Bnm
3 hν /k
= Bmn gm hνnm /kB T (4.97)
c e nm BT − 1 e −1
Bnm gn
36
Această relaţie este ı̂ndeplinită dacă
gm Bmn = gn Bnm (4.98)
3
Anm 8πhνnm
= (4.99)
Bnm c3
(reamintim că En > Em ). Se observă că la frecvenţe mari emisia spontană domină emisia
indusă, ceea ce explică de ce sursele de lumină clasice sunt surse de radiaţie spontană.
Dacă nivele sunt nedegenerate, gn = gm = 1, coeficientul Einstein de absorbţie este
egal cu cel de emidie spontană, Bnm = Bmn .
Inversia de populaţie şi amplificarea undei
Considerăm o undă electromagnetică de frecvenţă ν, propagându-se pe direc ţia axei z
ı̂ntr-un material ı̂n care atomii sau moleculele au două nivele energetice ı̂ntre care se pot
face tranziţii de frecvenţă ν (printre multe alte nivele ale acestor sisteme elementare).
Notăm nivelul inferior al tranziţiei cu m, iar nivelul superior cu n (En > Em ). Ne
propunem să studiem cum variază intensitatea undei la trecerea prin material.
Fie elementul de volum delimitat de suprafaţa S la nivelul z şi z + dz: dV = S · dz.
La trecerea undei prin material densitatea energetică variază din cauza proceselor de
emisie şi de absorbţie. Tinând cont că radiaţia emisă spontan este distribuită izotrop
ı̂n tot unghiul solid din jurul sursei, intensitatea radiaţiei spontane pe direcţia Oz este
mult mai mică decât intensitatea radiaţiei induse pe direcţia undei, astfel că procesele
dominante care conduc la schimbarea intensităţii undei sunt emisia şi absorbţia indusă.
Tinând cont că intensitatea undei reprezintă energia transportată de undă ı̂n unitatea
de timp, pe unitatea de suprafaţă perpendiculară pe direcţia de deplasare, putem scrie
pentru unda care se propagă pe direcţia z faptul că energia care iese ı̂n unitatea de timp
prin suprafaţa poziţionată la z+dz minus energia care intră ı̂n unitatea de timp prin
suprafaţa poziţionată la z este egală cu energia emisă minus energia absorbită ı̂n volumul
dV:
emis abs
1 dNnm 1 dNmn
[I(z + dz) − I(z)]S = hν( · − · )dV (4.100)
V dt V dt
Folosind relaţiile de definiţie ale coeficienţilor Einstein se obţine:
1
dI = hν (Bnm Nn wν − Bmn Nm wν )dz (4.101)
V
Cum ı̂ntre intensitatea undei şi densitatea energetică există relaţia I = w c (aici mărimile
I şi w se referă la frecvenţa corespunzătoare undei incidente), rezultă ecuaţia:
dI = I · G(ν)dz
unde G reprezintă câştigul mediului,
hν 1
G(ν) = (Bnm Nn − Bmn Nm ) (4.102)
c V
Soluţia ecuaţiei pentru I(z) este
I(z) = I0 eG(ν)z (4.103)
Dacă G < 0, intensitatea undei scade pe măsură ce unda se propagă ı̂n mediu, mediul
fiind ı̂n acest caz absorbant. Dacă G > 0, intensitatea undei creşte cu z, iar mediul
amplifică unda. Un asemenea mediu poartă numele de mediu activ. Tinând cont de
relaţiile ( ??) şi ( ??), se poate scrie câştigul mediului:
c2 Anm gn
G(ν) = 2
(Nn − Nm ) (4.104)
8πV ν gm
37
Dacă:
Nn Nm
> (4.105)
gn gm
câştigul G > 0, mediul fiind un mediu activ. La ı̂ndeplinirea acestei condiţii spunem
că ı̂n mediul respectiv s-a realizat inversiunea de populaţie. Procesul prin care se
realizează inversiunea de populaţie se numeşte pompaj. Pompajul pote fi realizat prin
pompaj optic, prin descărcare electrică ı̂n gaze, prin injecţia de purtători ı̂ntr-o joncţiune
p-n sau prin excitarea folosind iradierea cu un fascicul de particule (electroni), excitarea
prin reacţii chimice, prin unde de şoc.
Schema de principiu a unui laser include mediul activ, instalaţia de pompaj şi re-
zonatorul optic. Această schemă este realizată ı̂ntr-o largă varietate de laseri, varietate
determinată de mediile active şi de metodele de pompaj folosite. Considerăm o undă
plană care se propagă ı̂ntr-un rezonator de lungime L, ı̂n lungul axei Oz. De-a lungul
acestei axe se vor forma unde staţionare dacă lungimea de undă satisface condiţia
λs
L=s unde s = 1, 2, 3, ... (4.106)
2
Laserul va emite acele moduri pentru care amplificarea undei compensează pierderile
de energie ı̂n material.
Proprietăţi ale radiaţiei laser
Proprietăţile speciale ale radiaţiei laser decurg din faptul că radiaţia emisă este o
radiaţie stimulată: fotonul emis printr-o tranziţie stimulată are aceleaşi caracteristici ca
fotonul care a indus această tranziţie.
Coerenţa. Proprietăţile remarcabile ale fasciculului laser sunt determinate de ı̂naltul
grad de coerenţă spaţială şi temporală al fasciculului laser. Această proprietate exprimă
corelaţia spaţială sau temporală a fasciculului. Ea este determinată de faptul că fotonul
emis prin emisie stimulată are aceleaşi caracteristici ca şi fotonul care a indus tranziţia.
Coerenţa spaţială este legată de ı̂ntinderea domeniului spaţial pentru care undele care
provin de la două puncte oarecare ale domeniului pot să dea interferenţă staţionară
(sunt coerente). In cazul fasciculului laser coerenţa spaţială există pe ı̂ntreaga suprafaţă
transversală a fasciculului.
Coerenţa temporală caracterizează intervalul de timp pentru care radia- ţiile emise din
acelaşi punct al sursei sunt coerente (pot interfera), adică durata pentru care fotonii sunt
descrişi de aceeaşi undă. In cazul surselor clasice durata de coerenţă este determinată de
38
lărgimea Doppler a liniei spectrale (δt ≈ 10−9 s). Pentru laser, ı̂n condiţii bune, se obţine
δt ≈ 10−3 . Acest lucru permite ca, folosind un fascicul laser, să se obţină interferenţă
pentru o diferenţa de drum ı̂ntre cele două fascicule care interferă (l = c · δt, lungime de
coerenţă) de ordinul 102 − 104 m, ı̂n timp ce pentru sursele clasice aceasta este de ordinul
a 1m.
Directivitatea fasciculului laser. Unghiul de divergenţă al fasciculului laser poate fi
adus până la limita dată de difracţie. Deschiderea unghiulară a fasciculului laser este de
ordinul
λ
δθ ≈ , (4.107)
d
unde d este diametrul fasciculului generat de laser, iar λ este lungimea de undă a radiaţiei
emise. Această proprietate este determinată de faptul că este menţinută şi amplificată
ı̂n cavitate doar unda electromagnetică ce se propagă ı̂n lungul axului cavităţii. Cu un
diametru al fasciculului de câţiva mm şi pentru λ ≈ 0, 5µm, ı̂n zona vizibilă a spectrului,
se obţine δθ ≈ 10−4 rad. Se poate mări directivitatea prin mărirea diametrului fascicu-
lului folosind un sistem format din două lentile convergente cu distanţe focale diferite.
Fasciculul iniţial, trecând prin prima lentilă cu distanţa focală mai mică, f, este adunat
ı̂n focarul imagine al acestei lentile, care coincide cu focarul obiect al unei a doua lentile
cu distanţa focală F (sistem afocal). Rezultă un fascicul cu divergenţa
f
δθ0 = δθ. (4.108)
F
Monocromaticitatea. Fasciculul laser are o foarte bună puritate spectrală, raportul
∆ν/ν tipic fiind ı̂n domeniul 10−6 − 10−8 , pentru laseri stabili atingându-se şi ∆ν = 1Hz,
corespunzător unei purităţi a frecvenţei de 10−15 . Această proprietate este cauzată de
faptul că emisia stimulată se efectuează ı̂ntre nivele bine determinate şi dispozitivul celor
două oglinzi formează o cavitate rezonantă ı̂n care sunt menţinute numai frecvenţele de
rezonanţă ale acestei cavităţi. Lărgimea liniei laser pentru laseri stabili este cu câteva
ordine de mărime mai mică decât lărgimea naturală a liniilor spectrale (care era con-
siderată ca limita ultimă a preciziei frecvenţei radiaţiei emise). Aceasta se explică prin
faptul că emisia coerentă a radiaţiei de către atomi este echivalentă cu emisia unei unde
de durată mult mai lungă decât cea a unui atom izolat.
Densitatea energetică şi intensitatea radiaţiei laser. Datorită bunei directivităţi a fas-
ciculului, lumina laser se poate concentra, folosind o lentilă convergentă, ı̂ntr-un dome-
niu cu dimensiuni comparabile cu lungimea de undă. Aceasta permite obţinere unei
densităţi energetice foarte mari. Eficacitatea unui laser nu este mare, puterea de ieşire
fiind tipic de 0, 1% din cea de intrare. O eficacitate de 40% este o limită superioară
pentru aceste dispozitive. Totuşi, chiar şi un laser cu He-Ne de putere mică de ordinul
a 1mW, prin concentrarea fasciculului pe o suprafaţă de 10µm2 duce la o densitate de
putere de 100M W/m2 . Un laser YAG cu o putere a fasciculului de 100W, concentrat pe
o aceeaşi suprafaţă dă o densitate de putere de 1GW/cm2 = 1T W/m2 . Cum intensitatea
este I = w · c, w fiind densitatea energetică, rezultă posibilitatea de a obţine pentru un
P 1
asemenea laser o concentraţie de fotoni de n = cS · hν , adică 1017 f otoni/cm3 , pentru
λ = 0, 6µm şi 1GW/cm2 . Aceste concentraţii mari de fotoni permit studiul efectelor
neliniare ı̂n interacţia câmpului electromagnetic cu substanţa şi aplicaţii importante ı̂n
industrie, cum ar fi tăierea metalelor.
Intensitatea luminoasă foarte mare a fasciculului laser este o consecinţă a directivităţii
şi monocromaticităţii fasciculului. Pentru puteri comparabile cu ale surselor clasice, in-
tensitatea fasciculului este mare deoarece ı̂ntreaga energie este concentrată ı̂ntr-un fascicul
de secţiune mică şi un unghi solid foarte mic.
Obţinerea de pulsuri foarte scurte. Laserii pot să funcţioneze continuu sau ı̂n impul-
suri. Se pot obţine impulsuri foarte scurte (≈ 1ps), ceea ce duce la obţinerea unor puteri
foarte ridicate.
39
Capitolul 5
Elemente de fizica corpului solid
5.1 Modelul electronilor liberi ı̂n metale

Conform acestui model, electronii de valenţă ai atomilor din reţeaua cristalină se
mişcă aproape liber ı̂n volumul metalului. Ei se numesc electroni de conducţie. Ener-
gia potenţială a unui electron de conducţie ı̂n interiorul metalului este constantă (vom
lua această constantă egală cu zero). Proprietăţile metalului sunt date de electronii de
conducţie, care formează un gaz de electroni liberi. Modelul a apărut ı̂nainte de de-
zoltarea mecanicii cuantice, teoria clasică reuşind să explice pe baza acestuia legea lui
Ohm, precum şi relaţia dintre conductivitatea electrică şi conductivitatea termică a met-
alelor. Tratarea cuantică a modelului electronilor liberi reuşeşte să explice, pe lângă
acestea, capacitatea calorică şi paramagnetismul electronilor de conducţie. Modelul se
aplică bine la metalele alcaline (Li, Na, K, Cs şi Rb) şi alte metale (Be, Mg, Ca, Sr, Ba,
Al, Ga, In, Tl, Zn, Cd, Hg, Pb).
In groapa de potenţial din interiorul metalului electronii se mişcă liber (se negli-
jează interacţia electroni-ionii reţelei, precum şi interacţia dintre electroni). Totuşi, ei
nu părăsesc metalul şi satisfac principiul Pauli. Când s-a discutat ecuaţia Schrödinger
pentru N particule care nu interacţionează, s-a văzut că funcţia de undă se poate exprima
ca un produs de funcţii de undă pentru stările uniparticulă. In continuare vom studia
aceste stări uniparticulă (stările unielectronice). Considerăm metalul un cub de latură
L. Funcţia de undă uniparticulă (partea independentă de timp) satisface ecuaţia (m este
masa electronului)
h̄2
− ∆ψ(~r) = εψ(~r). (5.1)
2m
Condiţiile pe frontieră permit să considerăm soluţii de forma
ψ(~r) = X(x)Y (y)Z(z).
Inlocuind ı̂n ecuaţia Schrödinger şi ı̂mpărţind cu X(x)Y (y)Z(z), se obţine
h̄2 1 d2 X(x) h̄2 1 d2 Y (y) h̄2 1 d2 Z(z)
− =ε+ + .
2m X(x) dx2 2m Y (y) dy 2 2m Z(z) dz 2
Membrul stâng al acestei relaţii depinde de variabila x, ı̂n timp ce membrul drept depinde
de variabilele independente y şi z.√ Aceasta implică faptul că cei doi membri sunt constanţi.
Notăm constanta cu εx şi kx = 2mε h̄
x
(constanta este pozitivă, ı̂n caz contrar neexistând
soluţii cu cerinţele impuse). Rezultă ecuaţia
d2 X
2
= −kx2 X, (5.2)
dx
1
cu condiţiile
X(0) = X(Lx ) = 0.
Procedând ı̂n acelaşi mod cu termenul drept, rezultă ecuaţiile:
d2 Y
= −ky2 Y, (5.3)
dy 2
cu condiţiile
Y (0) = Y (Ly ) = 0
şi
d2 Z
= −kz2 Z, (5.4)
dz 2
cu condiţiile
Z(0) = Z(Lz ) = 0.
Constantele kx , ky , kz sunt legate de energia ε prin relaţia
h̄2 2
ε= (k + ky2 + kz2 ). (5.5)
2m x
Vom analiza ı̂n detaliu soluţia pentru ecuaţia ı̂n x. Presupunem Lx = Ly = Lz = L.
Soluţia generală este de forma X(x) = Asin(kx x+ϕx ), unde A şi ϕx sunt două constante.
ϕx se determină din condiţia
X(0) = 0 =⇒ ϕx = 0. Cealălaltă condiţie implică
sinkx L = 0.
Această condiţie este ı̂ndeplinită numai dacă valorile lui kx sunt de forma
π
kx = nx cu nx = 0, ±1, ±2, .... (5.6)
L
Dar soluţiile pentru nx şi pentru −nx dau funcţii de undă care diferă doar printr-un semn,
care descriu aceeaşi stare fizică. Din această cauză vom lua doar valori ı̂ntregi pozitive
pentru nx (0 dă funcţia de undă identic nulă, care nu descrie prezenţa particulei ı̂n groapa
de potenţial).
In acelaşi mod se obţin soluţiile pentru Y (y), Z(z). Valorile posibile ale energiei
sistemului vor fi
h̄2 π 2 2
εnx ,ny ,nz = (n + n2y + n2z ) cu nx , ny , nz = 1, 2, 3, .... (5.7)
2mL2 x
Funcţia de undă proprie corespunzătoare acestei soluţii este
π π π
ψnx ,ny ,nz (~r) = Asin(nx x)sin(ny y)sin(nz z) cu nx , ny , nz = 1, 2, 3, .... (5.8)
L L L
Vom determina acum numărul de stări uniparticulă cu energiile ı̂n intervalul (ε, ε+dε).
Vom calcula mai ı̂ntâi numărul de stări cu energii mai mici decât o valoare, ε. Considerăm
spaţiul vectorilor care au drept componente numerele reale nx , ny , nz (la fel se poate
judeca luând spaţiul vectorilor cu componente kx , ky , kz ). Stările care ne interesează se
află ı̂n interiorul sferei cu raza determinată de relaţia
h̄2 π 2 2 2mL2
ε= n =⇒ n2 = ε, (5.9)
2m L2 h̄2 π 2
2
Figura 5.1: a) Stările posibile se află ı̂n octandul pozitiv; b) Dispoziţia stărilor ı̂n cazul
2dim. Fiecărei stări ı̂i corespunde o suprafaţă ∆S = 1 ı̂n spaţiul vectorilor ~n.
ı̂n punctele pentru care numerele nx , ny , nz iau valori ı̂ntregi.

Când se trece de la o stare la alta, numerele ni variază cu o unitate. Ele sunt reparti-
zate ı̂n spaţiul (nx , ny , nz ) ı̂n puncte dispuse ı̂ntr-o reţea cubică (v. cazul 2dim. ı̂n figură).
Se poate asocia fiecărei stări din această reţea volumul corespunzător creşterii ni cu o
unitate, astfel că volumul asociat unei stări este ∆Vn = 1. Numărul total de stări din
interiorul sferei considerate va fi (pentru n mare)
4
Ns0 = πn3 /∆Vn .
3
Numărul de stări care ne interesează se află ı̂n octandul pozitiv (1/8 din valoarea de mai
sus). In plus, dacă vom lua ı̂n considerare spinul electronului, sunt posibile două stări
cu proiecţia spinului pe axa Oz egală cu +h̄/2 şi −h̄/2, pentru fiecare stare energetică
discutată mai sus. Rezultă numărul de stări cu energia mai mică decât ε,
!3/2
14 1 2mL2
Ns = 2 πn3 = π ε3/2 .
83 3 h̄2 π 2
Ţinând cont că L3 = V , rezultă

3/2
V 2m

Ns = 2 ε3/2 . (5.10)
3π h̄2
Deoarece distanţa dintre două nivele este mică pentru L mare, vom considera că energia
variază continuu. Numărul de stări ı̂n intervalul de energii (ε, ε + ∆ε) se obţine prin
diferenţierea (5.10),
V 2m 3/2 1/2

dNs = 2 ε dε.
2π h̄2
Acest număr de stări se poate scrie dNs = D(ε)dε, unde D(ε) reprezintă numărul de stări
pe unitatea de interval de energie sau densitatea de stări. Deci, densitatea de stări este
3/2
V 2m

D(ε) = ε1/2 . (5.11)
2π 2 h̄2
3
Acelaşi rezultat poate fi obţinut impunând condiţii pe frontieră periodice (sau condiţii
Born - von Karman)1 , ceea ce simulează o structură periodică infinită. Dacă dimensiunile
corpului macroscopic sunt Lx , Ly , Lz (volumul V = Lx Ly Lz ), aceste condiţii se scriu
ψ(x + Lx , y, z) = ψ(x, y + Ly , z) = ψ(x, y, z + Lz ) = ψ(x, y, z). (5.12)
Condiţiile (5.12) dau soluţiile ecuaţiilor pentru X(x),Y(y), Z(z) de forma unor unde plane
~
ψ(~r) ∼ eik·~r , (5.13)
dar numai anumite valori ale ~k satisfac codiţiile de periodicitate.

De exemplu, condiţia
eikx (x+Lx ) = eikx x ⇒ eikx Lx = 1
Aceasta implică
2π
kx = nx , nx = 0, ±1, ±2, ....
Lx
La fel, condiţiile pentru y şi z dau
2π 2π
ky = ny , ny = 0, ±1, ±2, ...; kz = nz , nz = 0, ±1, ±2, ....
Ly Lz
Energiile posibile pentru un electron sunt
h̄2 2 h̄2 4π 2 2
ε= (kx + ky2 + kz2 ) = (n + n2y + n2z ). (5.14)
2m 2m V 2 x
Pentru a afla densitatea de stări vom calcula numărul de stări cu energii mai mici √ sau egale
cu ε. In spaţiul vectorilor ~k, aceste stări se află ı̂n interiorul sferei de rază k = 2mε/h̄.
3
Cum pentru o stare corespunde un volum ∆Vk = 2π L
, rezultă numărul de stări
3 3/2
4 2π V 2m

Ns = πk 3 / = 2 ε3/2 .
3 L 6π h̄2
Numărul de stări din intervalul (ε, ε + ∆ε) este
3/2
V 2m

dNs = ε1/2 dε.
(2π)2 h̄2
Inmulţind cu 2, corespunzător numărului de stări de spin, rezultă densitatea de stări
D(ε) = dNs /dε,
V 2m 3/2 1/2

D(ε) = 2 ε .
2π h̄2
Rezultatul este identic cu (5.11).
Considerând numărul de electroni de conducţie din metal egal cu N şi faptul că elec-
tronii sunt fermioni, care satisfac principiul de excluziune Pauli (nu se pot afla doi elec-
troni ı̂n aceeaşi stare cuantică), putem să calculăm care este nivelul de energie cel mai
ridicat care este ocupat la temperatura de 0K. Acest nivel de energie se numeşte nivel
Fermi sau energie Fermi, EF . La temperatura de 0K sistemul are energia cea mai joasă,
1
Această porţiune ı̂n albastru este suplimentară
4
Figura 5.2: Numărul de stări ı̂n funcţie
de energie. La 0K toate stările pâna
la energia Fermi sunt ocupate (proba-
bilitatea de ocupare a fiecărui nivel en-
ergetic este 1), iar pentru ε > EF
toate stările sunt libere (probabilitatea
de ocupare este zero). Pentru ε < EF ,
numărul de particule ı̂n intervalul de
energie (ε, ε + dε) este egal cu numărul
de stări, D(ε)dε. Pentru T > 0K, ı̂n
apropierea suprafeţei Fermi, o parte din
stări nu sunt populate, curba punctată
reprezentând numărul de particule pe
unitatea de energie. Raportul dintre
acest număr şi densitatea de stări tinde
către probabilitatea de ocupare a nivelu-
lui energetic respectiv.
astfel că electronii ocupă poziţiile energetice cele mai coborâte posibile. Principiul Pauli
face ca pe nivelele energetice cu energie mai joasă decât energia Fermi să se afle numai
un electron, astfel că se poate scrie relaţia
ZEF
N= D(ε)dε (5.15)
0
Inlocuind D(ε) din relaţia (5.11), se obţine

3/2 ZEF 3/2
V 2m V 2m

3/2
N= 2 ε1/2 dε = EF
2π h̄2 3π 2 h̄2
0
Rezultă că valoarea energiei Fermi pentru un metal este
h̄2 h̄2 2 2/3

2/3
N

EF = 3π 2 = 3π nel , (5.16)
2m V 2m
unde nel este densitatea de electroni de conducţie ai metalului. Energia Fermi este de
ordinul eV. Toate stările cu energia egală cu energia Fermi sunt dispuse ı̂n spaţiul vec-
torilor ~k pe o sferă, numită sfera Fermi. Suprafaţa acestei sfere se numeşte suprafaţă
p2F
Fermi. Impulsul definit prin relaţia EF = 2m , se numeşte impuls Fermi, iar viteza core-
spunzătoare acestui impuls se numeşte viteză Fermi (pF = mvF ). Parametrul TF , definit
prin relaţia EF = kB TF , poartă numele de temperatură Fermi. Temperatura Fermi este
de ordinul 104 K.
Să calculăm energia totală a electronilor de conducţie la 0K,
ZEF 3/2 ZEF 3/2
V 2m V 2m 3

3/2 5/2
Etot = εD(ε)dε = 2 ε dε = 2 EF = N EF ,
2π h̄2 5π h̄2 5
0 0
5
unde am folosit legătura ı̂ntre N şi EF găsită mai sus. Energia medie a unui electron la
0K este
Etot 3
ε̄ = = EF .
N 5
In formulele de mai sus m este masa electronului. Modelul se poate ı̂mbunătăţi
ı̂nlocuind masa electronului cu o masă efectivă m*, rezultată din interacţiunea electro-
nilor cu ionii reţelei cristaline. Aceste valori pot fi deduse din capacitatea calorică a
metalului la temperaturi joase. In timp ce pentru argint m=m*, există compuşi metalici
cu m*=1000m.
Exerciţiu:
Să se calculeze valoarea energiei Fermi pentru sodiu.
Densitatea Na este ρ = 971Kg/m3 , masa atomică a Na este 23u.a.m.
Lungimea de undă Compton a electronului Λ = mc h
= 2, 43 · 10−12 m, masa de repaus
a electronului este mc2 = 511 · 103 eV .
—————-
Energia Fermi este
h̄2 2 2/3
2/3
h2 3

EF = 3π nel = nel
2m 2m 8π
.
Deoarece fiecare atom de Na contribuie cu un electron de valenţă la conducţie, rezultă
ρ
nel = NA
M
cu masa molară M = 23g/mol şi numarul Avogadro NA = 6, 02 · 1023 atomi/mol. Rezultă
nel = 2, 54 · 1028 m−3 = 25, 4nm−3 .
Se poate scrie
h2 (hc)2 (Λ · mc2 )2
= = = 1, 5eV · nm
2m 2mc2 2mc2
.
Rezultă
EF = 3, 15eV
Energia medie a unui electron de conducţie la 0K va fi 2/5EF = 1, 89eV .
5.2 Conductivitatea electrică

Legea lui Ohm pentru un conductor omogen este I = UR . Rezistenţa conductorului se
poate exprima ı̂n raport cu dimensiunile acestuia (lungimea l şi secţiunea S), R = ρ Sl ,
unde ρ este o constantă de material, numită rezistivitate. Capacitatea unui material de a
conduce curentul electric este dată de inversul rezistivităţii, care se numeşte conductivitate
electrică, σ:
1
σ= .
ρ
Metalele au o conductivitate ridicată (σ > 105 (Ωm)−1 ). Legea lui Ohm se poate exprima
local folosind mărimi definite ı̂n fiecare punct,
~
~j = σ E, (5.17)
6
Figura 5.3: Câmpul electric deplasează sfera Fermi
unde ~j este densitatea de curent din punctul respectiv, iar E ~ este câmpul electric din
acel punct. In absenţa unui câmp extern, electronii de conducţie se deplasează q haotic ı̂n
interiorul metalului. Pentru o energie Fermi tipică de 4eV, viteza este vF = 2EF /m =
1, 2·106 m/s. Curentul total este zero, din cauza orientării haotice a vitezelor electronilor.
Adoptând imaginea rezultată din impunerea condiţiilor de periodicitate, există atât elec-
troni ce corespund undelor plane (5.13) cu vectorul de undă ~k, cât şi cu −~k. Figura 5.3a)
prezintă distribuţia vectorilor de undă (la 0K) ı̂n absenţa unui câmp extern. Aplicând, ı̂n
intervalul de timp ∆t, un câmp electric E ~ unui electron cu sarcina -e, impulsul creşte cu
~ ~
cantitatea ∆~p = F · ∆t = −eE · ∆t, deci toţi vectorii de undă se deplasează cu cantitatea
h̄∆k = −eE ~ · ∆t (~p = h̄~k) (v. fig. 5.3b)). Dacă timpul de accelerare este τ , vectorul de
undă al fiecărui electron se schimbă cu cantitatea
eE~
∆~k = − τ
h̄
Dacă timpul de accelerare creşte, variaţia vectorului de undă creşte şi ea. Există, totuşi,
Figura 5.4: Ciocnirile fac ca viteza suplimentară a electronilor să nu crească indefinit.
un mecanism care face ca această creştere să ı̂nceteze, acest mecanism fiind ciocnirile
electronilor cu impurităţile şi imperfecţiunile reţelei, precum şi cu reţeaua cristalină, care
oscilează din cauza excitaţiei termice. Ciocnirile cu impurităţile sunt independente de
temperatură, ı̂n timp ce ciocnirile produse de oscilaţiile reţelei depind de temperatură.
7
Viteza suplimentară a electronilor variază ı̂n timp ca ı̂n figura 5.4. Timpul τ ı̂ntre două
ciocniri determină durata de accelerare2 . Rezultă
∆~p = m∆~v = h̄∆~k = −eEτ.

~
Deci, ı̂n prezenţa câmpului electric toti electronii capătă o viteză suplimentară, viteză
care se suprapune peste vitezele haotice datorate agitaţiei termice. Această viteză poartă
numele de viteză de drift, ~vd ,
∆~p ~
~vd = = −µe E.
m
Viteza de drift este proporţională cu câmpul electric (constanta de proporţionalitate, µe ,
se numeşte mobilitatea electronilor). Rezultă densitatea de curent
2
~j = −ne~vd = ne τ E,
~
m
unde n este densitatea de electroni de conducţie. Rezultă conductivitatea electrică
ne2 τ
σ= (5.18)
m
sau
σ = neµe . (5.19)
Densitatea de electroni de conducţie n nu depinde de temperatură, dar timpul de cioc-
nire scade cu creşterea temperaturii, determinând dependenţa conductivităţii (sau rezis-
tivităţii) de temperatură (ρ creşte liniar cu temperatura).
5.3 Statistici cuantice

Am tratat la modelul electronilor liberi ı̂n metale un ansamblu de electroni care nu
interacţionează ı̂ntre ei. În acest caz se poate defini o stare unielectronică, funcţia de
undă a sistemului fiind produs de funcţii de undă unielectronice.
Vom considera un gaz de particule identice ce nu interacţionează ı̂ntre ele, dar se
pot deplasa ı̂ntr-un potenţial uniparticulă (ca la atomul cu mai mulţi electroni) (parti-
culele interacţionează prin ciocniri astfel ı̂ncât sistemul este ı̂n echilibru termodinamic,
ı̂n rest ele sunt independente). Se pot defini stări uniparticulă, energia unei particule k
fiind εk . Gazul cu N particule va avea energia E = N
P
k=1 εk . Dacă Ni este numărul de
particule din gaz care au energia εi , se poate scrie
X
E= Ni εi
i
, cu X
N= Ni
i
. În cazul cuantic nivelele de energie au valori discrete, aşa cum am vazut la modelul elec-
tronilor liberi in metale. Totuşi, pentru dimensiuni ale volumului de ordin macroscopic,
nivelele sunt foarte apropiate. Deasemenea, unei energii ı̂i pot corespunde mai multe
2
Dacă distanţa medie ı̂ntre două ciocniri (denumită drumul liber mediu) este l, durata ı̂ntre două
ciocniri se poate evalua prin τ = vlF deoarece la ciocnire participă electronii din apropierea suprafeţei
Fermi.
8
stări ale particulei (nivel degenerat). Pentru un interval foarte mic de energii, (ε, ε + ∆ε),
se poate scrie numărul de particule cu energia ı̂n acest interval ∆N = D(ε)n(ε)∆ε, unde
D(ε) este numărul de stări pe unitatea de energie (densitatea de stări), iar
n(ε) este numărul mediu de particule ı̂ntr-o stare distinctă cu această energie.
Deoarece este mai uşor de lucrat cu integrale, decât cu sume, vom trece de la sumare
după stări la integrală după energii prin ∆ε− > 0.
Numărul mediu de particule din gaz care se află ı̂ntr-o stare distinctă de energie ε este
dat de funcţia de distribuţie, f (ε). Dacă D(ε) este densitatea de stări pe unitatea de
energie (numărul de stări distincte - de ex. două stări uniparticulă cu spin-sus şi spin-jos
pe axa oz sunt diferite ı̂ntre ele deşi au aceeaşi energie) şi cum n(ε) = f (ε), numărul total
de particule din gaz va fi Z ∞
N= D(ε)f (ε)dε (5.20)
0
Aceasta este relaţia de normare pentru funcţia de distribuţie. Deasemenea, se poate scrie
energia totală a gazului Z ∞
E= εD(ε)f (ε)dε
0
În cazul particulelor clasice, particulele identice sunt discernabile, ı̂n timp ce parti-
culele cuantice ce ocupă acelaşi volum sunt indiscernabile. Funcţiile de distribuţie sunt
diferite ı̂n aceste trei cazuri. Nu vom deduce aici aceste funcţii de distribuţie, ci prezentăm
doar rezultatul.
a) Funcţia de distribuţie Maxwell-Boltzmann3 se referă la particule identice
discernabile. Funcţia de distribuţie este
1 −ε/kB T
fM B (ε) = e , (5.21)
A
unde A este o constantă ce se determină din condiţia de normare scrisă mai sus, iar T
este temperatura sistemului ı̂n echilibru termodinamic.
În cele ce urmează, pentru fixarea noţiunilor, vom prezenta un exemplu simplu.4 Acest
material este suplimentar. Considerăm un ”gaz” format din N=4 particule. Considerăm
că energiile unei particule pot fi 0, ε0 , 2ε0 , 3ε0 , .... Fie o stare ”macroscopică” (a ı̂ntregului
gaz) care are energia 3ε0 . Găsim n(ε) - numărul mediu de particule din gaz care au
energia ε,, ı̂n ipoteza că orice stare a unei particule este egal probabilă.
3
Adesea se foloseşte doar denumirea de funcţie de distribuţie Boltzmann.
4
Exemplul este preluat din Eisberg R., Resnick R. - Quantum physics...Of atoms, molecules, solids,
nuclei, and particles, Wiley, 1985.
9
În figură sunt prezentate modurile ı̂n
care se pot aşeza cele N = 4 particule,
astfel ca energia totală a gazului să fie
E = 3ε0 (particulele sunt distincte prin
culoare). Modul ı̂n care se pot ordona 4
particule distincte este 4!. Starea ”mi-
croscopică” notată i=1, cu 3particule cu
energia 0 se poate realiza ı̂n 4 moduri,
numărul de moduri ı̂n care putem aşeza
pe nivelul 3ε0 câte o particulă distinctă
din cele 4. Starea i=2 se poate real-
iza ı̂n 4!
2!
= 12 moduri, deoarece prin
permutarea particulelor cu energie 0 nu
obţinem o stare diferită. Starea cu i=3
se poate realiza ı̂n 4 moduri diverse. În
total sunt 4+12+4=20 stări ”microscop-
ice”.
4
Probabilitatea de realizare a unei stări de tipul 1 va fi P1 = 20 , pentru i=2 va fi
12 4
P2 = 20 , iar pentru i=3, P3 = 20 .
Să calculăm numărul mediu de particule care au o anumită energie:
pentru energia 0 (coloana 1),
40
n(0) = 3 ∗ P1 + 2 ∗ P2 + 1 ∗ P3 = = 2;
20
pentru ε0 ,
24
n(ε0 ) = 1 ∗ P2 + 3 ∗ P3 = = 1, 2;
20
12
n(2ε0 ) = 1 ∗ P2 == 0, 6;
20
4
n(3ε0 ) = 1 ∗ P1 = 20 = 0, 2; n(4ε0 ) = 0 şi celelalte zero. Aceste valori ale n sunt
reprezentate ı̂n figura alaturată. Linia solidă reprezintă fitarea cu o exponenţială n(ε) =
Aexp(−βε)). Când numărul de particule din sistem creşte şi intervalul dintre energii
se micşorează, distribuţia este tot mai apropiată de forma dată a distribuţiei Maxwell-
Boltzmann.
b) Funcţia de distribuţie Bose-Einstein. Particulele identice cuantice ce ocupă
acelaşi volum sunt indiscernabile. Proprietăţileqlor depind de momentul cinetic propriu
(spin) al particulelor, care poate fi scris ca h̄ s(s + 1). Dacă s este un număr ı̂ntreg
(s=0, 1, 2,...) particulele se numesc bozoni5 . Funcţiile de undă care caracterizează un
sistem de N bozoni trebuie să fie complet simetrice la permutarea particulelor. Nu există
o limitare a numărului de particule care se pot găsi ı̂n aceeaşi stare.
Particulele identice pentru care este permis orice număr de particule ı̂ntr-o stare
cuantică uniparticulă sunt descrise de funcţia de distribuţie Bose - Einstein (propusă ı̂n
1924 de către fizicianul indian Sateyendra Nath Bose). Numărul mediu de particule ı̂ntr-o
stare distinctă de energie ε este dat de
1
fBE (ε) = , (5.22)
Aeε/kB T − 1
5
In lucrările ı̂n limba română se folosesc denumirile de bozoni şi bosoni pentru aceste particule (v.
DEX), poate mai frecvent ı̂n ultimul timp cea de-a doua variantă.
10
unde A este o constantă determinată din condiţia de normare la numărul N de particule.
Această funcţie mai este prezentată şi sub forma
1
fBE (ε) = ε−µ , (5.23)
e kB T
−1
unde µ se numeşte potenţial chimic şi se determină din condiţia de normare. Pentru
bozoni el depinde slab de temperatură.
Un exemplu important ı̂l constituie fotonii, care au spinul egal cu 1. Deoarece radiaţia
electromagnetică dintr-o cavitate realizează un schimb continuu (absorbţie şi emisie) de
energie cu pereţii cavităţii, numărul de fotoni nu este fixat, astfel că µ = 0 şi funcţia de
distribuţie pentru fotoni este6
1
fBE (ε) = ε .
e kB T
−1
c) Funcţia de distribuţie Fermi-Dirac. Este valabilă pentru un ansamblu de par-
ticule identice cu spin semiı̂ntreg. Particulele identice cuantice de spin semiı̂ntreg trebuie
să aibă funcţia de undă a ı̂ntregului sistem antisimetrică la permutarea particulelor, de
unde rezultă principiul de excluziune Pauli, nu se pot afla două particule ı̂n aceeaşi stare
cuantică. Aceste particule se numesc fermioni. Electronii, protonii, neutronii au spinul
1/2 şi sunt fermioni. Numărul mediu de fermioni ı̂ntr-o stare cuantică distinctă este dat
de funcţia de distribuţie Fermi-Dirac
1
fF D (ε) = ε−µ . (5.24)
e kB T
+1
µ(T ) este potenţialul chimic. Deoarece intr-o stare energetică distinctă se pot afla doar
0 sau 1 particule, notând probabilitatea de ocupare a stării cu i particule, p(i), rezultă
numărul mediu de particule ı̂n starea dată
fF D (ε) = 0 ∗ p(0) + 1 ∗ p(1) = p(1),
deci se poate spune şi că fF D (ε) reprezintă probabilitatea de ocupare a unei stări cuantice
uniparticulă cu energia ε. La T = 0K, toate nivelele sunt ocupate cu o particulă, pâna la
energia Fermi, εF , iar ı̂n rest sunt goale. Deci, la 0K, FF D = 1, pentru ε < εF şi FF D = 0,
pentru ε > εF .
Figura 5.5: a) Distribuţia Bose-Einstein; b) Distribuţia Fermi-Dirac.
q
6
Deoarece legătura ı̂ntre energie şi impuls pentru fotoni este relativistă, ε = c p2x + p2y + p2x , densi-
V
tatea de stări pentru fotonii dintr-o cavitate de volum V este D(ε) = π 2 (h̄c)3
ε2 .
11
5.4 Structura cristalină
Corpurile solide, caracterizate prin formă proprie şi volum propriu, prezintă o mare
diversitate ı̂n natură: minerale şi roci, mii de aliaje metalice, milioane de compuşi organici
şi substanţe biologice. Clasificarea corpurilor solide poate fi făcută după mai multe
criterii. Unul din cele mai importante ı̂l constituie modul de ordonare al atomilor ı̂n
spaţiu, corpurile solide separându-se astfel ı̂n solide cristaline şi amorfe.
Studiul proprietăţilor corpurilor cristaline, mai uşor de abordat decât al corpurilor
amorfe, a ı̂nceput ı̂n primii ani ai secolului 20, mecanica cuantică reprezentând un in-
strument de bază pentru această analiză. O direcţie importantă ı̂n fizica corpului solid,
dezvoltată ı̂n ultimii ani, o reprezintă studiul corpurilor amorfe.
Deşi ı̂n natură nu se ı̂ntâlnesc cristale perfecte, analiza cristalelor ideale infinite este
importantă deoarece influenţele impurităţilor, a defectelor şi a suprafeţelor ce delimitează
cristalul sunt introduse ca perturbaţii la cazul cristalelor ideale, infinite. Acest mod de
tratare este aplicabil chiar la cristale microscopice, deoarece distanţa dintre atomi (∼ Å)
este mult mai mică decât dimensiunile cristalului.
Un cristal ideal este construit prin repetarea regulată, infinită, a unor unităţi struc-
turale identice, astfel că se poate scrie
structura cristalina = retea + baza
Unităţile care se repetă regulat ı̂n spaţiu constituie baza. In cele mai simple cristale,
cum ar fi Au, Cu, Ag şi metalele alcaline, baza conţine un singur atom, pe când ı̂n unele
cristale anorganice ea poate conţine sute de atomi (N aCd2 ), iar ı̂n cristalele proteinelor
baza este de ordinul 104 atomi.
Reţeaua este formată din totalitatea punctelor din spaţiu ale căror poziţii sunt date
de relaţia
~r~n = n1~a1 + n2~a2 + n3~a3 , (5.25)
n1 , n2 , n3 fiind numere ı̂ntregi. Prin ~n ı̂nţelegem cele 3 numere (n1 , n2 , n3 ). Punctele date
de (5.25) se numesc nodurile reţelei. Vectorii ~a1 , ~a2 , ~a3 se numesc vectori fundamentali ai
reţelei. Există mai multe posibilităţi de a alege vectorii fundamentali pentru o reţea dată.
Dacă toate nodurile reţelei sunt date de relaţia (5.25), vectorii fundamentali se numesc
vectori primitivi. Paralelipipedul determinat de ~a1 , ~a2 , ~a3 formează o celulă primitivă. O
celulă primitivă conţine totdeauna un singur punct al reţelei şi prin translaţii repetate
poate genera ı̂ntreaga reţea. Un vector dat de relaţia
T~ = n1~a1 + n2~a2 + n3~a3 (5.26)

se numeşte vector de translaţie al reţelei. Direcţiile ~a1 , ~a2 , ~a3 definesc axele cristalografice
ale cristalului respectiv. O structură dată poate fi descrisă prin mai multe moduri de
reţele şi baze corespunzătoare.
Trasând dintr-un nod dat toate liniile ce-l unesc cu nodurile vecine şi tăind la mijloc
fiecare linie cu un plan perpendicular pe linia respectivă, se obţine o celulă primitivă ce
conţine acel nod. Această celulă se numeşte celulă Wigner-Seitz. Dacă ~r este un vector
ce porneşte din nodul reţelei şi are vârful pe suprafaţa celulei, iar R ~ 0 este un vector al
reţelei (adică este de tipul (5.25)), din modul de construcţie al celulei, se poate scrie
~0 = 1R
~rR ~ 02 sau R
~ 02 − 2~rR
~ 0 = 0.
2
~ 0 este vector al reţelei, atunci şi R
Dacă R ~ = −R
~ 0 este vector al reţelei, astfel că vectorii
~r cu proprietate specificată satisfac relaţia
~ 2 + 2~rR
R ~ = 0, (5.27)
12
Figura 5.6: Diverse moduri de
alegere a vectorilor fundamentali
pentru o reţea bidimensională:
(~a1 , ~b1 ); (~a2 , ~b2 ); (~a3 , ~b3 ) consti-
tuie 3 alegeri ale axelor crista-
lografice. (~a4 , ~b4 ) nu consti-
tuie vectori primitivi pentru că
nu toate punctele reţelei sunt
obţinute din ei folosind numere
ı̂ntregi. Haşurat sunt reprezen-
tate 3 celule primitive. Celulele
au aceeaşi arie. Alegerile sunt
echivalente.
Figura 5.7: O celulă Wigner-Seitz

pentru o reţea bidimensională.
~ este un vector al reţelei.

unde R
O structură cristalină ideală este simetrică la translaţia
~r → ~r0 = ~r + T~ unde T~ = n1~a1 + n2~a2 + n3~a3 ,
cu n1 , n2 , n3 numere ı̂ntregi. In afara acestei translaţii reţeaua cristalină poate fi trans-
formată ı̂n ea ı̂nsăşi şi prin alte operaţii de simetrie aplicate nodurilor reţelei (ex. rotaţii
ı̂n jurul unei axe care trece printr-un nod). Tipurile de reţele posibile poartă numele de
reţele Bravais.
In cazul tridimensional există 14 reţele Bravais, distribuite ı̂n 7 sisteme cristaline.
Notând | ~a1 |= a; | ~a2 |= b; | ~a3 |= c şi unghiurile dintre vectorii fundamentali cu α, β, γ,
caracteristicile acestor reţele sunt:
• Sistemul triclinic: a 6= b 6= c şi α 6= β 6= γ 6= 900 . Există o singură reţea cu aceste
caracteristici, reţeaua triclinică simplă (fig. 5.8.1);
• Sistemul monoclinic: a 6= b 6= c şi α 6= β = γ = 900 . Există două astfel de reţele:
reţeaua monoclinică simplă (fig. 5.8.2a) şi reţeaua monoclinică cu volum centrat
(fig. 5.8.2b);
13
• Sistemul ortorombic: a 6= b 6= c şi α = β = γ = 900 . Sunt 4 astfel de reţele Bravais:
ortorombică simplă (fig. 5.8.3a), ortorombică cu volum centrat (fig. 5.8.3b), or-
torombică cu baze centrate (fig. 5.8.3c) şi ortorombică cu feţe centrate (fig. 5.8.3d);
• Sistemul hexagonal: conţine o singură reţea, reţeaua hexagonală simplă (fig. 5.8.4),
a cărei celulă primitivă poate fi considerată ca fiind formată din 3 celule paralelip-
ipedice cu a = b 6= c şi α = 600 , β = γ = 900 ;
• Sistemul trigonal : a = b = c şi α = β = γ 6= 900 . Există o singură reţea, reţeaua
trigonală simplă (fig. 5.8.5);
Figura 5.8: Reţele Bravais
• Sistemul tetragonal sau pătratic: a = b 6= c şi α = β = γ = 900 . Tipurile de reţele

ale acestui sistem sunt: tetragonală simplă (fig. 5.8.6a) şi tetragonală cu volum
centrat (fig. 5.8.6b);
14
• Sistemul cubic: a = b = c şi α = β = γ = 900 . Tipurile de reţele sunt: cubică
simplă (fig. 5.8.7a), cubică cu volum centrat (fig. 5.8.7b) şi cubică cu feţe centrate
(fig. 5.8.7c).
Tipuri de legătură cristalină

Aşezarea regulată a elementelor reţelei cristaline este determinată de interacţiunea
electrostatică dintre electroni şi nuclee. Dispunerea ı̂n reţea face ca structura obţinută
să aibă energie minimă. Diferenţa dintre energia totală a atomilor sau moleculelor ce
alcătuiesc reţeaua, ı̂n cazul ı̂n care aceştia sunt liberi, şi energia cristalului reprezintă ener-
gia de coeziune a cristalului. Energia de coeziune a cristalelor variază de la 0, 1eV /atom
la 7eV /atom, ı̂n funcţie de tipul de legătură. Principalele tipuri de legătură cristalină
sunt: legătura ionică, legătura covalentă, legătura metalică şi legătura Van der Waals.
a) Legătura ionică este dată de interacţia electrostatică dintre ionii pozitivi şi negativi
obţinuţi prin trecerea electronilor de valenţă de la un atom la altul. De exemplu, cristalul
Figura 5.9: a) Clorura de sodiu (NaCl) are o reţea cubică cu feţe centrate. Distanţa
dintre ioni este 2, 82Å; b) Reţeaua cristalină a diamantului este o reţea cubică cu feţe
centrate, cu baza formată din doi atomi de carbon.
de clorură de sodiu (NaCl) are o reţea cubică cu feţe centrate. Baza este formată de ionul
2
pozitiv N a+ şi ionul negativ Cl− . Energia de interacţiune dintre cei doi ioni este ± 4πεe 0 R ,
unde e este sarcina elementară, iar R este distanţa dintre ioni. Mai trebuie să ţinem cont
şi de faptul că, la apropierea celor doi ioni care au păturile electronice rămase complete,
apare o interacţie repulsivă din cauză că:
a) creşte energia cinetică a electronilor prin limitarea spaţiului ocupat de atomi;
b) electronii celor doi ioni se resping;
c) principiul de excluziune Pauli nu permite ca doi electroni indiscernabili să se afle
ı̂n aceeşi stare (dacă ı̂n cei doi ioni izolaţi doi electroni cu spin paralel au acelaşi orbital,
la suprapunerea orbitalelor prin micşorarea distanţei dintre ioni, unul din ei trebuie să
treacă pe un orbital cu energia mai mare, la apropierea celor doi ioni energia crescând).
Această componentă repulsivă ı̂ntre păturile atomice se parametrizează fie sub forma
unei puteri, Uresp = A/R12 , fie sub forma unei exponenţiale, Uresp = Be−R/ρ . Energia
totală de interacţiune a celor doi ioni se poate pune sub forma
e2
Ui = − + Be−R/ρ ,
4πε0 R
ı̂n poziţia de echilibru fiind minimă. Energia totală se obţine sumând corespunzător
peste toţi ionii reţelei. Cum interacţia repulsivă scade foarte repede cu distanţa, sumarea
15
ei pentru fiecare ion se face numai după cei mai apropiaţi vecini (6 pentru un ion din
reţeaua NaCl), ı̂n timp ce pentru interacţia electrostatică sumarea se face peste toţi ionii.
Scăzând energia necesară formării celor doi ioni, se obţine energia de coeziune (pentru
cristalele ionice fiind ı̂n jur de 7eV ). Cristalele cu legătură ionică sunt buni dielectrici la
temperaturi joase.
b) Legătura covalentă se realizează prin punerea ı̂n comun a electronilor de valenţă ai
atomilor ce participă la formarea legăturii. Electronii puşi ı̂n comun au spinii antiparaleli
şi au tendinţa de a fi localizaţi ı̂ntre cei doi atomi. Cristalele cu legătură covalentă au
energia de coeziune per atom comparabilă cu cea a cristalelor ionice, ı̂n jur de 7eV /atom.
O mare varietate de substanţe prezintă acest tip de legătură (sau un amestec ı̂ntre cele
două legături, ionică şi covalentă). Carbonul, siliciul, germaniul formează legături co-
valente. Cei patru electroni de valenţă ai carbonului dau patru legături covalente pe
direcţiile unui tetraedru (la unghiuri de 109, 50 ), putând forma cristalul de diamant.
Structura diamantului este dată ı̂n fig. 5.9b). Reţeaua spaţială este cubică cu feţe cen-
trate, iar baza este formată din doi atomi de carbon (ı̂n unităţi egale cu latura cubului,
atomii bazei pentru primul nod se află ı̂n poziţia (0,0,0) şi (1/4,1/4,1/4)). Fiecare atom
are patru vecini apropiaţi. Siliciul, germaniul, cositorul cenuşiu cristali- zează ı̂n aceeaşi
structură ca şi diamantul. Constanta reţelei (distanţa dintre noduri) este 3,56Å; 5,43Å;
5,65Å; 6,46Å pentru carbon, siliciu, germaniul şi cositorul cenuşiu, ceea ce arată şi tăria
legăturii covalente. Legat de această tărie diferă şi proprietăţile electrice ale cristalului:
diamantul este izolator, siliciul şi germaniul sunt semiconductori, iar cositorul cenuşiu
este conductor.
c) Legătura metalică se caracterizează prin faptul că electronii de valenţă ai atomilor
sunt capabili să se mişte ı̂n ı̂ntreg metalul. Aceasta face ca, la aplicarea unui câmp electric,
electronii de valenţă să se deplaseze cu uşurinţă, metalele având o bună conductibilitate
electrică. Este o legătură mai slabă decât cele menţionate anterior. De exemplu, distanţa
dintre ionii de Li ı̂n cristal este 3, 04Å, mai mare decât ı̂n molecula covalentă Li2 (2, 67Å),
ceea ce atestă o legătură Li − Li mai slabă ı̂n cristal decât ı̂n molecula Li2 . Totuşi,
energia de legătură per atom ı̂n cristal este mai mare decât energia de legătură per
atom ı̂n molecula separată datorită faptului că ı̂n cristal fiecare atom are mulţi vecini.
Astfel, energia de legătură per atom ı̂n molecula Li2 este 0, 6eV , ı̂n timp ce ı̂n cristal este
1, 8eV . Cristalele metalice sunt structuri relativ compacte, de exemplu, sodiul şi litiul
cristalizează ı̂ntr-o reţea cubică cu volum centrat, argintul şi nichelul formează o reţea
cubică cu feţe centrate.
d) Legătura Van der Waals este o interacţie slabă ce determină atracţia ı̂ntre atomii
neutri cu pături complete sau ı̂ntre molecule. Ea se exercită ı̂ntre toţi atomii, dar ı̂n
prezenţa altor legături (din cele specificate mai sus) este neglijabilă. Gazele inerte se so-
lidifică la temeraturi joase (cu excepţia He, care rămâne lichid chiar la presiune normală),
formând cristale de tip cfc, atracţia dintre atomi fiind de tip Van der Waals. Forţa de
atracţie apare datorită interacţiunii ı̂ntre momentul dipolar instantaneu al unui atom şi
momentul indus de câmpul acestui dipol ı̂n celălalt atom. Deşi momentul dipolar mediat
ı̂n timp este nul, există o scădere a energiei de interacţiune cu distanţa dintre atomi (ceea
ce corespunde unei forţe de atracţie). Efectul este de natură pur cuantică (fiind nul la
limita h̄ → 0), dar următorul model semiclasic duce la o dependenţă corectă a energiei
de interacţiune cu distanţa dintre atomi. Fie p1 momentul dipolar al unui atom. Acesta
produce la distanţa R, unde se află celălalt atom, câmpul E = 2p R3
1
. In al doilea atom
2αp2
apare un moment dipolar indus p2 = αE = R3 , unde constanta α se numeşte polariz-
abilitate. Cum momentele induse sunt paralele, energia potenţială de interacţiune a celor
doi dipoli este U (R) = −p~2 · E ~ = − p1 p62 .
R
Interacţia Van der Waals este o interacţie atractivă, energia de interacţiune scăzând
puternic cu distanţa (variază invers proporţional cu puterea a şasea a distanţei dintre
16
atomi):
C
U (R) = − .
R6
In afara interacţiei atractive, prin apropierea atomilor apare o interacţie repulsivă,
aşa cum am discutat la legătura ionică. Scriind această interacţie sub forma unei puteri,
U (R) ∼ R−12 , energia potenţială dintre doi atomi de gaz inert (sau două molecule) este
de forma
" 12 6 #
σ σ

U (R) = 4ε − , (5.28)
R R
unde ε şi σ sunt constante ce constituie parametri care se determină din datele experi-
mentale. Acesta este potenţialul Lennard-Jones.
Un exemplu de cristale cu legături de acest tip ı̂l reprezintă cristalele moleculare, ı̂n
care moleculele interacţionează prin forţe Van der Waals, mult mai slabe decât forţele de
coeziune din interiorul moleculei (cristalele de H2 , N2 , O2 , Cl2 , Br2 şi I2 ).
Cristalele cu legături Van der Waals sunt buni izolatori şi au punct de topire scăzut.
f) Legătura de hidrogen se realizează atunci când atomul de hidrogen (cu un singur
electron) participă la o legătură cu alţi doi atomi. Astfel, moleculele de apă (H2 O) sunt
legate ı̂n cristalul de gheaţă prin legături de hidrogen. Fiecare atom de O formează patru
legături de hidrogen, pe direcţiile unui tetraedru. Distanţa O-O este de 2, 76Å, H fiind
la distanţa 1, 01Å de oxigenul moleculei sale (ı̂ntr-o moleculă separată de apă această
distanţă este 0, 96Å) şi la 1, 75Å de celălalt oxigen (aceasta este gheaţa obişnuită, la
presiuni mari existând diverse alte structuri ).
17
5.5 Reţeaua reciprocă
Dovezile ferme privind structura periodică a cristalelor au fost date de ı̂mprăştierea
radiaţiei X pe cristale (Laue - 1912).
Considerăm o undă electromagnetică monocromatică plană de vector de undă ~k
(direcţia de propagare a undei este dată de versorul direcţiei lui ~k) care cade pe un
cristal de formă paralelipipedică. Atomii ce formează baza plasată ı̂ntr-un nod al reţelei,
ı̂n câmpul undei incidente, vor emite unde electromagnetice, fiecare nod devenind o sursă
de unde sferice secundare. Unda ı̂mprăştiată constă din suprapunerea undelor secundare
ce provin de la toate nodurile reţelei. Poziţia nodurilor va fi dată de vectorul
~ ~n = n1~a1 + n2~a2 + n3~a3 ,
R (5.29)
cu n1,2,3 numere ı̂ntregi. Studiem intensitatea undei ı̂mprăştiate de cristal ı̂ntr-un punct
~ Unda incidentă este de forma
de vector de poziţie R.
~ 0 ei(~k~r−ωt) ,
E
Pentru punctul P, la distanţă mare de

cristal, fie vectorul de undă ~k 0 care are
aceeaşi mărime ca şi k, dar este orientat
~ şi ∆~k = ~k 0 − ~k. Se
după direcţia lui R
poate arăta că avem maxim de ı̂mprăştiere
pe acele direcţii pentru care este sat-
isfăcută condţia
~ ~n · ∆~k = 2π · (nr. intreg).
R
Acest lucru se realizează pentru ∆~k care

satisfac relaţiile
~a1 ·∆~k = 2πh; ~a2 ·∆~k = 2πs; ~a3 ·∆~k = 2πl,

(5.30)
cu h,s,l numere ı̂ntregi. Condiţiile (5.30) poartă numele de ecuaţiile Laue.
~ B,
Considerăm vectorii A, ~ C
~ care satisfac ecuaţiile
~ · ~a1 = 2π
A ~ · ~a1 = 0
B ~ · ~a1 = 0
C (5.31)
~ · ~a2 = 0
A ~ · ~a2 = 2π
B ~ · ~a2 = 0
C (5.32)
~ · ~a3 = 0
A ~ · ~a2 = 0
B ~ · ~a3 = 2π.
C (5.33)
Vectorii ∆~k ce satisfac ecuaţia (5.30) sunt de forma
∆~k = hA
~ + sB
~ + lC.
~ (5.34)
Reţeaua definită prin nodurile

~ = hA
G ~ + sB
~ + lC,
~ unde h, s, l sunt numere intregi, (5.35)
poartă numele de reţeaua reciprocă a reţelei spaţiale considerate.
18
O soluţie a ecuaţiilor (5.31-5.33) este dată de vectorii
A~ = 2π ~a2 × ~a3 ; B ~ = 2π ~a3 × ~a1 ; C ~ = 2π ~a1 × ~a2 . (5.36)

~a1 · (~a2 × ~a3 ) ~a1 · (~a2 × ~a3 ) ~a1 · (~a2 × ~a3 )
Condiţiile Laue pot fi exprimate acum ı̂n modul următor: ı̂mprăştierea radiaţiilor X
este maximă pe direcţiile ~k 0 care fac ca ∆~k ≡ ~k 0 − ~k = G ~ 0 să fie un vector al reţelei
reciproce.
Reţeaua reciprocă este reprezentată ı̂n spaţiul vectorilor de undă. O proprietate
importantă este următoarea: orice funcţie periodică, cu perioada egală cu perioada de
translaţie a reţelei, are descompunerea Fourier
~
fG~ eiG~r ,
X
f (~r) = (5.37)
~
G
unde G ~ este un vector al reţelei reciproce.

Condiţia de maxim de ı̂mprăştiere se scrie ~k 0 = ~k − G,
~ unde G~ este un vector al reţelei
reciproce (dacă G ~ este vector al reţelei reciproce şi G
0 ~ = −G ~ este vector al reţelei şi am
0
ı̂nlocuit ı̂n condiţia de maxim de ı̂mprăştiere exprimată mai sus). Ridicând la pătrat,
rezultă
~
G2 = 2~k · G~ sau ( G )2 = ~k · ( G ). (5.38)
2 2
Aceste ecuaţii sunt similare cu relaţiile (5.27) ce definesc celula Wigner-Seitz pentru
reţeaua spaţială. Considerăm ı̂n spaţiul vectorilor de undă k reţeaua reciprocă definită
de (5.35). Alegând originea vectorilor k ı̂ntr-un nod al reţelei reciproce, relaţiile (5.38)
permit delimitarea ı̂n spaţiul vectorilor de undă a unor celule numite zone Brillouin.
Vectorii de undă ~k duşi din origine pe orice punct de pe suprafaţa unei zone Brillouin vor
satisface condiţia de maxim de ı̂mprăştiere (5.38) (o undă electromagnetică incidentă pe
cristal va fi difractată pe direcţia vectorului ~k − G).
~ Se poate demonstra că relaţia (5.38)
este echivalentă cu ecuaţia Bragg,
2dsinθ = nλ, (5.39)
din care cauză ea se numeşte şi condiţia Bragg.
Cele de mai sus au fost deduse pentru undele electromagnetice. Experienţa demon-
strează că fenomenele de interferenţă şi difracţie au loc şi cu undele de materie, astfel
că aceste condiţii sunt şi condiţiile de maxim de ı̂mprăştiere pentru undele de materie
asociate particulelor care se propagă ı̂n cristal. Un rol deosebit ı̂n fizica corpului solid ı̂l
are prima zonă Brillouin (5.38), cea care conţine originea. Ea se construieşte aşa cum
s-a construit celula Wigner-Seitz a reţelei spaţiale: se duc toţi vectorii reţelei reciproce
care unesc nodul origine cu toate nodurile cele mai apropiate din reţeaua reciprocă. La
mijlocul fiecărui vector se duce un plan perpendicular pe acel vector. Aceste plane de-
limitează un volum ı̂n spaţiul vectorilor de undă care constituie prima zonă Brillouin.
Exemplificăm cu cazul reţelei unidimensionale (v. fig. 5.10). O asemenea reţea este
formată de un lanţ infinit de atomi dispuşi pe o axă la distanţa a unul de altul. Condiţiile
(5.31) dau pentru reţeaua unidimensională A∆k = 2π, astfel că vectorii reţelei reciproce
sunt G = 2π a
n, unde n este un număr ı̂ntreg.
5.6 Electronii ı̂n cristal. Benzi de energie

5.6.1 Structura de benzi a solidelor cristaline
Calculul energiei unui cristal este o problemă complexă care se rezolvă folosind o serie
de aproximaţii. In primul rând se separă mişcarea electronilor de cea a nucleelor, studiind
19
Figura 5.10: Reţeaua reciprocă a unei reţele unidimensionale.
mişcarea electronilor cu nucleele aflate ı̂n poziţii fixe ı̂n reţea. Un electron ı̂n cristal
interacţionează cu nucleele şi ceilalţi electroni din cristal. Se ı̂nlocuie această interacţie
cu un potenţial mediu, reducând problema la mişcarea independentă a electronilor ı̂ntr-un
câmp mediu, pe linia celor discutate la capitolul 9 (metoda Hartree). Energia potenţială
se exprimă ca o sumă de energii de interacţiune, dependente doar de poziţia unui singur
electron, funcţia de undă a sistemului se scrie ca un produs de funcţii uniparticulă, iar
energia totală este suma energiilor uniparticulă. O stare uniparticulă, descrisă de o funcţie
de undă uniparticulă, poartă numele de orbital. Funcţia de undă uniparticulă satisface
ecuaţia Schrödinger
h̄2
− ∆ψ(~r) + U (~r)ψ(~r) = εψ(~r).
2m
Energia potenţială a unui electron, U (~r), este o funcţie periodică de poziţia electronului
ı̂n cristal, o serie de rezultate importante decurgând numai din această periodicitate.
Referitor la câmpul ı̂n care se mişcă electronul se pot face alte aproximaţii:
• Modelul electronilor liberi ı̂n metale (care a fost tratat anterior);
• Aproximaţia electronilor slab legaţi - in care se consideră că electronii care participă
la conducţie sunt perturbaţi de potenţialul periodic doar ı̂n apropierea marginii
zonelor Brillouin;
• Aproximaţia electronilor puternic legaţi, despre care vom schiţa, ı̂n continuare,
câteva considerente calitative.
Să considerăm o legătură covalentă simplă ı̂ntre atomii de hidrogen ı̂n molecula de
H2 . Când atomii de hidrogen sunt depărtaţi starea fundamentală a fiecărui atom este cu
electronul ı̂n starea descrisă de funcţia de undă Ψ1 , respectiv Ψ2 (cele două stări diferă
doar prin poziţia originii (nucleul de H). Fiecare electron are energia stării fundamentale
(-13,6eV). Apropiind nucleele se ajunge la suprapunerea funcţiilor de undă, electronul se
poate afla ı̂ntr-o stare descrisă de Ψ1 + Ψ2 sau Ψ1 − Ψ2 (orbitalii moleculari). In starea
cu plus probabilitatea de localizare a electronului este diferită de zero ı̂ntre cele două
nuclee, iar ı̂n starea cu minus probabilitatea de a a găsi un electron intre nuclee este
nulă, nucleele respingându-se electrostatic. Energia unui electron pe un asemenea orbital
variind cu distanţa ca ı̂n figură. Pe fiecare orbital molecular pot exista doi electroni cu
aceeaşi energie, dar cu spini orientaţi ı̂n sens opus.
20
Pentru orbitalul cu + există o
poziţie cu energie minimă. Cei doi
electroni ai atomilor sunt pe or-
bitalul Ψ1 + Ψ2 , poziţia de echili-
bru având o energie a moleculei mai
mică decăt suma energiei atomilor
separaţi (stare legată). Pentru cele
ce urmează este important faptul ca
apropiind atomii energia electronu-
lui (-13,6eV, starea 1s) este splitată
ı̂n două valori corespunzătoare or-
bitalilor moleculari Ψ1 + Ψ2 şi Ψ1 −
Ψ2 . Între cele două valori posibile
există o diferenţă ∆E (care depinde
de distanţa ı̂ntre atomi.
Prin apropierea a doi atomi, orbitalele atomice se combină rezultând orbitale comune
care au energii diferite. Aducand ı̂n apropiere N atomi unui orbital atomic ı̂i vor core-
spunde N nivele de energie apropiate. Pentru un cristal macroscopic N este de ordinul
1023 , iar nivelele sunt foarte apropiate. Unui nivel atomic ı̂i va corespunde o banda de
energie ı̂n cristal.

Metalele alcaline şi metalele nobile au un electron de valenţă pe celula primitivă,
astfel că aceşti electroni nu pot completa ultima bandă pe care se află electroni (banda
de valenţă) (N este numărul de atomi). Pentru sodiu există 11 electroni per atom:
N a = [1s2 2s2 2p6 ]3s1 .
21
Aducând N atomi ı̂n cristal, fiecare bandă va avea
N niveluri energetice. Pe fiecare nivel s pot sta 2
electroni cu spin opuşi, astfel ı̂ncât capacitatea unei
benzi s este 2N electroni. Pentru un nivel atomic
cu momentul cinetic l, putem avea 2l + 1 proiecţii
ale momentului cinetic, astfel ı̂ncât capacitatea unei
benzi care provine de la un nivel atomic cu l este
2(2l + 1)N . Astfel, benzile 1s şi 2s au capacitatea 2N
şi sunt complet ocupate cu electronii 1s şi 2s. Banda
2p are 6*N electroni şi 6N nivele, deci este complet
ocupată. Dar banda 3s are numai N electroni care
ocupă numai jumătate din nivelele benzii (banda de
valenţă). În plus, cum 3s şi 3p au energii apropiate,
banda 3p se suprapune parţial peste 3s. Sodiul este
astfel un metal.
Metale şi izolatori
Rezistivitatea materialelor variază ı̂ntr-un domeniu foarte larg: de la 10−8 Ωm ı̂n cazul
unui conductor bun, până la 1022 Ωm pentru un izolator foarte bun. Acest lucru poate
fi explicat ı̂n termenii structurii de benzi şi numărului de electroni de valenţă. Cristalul
se comportă ca un izolator dacă numărul de electroni este astfel ı̂ncât benzile de energie
sunt pline sau goale. Un câmp electric extern nu va produce curgerea unui curent.
Cristalul se va comporta ca un metal dacă una sau mai multe benzi sunt parţial pline.
Sub influenţa unui câmp electric, electronii se pot excita uşor pe un nivel neocupat,
materialul fiind bun conducător de electricitate. Dacă materialul are un număr par de
electroni de valenţă per atom, banda de valenţă este complet ocupată. Rezistivitatea
materialului depinde acum de faptul dacă banda imediat următoare se suprapune cu
banda de valenţă sau nu. Dacă benzile se suprapun, electronii se pot excita uşor pe
nivelele vacante ale benzii superioare, numită bandă de conducţie, iar materialul este
conductor. Exemple sunt calciul, magneziu şi alte alcalino-pământoase.
Dacă electronii completează banda de valenţă, la temperatura de zero absolut ma-
terialul este izolator. Dacă banda interzisă este largă, crescând temperatura, electronii
nu pot trece ı̂n următoarea bandă neocupată şi materialul este un izolator. De exem-
plu, diamantul este un izolator cu banda interzisă de 5,33eV şi rezistivitatea de 1018 Ωm.
In cazul ı̂n care lărgimea benzii interzise este mică, electronul poate trece ı̂n banda de
conducţie prin excitare termică, materialul fiind un semiconductor. De exemplu, siliciul
are o bandă interzisă de 1,14eV şi este un semiconductor cu o rezistivitate puternic de-
pendentă de temperatură. Germaniul are bandă interzisă de numai 0,67eV. Conducţia ı̂n
semiconductori este determinată atât de electronii care au trecut ı̂n banda de conducţie,
cât şi de banda de valenţă, rămasă incompletă ı̂n urma excitării electronilor.
5.7 Aproximaţia electronilor slab legaţi

In cadrul modelului electronilor liberi se consideră că electronii de valen- ţă ai atomilor
(electroni de conducţie) se mişcă liber ı̂n volumul metalului. Forţele dintre electronii de
conducţie şi miezurile atomice dispuse ı̂n reţeaua cristalină se neglijează. Acest model nu
permite să ı̂nţelegem de ce unele corpuri cristaline sunt bune conducătoare de electricitate,
ı̂n timp ce altele sunt izolatoare sau semiconductoare, ale căror proprietăţi electrice sunt
foarte sensibile la temperatură. Următoarea aproximaţie constă ı̂n a considera că elec-
tronii de valenţă sunt perturbaţi slab de interacţiunea cu miezurile atomice care formează
reţeaua, potenţialul periodic pe care ı̂l simte un electron fiind slab. Aceasta constituie
aproximaţia electronilor slab legaţi. Calculele arată că undele plane ce descriu
orbitalele din modelul electronilor liberi sunt perturbate doar ı̂n apropierea
unor anumite valori ale vectorului de undă, corespunzătoare valorilor ce sat-
22
Figura 5.11: Relaţia energie-vector de undă
(relaţia de dispersie) pentru un electron
liber.
isfac condiţia (5.38) (adică la suprafaţa zonelor Brillouin). Pentru un vector

de undă la marginea unei zone Brillouin se obţin două valori distincte ale
energiei (constituind limitele a două benzi energetice). Intre cele două valori
există o zonă de energii pe care electronul nu le poate avea. La distanţe mari
de marginea zonelor Brillouin dependenţa energetică nu este diferită de cea
din cazul electronilor liberi, iar la marginea zonelor apare o bandă de energii
interzise. Racordul ı̂ntre aceste cazuri extreme se face ı̂n mod continuu ı̂n
fiecare bandă de energii permise (v. fig. 5.14a)).
In cadrul modelului electronilor liberi, funcţia de undă a unui orbital este unda plană
~
ψ~k (~r) ∼ eik~r . (5.40)
Ea descrie un electron cu impulsul bine determinat h̄~k. O stare fizică a unui electron este
descrisă de pachete de undă formate cu aceste funcţii. Condiţiile pe frontieră periodice
pentru funcţiile (5.40) impun doar anumite valori pentru componentele lui ~k(kx , ky , kz ).
Pentru un cristal cubic de latură L acestea sunt
2π 4π
kx , ky , kz = 0, ± , ± , ... (5.41)
L L
Energia orbitalului este dată de
h̄2 2
ε(~k) = k . (5.42)
2m
Valorile energiei variază discret deoarece k variază discret, dar, pentru dimensiuni mari
ale cristalului, distanţa dintre nivele devine neglijabilă şi se poate considera că energia
variază continuu. Reprezentarea grafică a (5.42) este o parabolă (fig 5.11).
In cazul ı̂n care nu se neglijează interacţia cu reţeaua, funcţia (5.40) nu mai descrie
o stare a electronului. O funcţie de undă care este simetrică la translaţia reţelei (core-
spunzător unor electroni nelocalizaţi) şi care să satisfacă ecuaţia Schrödinger uniparticulă
cu potenţialul periodic este de forma
~
ψ~k (~r) = eik~r u~k (~r), (5.43)
~ cu R
unde u~k (~r) = u~k (~r + R), ~ un vector al reţelei cristaline (deci, pentru un potenţial
periodic, funcţia de undă nu este periodică, dar se poate scrie ca un produs dintre o undă
23
plană şi o funcţie care posedă periodicitatea reţelei). O asemenea soluţie este analogul
undelor plane (5.40) şi se numeşte funcţie de undă Bloch.
In expresia (5.43), ~k este un vector real. El poartă numele de vector de undă. Funcţia
de undă ψ~k (~r) satisface ecuaţia Schrödinger uniparticulă pentru energia ε(~k). Dependenţa
ε = ε(~k) se numeşte relaţie de dispersie şi este foarte importantă ı̂n fizica corpului solid.
Să vedem care este semnificaţia vectorului ~k din funcţia de undă de tip Bloch. Fie
~ ~0
două funcţii Bloch, ψ~k = eik~r u1,~k şi ψ~k0 = eik ~r u~k0 , astfel că ~k = ~k 0 + G,
~ unde G
~ este un
vector al reţelei reciproce. Se poate scrie
~0 ~ ~ ~
ψ~k0 = eik ~r u~k0 = eik~r e−iG~r u~k0 = eik~r u2,~k .
Funcţia u2,~k are periodicitatea reţelei, deoarece
~ ~
~ = e−iG·(~r+R) u~ 0 (~r + R) ~ ~
~ = e−iG·R u ~ (~r),
u2,~k (~r + R) k 2,k
~ ~
unde s-a folosit faptul că e−iG·R = 1, din modul cum a fost definită reţeaua reciprocă.
Cele două funcţii Bloch au acelaşi ~k, dar factorul periodic este diferit. Ele corespund
la valori distincte ale energiei orbitalului. Se spune că energiile respective aparţin la
benzi diferite. Este posibil şi convenabil să alegem ~k să aparţină primei zone Brillouin,
căci orice vector de undă poate fi reprezentat ca suma dintre un vector ~k ı̂n prima zonă
Brillouin şi un vector al reţelei reciproce. Această reprezentare poartă numele de schema
zonei reduse. Unei valori pentru k ı̂n această zonă ı̂i corespund mai multe valori pentru
energia orbitalelor, aparţinând la diverse benzi energetice. Putem reprezenta ı̂n schema
zonei reduse energia şi pentru electronul liber. Pentru cazul unidimensional aceasta este
realizată ı̂n figura 5.12b).
Figura 5.12: Reprezentarea energiei unui electron liber ı̂n cazul unidimensional: a) ı̂n
reprezentarea cu k de la −∞, la +∞ (reprezentarea extinsă); b) ı̂n schema zonei reduse,
pentru o reţea unidimensională cu constanta a.
Vectorul de undă ~k corespunde vectorului de undă al undei plane din cazul electro-
nilor liberi. Mărimea h̄~k este impulsul electronului, care se conservă atunci când există
24
invarianţă la translaţii. Cristalul infinit este invariant la translaţii cu vectori ai reţelei.
Acestei invarianţe ı̂i corespunde o mărime care se conservă şi care este analogul impulsu-
lui. El se numeşte impuls cristalin. Funcţia Bloch are impulsul cristalin h̄~k, care intervine
ca impuls al electronului ı̂n toate procesele de ciocnire ı̂n reţea sau ı̂n acţiunea forţelor
exterioare. Relaţia de conservare a impulsului este satisfacută dacă la h̄~k adăugăm un
vector al reţelei reciproce (acest lucru nemodificând impulsul cristalin al electronului.
Acest lucru corespunde faptului că la interactiunea electronului intervine şi legătura cu
reţeua cristalină.
Funcţia Bloch reprezintă o undă progresivă, modulată cu perioada reţelei. Unda
Bloch se propagă ı̂n cristal fără absorbţie, iar densitatea de sarcină electrică −e | ψ |2
are aceeaşi valoare ı̂n fiecare celulă elementară, corespunzător faptului că, pentru un elec-
tron la care impulsul este foarte bine precizat, nu se cunoaşte nimic despre localizarea
lui. Cu undele Bloch, de exemplu, ı̂n cazul unei reţele unidimensionale, ψk (x, t) =
eikx uk (x)e−iε(k)t/h̄ , se pot forma pachete de undă care să descrie electroni localizaţi ı̂n
diverse zone şi cu un impuls ı̂ntr-un anumit domeniu,
π/a
Z
ψ(x, t) = a(k 0 )ψk0 (x, t)dk 0 , (5.44)
−π/a
cu a(k 0 ) concentrat pe k 0 = k. Dezvoltând ı̂n serie exponentul
dε(k 0 )

i[k x − ε(k )t/h̄] ∼
0 0
= i[kx − ε(k)t/h̄] + i(k 0 − k)[x − · t/h̄],
dk 0 k0 =k

rezultă
π/a
dε(k0 )
i(k0 −k)[x− ·t/h̄]
Z
0 dk0
ψ(x, t) = e i[kx−ε(k)t/h̄]
a(k )u0k (x)e dk 0 .

k0 =k
−π/a
Valoarea integralei este mică (datorită factorului oscilant ei(..) ), cu excepţia punctelor
(x,t) pentru care exponenţiala se anulează,
dε(k 0 )

[x − · t/h̄] = 0.
dk 0 k0 =k

Maximul undei se deplasează, deci, cu viteza

1 dε(k 0 )

vg = . (5.45)
h̄ dk 0 k0 =k

Aceasta este viteza de grup a pachetului de undă. Pentru un cristal tridimensional ea

are expresia
1
~vg = ∇~0k ε(~k 0 )~ 0 ~ . (5.46)
h̄ k =k
Originea benzilor de energie interzise

Vom justifica apariţia benzilor interzise ı̂n cazul unei reţele unidimensionale cu con-
stanta reţelei a, ı̂n cazul interacţiei slabe a electronilor cu reţeaua. Pentru valori ale k
la marginea zonei Brillouin este ı̂ndeplinită condiţia de difracţie a undelor, astfel ca ı̂n
cristal undele cu vectori de undă care satisfac condiţia k = G/2, unde G = n(2π/a), cu
n număr ı̂ntreg (vector al reţelei reciproce), vor suferi reflexii pe reţea. Undele progresive
şi undele reflectate se compun şi vor da unde staţionare.
25
Figura 5.13: Undele ψ(−) şi ψ(+) corespund la valori diferite ale energiei potenţiale.
Există două tipuri de unde astfel obţinute (pentru k = ±π/a),
ψ(+) = [eiπx/a + e−iπx/a ]u(x) = 2u(x)cos(πx/a) (5.47)
şi
ψ(−) = [eiπx/a − e−iπx/a ]u(x) = 2iu(x)sin(πx/a) (5.48)
Cele două unde staţionare de mai sus ı̂ngrămădesc electronii ı̂n regiuni diferite ı̂n raport
cu ionii, astfel că pentru cele două stări corespund valori diferite ale energiei potenţiale.
Cum se vede şi ı̂n figura 5.13, unda staţionară ψ(+) ı̂ngrămădeşte electronii negativi
ı̂n apropierea ionilor pozitivi ai reţelei, astfel că energia potenţială −e | ψ |2 V ia cea mai
mică valoare, ı̂n timp ce pentru ψ(−) electronii sunt ı̂ngrămădiţi ı̂n zone cu potenţial mic,
iar energia potenţială este maximă. Pentru k = ±nπ/a (sau k = π/a ı̂n reprezentarea
schemei reduse) există două valori posibile ale energiei orbitalului ı̂ntre care există o zonă
de energii interzise ce formează banda interzisă. Imprăştierea puternică a undelor cu
vectorul de undă pe suprafaţa zonei Brillouin determină pentru aceşti k (ı̂n schema zonei
reduse k = π/a şi k = −π/a sunt identice) , existenţa a două unde staţionare cu energii
diferite. Intre aceste energii este o zonă de energii interzise (pe care electronul nu le ia la
propagarea ı̂n cristal, spre deosebire de electronul liber) (v. fig. 5.14).
Figura 5.14: Reprezentarea zonelor de energii permise şi interzise ı̂n reprezentarea extinsă
(a)) şi ı̂n schema zonei reduse (b)).
26
5.8 Mişcarea electronului ı̂ntr-un câmp de forţe ex-
tern. Masa efectivă. Particule şi goluri
Starea unui electron ce se mişcă ı̂n cristal este descrisă de un pachet de unde format
cu funcţiile Bloch. Presupunem că pachetul de unde este construit folosind funcţii cu
vectorul de undă apropiat de un vector ~k. Analizăm deplasarea electronului intr-un
cristal unidimensional. Viteza de grup a pachetului este
dω 1 dε(k)
vg = = . (5.49)
dk h̄ dk
Relaţia de dispersie ε = ε(~k) conţine toate efectele cristalului asupra mişcării elec-
tronului. Considerăm un câmp electric E ~ ce acţionează asupra electronului. Lucrul
mecanic efectuat asupra electronului ı̂n intervalul de timp dt este
dL = −eEvg dt.
Acest lucru mecanic va produce o schimbare a energiei electronului cu cantitatea
dε = dL.
dε(k)
Dar dε = dk
dk = h̄vg dk sau h̄vg dk = F vg dt, astfel că ecuaţia de mişcare a electronului
este
dk
h̄ =F
dt
.
Deci, ı̂ntr-un cristal, deşi electronul este supus atât acţiunii reţelei, cât şi a forţelor
exterioare, schimbarea impulsului cristalin este determinată numai de forţele exterioare.
Masa efectivă a electronului ı̂n cristal

In cazul unidimensional, derivând viteza de grup ı̂n raport cu timpul se obţine acceleraţia
dvg d dε d2 ε dk
= h̄−1 = h̄−1 ( 2 ) .
dt dt dk dk dt
Rezultă
dk h̄2 dvg dvg
F = h̄ = ( d2 ε ) = m∗e .
dt dk2
dt dt
Cantitatea
d2 ε −1
m∗e
= h̄ ( 2 ) 2
(5.50)
dk
poartă numele de masă efectivă a electronului7 . Electronul ı̂n cristal răspunde câmpurilor
aplicate ca şi cum masa sa ar fi m∗e . In cazul electronilor liberi m∗e = me .
Fie k0 un maxim sau minim al energiei unui orbital. Dezvoltăm energia ı̂n serie Taylor
ı̂n jurul lui k0 şi ţinem cont că prima derivată se anulează ı̂n punctul de extrem:
h̄2

1 d2 ε 2
ε(k) = ε(k0 ) + (k − k 0 ) + ... ≈ ε(k0 ) + (k − k0 )2 .
2 dk 2 k0 2m∗e

−1
∂2ε
7
In cazul tridimensional masa efectivă are mai multe componente m∗ij = h̄2 ∂ki ∂kj . Pentru un
cristal cu simetrie cubică m∗ij = m∗ δij .
27
In apropierea minimului energiei de la partea inferioară a unei benzi, masa efectivă este
pozitivă, dar ı̂n partea superioară a unei benzi masa efectivă a electronului este negativă.
O masă efectivă negativă ı̂nseamnă că impulsul transferat de la electron la reţea este mai
mare decât impulsul transferat electronului de către forţa exterioară.
Particule şi goluri
La 0K, semiconductorii puri (numiţi semiconductori intrinseci) sunt izolatori. Banda
de valenţă este complet ocupată. Simetria reţelei faţă de schimbarea ~r → −~r, cu originea
ı̂n orice nod, conduce la faptul că dacă pentru ~k există o stare permisă, atunci şi pentru
−~k există o stare permisă. Aceasta ı̂nseamnă că pentru o bandă plină se poate scrie
~k = 0,
X
iar curentul este nul.

La temperaturi mai mari de zero absolut, din cauza lărgimii mici a zonei interzise,
un număr de electroni trec din banda de valenţă ı̂n banda următoare, numită bandă
de conducţie. Comportamentul benzii electronice din care lipseşte un electron
poate fi descris prin comportamentul unei particule cu sarcină pozitivă numită
gol. Proprietăţile golurilor sunt date de proprietăţile benzii din care lipseşte un electron:
a) Impulsul golurilor este de semn contrar cu impulsul electronului care lipseşte,
~kg = −~ke . (5.51)
In adevăr, cum pentru banda plină ~k = 0, prin plecarea electronului cu impulsul h̄~ke ,
P
impulsul total al benzii va fi −h̄~ke . Acest impuls ı̂l ataşăm golului;

b) Relaţia de dispersie pentru gol este
εg (~kg ) = −εe (~ke ). (5.52)
In adevăr, existenţa unui gol ı̂nseamnă lipsa unui electron cu impulsul ~ke = −~kg , deci
εg (~kg ) = −εe (~ke );
c) Viteza golului este egală cu viteza electronului lipsă,
~vgol = ~ve . (5.53)
Pentru simplitate, arătăm acest lucru ı̂n cazul unidimensional. Cum viteza de grup este
dε
dată de dk , rezultă vg = dεdk
g (kg )
g
= − dεdk
g (kg )
e
= dεdk
e (ke )
e
= ve , unde am folosit proprietăţile a)
şi b));
d) Masa efectivă a golului este legată de masa efectivă a electronului lipsă prin relaţia
m∗g = −m∗e . (5.54)
Aceasta decurge din relaţia de definiţie a masei efective:

!−1 !−1
d 2 εg d 2 εe
m∗g 2
= h̄ = −h̄ 2
= −m∗e ;
dkg2 dke2
Electronul la marginea inferioară a benzii de conducţie are o masă efectivă pozitivă, iar
la marginea superioară a benzii de valenţă are o masă efectivă negativă. Astfel că, un
gol la marginea superioară a benzii de valenţă are o masă efectivă pozitivă.
e) Ecuaţia de mişcare pentru goluri este aceea a unei particule pozitive de sarcină e.
28
In prezenţa unui câmp electric E, ecuaţia de mişcare pentru electronul lipsă ar fi
~ = h̄ d~ke . Tinând cont de proprietatea a), ecuaţia de mişcare pentru un gol este
−eE dt
eE ~ = h̄ d~kg , deci ecuaţia de mişcare a unei particule de sarcină pozitivă e.
dt
De aici rezultă că, ı̂n prezenţa unui câmp electric, electronii din banda de conducţie
şi golurile din banda de valenţă dau o densitate de curent care are aceeaşi direcţie cu
cea a câmpului electric, densitatea de curent totală fiind suma celor două contribuţii, aşa
cum se vede ı̂n fig. 5.15. Densitatea de curent produsă de electroni este ~jn = −en~ve , iar
Figura 5.15: Curentul produs de electronii din banda de conducţie este de acelaşi sens
cu cel produs de golurile din banda de valenţă.
cea produsă de goluri este ~jg = +ep~vgol , unde n este densitatea de electroni din banda
de conducţie, iar p este densitatea de goluri din banda de valenţă. Vitezele care intervin
aici sunt vitezele ordonate ale sarcinilor produse de acţiunea câmpului electric, deci sunt
vitezele de drift. Viteza de drift pentru un tip de sarcină este proporţională cu câmpul
electric aplicat.
Se defineşte mobilitatea unui tip de sarcină ca fiind modulul vitezei de
drift, raportat la câmpul aplicat,
µ =| v | /E. (5.55)
~ ~vgol = µg E,
Deci ~ve = −µe E, ~ astfel că
~ = σ E.
~j = ~jn + ~jg = (eµe n + eµg p)E ~
Conductivitatea electrică a materialului va fi

σ = eµe n + eµg p. (5.56)
Inversul σ este rezistivitatea materialului.
5.9 Semiconductori
Am văzut că izolatorii şi semiconductorii au banda de valenţă şi banda de conducţie
separate de o bandă de energii interzise. La zero Kelvin banda de valenţă este complet
ocupată cu electroni, iar banda de conducţie este complet liberă. Distanţa minimă dintre
cele două benzi este denumită lărgimea zonei interzise şi o vom nota cu Eg . Deosebirea
dintre cele două tipuri de substanţe este determinată de mărimea Eg . In timp ce la
izolatori valoarea tipică pentru Eg este 5eV, pentru semiconductori este sub 1eV. Valorile
corespunzătoare ale mărimii zonei interzise la temperatura camerei (300K) pentru câţiva
semiconductori sunt date mai jos:
Si → 1, 12eV ; Ge → 0, 67eV ; GaAs → 1, 4eV ; InSb → 0, 16eV.
La o temperatură diferită de zero există posibilitatea ca o fracţiune de ordinul e−Eg /2kB T
din electronii din banda de valenţă să treacă ı̂n banda de conducţie. Cum pentru tem-
peratura camerei kB T ≈ 0, 025eV , pentru un izolator cu Eg = 5eV fracţiunea este de
29
Figura 5.16: Distribuţia Fermi-
Dirac pentru T = 300K şi
εF /kB T = 20.
ordinul e−100 ≈ 10−44 , ı̂n timp ce pentru Eg = 0, 5eV , cum este cazul semiconductorilor,
ea devine e−10 ≈ 10−4 − 10−5 , ceea ce duce la o conductivitate detectabilă . Conductiv-
itatea depinde puternic de puritatea semiconductorului, la o temperatură dată putând
varia cu un factor de 1012 atunci când procentul de impurităţi se schimbă cu 103 . Semi-
conductorii puri se numesc semiconductori intrinseci, iar cei cu impurităţi semiconductori
extrinseci.
Dacă nivelul unielectronic de energie ε este permis, probabilitatea de ocupare a acelui
nivel este dată de funcţia de distribuţie Fermi-Dirac,
1
f (ε) = , (5.57)
e(ε−µ)/kB T +1
unde parametrul µ este potenţialul chimic al sistemului de N electroni. In fizica semi-
conductorilor el este denumit nivel Fermi, εF (T ) ≡ µ(T ), extinzând aceată denumire,
definită anterior pentru temperatura de 0K . Se observă că pentru ε = εF , f (ε) = 1/2,
astfel că energia Fermi poate fi definită ca energia nivelului care are probabilitatea de
ocupare egală cu 1/2 (deşi această energie putându-se găsi ı̂n banda interzisă şi deci
nefiind populată cu electroni, definiţia referindu-se la probabilitatea dată de funcţia de
distribuţie) (v. fig. 5.16)8 .
Pentru a calcula numărul de goluri trebuie să ştim probabilitatea de ocupare pentru
un gol. Cum un gol ı̂nseamnă lipsa unui electron, funcţia de distribuţie pentru goluri este
dată de probabilitatea ca nivelul respectiv să nu fie ocupat de electron, astfel că, folosind
(5.57), se obţine
1
fg (ε) = 1 − f (ε) = (ε −ε)/k T . (5.58)
e F B +1
5.9.1 Concentraţia de purtători şi poziţia nivelului Fermi ı̂ntr-

un semiconductor intrinsec
Vom calcula numărul de electroni excitaţi ı̂n banda de conducţie la temperatura T.
Notăm lărgimea zonei interzise cu Eg . Considerăm originea energiei la limita superioară
a benzii de valenţă. Atunci, banda de conducţie ı̂ncepe la Eg . Numărul de electroni ı̂n
8
Mai specificăm două denumiri larg utilizate: atunci când sistemul este descris de funcţia de distribuţie
Fermi-Dirac se numeşte degenerat, iar ı̂n cazul ı̂n care această funcţie de distribuţie poate fi aproximată
cu funcţia de distributie Maxwell-Boltzmann (exponenţiala ¿¿1), sistemul se numeşte nedegenerat
30
banda de conducţie va fi
EZmax
Ne = De (ε)f (ε)dε.
Eg
De (ε) este densitatea de stări. Pentru calculul densităţii de stări trebuie cunoscută
dependenţa energiei de ~k. Pentru realizarea calculelor vom lua limita superioară a benzii
de conducţie Emax infinit deoarece, pentru
ε > εF , f (ε) este semnificativ diferită de zero doar ı̂ntr-un interval de ordinul kB T ı̂n jurul
εF . Aceasta permite şi folosirea unei aproximaţii pentru relaţia de dispersie, ε = ε(~k). In
apropierea minimului benzii de conducţie Eg , dependenţa energiei de k poate fi aproxi-
mată cu o parabolă, ca şi pentru electronii liberi
h̄2 k 2
ε(~k) = Eg + ,
2m∗e
unde m∗e este masa efectivă a electronului. ε(~k) − Eg depinde de k la fel ca ı̂n cazul
Figura 5.17: In jurul punctelor de extrem benzile de energie au formă de parabolă.

Maximul benzii de valenţă (BV) şi minimul benzii de conducţie (BC) pot să nu fie la
aceeaşi valoare a lui k.
electronilor liberi, ceea ce arată că se poate folosi rezultatul pentru densitatea stărilor ce
s-a obţinut ı̂n cazul electronilor liberi (5.11), ı̂nlocuind ε cu ε − Eg , deci
3/2
V 2m∗e

De (ε) = 2 (ε − Eg )1/2 .
2π h̄2
Pentru f (ε) vom folosi o formă aproximativă a funcţiei de distribuţie Fermi-Dirac. Deoarece
pentru semiconductorii intrinseci nivelul Fermi este ı̂n apropierea jumătătii benzi in-
terzise, ε − εF >> kB T (la temperatura camerei kB T ≈ 0, 025eV ), astfel că
ε−εF
−
f (ε) ≈ e kB T
.
31
Se obţine
3/2 Z∞
V 2m∗e

Ne = 2 (ε − Eg )3/2 e−(ε−εF )/kB T dε =
2π h̄2
Eg
3/2
V 2m∗e Eg −εF Z ∞

− − k xT
= 2 e kB T
x1/2 e B dx,
2π h̄2 0
cu schimbarea de variabilă x = ε − Eg . Trecem la o nouă variabilă y, x = y 2 . Rezultă

3/2
V 2m∗e Eg −εF Z ∞ 2

− − ky
Ne = 2 e kB T
y2e BT .
2π h̄2 0
R ∞ n −ax2
Integrala este o integrală Poisson, In = x e
0 dx. Folosind relaţia de recurenţă
n−1
In = In−2
2a
q q
şi I0 = 12 π/a, rezultă I2 = 1
I
2a 0
= 1
4
π
a3
. Rezultă densitatea de electroni ı̂n banda de
conducţie, n = Ne /V ,
!3/2
2m∗e kB T
n=2 e(εF −Eg )/kB T . (5.59)
2πh̄2
sau
n = Nc e(εF −Eg )/kB T .
Numărul de goluri din banda de valenţă este dat de
Z0
Ng = Dg (ε)fg (ε)dε,
−∞
unde am scris de la ı̂nceput limita superioară a benzii de conducţie −∞, din motivele
discutate la calculul numărului de electroni. Aceleaşi raţionamente sunt valabile şi ı̂n
acest caz pentru a aproxima fg (ε) cu
ε−εF
fg (ε) ≈ e kB T .
In apropierea maximului benzii de valenţă energia se scrie
h̄2 2
ε(k) = − k
2m∗g
(reamintim că originea energiei am luat-o la marginea superioară a benzii de valenţă).

Densitatea de stări va fi
!3/2
V 2m∗g
Dg (ε) = 2 (−ε)1/2 .
2π h̄2
Rezultă !3/2 Z0
V 2m∗g
Ng = 2 (−ε)1/2 e(ε−εF )/kB T dε
2π h̄2 −∞
32
şi densitatea de goluri ı̂n banda de valenţă, p = Ng /V ,
!3/2
m∗g kB T
p=2 e−εF /kB T (5.60)
2πh̄2
sau
p = Nv e−εF /kB T .
Inmulţind n şi p, se obţine o relaţie de echilibru importantă
!3
kB T
np = 4 (m∗e m∗g )3/2 e−Eg /kB T . (5.61)
2πh̄2
Folosind constantele ce caracterizează banda de conducţie sau banda de valenţă, Nc , Nv ,

introduse mai sus, expresia capătă forma
np = Nc Nv e−Eg /kB T .
Aceasta este legea acţiunii maselor şi este valabilă atât pentru semiconductori puri,
cât şi pentru semiconductori cu impurităţi.9 √
Pentru semiconductori intrinseci n = p = np, astfel că (adăugând indicele i, de la
intrinsec)
!3/2
kB T
ni = p i = 2 (m∗e m∗g )3/4 e−Eg /2kB T . (5.62)
2πh̄2
Folosind densitatea n din (5.59) şi egalând, n = ni , se obţine
3/4
eεF /kB T = m∗g /m∗e e+Eg /2kB T ,
de unde rezultă nivelul Fermi pentru semiconductori intrinseci

1 3
εF = Eg + kB T ln m∗g /m∗e . (5.63)
2 4
Pentru mase efective egale, nivelul Fermi se află la mijlocul benzii interzise şi este inde-
pendent de temperatură. Pentru mase efective diferite, poziţia nivelului Fermi se schimbă
liniar cu temperatura.
5.9.2 Semiconductori cu impurităţi

Conductivitatea semiconductorilor este schimbată radical prin adăugarea unor anu-
mite impurităţi. Procesul de impurificare se numeşte dopaj. Si şi Ge cristalizează ı̂n
structura diamantului, fiecare atom formând patru legături covalente. Dacă se adaugă
un atom de valenţă cinci, ca fosforul, antimoniul sau arseniul, substituind un atom de Si
sau Ge din reţea, atomul de impuritate are un electron care nu satisface nici o legătură.
Acest electron este uşor de excitat ı̂n banda de conducţie, prin plecarea sa atomul de
impuritate devenind ion pozitivi. Atomii de impuritate care pot contribui cu electroni ı̂n
banda de conducţie, ionizându-se, se numesc donori.
9
Din demonstraţie se vede că aceasta a fost obţinută pentru semiconductori nedegeneraţi, ceea ce se
ı̂ntamplă pentru cazurile ı̂n care nivelul Fermi se află ı̂n zona interzisă, depărtat faţă de marginile benzii
cu cel puţin kB T .
33
Un atom de impuritate din grupa a III-a ce substituie un atom din reţeaua Ge sau
Si, exemplu B, Al, Ga şi In, are nevoie de ı̂ncă un electron pentru a completa cele patru
legături covalente din reţea. Acest electron poate fi luat de la un atom de Ge sau Si,
din banda de valenţă, rămânând ı̂n urma sa un gol. Atomul de impuritate devine ion
negativ. Asemenea impurităţi se numesc acceptori.
Procesele de injectare de purtători (electroni sau goluri) ı̂n benzi pot fi privite ca şi
procesele de ionizare termică ce au loc ı̂ntr-un gaz, locul atomilor gazului fiind luat de
atomii de impuritate. Trebuie ţinut cont că atomul de impuritate se află ı̂n interiorul
mediului dielectric al semiconductorului şi că electronul ı̂n reţea se comportă ca având
masa dată de masa efectivă. O impuritate donoare ı̂n cristalul semiconductor are un
punct de ionizare mai mic decât ı̂n atomul liber deoarece constanta dielectrică relativă r
a semiconductorului este mare (r ≈ 16 pentru germaniu) şi, ı̂n plus, electronul are masă
efectivă mică (care poate fi o fracţiune din me ). Ca urmare a acestui fapt, energia de
∗
interacţiune se schimbă εsemic = mm 12 εliber . Astfel, potenţialul de ionizare pentru atomul
r
liber de arsenic este 9, 81eV , ı̂n timp ce ı̂n germaniu atinge numai 0, 013eV . Nivelul
energetic ataşat donorului (energia pe care o are electronul ce nu a părăsit donorul), εd ,
este astfel ı̂ncât Eg − εd este egal cu energia de ionizare a impurităţii. Cum această
energie este mică, nivelul εd este apropiat de limita inferioară a benzii de conducţie, ı̂n
banda interzisă (v. fig. 5.18).
Figura 5.18: Nivelul donor este εd este apropiat de banda de conducţie, iar nivelul ac-
ceptor de banda de valenţă.
Pentru acceptori lucrurile pot fi imaginate la fel, cu deosebirea că ı̂n starea neutră
a atomului sistemul conţine şi o pereche electron-gol. Prin ionizare eliberăm un gol,
plasându-l ı̂n banda de valenţă. Energia de ionizare a acceptorului este εa − 0, unde εa
este energia nivelului cores- punzător electronului acceptat. Cum energia de ionizare este
mică, nivelul acceptorului este ı̂n apropierea limitei superioare a benzii de valenţă, ı̂n
zona interzisă (v. fig. 5.18).
Câteva valori ale energiei de ionizare sunt date ca exemplu:
Impurităţi grupa III (acceptori):
B → 0, 046eV in Ge, 0, 0104eV in Si;
Ga → 0, 065eV in Ge, 0, 0108eV in Si;

Impurităţi grupa V (donori):
P → 0, 044eV in Ge, 0, 012eV in Si;
As → 0, 049eV in Ge, 0, 0127eV in Si;
34
Dacă Nd este concentraţia donorilor, Nd+ concentraţia donorilor ionizaţi, iar N a, N a−
este concentraţia acceptorilor, respectiv a acceptorilor ionizaţi, neutralitatea electrică a
semiconductorului duce la
n + Na− = p + Nd+ .
In plus, rămâne valabilă relaţia np = n2i , ceea ce arată că este suficient să se afle n sau p
şi se poate calcula şi cealălaltă densitate.
35
4.4
l=2
B.H.Bransden, C.J.Joachain-Introducere in MC

Fizica 2 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fizica 2 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 1

Elemente de teoria relativităţii

1.2 Postulatele teoriei relativităţii restrânse

Cum orientarea axelor nu se schimbă prin trecerea de la un SR la altul, rezultă

γ poartă numele de factorul Lorentz. Se obţine

Se obţin astfel transformările Lorentz:

Pentru u  c (β  1) se obţin transformările Galilei. Conform principiului relativităţii,

1.4 Consecinţe cinematice ale transformărilor Lorentz

1.4.2 Dilatarea duratelor

tivity - Springer, 2007

1.4.3 Compunerea vitezelor

şi ı̂mpărţim variaţiile coordonatelor la dt se obţin componentele vitezelor

Acestea sunt formulele de transformare a vitezelor la trecerea de la un SR la altul.

1.4.4 Simultaneitatea este relativă

1.5 Spaţiul Minkowski. Intervalul relativist

s2 = (x1 − x2 )2 + (y1 − y2 )2 + (z1 − z2 )2 − c2 (t1 − t2 )2 (1.5)

Acestă hipersuprafaţă reprezintă un con ı̂n

În SR S 0 , care se deplasează faţă de S cu viteza vx , ciocnirea este prezentată ı̂n

Înainte ciocnire După ciocnire

Deci, pentru a satisface legea de conservare a impulsului, trebuie ca

Dependenţa masei particulei de viteza sa v se poate scrie atunci

1.7 Echivalenţa masă şi energie

Dependenţa de viteză a energiei cinetice este

• Puterea de reflexie a suprafetei, R - reprezintă fracţiunea din fluxul incident

• Puterea de emisie a suprafeţei (radianţa), P - reprezintă energia emisă de

• Puterea de emisie spectrală a suprafeţei, Pν - reprezintă puterea de emisie pe

Presupunem o incintă vidată ai cărei pereţi sunt menţinuţi la temperatura constantă

• Densitatea de energie(w) - reprezintă energia câmpului electromagnetic ı̂n uni-

Kirchhoff a stabilit că densitatea de energie spectrală a radiaţiei termice de echilibru

Rezultate experimentale şi teoretice privind densitatea energetică spec-

Figura 2.3: Nivelele de energie ale oscilatorului armonic

0ν = hν. (2.14)

unde h este o constanta fundamentală (cu dimensiunile unei actiuni=energie*timp) şi

Radiaţia cosmică de fond de 2,7K

Aplicatie: Vom folosi formula ( 2.15) pentru deducerea legii Stefan-Boltzmann.

2.2 Fenomene ı̂n care se manifestă caracterul corpus-

Figura 2.4: Schema dispozitivului experimental pentru studiul efectului fotoelectric

electrozi poate fi aplicată o tensiune variabilă a cărei polarizare poate fi schimbată. Se

2.2.2 Efectul Compton

Figura 2.6: Schema dispozitivului experimental pentru studiul efectului Compton.

Compoziţia spectrală a razelor X ı̂mpraştiate este studiată folosind ı̂mprăştierea razelor X

unde ~u este versorul direcţiei pe care se mişcă fotonul.

2.3 Nivelele de energie ale electronilor din atomi

λ = 656, 3 486,1 434,0 410,2 nm

Seria se continuă ı̂n ultraviolet cu n = 7,8,... până la λ = 364, 7nm.

2.3.2 Modelul atomic al lui Bohr

Figura 2.9: Seriile spectrale ı̂n modelul Bohr

3.1 Ipoteza de Broglie

3.2 Proprietăţile ondulatorii ale microparticulelor

Figura 3.1: Imprăştierea pe două plane cristaline

De exemplu, electronii acceleraţi la 100V au lungimea de undă de 1,23Å.

Primele experienţe ce au confirmat difracţia electronilor pe cristale au fost efectuate ı̂n

Figura 3.5: Realizarea interferenţei cu fascicule de electroni

3.3 Relaţiile de nedeterminare Heisenberg

Figura 3.6: Determinarea poziţiei unei particule folosind o fantă

In momentul trecerii prin fantă electronii au cunoscută poziţia cu o precizie ∆x = d (d

3.4 Comportamentul cuantic. Descrierea stărilor

problema cum descriem matematic informaţia maximală pe care o avem la un moment

Â(λ1 Ψ1 + λ2 Ψ2 ) = λ1 ÂΨ1 + λ2 ÂΨ2 (3.26)

numarul de atomi care se dezintegreaza

ÂΨλ = λΨλ (3.44)

Constanta A se determină din condiţia de normare,

Aceasta exprimă faptul că variaţia ı̂n unitatea de timp

Pentru u c (β 1) se obţin transformările Galilei. Conform principiului relativităţii,

0ν = hν. (2.14)