3.

ASAMBLĂRI PRIN FILET

3.1 Aspecte generale; clasificare.

Organele de maşini pot fi asamblate între ele şi prin utilizarea filetelor.

Asamblările filetate fac parte din categoria asamblărilor demontabile. Una dintre
piese este prevăzută cu filet interior- întâlnită de cele mai multe ori sub formă de
piuliţă- iar cealaltă este prevăzută cu filet exterior- piesă care este întâlnită în multe
cazuri sub formă de şurub.

Elementul principal al unei asamblări filetate este filetul. Filetul este o nervură
elicoidală cu pas constant, dispusă pe o suprafaţă cilindrică (cel mai frecvent) sau
conică.

Un filet este generat de un profil oarecare, ce se deplasează pe o elice. Această

elice poartă numele de elice directoare , iar profilul ce generează filetul poartă
numele de profil generator. În unele cazuri filetele pot fi generate pe mai multe
elice paralele înfăşurate în acelaşi sens. Acestea sunt filetele cu mai multe
începuturi. În figura 3.1 este prezentată o elice cilindrică directoare, precum şi
elementele acesteia.

Înălţimea la care va ajunge elicea, după ce a efectuat o rotaţie completă, poartă

numele de pas, p (pasul elicei).
Unghiul de înclinare a spirei elicei, α, este unghiul pe care îl formează linia
elicoidală cu un plan perpendicular pe axa cilindrului de înfăşurare. Între p, α şi d
(diametrul cilidrului de înfăşurare) există relaţia:
p
tgα = ;(3.1)
π ⋅d
Clasificarea filetelor se poate face utilizând diferite criterii, unele dintre acestea
fiind prezentate în continuare:
1. După forma elicei directoare
a. Filete cilindrice
b. Filete conice
2. După sensul de înfăşurare a elicei
a. Filete pe dreapta
b. Filete pe stânga
3. După numărul de începuturi
a. Filete cu un început
b. Filete cu mai multe începuturi
4. După profilul generator
a. Filete cu profil triunghiular
b. Filete cu profil pătrat
c. Filete cu profil fierăstrău
d. Filete cu profil trapezoidal
e. Filete cu profil rotund
5. După mărimea pasului
a. Filete cu pas fin
b. Filete cu pas normal
c. Filete cu pas mare.

Utilizarea filetelor pe scară largă, drept soluţie de realizare a unei asamblări

demontabile, este legată de avantajele pe care le asigură acestea:
Gabarit redus.
Forţe de strângere mari în condiţiile unei forţe de acţionare
(forţa necesară realizării asamblării filetate) relativ redusă.
Asigurarea etanşării (la filetele pentru ţevi, filete conice,
semiunghiul conului de înfăşurare are valoarea 1047’24’’).
Tehnologie de execuţie simplă.

Dar asmblările filetate prezintă şi unele dezavantaje:

Filetul este un puternic concentrator de tensiune (la asamblările solicitate
dinamic trebuiesc luate măsuri privind rezistenţa materialului la uzura de
oboseală).
Există riscul de autodeşurubare la acele asamblări care funcţionează în
prezenţa vibraţiilor (trebuiesc luate măsuri suplimentare de împiedicare a
autodeşurubării- soluţii există).

3.2. Elementele geometrice ale filetelor; materiale utilizate la fabricarea

şuruburilor şi a piuliţelor.

Elementele geometrice ale filetelor sunt următoarele:

 β- unghiul profilului filetului;
p- pasul filetului;
d- diametrul exterior al şurubului (diametrul nominal al asamblării filetate);
D- diametrul interior al piuliţei;
d2, D2- diametrul mediu al şurubului, respectiv al piuliţei;
d1, D1- diametrul interior minim al şurubului, respectiv exterior minim al
piuliţei;
H1, H2,- înălţimea totală, respectiv înălţimea utilă a filetului;
α- unghiul de înfăşurare al elicei.

În figura 3.2 sunt exemplificate aceste elemente geometrice pentru filete

triunghiulare, pătrate şi trapezoidale.

Materialele din care sunt fabricate şuruburile (în mod uzual) sunt oţelurile de
diferite mărci: nealiate, slab aliate sau aliate. Întrucât la şuruburi interesează în
special rezistenţa la rupere (σr) şi limita de curgere (σc), prin STAS 2700/3-89,
oţelurile au fost împărţite în grupe de caracteristici mecanice. Acestea sunt notate
prin intermediul a două grupe de cifre (despărţite de un punct). Marcajul imprimat
pe capul şurubului reprezintă grupa de caracteristici mecanice a oţelului din care
este fabricat şurubul. Aceste grupe sunt:

3.6; 4.6; 4.8; 5.6; 5.8; 6.8; 8.8; 10.9; 12.9

1 σ
Prima cifră exprimă ⋅ σ r [ MPa ] . A doua cifră exprimă 10 ⋅ c . De exemplu pentru
100 σr
grupa 5.6 , oţelul şurubului are σr=500[Mpa] iar σc=300[Mpa].
Piuliţele sunt executate de regulă din aceleaşi materiale ca şi şuruburile şi sunt
împărţite, de asemenea, în grupe de caracteristici mecanice (conform STAS
2700/4-89) după cum urmează:

04; 05; 4; 5; 6; 8; 10; 12

1
Numărul prin care este simbolizată grupa exprimă: ⋅ σ r [ MPa ] . Primele două
100
grupe ( 04 şi 05) sunt grupe cu portanţă moderată, nerecomandată asamblărilor
filetate supuse unor solicitări dinamice.

3.3. Frecarea şi condiţia de autofrânare

Un interes deosebit la asamblările cu filet, este acela al determinării momentelor

necesare strângerii (Mrs) şi desfacerii (Mrd) în legătură cu forţa axială (F- forţa de
strângere a şurubului) şi cu elementele geometrice ale filetului).

A. Determinarea momentului de frecare dintre şurub şi piuliţă

Deplasarea piuliţei faţă de şurub (alunecarea relativă între flancurile filetului

şurubului şi cele ale filetului piuliţei), poate fi modelată ca fiind deplasarea pe un
plan înclinat (desfăşurata plană a spirei mediane), a unui corp cu greutatea F,
deplasare produsă de aplicarea în plan orizontal a unei forţe Ft (forţă tangentă la
cilindrul median de diametru d2). Se consideră sarcina F ca fiind aplicată axial, şi
fiind preluată prin intermediul presiunii de contact, p, pe întreaga suprafaţă a
spirelor aflate în contact. Schematizarea contactului şurub-piuliţă este ilustrată în
figura 3.3.
Piuliţa se află în echilibru dacă este îndeplinită condiţia:
JJG JG JJG JJG
N + F + Ft + Ff = 0;(3.2)
Se poate considera poligonul forţelor pentru stângerea piuliţei (figura 3.4.b),
respectiv poligonul forţelor pentru desfacerea piuliţei (figura 3.4.a).
De la analiza grafică a celor două poligoane se va putea determina forţa tangenţială
necesară Ft pentru ambele situaţii: strângere Fts şi desfacere Ftd
Fts = F ⋅ tg (α 2 + ρ ) ;(3.3)
Ftd = F ⋅ tg (α 2 − ρ ) ;(3.4)

Cunoscând astfel expresiile forţelor tangenţiale, se poate determina momentul de

răsucire pentru strângerea/desfacerea piuliţei utilizând relaţia:
d2 d
M rs , d = Fts ,d ⋅ = F ⋅ 2 ⋅ tg (α 2 ± ρ ) ;(3.5)
2 2
unde: - semnul (+) este utilizat la Mrs;
- semnul (-)este utilizat la Mrd;
 - ρ este unghiul de frecare: µ=Ff/N=tgρ.
Informativ coeficientul de frecare µ=0,018…0,18 pentru contact lubrifiat iar
pentru contact nelubrifiat µ=0,15…0,38 în cazul cuplului de materiale oţel-oţel.

Aceste ipoteze de calcul sunt valide pentru filete la care flancurile profilului sunt
perpendiculare pe axa filetului (filet pătrat). În cazul filetelor cu flancuri înclinate
(triunghiular, trapezoidal, fierăstrău) este necesară o corecţie, iar pentru aceasta
vom considera schematizarea din figura 3.5.

Din analiza fig.3.5 se poate calcula forţa de frecare Ff' cu relaţia:

N
Ff' = FN ⋅ µ = ⋅ µ = µ ' ⋅ N ;(3.6)
β
cos
2
’
în care µ - coeficient de frecare aparent.
µ
µ' = ;(3.7)
β
cos
2
Prin înlocuirea lui µ cu µ’ şi a lui ρ cu ρ’, se pot obţine din relaţiile (3.3),(3.4) şi
(3.5) expresiile forţelor tangenţiale necesare strângerii şi desfacerii (F’ts,d), precum
şi expresiile momentelor de răsucire (M’rs,d), în cazul filetelor cu flancuri înclinate
faţă de axă:
Fts' ,d = F ⋅ tg (α 2 ± ρ ' ) ;(3.8)
d2
M rs' ,d = F ⋅ ⋅ tg (α 2 ± ρ ' ) ;(3.9)
2
B. Condiţia de autofrânare

Dacă unghiul elicei, α2, are valori ridicate atunci piuliţa se poate deşuruba sub
acţiunea sarcinii F. Pentru a nu se întâmpla acest lucru, va trebui ca forţa
tangenţială să aibă valoare suficient de mare (îmbinare filetată cu autofrânare).
Rezultă condiţia de autofrânare:
ρ ' ≥ α 2 ;(3.10)
Această condiţie este valabilă numai pentru asamblări filetate solicitate static. În
cazul solicitărilor dinamice, chiar dacă este îndeplinită condiţia (3.10), asamblarea
se poate slăbi datorită influenţei şocurilor, vibraţiilor.

C. Momentul de frecare dintre piuliţă şi suprafaţa de reazem

Momentul necesar strângerii piuliţei pe o suprafaţă de reazem, presupune

învingerea momentului de frecare din spirele asamblării, dar şi a momentului de
frecare dintre suprafaţa frontală a piuliţei şi suprafaţa de reazem.

Forţa axială de strângere, F, dă naştere unei presiuni de contact pe suprafaţa inelară

cuprinsă între piuliţă şi suprafaţa de sprijin. Presiunea de contact, p1, poate avea
expresia:
4⋅ F
p1 = ;(3.11)
π ⋅ ( D12 − d g2 )
Pentru analiza acestei situaţii poate fi studiată schema asamblării din figura 3.6.
Momentul de răsucire necesar învingerii frecării dintre piuliţă şi suprafaţa de
reazem, Mrr va fi:
D1
D1 / 2 2π
2π ⎛ r3 ⎞ 2 F D13 − d g3
M rr = ∫ ∫µ ⋅ p1 ⋅ r ⋅ dr ⋅ dϕ = µ2 ⋅ p1 ⋅ ϕ 0 ⋅ ⎜ ⎟ = ⋅ µ2 ⋅ 2
2
2 ;(3.12)
dg / 2 0 ⎝ 3 ⎠ dg 3 D1 − d g2
2

Momentul total de răsucire necesar strângerii sau desfacerii piuliţei va fi:

M trs ,d = M rs ,d + M rr ;(3.13)