1

7. DIFERENŢE FINITE
7.1. INTRODUCERE

Diferenţele finite sunt des utilizate în calculul numeric. Astfel, în cazul în

care o funcţie este dată tabelar şi se cere să se calculeze derivata sau integrala
acestei funcţii, se apelează la formule ce folosesc diferenţele finite. Chiar şi
funcţiile date analitic, dar a căror expresii sunt foarte complicate, se derivează
sau se integrează numeric. Majoritatea formulelor de aproximare a funcţiilor
prin interpolare au la bază, de asemenea, diferenţele finite. Unele metode de
integrare a ecuaţiilor diferenţiale folosesc cu precădere diferenţele finite.

7.2. DIFERENŢE FINITE PROGRESIVE (pozitive, la dreapta, înainte)

Fie f : [a, b]  R şi reţeaua de puncte (noduri) x0 , x1 ,, xn presupuse

echidistante, pasul h al reţelei fiind constant ( h  xi 1  xi ).
Expresia:
f ( x)  f ( x  h)  f ( x) , (7.2.1)

poartă numele de diferenţă finită progresivă de ordinul întâi a funcţiei f (x) .

Diferenţa finită progresivă de ordinul doi este:

2 f ( x)   (f ( x))  f ( x  h)  f ( x) 
(7.2.2)
 f ( x  2h)  2 f ( x  h)  f ( x )

Procedând în mod analog, se găseşte diferenţa finită progresivă de ordinul n,

care are forma:

n f ( x)  (n1 f ( x))  n1 f ( x  h)  n1 f ( x) 

 f ( x  nh)  C n1 f ( x  (n  1)h)  C n2 f ( x  (n  2)h)    (7.2.3)
 (1) k C nk f ( x  (n  k )h)    (1) n f ( x)

Formula (7.2.3), de calcul a diferenţei finite progresive de ordinul n, poate fi

scrisă şi sub formele:
n
n f ( x)   (1) k Cnk f ( x  (n  k )h) ; (7.2.4)
k 0
n
n f ( x)   (1) nk Cnk f ( x  kh) . (7.2.4’)
k 0
 2
Dacă funcţia este dată numeric, adică se cunosc valorile y0 , y1 ,, y n în
nodurile x0 , x1 ,, xn , atunci au loc relaţiile:
yi  yi 1  yi ;
2 yi  yi  2  2 yi 1  yi ;
 (7.2.5)
n
n yi   (1) k C nk yi  ( nk )
k 0
În tabelul 7.2.1 se prezintă diferenţele finite progresive pentru cinci noduri
consecutive, începând cu nodul i.
Tabelul 7.2.1
Nr. y y 2 y 3 y 4 y
nod
i yi yi 2 y i 3 y i 4 y i
i 1 yi 1 yi 1 2 y 3 y i 1 i 1
i2 yi  2 yi  2  yi  2
2

i3 y i 3 yi 3
i4 yi  4

Pentru n valori ale funcţiei, numărul diferenţelor finite progresive de ordinul

unu este (n-1), al diferenţelor finite de ordinul doi este (n-2), al diferenţelor
finite de ordinul trei este (n-3), ş.a.m.d., după cum se observă din tabelul 7.2.2.
Tabelul 7.2.2
y  2 3 4
1 1 n 2n-2 3n-5
2 2 n+1 2n-1 3n-4
3 3 n+2 2n 3n-3
4 4 n+3 2n+1 3n-2
    
    4n-11
  2n-5 3n-7 4n-10
n-3 n-3 2n-4 3n-6
n-2 n-2 2n-3
n-1 n-1
n
Numărul
diferenţelor
finite n-1 n-2 n-3 n-4
progresive
(pe coloană)
 3

7.3. DIFERENŢE FINITE REGRESIVE (negative, la stânga, înapoi)

Expresia:
f ( x)  f ( x)  f ( x  h) , (7.3.1)

poartă numele de diferenţă finită regresivă de ordinul întâi a funcţiei f (x) .

Diferenţa finită regresivă de ordinul doi este:

 2 f ( x)  (f ( x))  f ( x)  f ( x  h) 
(7.3.2)
 f ( x )  2 f ( x  h)  f ( x  2h)

Procedând în mod analog, se găseşte diferenţa finită progresivă de ordinul n,

care are forma:
 n f ( x)   ( n1 f ( x))   n1 f ( x)   n1 f ( x  h) 
 f ( x)  C n1 f ( x  h)  C n2 f ( x  2h)  , (7.3.3)
 (1) k C nk f ( x  kh)  , (1) n f ( x  nh)

Relaţia (7.3.3) poate fi scrisă şi sub formele:

n
 n f ( x)   (1) k Cnk f ( x  kh) ; (7.3.4)
k 0
n
 n f ( x)   (1) nk Cnk f ( x  (n  k )h) . (7.3.4’)
k 0

În cazul în care funcţia este dată numeric, diferenţele finite regresive sunt:

y i  yi  yi 1 ;
 2 yi  yi  2 yi 1  yi  2 ;
 (7.3.5)
n
 n yi   (1) k C nk yi ( nk )
k 0

În tabelul 7.3.1 se prezintă diferenţele finite regresive pentru cinci noduri

consecutive.
Pentru calculul diferenţelor finite regresive se foloseşte procedura DIFPR, dar
rezultatele se interpretează conform tabelului 7.3.2.

Tabelul 7.3.1
 4
Nr. y y 2 y 3 y 4 y
nod
i4 yi  4
i3 y i 3  y i 3
i2 yi  2 yi 2  2 yi  2
i 1 yi 1 yi 1  2 yi 1  3 yi 1
i yi y i  2 yi  3 yi  4 yi
Tabelul 7.3.2
y  2 3 4
1
2 1
3 2 n
4 3 n+1 2n-2
 4 n+2 2n-1 3n-5
   2n 3n-4
    3n-3
    
n-2 n-3 2n-5 3n-8 4n-12
n-1 n-2 2n-4 3n-7 4n-11
n n-1 2n-3 3n-6 4n-10
Numărul
diferenţelor
n-1 n-2 n-3 n-4
finite regresive
(pe coloană)

7.4. DIFERENŢE FINITE CENTRALE

Diferenţa finită centrală de ordinul unu a funcţiei f (x) are forma:

f ( x)  f ( x  h)  f ( x  h) (7.4.1)
Diferenţa finită centrală de ordinul doi este:
 2 f ( x)  (f ( x))  f ( x  h)  f ( x  h) 
(7.4.2)
 f ( x  2h)  2 f ( x )  f ( x  2h)

În mod analog, se determină diferenţa finită centrală de ordinul n, care are

forma:
 5
 n f ( x)  ( n1 f ( x))   n1 f ( x  h)   n1 f ( x  h) 
 f ( x  nh)  C n1 f ( x  (n  2)h)  C n2 f ( x  (n  4)h)    (7.4.3)
 (1) k C nk f ( x  (n  2k )h)    (1) n f ( x  nh)

Relaţia (7.4.3) se scrie şi sub formele:

n
 n f ( x)   (1) k Cnk f ( x  (n  2k )h) ; (7.4.4)
k 0
n
 n f ( x)   (1) nk Cnk f ( x  (2k  n)h) . (7.4.4’)
k 0

În tabelul 7.4.1 se prezintă diferenţele finite centrale pentru un număr de 7

noduri.
Tabelul 7.4.1
Nr. y y  2
y  3
y
nod
i 3 y i 3
i2 yi  2 yi 2
i 1 yi1 yi 1  2 yi 1
i yi y i  yi
2
 3 yi
i 1 yi1 yi 1  2 y i 1
i2 yi  2 y i  2
i3 y i 3

Din tabelul 7.4.1, se observă că pentru n valori ale funcţiei, numărul

diferenţelor finite centrale de ordinul unu este mai mic cu două unităţi decât
numărul nodurilor, cel al diferenţelor finite centrale de ordinul doi este mai mic
cu 4 unităţi decât cel al nodurilor ş.a.m.d.