¼ GENERALE ALE

12. PROPRIETAŢI
UNUI FLUID

Mecanica ‡uidelor se ocup¼ a cu studiul ‡uidelor, în repaus sau în mişcare,

din punct de vedere macroscopic, adic¼ a f¼ ar¼
a a lua în considerare detaliile
microscopice (mişc¼ arile individuale la care particip¼a particulele constituente).
Aceasta confer¼ a ‡uidelor calitatea de mediu continuu. Acest al patrulea şi
ultim model, cel mai complex de pân¼ a acum, este construit şi utilizat cu
succes pentru descrierea, din punct de vedere mecanic, al comportamentului
gazelor şi lichidelor la acţiunea unor forţe.

De…niţie: Fluidul este un mediu continuu, foarte uşor deformabil, chiar şi
sub acţiunea unei forţe mici.

Deşi substanţa are o structur¼

a granular¼
a (discret¼a), ‡uidele sunt consider-
ate medii continue atât timp cât dimensiunea lor caracteristic¼ a este mult mai
mare decât drumul liber mediu1 al particulelor constituente. Deoarece forţele
de interacţiune dintre particulele ‡uidului - numite forţe de coeziune - sunt
mici, acestea se pot deplasa oricât de mult faţ¼a de poziţia iniţial¼
a, explicând
astfel termenul ”deformabil” din de…niţia ‡uidului. Mai mult, deformabili-
tatea uşoar¼a a ‡uidelor le confer¼a acestora calit¼
aţile de a curge şi de a lua
forma vaselor care le conţin, ele neavând form¼ a determinat¼ a.

Obs.: Substantivul „‡uid”provine de la latinescul „‡uere”care înseamn¼

a „a
curge”.{

Din punctul de vedere al st¼ arilor de agregare a substanţei, drept ‡uide

pot … considerate lichidele şi gazele.

De…niţie: Lichidele sunt ‡uidele care au volum propriu.

De…niţie: Gazele sunt ‡uidele care ocup¼a tot volumul pus la dispoziţie (adic¼
a
nu au volum propriu).

Parametrii care descriu starea mecanic¼ a a unui ‡uid la un moment dat

sunt densitatea, presiunea, viteza, vâscozitatea etc. Deoarece ‡uidul este
considerat un mediu continuu, toţi aceşti parametri sunt funcţii continue ce
depind de timp şi de coordonatele spaţiale, adic¼
a sunt câmpuri.
1
distanţa medie dintre dou¼
a ciocniri succesive ale unei particule a ‡uidului cu altele.

¼ ŢI GENERALE ALE UNUI FLUID

PROPRIETA 251
12.1 Densitatea unui ‡uid

În esenţ¼
a, un ‡uid este un sistem de puncte materiale. De…nindu-l ca pe un
mediu continuu, densitatea unui ‡uid respect¼ a de…niţia deja formulat¼a la sis-
temele de puncte materiale cu masa conituu distribuit¼ a în spaţiu. Revenirea
la aceast¼a noţiune aici se datoreaz¼
a unei calit¼
aţi manifestate de unele ‡uide:
incompresibilitatea.

De…niţie: Un ‡uid se numeşte incompresibil dac¼a densitatea acestuia nu

variaz¼a în timp şi în spaţiu

(!
r ; t) = const: (12.1)

Lichidele sunt practic incompresibile, pe când gazele pot … considerate incom-

presibile doar dac¼
a viteza lor de mişcare v este mic¼
a în comparaţie cu viteza
sunetului c în acele gaze. Cantitativ, aceasta se face cu ajutorul num¼arului
v
lui Mach, M = [parametru introdus de c¼ atre …zicianul austriac Ernst Mach
c
2
(1838 - 1916)]. De exemplu , dac¼ a M = 0; 3 atunci variaţia relativ¼a a den-
sit¼
aţii gazului studiat este = 2%. În cele ce urmeaz¼
a se vor analiza cu
prec¼ adere doar cele mai importante dintre propriet¼
aţile ‡uidelor incompresi-
bile.

12.2 Presiunea într-un ‡uid

Dac¼ a asupra unui element de suprafaţ¼ a acţioneaz¼ a o forţ¼

a, se spune c¼ a forţa
creeaz¼ a o presiune asupra acesteia [noţiune introdus¼ a de c¼
atre …zicianul elveţian
Leonhard Euler (1707 - 1783)]. Aceast¼ a situaţie este reprezentat¼ a în Fig. 12.1.
!
Componenta forţei paralel¼ a cu suprafaţa, d F k , îi va imprima acesteia o ac-
celeraţie, aşa încât îi va modi…ca doar starea de mişcare sau de repaus relativ.
!
Componenta normal¼ a la elementul de suprafaţ¼ a, d F ? , va ap¼ asa asupra aces-
teia, spunându-se c¼ a produce o presiune, motiv pentru care se şi numeşte
forţ¼a de presiune.
2
R. W. Fox, A. T. McDonald, Introduction to Fluid Mechanics, John Wiley & Sons, Inc.
(New York, SUA) 1973.

252 ¼ ŢI GENERALE ALE UNUI FLUID

PROPRIETA
 Fig. 12.1

De…niţie: Presiunea este m¼arimea …zic¼a scalar¼a numeric egal¼a cu forţa care
acţioneaz¼a perpendicular pe unitatea de suprafaţ¼a

!
dF? d F Sb
p= = ; (12.2)
dS dS

unde Sb este versorul elementului de suprafaţ¼ a dS.

Unitatea de m¼ asur¼a a presiunii în SI este 1 Pa (pascal), denumire dat¼
a în
onoarea …zicianului francez Blaise Pascal (1632 - 1662):

N
hpiSI = 1 = 1 Pa.
m2

Exemplul 12.1: O stea are forma unei bile omogene cu raza R şi este format¼
a
dintr-un ‡uid incompresibil cu densitatea . S¼ a se determine presiunea în
centrul stelei, dac¼a se cunoaşte c¼
a acceleraţia gravitaţional¼
a la suprafaţa ei
este g0 , precum şi c¼
a steaua nu are atmosfer¼a.

Soluţie: Considerând o bil¼ a cu raza r < R, având acelaşi centru cu steaua, în-
conjurat¼a de o p¼
atur¼ a cu grosimea dr (Fig. 12.2), presiunea creat¼
a sferic¼ a de
p¼ a asupra bilei cu raza r este
atur¼

Fig. 12.2

dmg (r) 4 r2 g (r) dr

dp = = = g (r) dr:
S 4 r2

PRESIUNEA îNTR-UN FLUID 253

 Pentru a determina expresia acceleraţiei gravitaţionale g (r) în funcţie de dis-
tanţa r de la centrul stelei, se foloseşte teorema lui Gauss, aplicat¼
a suprafeţei
gaussiene cu raza r
I
! !
= dS = 4 m (r) ;

4 r3
unde este constanta atracţiei gravitaţionale, iar m (r) = este masa
! 3
a în interiorul sferei cu raza r . Deoarece
a‡at¼ =! g (r) are aceeaşi valoare în
toate punctele sferei cu raza r şi este orientat spre centrul stelei, spre deosebire
!
de d S ; care este orientat spre exteriorul acestei sfere, din teorema lui Gauss
rezult¼
a
4 r3
4 r2 g = 4 ;
3
de unde
4
g= r:
3
Cum la suprafaţa stelei g (R) = g0 , atunci
g0
g (r) = r:
R
Prin urmare, ecuaţia care d¼a presiunea pe care o creeaz¼
a p¼
atura sferic¼
a cu
grosimea dr asupra bilei cu raza r este
g0
dp = rdr:
R
Integrând aceast¼
a ecuaţie

Z0 ZR
g0
dp = rdr;
R
p(0) 0

rezult¼
a, în …ne, c¼
a
1
p (0) = g0 R:
2

12.2.1 Forţa arhimedic¼

a. Teorema gradientului

Asupra unui corp scufundat într-un ‡uid acţioneaz¼

a din partea ‡uidului forţe
de presiune. Rezultanta acestora poart¼a numele de forţ¼a arhimedic¼a (dup¼ a

254 ¼ ŢI GENERALE ALE UNUI FLUID

PROPRIETA
numele marelui …losof din Siracuza antic¼
a, Arhimede (-287 — -212) — primul
cercet¼
ator din istoria mecanicii ‡uidelor), al c¼
arei punct de aplicaţie se nu-
meşte centru de presiune. În acord cu ec. (12.2), forţa de presiune cu care
!
‡uidul acţioneaz¼
a asupra elementului de suprafaţ¼
a d S al corpului scufundat
este:
! !
d F p = pd S :
Prin urmare, forţa arhimedic¼
a este
I
! !
FA = pd S : (12.3)
S

Aceast¼
a expresie a forţei arhimedice se poate transforma prin aplicarea teo-
remei gradientului, al c¼
arei enunţ este:

Teorema gradientului: Fluxul unei funcţii de câmp scalare f printr-o suprafaţ¼a

închis¼a S este egal cu integrala pe volumul V , închis de suprafaţa S, a
gradientului funcţiei f :
I Z
!
fd S = rf dV : (12.4)
S V

Obs.: Deşi se poate da o demonstraţie formal¼ a teoremei gradientului, o

demonstraţie scurt¼ a şi elegant¼
a, ca un caz particular al teoremei di-
vergenţei, va … f¼
acut¼
a în Exemplul 13.1.{

Dac¼
a funcţia scalar¼
a de câmp f este presiunea, atunci:
Z
!
FA = rpdV; (12.5)
V
sau, forţa arhimedic¼
a ce acţioneaz¼
a asupra unit¼
aţii de volum a corpului scu-
fundat este
!
! dF A
fA = rp : (12.6)
dV
Observaţie: Suprafaţa închis¼a S, care apare în ec. (12.4), este suprafaţa
corpului scufundat în ‡uid, iar V este volumul s¼au.{
Ecuaţia (12.6) a…rm¼a c¼a forţa arhimedic¼a are direcţia gradientului presiu-
nii statice într-un ‡uid, iar sensul este cel al sc¼
aderii acestei presiuni. Pentru
a putea formula o de…niţie complet¼ a, mai trebuie determinat modulul aces-
tei forţe. În cazul unui corp scufundat într-un ‡uid a‡at în repaus în câmp

PRESIUNEA îNTR-UN FLUID 255

gravitaţional, în locul corpului scufundat, care este în echilibru mecanic în
interiorul ‡uidului, se poate delimita imaginar un volum de ‡uid cu forma şi
volumul corpului. Cum acest volum de ‡uid trebuie s¼ a …e şi el în echilibru cu
restul ‡uidului, atunci forţa arhimedic¼
a care acţioneaz¼a asupra sa trebuie s¼ a
…e echilibrat¼a de propria greutate:
Z Z
! ! !
FA = g dmf = f g dV: (12.7)
V V

Dac¼
a acceleraţia gravitaţional¼
a are aceeaşi valoare în toate punctele volumului
V (câmpul gravitaţional este uniform), atunci relaţia de mai sus devine
Z
! !
FA = g f dV = mf !
g: (12.8)
V

De aici rezult¼
a urm¼
atoarea

De…niţie: Forţa arhimedic¼a este rezultanta forţelor de presiune care acţio-

neaz¼a asupra unui corp scufundat într-un ‡uid în repaus, având modulul
egal cu greutatea volumului de ‡uid dezlocuit de corp, direcţia - dat¼a de
gradientul presiunii şi sensul opus greut¼aţii corpului.

Din raţionamentul de mai sus rezult¼ a c¼

a punctul de aplicaţie al forţei
arhimedice este centrul de greutate al volumului de ‡uid dezlocuit de corp.
Altfel spus,

De…niţie: Centrul de presiune este centrul de greutate al volumului de ‡uid

dezlocuit de corp.

Determinarea analitic¼ a a centrului de presiune, sau, mai general, a punctu-

lui de aplicaţie al rezultantei forţelor de presiune care acţioneaz¼ a asupra unei
suprafeţe oarecare, se face calculând rezultanta forţelor de presiune şi mo-
mentul rezultant produs de aceasta faţ¼ a de o ax¼a de rotaţie oarecare. Ţinând
cont de relaţia dintre aceste dou¼ a m¼ arimi vectoriale (forţa şi momentul ei), se
calculeaz¼ a lungimea braţului forţei rezultante faţ¼
a axa de rotaţie considerat¼a,
care d¼ a poziţia punctului de aplicaţie al rezultantei forţelor de presiune faţ¼a
de aceasta. Procedura practic¼ a de a‡are a poziţiei centrului de presiune este
ilustrat¼a în Exemplul 12.2, de mai jos.
În cazul în care vasul în care se a‡a¼ un lichid se mişc¼
a accelerat, suprafaţa
liber¼a a acestuia nu va mai … orizontal¼ a, ci va … perpendicular¼ a pe rezultanta
forţelor ce acţioneaz¼a asupra sa. În sistemul de referinţ¼ a legat de vas, care
este unul neinerţial, lichidul este în echilibru, aşa încât rezultanta forţelor

256 ¼ ŢI GENERALE ALE UNUI FLUID

PROPRIETA
care acţioneaz¼ a asupra unui volum de ‡uid este cea a forţei gravitaţionale şi
a forţei de inerţie. Deoarece în sistemul de referinţ¼
a legat de un corp a‡at în
mişcare accelerat¼ a nu se poate face deosebirea între câmpul gravitaţional şi
cel al forţelor de inerţie (conform principiului echivalenţei), lucrurile stau ca
şi cum lichidul s-ar a‡a într-un câmp gravitaţional efectiv, a c¼ arui intensitate
este
!
! m! g + Fi m!g + ( m! a) ! !
g ef = = = g a: (12.9)
m m
Prin urmare, suprafaţa lichidului se aşaz¼a astfel încât, la echilibru, ea este
perpendicular¼ a pe direcţia acestui vector, !
g ef . În Exemplul 12.3, de mai
jos, este ilustrat comportamentul unui lichid a‡at într-un vas care se mişc¼ a
rectiliniu uniform accelerat.

12.2.2 Presiunea hidrostatic¼

a

Utilizând ecuaţiile (12.5) şi (12.7) pentru forţa arhimedic¼

a, rezult¼
a c¼
a
Z Z
rpdV = !
g dV;
f
V V

sau
Z
! !
rp f g dV = 0;
V

de unde, volumul de ‡uid …ind unul oarecare, rezult¼ a tocmai forma local¼
aa
ecuaţiei care descrie echilibrul unui ‡uid în câmp gravitaţional

rp = !
g : (12.10)
f

Din (12.10) se poate deduce c¼ a în vecin¼

atatea suprafeţei P¼ amântului (adic¼a
în sistemul laboratorului, în care acceleraţia gravitaţional¼
a este constant¼
a),
pentru un ‡uid incompresibil

dp
zb = fg ( zb) ;
dz
de unde
dp
= f g;
dz

PRESIUNEA îNTR-UN FLUID 257

sau, integrând şi luând în considerare detaliile din Fig. 12.3,

Zp2 Zz2
dp = f g dz
p1 z1

şi notând cu h = z2 z1 diferenţa de nivel dintre cele dou¼

a cote din ‡uid, se
obţine
p1 = p 2 + f g (z2 z 1 ) = p2 + f gh : (12.11)

Fig. 12.3

Aceast¼a expresie pentru diferenţa de presiune static¼

a dintre orice dou¼
a puncte
din ‡uid poart¼a numele de presiune hidrostatic¼a. Ecuaţia (12.11) conţine în
ea trei informaţii importante:

diferenţa de presiune dintre dou¼

a puncte oarecare ale unui ‡uid incom-
presibil în repaus depinde doar de diferenţa de nivel dintre ele;

presiunea hidrostatic¼ a este aceeaşi în toate punctele a‡ate la acelaşi

nivel în ‡uid. Altfel spus, în vecin¼
atatea suprafeţei P¼
amântului, suprafeţele
izobare ale unui ‡uid în repaus sunt suprafeţe plane şi orizontale, deoarece
acestea sunt perpendiculare pe rezultanta forţelor de presiune;

presiunea hidrostatic¼
a într-un ‡uid incompresibil creşte direct proporţional
cu creşterea adâncimii la care aceasta se m¼
asoar¼a.

Exemplul 12.2: Un vas cubic cu lungimea laturii l, a‡at în vid, este umplut cu
ap¼ a densitatea apei este şi valoarea acceleraţiei gravitaţionale este g ,
a. Dac¼
s¼
a se determine:

a) rezultanta forţelor de presiune, cu care apa din vas acţioneaz¼

a asupra unui perete
lateral;

b) punctul de aplicaţie al rezultantei forţelor de presiune, calculat¼

a mai sus.

258 ¼ ŢI GENERALE ALE UNUI FLUID

PROPRIETA
Soluţie:

a la adâncimea z asupra elementului de suprafaţ¼

a) Forţa de presiune care acţioneaz¼ a
evidenţiat în Fig. 12.4, cu m¼ arimea dS = ldz , are expresia

dF = p (z) dS = gzldz:

Fig. 12.4

Forţa rezultant¼
a este

Zl Zl
1 3
F = dF = gl zdz = gl :
2
0 0

b) Momentul forţei elementare de presiune faţ¼

a de axa de rotaţie desenat¼
a în Fig.
12.4 are expresia

dM = (l z) dF = (l z) glzdz;

aşa încât momentul total este

0 l 1
ZM Zl Z Zl
M = dM = gl (l z) zdz = gl @ lzdz z 2 dz A =
0 0 0 0

l2 l3
= gl l =
2 3
1 4
= gl :
6
Pe de alt¼ a parte, momentul rezultant al forţelor de presiune faţ¼
a de axa de
rotaţie considerat¼
a este
M = bF;

PRESIUNEA îNTR-UN FLUID 259

 unde b este braţul rezultantei forţelor de presiune faţ¼
a de axa de rotaţie. Val-
oarea acestuia este
M l
b= = :
F 3
Prin urmare, punctul de aplicaţie al rezultantei forţelor de presiune care acţioneaz¼
a
asupra peretelui lateral al vasului este pe mediatoarea muchiei de la baz¼ a, la
o în¼
alţime egal¼
a cu o treime din în¼alţimea peretelui lateral.

atrat cu latura l, deschis la

Exemplul 12.3: Un vas paralelipipedic cu baza un p¼
partea superioar¼ a, conţine ap¼a, a c¼arei densitate este . Când vasul este în
repaus, în¼
alţimea coloanei de ap¼ a este h. Vasul se mişc¼ a pe un plan orizontal
cu acceleraţia constant¼a a, astfel încât s¼ a nu curg¼ a ap¼a din vas. Cunoscând
presiunea atmosferic¼ a p0 şi acceleraţia gravitaţional¼
a g , s¼
a se determine:

a) forma şi ecuaţia suprafeţei libere a apei din vas;

b) presiunea hidrostatic¼
a într-un punct oarecare din volumul de ap¼
a.

Soluţie:

a) Deoarece suprafaţa liber¼

a este perpendicular¼
a local pe rezultanta forţelor de greu-
tate şi de inerţie care acţioneaz¼a asupra unui volum elemntar de lichid şi cum
acceleraţia gravitaţional¼a ! g şi cea de mişcare a vasului !a sunt constante,
înseamn¼ a c¼
a suprafaţa lichidului r¼ amâne plan¼a, dar face unghiul cu orizon-
tala, aşa cum este ilustrat în Fig. 12.5. Prin urmare, ecuaţia suprafeţei libere
a apei din vas este
zs = xs + :

Fig. 12.5

Panta acestei drepte este, în acord cu Fig. 12.5,

a
= tg ( )= tg = :
g

260 ¼ ŢI GENERALE ALE UNUI FLUID

PROPRIETA
 Deoarece punctele de suprafaţa liber¼a a apei a‡ate la mijlocul vasului, ale c¼ aror
coordonate sunt (x0 ; z0 ) = 2l ; h , vor ocupa aceeaşi poziţie şi când vasul este
în repaus şi atunci când se va mişca accelerat, rezult¼
a c¼
a

al
h= + ;
g2
de unde
a l
zs = h + xs :
g 2

b) Pentru un punct oarecare din interiorul volumului de ap¼

a, având coordonatele
(x; z), presiunea hidrostatic¼
a este

p (x; z) = p0 + g (zs z) =

l
= p0 + g (h z) + a x :
2

12.3 Descrierea mişc¼

arii ‡uidelor

Problema fundamental¼ a a mecanicii ‡uidelor const¼

a
în determinarea câmpurilor de presiune şi de viteze din
interiorul unui ‡uid a‡at în condiţii date!

Deoarece baza de plecare în dezvoltarea teoriei dinamicii ‡uidelor este

dinamica punctului material, este necesar¼
a de…nirea unui concept similar
punctului material. În dinamica ‡uidelor aceast¼
a abstractizare poart¼
a nu-
mele de particul¼a de ‡uid.

De…niţie: Particula de ‡uid este un element de volum din interiorul ‡uidu-

lui, mult mai mic decât volumul total al ‡uidului şi mult mai mare decât
volumul unei molecule a acestuia.

Particula de ‡uid trebuie s¼ a …e mult mai mic¼ a decât volumul total al

‡uidului pentru a putea … asimilat¼ a unui punct material. În …ne, particula
de ‡uid trebuie s¼a …e mult mai mare decât o molecul¼ a a ‡uidului pentru
ca ea s¼
a conţin¼
a un num¼ ar su…cient de mare de molecule, astfel încât s¼ a
p¼
astreze toate caracteristicile ‡uidului dat, dar şi pentru ca interacţiunile

¼
DESCRIEREA MIŞCARII FLUIDELOR 261
din interiorul particulei de ‡uid s¼ a nu …e „simţite” în exteriorul acesteia.
În acest fel se poate p¼astra modelul de mediu continuu, iar particulele de
‡uid interacţioneaz¼
a între ele ca entit¼
aţi, dup¼
a legile cunoscute ale dinamicii
newtoniene.

Obs.: În Fizic¼
a, particula de ‡uid este un exemplu ilustrativ de in…nit mic
din punct de vedere …zic.{

De…niţie: Traiectoria unei particule de ‡uid se numeşte linie de curgere.

De…niţie: Linia de câmp a câmpului vitezelor poart¼a numele de linie de

curent.

Deşi ambele linii au tangent în …ecare punct un vector vitez¼ a, linia de

curgere este curba imaginar¼ a ce descrie evoluţia temporal¼a a unei singure
particule de ‡uid, pe când linia de curent este curba imaginar¼ a desenat¼a în
‡uid la un moment dat, iar vectorii vitez¼
a sunt ai tuturor particulelor de ‡uid
întâlnite în cale.

De…niţie: Curgerea unui ‡uid se numeşte staţionar¼a dac¼a propriet¼aţile ‡u-

idului care o caracterizeaz¼a, într-un punct oarecare, nu se modi…c¼a în
timp.

Într-o curgere nestaţionar¼ a forma liniilor de curent se modi…c¼ a în timp,

în timp ce în cazul curgerii staţionare ele r¼ amân „îngheţate” în ‡uid. Altfel
spus, într-o curgere staţionar¼ a liniile de curent nu se intersecteaz¼ a. Este
important de subliniat aici c¼ a în cazul curgerii staţionare vectorul vitez¼ a nu
se modi…c¼ a într-un punct, dar el poate varia de la un punct la altul! Cu alte
cuvinte, într-o curgere staţionar¼ a, odat¼a ajunse într-un punct, particulele de
‡uid trec prin el cu aceeaşi vitez¼ !
a v . Mai mult, într-o astfel de curgere, dac¼ a
o particul¼
a de ‡uid se a‡a¼ la un anumit moment pe o anume linie de curent,
ea va r¼
amâne permanent pe ea. Aceasta înseamn¼ a c¼
a într-o curgere staţionar¼
a
linia de curgere coincide cu linia de curent.

Exemplul 12.4: Câmpul vitezei unui ‡uid, a c¼

arui curgere se desf¼
aşoar¼
a în planul
xOy, este
!
v (vx ; vy ) = ( t x; y) :
S¼
a se determine:

a) ecuaţia liniilor de curent la t = 0, dac¼

a liniile de curent trec prin punctul (x; y) =
(1; 1);

a de ‡uid care, la t = 0, trece prin

b) ecuaţia liniei de curgere pentru o particul¼
punctul de coordonate (x; y) = (1; 1);

262 ¼ ŢI GENERALE ALE UNUI FLUID

PROPRIETA
c) în ce condiţii linia de curgere coincide cu linia de curent?

Soluţie:

a) În acord cu de…niţia liniei de curent

! !
v d!
r = 0;

adic¼
a
!
b + vy yb)
(vx x (dxb
x + dyb
y) = 0 ;
de unde
!
zb (vx dy vy dx) = 0 ;
sau
dx dy
= ;
vx vy
a la un moment de timp t …xat! Înlocuind expresiile componen-
ecuaţie valabil¼
telor vitezei în ec. de mai sus, rezult¼
a

dx dy
= ;
t x y
sau, integrând,
ln j t xj = ln jyj + ln C1 ;
de unde
C1 y ( t x) = 1:
Cum liniile de curent trec prin punctul (x; y) = (1; 1) la t = 0 atunci C1 = 1,
de unde, ecuaţia liniilor de curent este dat¼
a de o familie de arce de hiperbol¼
a
echilater¼
a
xy = 1:

b) Ecuaţia liniei de curgere este aceeaşi cu cea a liniei de curent, diferenţa …ind c¼
a
aceasta este valabil¼
a pentru orice moment de timp, nu doar la un moment de
timp …xat, ca în cazul de mai sus:

dx dy
= = dt:
t x y
Prima ecuaţie este
dx
+ x = t;
dt
a cu et devine
care înmulţit¼
d
xet = tet :
dt

¼
DESCRIEREA MIŞCARII FLUIDELOR 263
 Prin integrare, aceasta devine

xet = (t 1) et + C2 :
Utilizând condiţia din enunţ (la t = 0, x = 1),se g¼
aseşte C2 = 1 + . Prin
urmare
x (t) = (t 1) + (1 + ) e t :
Cealalt¼
a ecuaţie parametric¼
a a traiectoriei particulei de ‡uid este

y (t) = et :
Ecuaţia liniei de curgere se obţine eliminând timpul din cele dou¼
a ecuaţii para-
metrice ale traiectoriei şi se obţine
1+
x= (ln y 1) +
y
c) Din ecuaţia liniei de curgere rezult¼
a

xy = 1 + [1 + y (ln y 1)] :
Comparând aceast¼ a ecuaţie cu cea a liniei de curent, se observ¼
a c¼a cele dou¼
a
a = 0, adic¼
linii coincid doar dac¼ a doar în cazul curgerilor staţionare.

Pentru studiul curgerii ‡uidelor exist¼

a dou¼a metode de descriere a mişc¼ arii
acestora: descrierea material¼a (sau substanţial¼a ) şi descrierea spaţial¼a.

12.3.1 Descrierea material¼

a (Lagrange)

Aceast¼a metod¼ a de descriere a mişc¼ arii ‡uidelor poart¼ a numele matemati-

cianului francez Joseph - Louis Lagrange (1736 - 1813) deoarece el a utilizat-
o sistematic în studiul dinamicii ‡uidelor, deşi metoda a fost introdus¼ a de
c¼ 3
atre Euler . Ea const¼ a în urm¼ arirea mişc¼arii …ec¼ arei particule de ‡uid şi nu
reprezint¼
a altceva decât generalizarea dinamicii punctului material (aşa cum
s-a f¼
acut şi pentru studiul mişc¼
arii solidului rigid). Astfel, coordonatele unei
particule la un moment oarecare de timp t sunt
8
>
> x = x (x0 ; y0 ; z0 ; t)
>
>
<
y = y (x0 ; y0 ; z0 ; t) ;
>
>
>
>
:
z = z (x0 ; y0 ; z0 ; t)
3
L. Dragoş, Mecanica ‡uidelor I - teoria general¼a. Fluidul ideal incompresibil, Ed. Acad-
emiei Române (Bucureşti, România) 1999.

264 ¼ ŢI GENERALE ALE UNUI FLUID

PROPRIETA
unde x0 , y0 şi z0 sunt coordonatele particulei la momentul iniţial t = 0. În
aceast¼
a descriere, componentele vitezei unei particule de ‡uid sunt
8
> dx
>
> vx =
>
> dt
>
>
>
<
dy
vy = :
>
> dt
>
>
>
>
>
>
: vz = dz
dt

Aceast¼a metod¼ a, prin care se urm¼

aresc particulele de ‡uid (liniile de curgere)
este utilizat¼
a în mecanica ‡uidelor atunci când se fac simul¼ ari ale curgerii
‡uidelor.

12.3.2 Descrierea spaţial¼

a (Euler)

Aceast¼ a metod¼ a de descriere a mişc¼arii ‡uidelor pleac¼ a de la constatarea c¼a

un instrument de m¼ asur¼
a care sondeaz¼ a propriet¼aţile ‡uidului are o poziţie
…x¼a în spaţiu. Din acest motiv, Jean le Rond d’Alembert (1717 - 1783) a
propus ca pentru studiul mişc¼ arii unui ‡uid s¼ a se analizeze comportamentul
particulelor de ‡uid care trec, în timp, printr-un punct …x din spaţiu. Metoda
poart¼a numele lui Euler deoarece acesta este cel care a utilizat-o sistematic.
Deşi aceast¼a metod¼ a de descriere a mişc¼ arii ‡uidelor este focalizat¼ a asupra
unui punct din spaţiu, nu se poate evita urm¼ arirea particulelor de ‡uid şi
în vecin¼atatea acestuia (evident, pentru un interval scurt de timp), deoarece
particulelor materiale li se aplic¼
a legile mecanicii şi nu punctelor geometrice!
În cele ce urmeaz¼ a, analiza mişc¼arii ‡uidelor se va face în cadrul descrierii
spaţiale. În cadrul acestei descrieri descrierea unei curgeri se face prin speci-
…carea câmpului vitezelor ! v =! v (!r ; t). Aceast¼ a metod¼ a este cel mai des
utilizat¼
a în mecanica ‡uidelor.

12.4 Derivata substanţial¼

a

O proprietate oarecare a ‡uidului este o funcţie de timp şi de coordonatele

spaţiale, (t; !
r ) = (t; x; y; z). Prin urmare, variaţia ei în timp se studiaz¼
a

¼
DERIVATA SUBSTANŢIALA 265
plecând de la diferenţiala sa total¼
a

@ @ @ @
d = dt + dx + dy + dz: (12.12)
@t @x @y @z

Derivând ec. (12.12) în raport cu timpul se obţine

d @ @ @ @
= + vx + vy + vz =
dt @t @x @y @z
@ @ @ @
= xvx + ybvy + zbvz )
+ (b b
x + yb + zb =
@t @x @y @z
@ @ @ @
= +!
v b
x + yb + zb =
@t @x @y @z
@
= + (!
v r) : (12.13)
@t
Aceast¼a derivat¼a total¼a poart¼
a numele de derivat¼a substanţial¼a a propriet¼
aţii
a ‡uidului. Aceast¼ a derivat¼
a total¼a a unei m¼arimi …zice în raport cu tim-
pul, deşi se numeşte substanţial¼
a, face leg¼
atura între descrierea material¼
a sau
substanţial¼a a unui ‡uid şi cea spaţial¼
a. Dup¼a cum se vede din ec. (12.13),
derivata substanţial¼a are dou¼a componente:

@
i. componenta temporal¼
a sau local¼
a- - care apare ca urmare a variaţiei
@t !
lui în timp (între t şi t + dt) în punctul considerat (!r = const:).

@
Obs.: Într-o curgere staţionar¼
a = 0.{
@t
ii. componenta convectiv¼ a - (!
v r) - care d¼ a variaţia lui la un moment
dat (t = const:) între punctul considerat ! r şi punctul imediat vecin
! !
r +d r . Prin urmare, aceast¼
a component¼ a a derivatei substanţiale este
cauzat¼a de neuniformitatea lui . Dac¼ a este un câmp scalar, atunci
(!v r) se numeşte componenta advectiv¼a a derivatei substanţiale,
iar dac¼a este un câmp vectorial, atunci ea se numeşte component¼a
convectiv¼a.

Obs.: Derivata substanţial¼a poate … v¼ azut¼

a şi ca un operator scalar difer-
enţial, numit operatorul lui Euler

d @
= +!
v r:{ (12.14)
dt @t

266 ¼ ŢI GENERALE ALE UNUI FLUID

PROPRIETA
Exemplul 12.5: Câmpul de viteze al unui ‡uid are expresia
!
v = ytb
x + xtb
y;

unde şi sunt dou¼

a constante pozitive, de omogenizare dimensional¼
a. S¼
a
se derermine:

a) câmpul acceleraţiilor;

b) momentele de timp la care acceleraţia este nul¼

a.

Soluţie:

a) În acord cu (12.13), acceleraţia unei particule de ‡uid este

! d!v @!v
a = = + (!
v r) !
v:
dt @t
Prin urmare,
@!v
= yb
x + xb
y;
@t
iar
@ @
(!
v r) !
v = yt + xt ( ytb
x + xtb
y) =
@x @y

= yt tb
y + xt tb
x= t2 (xb
x + yb
y) :

Aşadar,
!
a = y + t2 x x
b+ x + t2 y yb:

b) Acceleraţia este zero atunci când cele dou¼

a paranteze sunt nule simultan:
8
< y + t21 x = 0
:
: 2
x + t1 y = 0

De aici rezult¼
a c¼
a
4
t1 = ( ) :

Probleme

¼
DERIVATA SUBSTANŢIALA 267