Hidrodinamica Apelor Subterane. Acvifere Sub Presiune..

136 Hidrodinamica apelor subterane. Acvifere sub presiune..
Capitolul 7
ACVIFERE SUB PRESIUNE
7.1. ACŢIUNEA APEI INTERSTIŢIALE ASUPRA MEDIULUI

POROS
Fie un mediu poros neconsolidat, format din particule de nisip, saturat cu apă.
Dacă se urmăreşte acţiunea unei forţe exterioare asupra acestui mediu se poate constata,
experimental, că în cazul în care la suprafaţa nisipului saturat acţionează o coloană de
apă de înălţime "l" şi greutate "G", grosimea stratului de nisip nu se modifică în timp.
Dacă pe suprafaţa nisipului se pun granule de plumb având aceeaşi greutate cu apa, în
timp stratul de nisip se tasează.
l apa
G
Granule
Nisip
e de plumb
saturat e
a b c
Fig.7.1. Tasarea unui mediu poros
Deşi greutatea G este aceiaşi şi în cazul b şi în cazul c, tasarea apare doar în

cazul granulelor de plumb.
În concluzie numai sarcinile aplicate direct pe scheletul solid provoacă efecte de
tasare asupra mediului poros.
Efectul unei sarcini de apă constă doar în creşterea presiunii lichidului care
saturează nisipul şi cum particulele solide sunt practic incompresibile, în domeniul de
presiuni despre care vorbim, nu rezultă nici un efect aparent.
7.1.1. Eforturi efective şi presiunea neutrală.

Terzaghi numeşte eforturi efective acele eforturi care sunt transmise direct, de
la particulă solidă la particulă solidă, ( ca în cazul granulelor de plumb). Doar ele au o
acţiune asupra fazei solide.
Hidrodinamica apelor subterane. Acvifere sub presiune.. 137
Presiunea lichidului interstiţial este numită presiune neutrală.

Efortul total  aplicat complexului solid-lichid se descompune în eforturi
efective  şi presiune neutrală p.
 p. (7.1)
În cazul cel mai general  şi  sunt tensori având trei eforturi normale şi trei
eforturi tangenţiale.
Vom face ipoteza că lichidul este incompresibil (=constant), particulele solide
sunt incompresibile, iar mediul poros este compresibil (prin reducerea porozităţii "n").
S
Fig.7.2 Coloană sol uscat
În cazul unei coloane de sol uscat de înălţime "l" baza coloanei suferă o
presiune corespunzătoare greutăţii coloanei (G/S).
Prin definiţie acest efort este un efort efectiv pentru că se transmite prin
particulele solide.
z  d  g  l  s  1  n   g  l , (7.2)
unde  z - efort efectiv în direcţia verticală

d - densitatea terenului uscat
s - densitatea particulelor solide
n - porozitatea totală
Efortul total este in acest caz, egal cu efortul efectiv
z  z . (7.3)
Dacă coloana este saturată cu apă în repaus, efortul total la baza coloanei va fi
dat de (greutatea terenului + greutatea apei):
 z  s 1  n   g  l    n  g  l   w  g  l , (7.4)
 w  s 1  n     n (densitatea terenului saturat) , (7.5)
 - densitatea apei .
Efortul efectiv va fi, conform definiţiei:

 z   z  p   w  g  l    g  l   w    g  l . (7.6)
Din punct de vedere mecanic totul se petrece ca şi cum densitatea terenului ar fi:
a   w    1  n s   , (7.7)
a - densitatea aparentă .
Reducerea aparentă a densităţii solului nu este decât rezultatul împingerii
Arhimedice, a apei, asupra particulelor . Îl vom numi susţinere hidrostatică.
Vom calcula presiunea curentului sau "împingerea curgerii" .
p
z p dz
z
D C
p
p dx
p x
dz
A dx B x
p
Fig.7.3 Repartiţia presiunilor pe feţele unui volum elementar
Să considerăm un volum elementar dxdz1, din mediul poros, în care apa

interstiţială este în mişcare cu viteza U în planul (x, z).
Să calculăm rezultantele celor trei forţe aplicate elementului:
- forţe de presiune datorate fluidului;
- forţe de greutate (datorate gravitaţiei);
- forţe de contact între particule (datorate eforturilor efective).
Presiuni: - pe suprafaţa AD : o forţă normală pdz,

 p 
- pe suprafaţa BC : o forţă normală  p  dx dz .
 x 
p
Rezultanta lor (după direcţia x):   dx  dz .
x
- pe direcţia AB: pdx,

 p 
- pe direcţia DC:  p  dz dx ,
 z 
p
Rezultanta lor (după direcţia z):   dx  dz .
z
Rezultanta generală a forţelor de presiune pe unitatea de volum, va fi: (-gradp).

Gravitaţie: Forţa de greutate pentru unitatea de volum va fi:

 w  g  gradz .
Dacă introducem noţiunea de sarcină piezometrică, în locul presiunii:
p
h z,
g
rezultanta celor două forţe va fi:
R    g  gradh    g  gradz  w  g  gradz    g  gradh  a  g  gradz . (7.8)
Termenul (-ggradh) este presiunea curentului sau împingerea curentului. Este o forţă
de volum, dirijată în sens invers gradientului de sarcină ( în sensul vitezei de filtrare U,
dacă mediul este izotrop).
Variaţia eforturilor efective echilibrează aceste apăsări pentru a realiza
stabilitatea elementului.
În concluzie, curgerea apei provoacă variaţii ale eforturilor efective, acţionând
asupra fazei solide.
7.1.2. Definirea gradientului critic de antrenare hidrodinamică
Se realizează următoarea experienţă: fie o curgere ascendentă într-o coloană de

H
nisip. Curgerea este uniformă, iar gradientul de sarcină este gradh  , îndreptat în
l
sus. Rezultanta R a împingerii curentului şi a greutăţii (pentru unitatea de volum) va fi:
R  a    gradh   g . (7.9)
Dacă se creşte gradual sarcina H, la un moment dat, această forţă de volum se va
anula: nisipul devine (aparent) sustras de la gravitaţie.
alimentare
Fig. 7.4. Instalaţie pentru determinarea gradientului critic

Un obiect greu pus pe coloana de nisip se va scufunda. Dacă se măreşte în

continuare H, întreaga coloană de nisip se va ridica. Gradientul critic, corespunzător
dispariţiei întregii forţe de volum este:

i cr  gradh  a . (7.10)

Acest fenomen este fundamental în mecanica solurilor.
Să considerăm de exemplu, un dig de pământ, omogen, fără mască de etanşare.
La prima vedere, am putea gândi că forţa amonte a digului este supusă la o apăsare
hidrostatică a apei din amonte. Este fals. De fapt presiunea care acţionează pe un
element al paramentului amonte este o presiune neutrală care este transmisă prin
intermediul particulelor solide.
Apăsarea apei nu se transmite asupra paramentului amonte al digului ci se
descompune într-un sistem de forţe de volum, care acţionează asupra întregului volum
saturat. Rezistenţa digului va depinde esenţial de caracteristicile curgerii de filtraţie la
traversarea digului.
În concluzie, în caz general, când gradientul hidraulic depăşeşte valoarea critică,
apare fenomenul de antrenare hidrodinamică .
Pentru pământurile necoezive, care sunt şi cele mai sensibile la instabilitate sub
acţiunea curenţilor subterani, criteriul de apreciere a posibilităţilor de antrenare
hidrodinamică se bazează pe analiza granulozităţii.
Fig.7.5. Diagrama Istomina pentru determinarea gradientului critic în funcţie

de coeficientul de neuniformitate al nisipurilor.
Dacă se cunoaşte coeficientul de conductivitate hidraulică al rocii, viteza critică

1
de antrenare hidrodinamică se poate calcula cu relaţia v cr  K (m/sec), (7.11)
15
unde K se măsoară în m/sec, folosindu-se un coeficient de siguranţă C = 1,5 –2.
.[Marchidanu, 1996]
7.1.3 Sufozia, eroziunea, afuierea şi ruperea hidraulică
Antrenarea hidrodinamică a particulelor solide se poate manifesta sub formă de

sufozie, eroziune, afuiere şi rupere hidraulică.
Sufozia se manifestă prin dislocarea şi transportul particulelor fine prin spaţiile

intergranulare fără ca structura generală a pământului să fie deranjată. Pământurile cele
mai succeptibile la sufozie sunt nisipurile necoezive, afânate, cu un grad mare de
neuniformitate. Peste o anumită limită de producere a sufoziei, structura pământului
cedează prin prăbuşire.
NRN
Fig.7.6 Sufozia nisipului
Eroziunea apare la contactul construcţiilor cu terenul nisipos. Golurile de

dimensiuni variabile create prin eroziune, de curenţii subterani, sunt periculoase pentru
stabilitatea construcţiilor. Eroziunea se produce progresiv, începând de la suprafeţele
libere către interiorul masivului de pământ, curentul de apă antrenând în mişcare toate
fracţiunile granulometrice.
În figura 7.7 este dată viteza critică de eroziune şi antrenare hidrodinamică a
pământurilor, în funcţie de dimensiunile particulelor. Această viteză depinde de
asemenea de forţele de coeziune. Astfel pentru particulele foarte fine forţele de coeziune
pot fi mai mari decât cele de antrenare hidrodinamică.
Fig.7.7 Viteza critică de eroziune a pământurilor în albii deschise, în funcţie de

granulozitate (după W.Creager şi J.Justin)
Afuierea (refularea) este un fenomen care se declanşează în momentul în care

viteza de curgere a curentului subteran provoacă trecerea în stare de lichefiere a
nisipului.
Fig.7.8. Refularea nisipului în gropile de excavaţie

Ruperea hidraulică se produce în cazul unor terenuri stratificate sau a unor
terenuri neomogene din punct de vedere al permeabilităţii, în care perbeabilitatea
descreşte în sensul curgerii. Când subpresiunea care acţionează asupra stratului mai
puţin permeabil depăşeşte forţa de greutate a stratului respectiv, aceasta începe să se
ridice, apar fisuri şi crăpături şi în final cedează prin rupere.
Concomitent cu ruperea stratului puţin permeabil, apa iese către suprafaţa
terenului, antrenând cantităţi mari de nisip.
Fig.7.9. Producerea fenomenului de rupere hidraulică în zona paramentului aval al unui

dig de pământ.
7.2. TEORIA CONSOLIDĂRII (TERZAGHI).

Dacă se încarcă mecanic terenuri puţin permeabile, saturate de apă, nu se
constată decât tasări mici.Totuşi tasarea finală, obţinută după o perioadă lungă de timp,
este considerabilă. Acest fenomen, de tasare în timp, este numită consolidare. Ea se
manifestă, în special, în terenuri argiloase.Terzaghi a arătat că această consolidare se
explică prin curgerea lentă a apei interstiţiale conţinute în sol.
Dacă recipientul “a” este gol (nu conţine apă), sarcina aplicată (greutatea) este
integral preluată de resorturi. Tasarea este instantanee şi elastică. Dacă recipientul “a”
este plin cu apă şi dacă găurile din piston sunt foarte mici, mişcarea pistonului
(comprimarea resorturilor) nu se va face imediat. Suprasarcina va fi resimţită printr-o
creştere a presiunii apei (fără tasare dacă apa este considerată incompresibilă). Apa va
ieşi din sistem prin găurile din piston şi suprapresiunea va fi preluată treptat de resorturi.
Acestea se vor comprima. În acelaşi mod (fig.7.10.b) tasarea argilei se va face prin
expulzarea apei prin porii plăcii poroase.
G
G Placa poroasa
pistoane
Argila
apa
saturata
resort
a b
Fig.7.10. Analogie privind consolidarea
Teoria consolodării presupune că:

a. Curgerea apei interstiţiale se face după legea lui Darcy;
b. Permeabilitatea terenului nu variază în cursul consolidării (aproximare a
realităţii);
c. Apa şi elementele solide ale terenului sunt incompresibile, compresiunea
corespunde deci unei micşorări a porozităţii;
d. Compresibilitatea solului (micşorarea porozităţii) este elastică, adică există o
relaţie liniară între efortul de compresibilitate efectivă şi dimensiunea
volumului solului (aproximare a realităţii).
Mecanismul consolidării presupune că o suprasarcină exterioară aplicată solului
este suportată pe de o parte de faza solidă (creşterea eforturilor efective), iar pe de altă
parte de apa interstiţială (creşterea presiunii).
Ca urmare a acestei creşteri a presiunii ia naştere o curgere tranzitorie, drenajul
apei şi creşterea progresivă a eforturilor efective. Astfel apare tasarea.
Vom căuta să stabilim ecuaţia de stare pentru sol. În timpul consolidării sarcinile
exterioare rămân constante. Deci, eforturile totale rezultate sunt:
    p  const (7.12)
d  dp  0 (7.13)
La începutul consolidării suprapresiunea este preluată în întregime prin p. Apoi
ea se transformă puţin câte puţin în creşteri de eforturi efective, până ce presiunea
revine la o repartiţie hidrostatică (în absenţa curgerii).
Conform ipotezei (d) variaţia relativă a volumului unui element de sol trebuie să
se scrie:
dV
    d (7.14)
V
 - coeficient de compresibilitate specifică a solului M-1L1T2;
 - eforturi efective.
Conform ipotezei (c) variaţia volumului unui element este în întregime datorată
variaţiei porozităţii sale. Dacă V este volumul total al elementului de sol, Vp volumul
porilor, Vs volumul fazei solide, atunci
V = Vs + Vp (7.15)
dV = dVp (7.16)
Vp
n - porozitatea totală (7.17)
Vs  Vp
Vs  Vp  Vp
dn  dVp (7.18)
V2
1 n
dVp  1  n    1  n     d  1  n      dp
dV
dn 
V V
dn  1  n     dp (7.19)
Astfel, derivatele locale vor fi legate de ecuaţia:
n p
 1  n     (7.20)
t t
Tasarea este dată de relaţia:

dV
    d , (7.21)
V
dacă se cunoaşte variaţia efortului efectiv .
d  dp (7.22)
dacă se cunoaşte evoluţia presiunii.
Trebuie deci să calculăm evoluţia tranzitorie a presiunii în teren.
Deci alegem presiunea ca necunoscută principală şi scriem ecuaţia consolidării
plecând de la :
- ecuaţia de continuitate   
div   U    n     q  0
t
(7.23)
- legea lui Darcy U

K
gradp    g  gradz  (7.24)
g
- ecuaţia de stare a apei   const (fluidul incompresibil)
 1  n    
dn dp
- ecuaţia de stare a mediului poros (7.25)
dt dt
Rezultă
dn
div U  q 0 (7.26)
dt
 div U  1  n    
dp
q (7.27)
dt
U
k
gradp    g  gradz 

 k   k   K 
div U  div   gradp   div     g  gradz   div   gradp 
       g 
 K 
 gradp   1  n    
dp
 div  q
 g  dt
 
div K  gradp    g  1  n    
dp
dt
 q g (7.28)
Aceasta este ecuaţia consolidării. q reprezintă debitul prelevat sau intrat (dacă
este negativ) în unitatea de volum de mediu poros. Vom considera q=0.
Dacă mediul este izotrop K = const.
p
K  div (gradp )    g  1  n     (7.29)
t
2p 
1  n       g  p (7.30)
K t
 2p  2p  2p
2p    (operatorul Laplacian)
x 2
y 2 z 2
Coeficientul C v 
1  n       g L-2T (7.31)
K
se numeşte coeficient de consolidare.
Uneori se neglijează 1  n   1
Freeze (1979) recomandă valorile pentru  (compresibilitatea solului),
(Marsily,1981), după cum urmează:
Argile:  = 10-6  10-8 m2/N (Pa-1)
Nisipuri:  = 10-7  10-9 m2/N (Pa-1)
Pietriş:  = 10-8  10-10 m2/N (Pa-1)
Roci fisurate:  = 10-8  10-10 m2/N (Pa-1)
Roci compacte:  = 10  10
-9 -11
m2/N (Pa-1)
Odată calculată evoluţia presiunii p
p    const , (7.32)
se deduce tasarea
V l
      (7.33)
V l
l – înălţimea stratului care se consolidează, dacă tasarea se face doar după

direcţia verticală.
În cazul argilelor compresiunea nu este elastică, iar tasările nu sunt reversibile.
7.3. ECUAŢIA DE DIFUZIVITATE ÎN CAZUL ACVIFERELOR

SUB PRESIUNE
Ecuaţia de difuzivitate se obţine din expresia ecuaţiei de continuitate pentru un
volum elementar reprezentativ, pentru care se iau în considerare atât compresibilitatea
apei cât şi a scheletului solid. Compresibilitatea scheletului solid se ia în calcul prin
modificarea porozităţii “n” a mediului poros datorită acţiunii unui efort .
Vom prezenta o deducere a ecuaţiei de difuzivitate, dată de Raudkivi (1976).
Deducerea se face pentru un caz particular, al unui mediu izotrop K xx  K yy  K zz  K ,
iar tasările se fac în mod special după direcţia z (cele orizontale sunt neglijabile în
raport cu cele verticale).
Ecuaţia de continuitate pentru un volum paralelipipedic dV  dx  dy  dz , având
porozitatea “n” , saturat cu apă (cu densitatea ), este:

    U x  

 
  
  U y    U z dx  dy  dz  n    x  y  z  , (7.34)
 x y z  t
unde Ux, Uy, Uz sunt componentele vitezei Darcy.

Dacă mediul poros este incompresibil (n=const) şi elementul de volum
considerat nu îşi schimbă mărimea

x y
 
  U x      U y     U z   n   .
z t
(7.35)
Dacă mediul poros este compresibil, porozitatea mediului poate varia în spaţiu şi
timp.
Raudkivi (1976) face ipoteza că variaţiile dimensiunilor x, y sunt neglijabile
în comparaţie cu z . Astfel:

n    x  y  z   n     z     z  n  n  z     x  y . (7.36)
t  t t t 
Încercăm să evaluăm toţi termenii din ecuaţia (7.36), introducând noţiunile de
compresibilitate a solului şi a apei. Astfel se ştie că modulul de elasticitate a solului Es
este legat de coeficientul de compresibilitate al solului,  M-1LT2, prin relaţia:
1 d zz
Es    , (7.37)
  dz 
 z 
 
unde zz este componenta verticală a efortului de presiune intergranulară (ML-1T-2).
dz     z  d zz  , (7.38)


z     z   zz  , (7.39)
t t
  zz 
n    z     n    z  . (7.40)
t t
n
Pentru a evalua termenul   z  ţinem seama de ipoteza că volumul
t
particulelor solide din elementul de volum de mediu poros rămâne constant. Schimbarea
volumului elementar se face datorită modificării volumului porilor.
1  n   x  y  z  const . , (7.41)
Dacă x  const , y  const .,
n 1  n z   zz 
   1  n     , (7.42)
t z t t
n  zz 
  z     1  n     z  . (7.43)
t t

Pentru a evalua termenul n  z  vom ţine seama de conservarea masei de
t
fluid.
  V  0  V0  const . , (7.44)
d  V    d(V)  0 , (7.45)
dV 
d    . (7.46)
V
Dacă se ţine seama de compresibilitatea fluidului:

1 dV
  , (7.47)
Ew V  dp
unde p - presiunea fluidului,
 - coeficient de compresibilitate a apei,
Ew - modul de elasticitate al apei,
dV 
d         dp , (7.48)
V
 p
  . (7.49)
t t
După cum s-a arătat în 7.1.,
 zz  p  const . în timp.
 zz p
Deci  . (7.50)
t t
În aceste condiţii termenul din dreapta ecuaţiei (7.36) devine:
  z  n  
n   t    z  t  n  z  t  x  y 
 
  p
   n    z  zz    1  n     z  zz  z  n       (7.51)
t t t
p p  
    z    n    1  n   n       z    n  
t t  
Ecuaţia de continuitate (7.34) devine:

 
    p  
 x   U x   y   U y  z   U z  x  y  z   t  x  y  z      n    . (7.52)
   
Vom înlocui, în ecuaţia de continuitate, presiunea p cu sarcina piezometrică

p
h z (z nu este funcţie de x, y, t). (7.53)

p  g  h  g  z , (7.54)
p h   h  h 
   g   g  h   g  z     g   g  h  z     g    g 
p
, (7.55)
x x x x x x x x   g
p h  p
g   , (7.56)
y y y 
p  h    h   p
   g    1  g  h  g  z     g    1   , (7.57)
z  z  z  z  z 
p h  p
g   , (7.58)
t t t 
d      dp , (7.59)
 p
  , (7.60)
t t
 p  h  p 
             g     , (7.61)
x x  x x  
 p  h p  
             g     , (7.62)
y y  y  y 
 p   h  p  
            g    1    , (7.63)
z z   z   z 
  h p  
        g     .
t  t  t 
(7.64)
Din relaţiile (7.61), (7.62), (7.63), (7.64) rezultă:
 h p 
   2  g        , (7.65)
x x  x
 h
 1    p      2  g  , (7.66)
x x
    2  g h
  , (7.67)
x 1    p x
    2  g h
  , (7.68)
y 1    p y
    2  g h
  (  1) , (7.69)
z 1    p z
 p
  , (7.70)
t t
iar
p h p  h p p
 g     g    ,
t t  t t  t
p h
 1    p     g  ,
t t
p   g h
  , (7.71)
t 1    p t
Dacă se ţine seama de ordinul de mărime al modulului de elasticitate:
Ew = 2,07 GPa,   4,829  10 10 m 2 N 1 ;
1 109
  1 şi se poate neglija.
1    p 109  0,48  p
Primul termen al ecuaţiei de continuitate (7.34) devine:
A B
 U x U y U z    
     Ux 
  Uy   Uz  AB
 x y z  x y z (7.72)
şi ţinând seama de relaţia Darcy pentru componentele vitezei:

h
U x  K 
x
h
U y  K  (7.73)
y
h
U z  K 
z
  2h  2h  2h 
A    K         K   2h , (7.74)
 x 2 y 2 z 2 
 
 h    2  g h   h    2  g h   h    2  g  h 

B  K    K     K      1 
 x 1    p x   y 1    p y   z 1    p  z 

   2  g  K  h  h 
2 2 2
 h  h
          
1    p  x   y   z  z 
 
(7.75)
Ecuaţia de continuitate (7.34) devine:
  2 h  2 h  2 h     2  g  K  h  2  h  2  h  2 h 
 K               
 x 2 y 2 z 2 
  1    p   x 
  y   z  z 
 (7.76)
     g h
     n    
   1  p   t
1
 1 , iar termenul al doilea din partea stângă a ecuaţiei (7.76) este neglijabil.
1  p
  2h  2h  2h 
Astfel:    K        2    n     g  h ,
 x 2 y 2 z 2     t
(7.77)
  
 
     n    g
2 2
 h  h  h 2
  h
    . (7.78)
x 2
y 2
z 2 K t
 
 
  g     n    Ss L1 - coeficient de înmagazinare specifică
 
Ecuaţia de difuzivitate pentru cazul unui acvifer sub presiune având K=const. va fi:
 2h  2h  2h S h
   s . (7.79)
x 2 y 2 z 2 K t
În [Marsily 1981] este dată o demonstraţie pentru cazul general, în care tensorul
conductivităţilor hidraulice nu are toate componentele constante. În acest caz ecuaţia de
difuzivitate pentru acviferele sub presiune, se scrie:
 
div K  gradh  Ss 
h
t
q. (7.80)
Presupunând:
b
Txx   K xx  dz - transmisivitatea după direcţia x , (7.81)
a
b
Tyy   K yy  dz - transmisivitatea după direcţia y , (7.82)
a
b
S   Ss  dz , (7.83)
a
b
Q   q  dz , (7.84)
a
a - cota culcuşului (cota stratului impermeabil de la baza acviferului sub presiune),
b - cota coperişului (cota stratului impermeabil de deasupra acviferului sub presiune).
Presupunând Kxx, Kyy, Ss, constante pe toată înălţimea acviferului, se pot defini:
Txx = Kxx M - transmisivitatea după direcţia x ,
Tyy = Kyy M - transmisivitatea după direcţia y ,
 
S = Ss M=   g  M     n   . (7.85)
 
S este denumit coeficientul de înmagazinare al acviferului sub presiune
(adimensional) şi variază între 10-3 şi 10-5.
Presupunând culcuşul şi coperişul paralele (M=const), ecuaţia de difuzivitate
devine:

div T  gradh  S  h
t
 Q. (7.86)
Dacă mediul poros este izotrop, T = const. după toate direcţiile, iar ecuaţia de
difuzivitate devine:
 2h  2h  2h S h Q
     . (7.87)
x 2 y 2 z 2 T t T
Raportul S/T este numit difuzivitatea acviferului, iar Q este aportul de debit din
exterior (+Q dacă este injectat sau –Q dacă este pompat).
 h 
Dacă mişcarea este permanentă   0  şi Q = 0 ecuaţia de difuzivitate
 t 
devine:
 2h  2h  2h
 2 h  0, sau    0. (7.88)
x 2 y 2 z 2
7.4. ANIZOTROPIA.
Vom studia în special soluţiile analitice ale ecuaţiei difuzivităţii, pentru terenuri
omogene izotrope.
Terenurile anizotrope se pot studia ca şi cele izotrope printr-o schimbare de
coordonate.
Dacă cele trei direcţii principale de anizotropie sunt x, y, z , iar Kx, Ky, Kz sunt
cele trei conductivităţi hidraulice după aceste direcţii legea lui Darcy se scrie:
h
U x  K x 
x
h
U y  K y  (7.89)
y
h
U z  K z 
z
iar ecuaţia de difuzivitzte este:
 2h  2h  2h h
Kx   K   K   Ss  . (7.90)
x y z t
2 y 2 z 2
Făcând o schimbare de coordonate:
K K K
x'  x y'  y z'  z (7.91)
Kx Ky Kz
unde K este un coeficient având dimensiunile conductivităţii hidraulice.
h h dx K x h
    , (7.92)
x ' x dx ' K x
 2h   h  dx K x  2 h
     . (7.93)
x '2 x  x  dx ' K x 2
Ecuaţia de difuzivitate se va scrie:
 2 h  2 h  2 h Ss h
    . (7.94)
x '2 y '2 z '2 K t
Fie o ecuaţie Laplace ordinară în noul sistem de axe. Trebuie remarcat că odată
cu anizotropia dispare ortogonalitatea dintre echipotenţiale şi liniile de curent din
sistemul de coordonate reale xyz, dar care există în sistemul x’y’z’. Componentele
vitezelor în noul sistem sunt:
h
U 'x  K  '
x
h
U 'y  K  ' (7.95)
y
h
U 'z  K  '
z
Se deduce că:
Kx
Ux   U 'x
K
Ky
Uy   U 'y (7.96)
K
K
U z  z  U 'z
K
Dacă se calculează fluxul Q’ al vectorului U’ la traversarea unei suprafeţe
oarecare ’
 
Q'   U '  n  d'   U 'x  J1'  U 'y  J '2  U 'z  J 3'  du  dv , (7.97)
' '
J i' fiind cosinuşii directori ai normalei la  ' şi u, v coordonate parametrice

oarecare ale suprafeţei  ' .
Dacă se caută fluxul vectorului U prin suprafaţa omoloagă  definită prin
aceleaşi coordonate parametrice u, v, se obţin următoarele relaţii între Jacobienii
(cosinuşii directori) J1, J1' ai celor două suprafeţe  şi ’
J1' 

D y' , z '
K2
 J1 , J1 
Dy, z 
,
Du, v  Ky  Kz Du, v 
înlocuind U 'x cu Ux în integrala (7.97) se vede că:
K3
Q'  Q (7.99)
Kx  Ky  Kz
sau
Kx  Ky  Kz
Q 3
 Q' . (7.100)
K
Acestea sunt relaţiile dintre debitele din sistemul anizotrop şi sistemul izotrop
echivalent. Pentru ca aceste debite să fie identice este suficient ca :
K  3 Kx  Ky  Kz . (7.101)

Hidrodinamica Apelor Subterane. Acvifere Sub Presiune..

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hidrodinamica Apelor Subterane. Acvifere Sub Presiune..

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

136 Hidrodinamica apelor subterane. Acvifere sub presiune..

ACVIFERE SUB PRESIUNE

7.1. ACŢIUNEA APEI INTERSTIŢIALE ASUPRA MEDIULUI

Fig.7.1. Tasarea unui mediu poros

Deşi greutatea G este aceiaşi şi în cazul b şi în cazul c, tasarea apare doar în

7.1.1. Eforturi efective şi presiunea neutrală.

Presiunea lichidului interstiţial este numită presiune neutrală.

unde  z - efort efectiv în direcţia verticală

 w  s 1  n     n (densitatea terenului saturat) , (7.5)

Efortul efectiv va fi, conform definiţiei:

Să considerăm un volum elementar dxdz1, din mediul poros, în care apa

Presiuni: - pe suprafaţa AD : o forţă normală pdz,

- pe direcţia AB: pdx,

Rezultanta generală a forţelor de presiune pe unitatea de volum, va fi: (-gradp).

Gravitaţie: Forţa de greutate pentru unitatea de volum va fi:

R    g  gradh    g  gradz  w  g  gradz    g  gradh  a  g  gradz . (7.8)

7.1.2. Definirea gradientului critic de antrenare hidrodinamică

Se realizează următoarea experienţă: fie o curgere ascendentă într-o coloană de

Fig. 7.4. Instalaţie pentru determinarea gradientului critic

Un obiect greu pus pe coloana de nisip se va scufunda. Dacă se măreşte în

Fig.7.5. Diagrama Istomina pentru determinarea gradientului critic în funcţie

Dacă se cunoaşte coeficientul de conductivitate hidraulică al rocii, viteza critică

7.1.3 Sufozia, eroziunea, afuierea şi ruperea hidraulică

Antrenarea hidrodinamică a particulelor solide se poate manifesta sub formă de

Sufozia se manifestă prin dislocarea şi transportul particulelor fine prin spaţiile

Fig.7.6 Sufozia nisipului

Eroziunea apare la contactul construcţiilor cu terenul nisipos. Golurile de

Fig.7.7 Viteza critică de eroziune a pământurilor în albii deschise, în funcţie de

Afuierea (refularea) este un fenomen care se declanşează în momentul în care

Fig.7.8. Refularea nisipului în gropile de excavaţie

Fig.7.9. Producerea fenomenului de rupere hidraulică în zona paramentului aval al unui

7.2. TEORIA CONSOLIDĂRII (TERZAGHI).

Fig.7.10. Analogie privind consolidarea

Teoria consolodării presupune că:

Astfel, derivatele locale vor fi legate de ecuaţia:

Tasarea este dată de relaţia:

- legea lui Darcy U

l – înălţimea stratului care se consolidează, dacă tasarea se face doar după

7.3. ECUAŢIA DE DIFUZIVITATE ÎN CAZUL ACVIFERELOR

unde Ux, Uy, Uz sunt componentele vitezei Darcy.

dz     z  d zz  , (7.38)

Dacă x  const , y  const .,

Dacă se ţine seama de compresibilitatea fluidului:

Ecuaţia de continuitate (7.34) devine:

Vom înlocui, în ecuaţia de continuitate, presiunea p cu sarcina piezometrică

Din relaţiile (7.61), (7.62), (7.63), (7.64) rezultă:

şi ţinând seama de relaţia Darcy pentru componentele vitezei:

Făcând o schimbare de coordonate:

J i' fiind cosinuşii directori ai normalei la  ' şi u, v coordonate parametrice

S-ar putea să vă placă și