Hidrotehnica 2018 Nr4 PDF

HIDROTEHNICA
Vol. 63 2018
Cuprins
FORUMUL „SECTORUL DE ALIMENTĂRI CU APĂ ȘI CANALIZĂRI DIN
ROMÂNIA ÎN ANUL CENTENARULUI” ...............................................................3
ȘCOALA ROMÂNEASCA DE ALIMENTĂRI CU APĂ ȘI CANALIZĂRI -

TRECUT, PREZENT, PERSPECTIVE
Alexandru Mănescu, Ion Mirel, Gabriel Racovițeanu, Eduard Dinet ...................................7
ACTIVITATEA DE PROIECTARE ÎN ROMÂNIA – TRECUT, PREZENT,

PERSPECTIVE
Victor Moldoveanu ........................................................................................................33
EVOLUŢIA INFRASTRUCTURII DE APĂ ȘI APĂ UZATĂ DIN JUDEŢELE

CLUJ - SĂLAJ
Călin Neamţu, Mihai Iacob ............................................................................................37
PREZENTARE COMPANIA DE APA ARAD .........................................................43
IMPLICAŢII MICROECONOMICE ȘI MACROECONOMICE ALE ADOPTĂRII

MONEDEI EURO. RESTRICŢII ȘI POSIBILE SOLUŢII
Valentin Lazea ..............................................................................................................51
EVOLUŢII TEHNOLOGICE ALE UTILAJELOR DE POMPARE DE-A LUNGUL

TIMPULUI
George Șomlea ..............................................................................................................54
EVOLUŢII TEHNOLOGICE ALE UTILAJELOR DE POMPARE DE-A LUNGUL

TIMPULUI
Mihai Dorus ..................................................................................................................56
EVOLUŢIA INFRASTRUCTURII DE APĂ ȘI APĂ UZATĂ DIN

MUNICIPIUL BUCUREȘTI
Epsica Chiru, Valentin Zaharia......................................................................................61
EVOLUŢIA INFRASTRUCTURII DE APĂ ȘI APĂ UZATĂ DIN
JUDEŢUL HUNEDOARA
Victor Arion, Simona Petrutiu, Delia Doana ....................................................................69
EVOLUŢII ȘI CERINŢE PE PIAŢA CONDUCTELOR PENTRU REŢELE DE

DISTRIBUŢIE ȘI DE CANALIZARE
Laszlo Vajda .................................................................................................................75
EVOLUŢIA CONSTRUCŢIILOR DIN SECTORUL DE APĂ ȘI APĂ UZATĂ

Remus Daineanu ...........................................................................................................80
O IMAGINE PERSONALĂ ASUPRA DEZVOLTĂRII ALIMENTĂRII CU APĂ ȘI

A CANALIZĂRII ÎN ULTIMII ANI
Anton Anton .................................................................................................................83
SESIUNEA DE DEZBATERI - SECTORUL DE APĂ ÎNCOTRO? .......................85

Hidrotehnica, Vol 63 (2018), Nr. 4
FORUMUL „SECTORUL DE ALIMENTĂRI CU APĂ ȘI CANALIZĂRI DIN

ROMÂNIA ÎN ANUL CENTENARULUI”
La inițiativa UNIVERSITĂȚII TEHNICE DE CONSTRUCȚII BUCUREȘTI și a

ASOCIAȚIEI PARTENERIAT PENTRU PROIECTE ȘI FONDURI EUROPENE, în perioada
15-16 Noiembrie 2018 a fost organizat la București FORUMUL „SECTORUL DE ALIMENTĂRI CU
APĂ ȘI CANALIZĂRI DIN ROMÂNIA ÎN ANUL CENTENARULUI”.
Evenimentul s-a adresat actorilor cheie din sectorul de alimentări cu apă și canalizare:
operatori de apă, proiectanți, consultanți, cadre universitare, finanțatori, ADI-uri, constructori,
furnizori de echipamente și tehnologii, asociații profesionale și a reprezentat un bun prilej pentru o
privire retrospectivă asupra evoluțiilor înregistrate și a principalelor momente care au marcat evoluția
sectorului de alimentări cu apă și canalizări în ultima sută de ani, precum și un moment de reflecție
și dezbatere asupra perspectivelor de dezvoltare a sectorului în viitor.
Forumul s-a bucurat de prezența unor personalități remarcabile ale societății românești
actuale, respectiv Domnul Valentin LAZEA, Economist Șef al Băncii Naționale a României și
Domnul Prof.dr.ing. Anton ANTON, Ministru al Energiei.
Forumul a reprezentat un moment de recunoaștere unanimă a contribuției extrem de
importante a UNIVERSITĂȚII TEHNICE DE CONSTRUCȚII BUCUREȘTI – FACULTATEA DE
HIDROTEHNICĂ - la dezvoltarea culturii tehnice și la progresul general al societății românești.
3
În același timp, participanții la eveniment au subliniat rolul esențial al organizațiilor

profesionale în împărtășirea bunelor și relelor practici în domeniu. Astfel, s-a subliniat faptul că
ASOCIAȚIA PARTENERIAT PENTRU PROIECTE ȘI FONDURI EUROPENE este o asociație
profesională care se evidențiază în ceea ce privește activitatea de promovare a dialogului între actorii
implicați în pregătirea și implementarea de proiecte de investiții în sectorul de mediu și în special în
sectorul de apă/apă uzată.
Prima zi a evenimentului a fost dedicată prezentării evoluției școlii românești și a sectorului
de-a lungul timpului, fiind prezentate experiențele principalilor actori implicați: reprezentanți ai
mediului academic și ai proiectanților, ai operatorilor regionali de apă, ai antreprenorilor și ai
furnizorilor.
4
Dezbaterile realizate pe parcursul celei de-a doua zi au permis realizarea unei analize
detaliate a situației actuale a sectorului și formularea unor propuneri de îmbunătățire/eficientizare a
cadrului actual legal, tehnic, instituțional, procedural și de implementare.
Derulate în mod interactiv cu participanții la eveniment, dezbaterile s-au realizat prin
intermediul unui Panel de discuții format din reprezentanți ai mediului academic, ai operatorilor de
apă, ai asociațiilor profesionale și ai finanțatorilor sectorului.
Dezbaterile au fost organizate în jurul unor aspecte cheie care au o influență decisivă asupra
evoluției sectorului, cum ar fi: cadrul legal și de reglementare, statutul inginerului constructor,
verificarea/evaluarea proiectelor, adaptarea la evoluțiile tehnice și tehnologice, finanțarea
infrastructurii în special din fonduri europene dar și prin implicarea capitalului privat și continuarea
procesului de regionalizare.
În concluzie, Forumul - organizat în pragul CENTENARULUI MARII UNIRI - a
constituit pentru organizatorii acestuia și pentru cei peste 120 de participanți prezenți pe parcursul
celor 2 zile de desfășurare a Forumului, cadrul ideal pentru a omagia o serie de personalități
reprezentative care și-au adus contribuția la dezvoltarea sectorului de-a lungul timpului.
5
În paginile următoare sunt prezentate sintezele principalelor intervenții și expuneri realizate

pe parcursul evenimentului.
***
6
SCOALA ROMÂNEASCA DE ALIMENTĂRI CU APĂ ȘI CANALIZĂRI -

TRECUT, PREZENT, PERSPECTIVE
Alexandru Mănescu*, Ion Mirel**, Gabriel Racovițeanu***, Eduard Dinet****
În cadrul forumului, dl. prof.dr.ing. Gabriel Racovițeanu a făcut o prezentare a școlii

superioare de alimentări cu apă și canalizări din România.
1 Evoluția școlii superioare de alimentări cu apă și canalizări

Școala superioară de alimentări cu apă și canalizări a fost o întotdeauna o ramură a
învățământului superior de construcții din România. Evoluția învățământului hidrotehnic din
România a fost publicată în articolul [1]. Din acest articol se citează, în cele ce urmează, etapele
importante de dezvoltare ale învățământului superior hidrotehnic din țară.
Nașterea școlii superioare de alimentări cu apă din România este legată de formarea Școlii
Naționale de Poduri și Șosele (SNPS) formată în anul 1881 sub conducerea lui Gheorghe Duca,
urmașă a Școalei de Ponți și Șosele, Mine și Arhitectură, formată sub domnia lui Alexandru Ioan
Cuza în anul 1864. SNPS acorda diplome de inginer, durata studiilor fiind de 5 ani [1].
La 10 iunie 1921, prin Decret regal, Școala Națională de Poduri și Șosele se reorganizează
sub denumirea de “Școala Politehnică”, având patru secțiuni: construcții, electromecanică, mine și
industrială. În octombrie 1920 tot prin Decret regal se înființează Școala Politehnica din Timișoara,
care din anul 1941 are și o secție de construcții cu câteva discipline specifice domeniului hidrotehnic.
În martie 1937 prin legea votată în Parlamentul țării se stabilea dreptul de acordare a diplomei de
inginer numai școlilor politehnice, ceea ce conducea implicit la desființarea învățământului tehnic din
universități. În aceste condiții la 3 decembrie 1937 a fost semnată Decizia de constituire a Școlii
Politehnice “Gheorghe Asachi” din Iași, în cadrul căreia a luat ființă în anul 1941 Facultatea de
Construcții, care cuprindea și cursurile de alimentări cu apă și canalizări [1].
* Prof.dr.ing. – Facultatea de Hidrotehnică, Universitatea Tehnică de Construcții București
** Prof.dr.ing. – Facultatea de Construcții, Universitatea Politehnica din Timișoara
*** Prof.dr.ing. – Facultatea de Hidrotehnică, Universitatea Tehnică de Construcții București
**** Sef lucr.dr.ing. – Facultatea de Hidrotehnică, Universitatea Tehnică de Construcții București
7
În anul 1948 are loc Reforma Învățământului, prin care din fosta Școală Politehnică din
București se creează mai multe institute, printre care și Institutul de Construcții din București.
Reforma din anul 1948 a condus de asemenea la înființarea Institutului Politehnic “Traian Vuia” din
Timișoara transformat din Școala Politehnica, cu crearea în cadrul Facultății de Construcții a Secției
de Hidrotehnică [1].
În anul 1949 în cadrul Institutului de Construcții București ia ființă Facultatea de Poduri și
Construcții masive, care funcționează trei ani cu o secție de Hidrotehnică și una de Poduri. Tot în
anul 1949 se înființează secția de Lucrări Edilitare în cadrul Facultății de Drumuri și Lucrări Edilitare.
În anul 1952 secțiile de Hidrotehnică și Lucrări Edilitare formează împreună Facultatea de
Hidrotehnică cu două secții, devenite emblematice: Construcții Hidrotehnice și Alimentări cu Apă și
Canalizări. În paralel, între anii 1951 și 1953, funcționează Institutul de Gospodărire Comunală din
București, care după o existență de doi ani este desființat, iar studenții de la secția de Lucrări Edilitare
sunt transferați la secția de Alimentări cu Apă și Canalizări a Facultății de Hidrotehnică.
În anul 1959 cele două secții ale Facultății de Hidrotehnică fuzionează într-o singură secție, cu
numele Construcții Hidrotehnice, specializarea pe cele două secții menționate făcându-se în ultimul
an de studii, prin opțiunea studenților [1]. În perioada 1969 - 1990, în afara cursurilor pentru ingineri
au ființat și cursurile de subingineri, cu durata de trei ani, cu două secții: Construcții Hidrotehnice
(din 1969) și Tehnică Edilitară (din 1970). Începând cu anul 1990 Facultatea de Hidrotehnică s-a
reorganizat, având o dezvoltare și diversificare continuă. O noutate după anul 1990 o constituie
crearea de rute flexibile, constând în introducerea de cursuri opționale. Au fost reînființate secțiile de
Construcții Hidrotehnice, respectiv de Inginerie Sanitară și Protecția Mediului, iar din 1993 s-a creat
secția de Inginerie Matematică. Începând cu anul universitar 1994-1995, prin Decizia Senatului
Institutului de Construcții București, denumirea oficială a instituției a fost modificată în Universitatea
Tehnică de Construcții București (UTCB) [1].
Începând cu anul universitar 2005/2006 UTCB aderă la procesul Bologna, care structurează
învățământul pe 3 cicluri. În cadrul Ciclului I, cu durata de 4 ani, pe lângă specializările tradiționale
de Amenajări și Construcții Hidrotehnice, respectiv de Inginerie Sanitară și Protecția Mediului, se
introduc alte două specializări, Ingineria Mediului, respectiv Automatică și Informatică Aplicată.
Ciclul II, cu durata de 1.5 ani, funcționează din anul universitar 2009/2010 cu specializările Inginerie
Hidraulică, respectiv Inginerie Geotehnică, cărora li s-a adăugat ulterior specializarea Dezvoltare
Durabilă [1].
În ceea ce privește specializările Inginerie Hidraulică și Dezvoltare Durabilă, ciclul II s-a
comprimat în ultimii ani într-o singură specializare, Inginerie Hidraulică și Protecția Mediului.
Din păcate, în momentul de față specializările tradiționale ale școlii de hidrotehnică (ACH si
ISPM) suferă o contracție puternică, a cărei explicație este complexă, având ca factori printre alții:
• Subfinanțarea sectorului de educație;
• Scăderea interesului general al absolvenților de liceu față de inginerie – fenomen care se
manifestă pe întreg mapamondul;
• Scăderea profundă a natalității în România;
• Reducerea numărului de absolvenți de liceu;
• Libertatea de a studia în condiții de liberă circulație, fenomen care a determinat plecarea
tinerilor cu posibilități financiare la universități din afara țării;
• Lipsa unor reforme de fond în domeniul programelor analitice și insuficienta adaptare la
noile condiții ale pieței muncii din țară.
Este dificil de estimat dacă învățământul superior hidrotehnic va supraviețui acestui cumul de
factori, iar dacă da, este dificil de estimat care va fi modul în care acesta va exista în viitor. Suntem
practic la sfârșitul unui ciclu, urmând a avea loc transformări profunde în acest domeniu. Deși în
8
continuare sunt necesare lucrări mari de construcție a sistemelor de alimentare cu apă și canalizare în
țară, iar firmele de construcții și operatorii acestor sisteme se confruntă cu o puternică criză de
personal, atractivitatea domeniului pentru absolvenții de liceu este foarte redusă, iar politicile
guvernamentale care ar putea dirija piața către acest domeniu extrem de important, lipsesc cu
desăvârșire.
2 Personalități ale învățământului superior de alimentări cu apă și

canalizări din țară
Începutul secolului XX și perioada interbelică
La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, educația superioară din România se făcea
în cadrul SNPS. În acea perioadă inginerii aveau pregătire generală, specializările fiind puține
(poduri, șosele, mine, arhitectură). Astfel, inginerii parcurgeau cursuri de bază și în domeniul edilitar,
dar pregătirea lor era foarte generală.
2.1.1 Elie Radu

Elie Radu (1853 – 1951) s-a născut la Botoșani. A activat ca profesor mai întâi la SNPS, secția
conductori, unde a predat Trigonometrie, Poduri și Construcții Civile. Începând cu anul 1903 predă
cursul de Edilitate la secția de ingineri. Cursul de Edilitate era axat pe cele două specializări mari,
valabile și în ziua de azi:
• Alimentarea cu Apă a Orașelor;
• Canalizarea Orașelor.
Își continuă activitatea și în cadrul Școlii Politehnice din București, până în anul 1927, când
se retrage și devine Profesor de Onoare al acesteia.
Elie Radu a fost profesorul care a predat pentru prima dată cursuri de alimentări cu apă și
canalizări. Este socotit din acest motiv întemeietorul Școlii Superioare Românești de Alimentări cu
Apă și Canalizări.
Fig. 1. Elie Radu pe parcursul vieții (stanga – la 25 ani, mijloc – la 50 ani, dreapta – la 70 ani).
9
Pregătirea amplă și polivalentă a lui Elie Radu s-a concretizat printr-o activitate inginerească
remarcabilă, desfășurată în paralel cu activitatea didactică. Astfel, a coordonat proiectarea și
realizarea a numeroase lucrări în domenii diferite, printre care:
• Căi Ferate: a proiectat 650 km, a construit 475 km;
• Drumuri: Moroieni-Sinaia, Târgu Ocna-Slănic Moldova, Comănești-Palanca, Dolhasca-
Hârlău, Călărași-Lehliu;
• Poduri: Poduri de b.a. Jiu, Olt, Vedea, Teleorman, Râul Doamnei, Prahova, Siret, 20 km
de poduri de cale ferată;
• Construcții Civile: zeci de gări și clădiri publice; printre construcțiile emblematice, care
sunt și astăzi monumente deosebite se enumeră actuala Primărie a Capitalei precum și
Actualul Minister al Agriculturii.
Fig. 2. Palatul Ministerului Lucrărilor Publice, actualul Minister al Agriculturii (stânga), Primăria Capitalei
(dreapta) [2].
• Alimentări cu Apă:
o 1894 – 1897 – Alimentarea cu apă a orașului Sinaia;
o 1901 – Captarea de la Bragadiru – București, inclusiv rezervoarele de la Cotroceni;
o 1910 – Alimentarea cu apă din Dunăre a orașului Turnu-Severin (decantoare, filtre
și generatoare de ozon);
o Alte lucrări de alimentări cu apă: Sulina, Târgoviște, Brăila, Botoșani, Pitești, Iași.
Încă din anul 1895, Elie Radu a devenit inginer inspector general clasa I. A constatat din
această poziție nivelul ridicat al dezastrului produs de firmele străine în România în domeniul căilor
ferate și al construcțiilor în general. A luptat cu înverșunare pentru realizarea de lucrări de calitate și
pentru scoaterea din țară a firmelor care realizau lucrări de proastă calitate.
În perioada 1919 – 1930 a ocupat funcția de Președinte al Consiliului Tehnic Superior din
cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, poziție din care a avizat circa 3500 proiecte mari de construcții
din țară. În anul 1930 se retrage de la Minister, pentru “aranjarea drepturilor de pensie”.
10
Fig. 3. Captarea de la Bragadiru – puț forat (stânga), puț colector (dreapta) [2].
Recunoașterea activității inginerești desfășurată de Elie Radu s-a materializat în două
evenimente [2]:
• La implinirea vârstei de 50 de ani, în 20 aprilie 1903, Elie Radu a fost celebrat de colegi,
ocazie cu care a primit în semn de apreciere o statuetă; a fost atat de impresionat de gestul
colegilor săi, încât a mulțumit prin următorul mesaj: “Am fost așa de mișcat de sincera
manifestație din partea tovarășilor mei de muncă rodnică pentru stat, încât niciodată nu
o voi uita și nu găsesc cuvinte pentru a le mulțumi.”
• În anul 1923 a fost celebrat cu ocazia a 45 de ani de muncă neîntreruptă. Cu această ocazie,
Anghel Saligny l-a omagiat, iar Asociația Generală a Inginerilor din România i-a dedicat
pagina principală a suplimentului la Buletinul AGIR, Munca Intelectuală. Emoționat, Elie
Radu a spus: “Nu-mi cereți să țin discursuri, ca să vă arăt cum știu să vorbesc. Dați-mi o
planșetă și un echer pentru a vă face un proiect.”
Fig. 4. Statueta primită în dar de Elie Radu cu ocazia aniversării vârstei de 50 ani și mesajul de răspuns
(stânga și mijloc) și omagierea din Buletinul AGIR cu ocazia celebrării a 45 de ani de muncă (dreapta) [2].
11
2.1.2 Henri Teodoru

Asistentul lui Elie Radu a fost Henri Teodoru (1888 – 1954). Acesta a continuat activitatea
didactică desfășurată de mentorul său, ocupând următoarele poziții:
• 1919 - 1924 – Profesor la Catedra de Edilitate și Urbanism – Școala de Conductori de
Lucrări Publice din București;
• 1924 - 1942 – Profesor la Catedra de Edilitate – Școala Politehnică din București;
• 1946 - 1948 – Decan al Facultății de Construcții, Școala Politehnică din București;
• 1949 - 1953 – Institutul de Construcții București, Facultatea de Hidrotehnică.
Ca și Elie Radu, a predat cursul de Edilitate, acesta cuprinzând descrierea și calculul
sistemelor de alimentări cu apă și canalizări orășenești.
Fig. 5. Henri Teodoru (stânga), Cursul de Edilitate scris de acesta (dreapta).
În perioada 1920 - 1935 Henri Teodoru a desfășurat activitatea inginerească în cadrul

Societății Anonime de Studii și Construcții “Edilitatea”, firma pe care a condus-o și sub egida
căreia a realizat lucrări deosebite printre care se menționează: construcții industriale, poduri, viaducte,
terasamente, ziduri de sprijin, clădiri pentru instituții și particulari, abatoare, lucrări de alimentare cu
apă și canalizare, printre care:
• Alimentări cu Apă: Predeal și Câmpina (1933), Călărași (1934), Mamaia (1935 – 1936),
Buzău (1937), Mărășești (1940), Huși (1942), Tg. Jiu (1945), Bîrlad (1946), Constanța
(1948), Reșița (1949), Agigea, Eforie și Techirghiol (1950);
• Canalizări: Buzău (1937), Tecuci (1942), Predeal (1950), Brașov (1950).
Unul dintre angajații săi la această firmă, care și-a început astfel cariera inginerească în
domeniu, a fost Petre Trofin, care ulterior i-a fost asistent la Facultatea de Construcții.
În perioada 1938 – 1953 Henri Teodoru a fost membru în:
• Consiliul Superior al Exploatărilor Comunale din Ministerul Afacerilor Interne;
• Consiliul Tehnic Superior din Ministerul Lucrărilor Publice;
12
• Consiliul de Administrație al Îmbunătățirilor Funciare din Ministerul Domeniilor și

Agriculturii;
• Comisia Superioară a Apelor din Ministerul Lucrărilor Publice.
Fig. 6. Castelele de apă din parcul Crâng din orasul Buzău, realizate de Henri Teodoru [3].
Activitatea lui Henri Teodoru a fost întreruptă brusc de o serie de articole defăimătoare
publicate în anul 1953 de revista Contemporanul. Articolele respective vizau activitatea Profesorului
Henri Teodoru dar și pe cea a Profesorului Aurel Beleș. Era evident faptul că activitatea inginerească
desfășurată de Henri Teodoru în perioada interbelică în cadrul S.A. Edilitatea nu corespundea
modelului comunist. Aurel Beleș a fost sfătuit să recunoască “vinile” dezvăluite de revistă și a
acceptat. Însă Henri Teodoru, om cu un caracter integru și vertical, nu a putut fi de acord. La comanda
partidului, în anul 1953 s-a întrunit adunarea generală a cadrelor didactice în Facultatea de Drept.
Ședința a fost condusă de către Silviu Brucan, la acel moment Șef al Catedrei de Științe Sociale, care
i-a caracterizat pe cei doi: “Profesorul Teodoru este un tigru fioros, iar Profesorul Beleș este o vulpe
șireată care vrea să ne convingă că mănâncă iarbă” [4]. Profesorul Beleș a fost iertat, dar Henri
Teodoru a fost dat afară din învățământ. În anul 1954 acesta se stingea din viață. După revoluție,
Silviu Brucan ne-a dat tuturor lecții de capitalism la televizor, preț de câțiva ani buni.
Perioada postbelică
În perioada postbelică școala superioară de alimentări cu apă și canalizări a devenit mai
puternică. A apărut o demarcație clară între specializări, pregătirea realizându-se pe domeniile
alimentări cu apă și tratarea apei, respectiv canalizări și epurarea apelor uzate.
S-au consolidat școlile superioare din facultățile de profil din București, Timișoara și Iași și
de asemenea au apărut secții de profil la Constanța, Oradea și Cluj.
Etapa după anul 1990 a adus modificări importante în dezvoltarea învățământului de ingineri
și deci și în domeniul edilitar. Institutul de Construcții București a devenit Universitatea Tehnică de
Construcții București (UTCB). Câteva dintre schimbările importante în procesul de învățământ:
13
a) încet dar sigur rândurile cadrelor didactice s-au schimbat mult; au plecat profesorii vechi și au
crescut cadre didactice noi cu o bună pregătire didactică și științifică; dacă în perioada de vârf
catedra de Alimentări cu Apă și Canalizări avea peste 25 membri și mulți colaboratori din
institute de cercetare și proiectare, astăzi colectivul are 9 membri, toți absolvenți după anul 1990;
o parte dintre cadrele didactice tinere au plecat la alte instituții sau și-au creat firme proprii;
b) s-a dezvoltat și o specializare nouă, Ingineria Mediului, care a preluat o parte din problemele
secției de bază (Alimentări cu apă și canalizări) astfel că programul a putut fi rarefiat;
c) numărul de studenți s-a redus progresiv ajungând la cifre total nedorite; aceasta a influențat
numărul de cadre didactice necesare și a redus forța colectivului;
d) programul de studii s-a schimbat în mod important prin acceptarea regulilor Bologna: învățământ
în trei trepte (inginer/licența 4 ani, masterat 2 ani, doctorat 3 ani); aceasta a condus la o
restructurare internă a disciplinelor; s-a dezvoltat sistemul de notare dublu, cu note de catalog
dar și cu un număr de credite; sistemul de credite asigura studentului două posibilități: în
momentul în care se transfera, cursul promovat – după credite – era recunoscut în noul loc de
studiu; studentul putea promova anul dacă numărul de credite trecea de un anume barem, iar
disciplinele importante (stabilite de facultate) erau promovate; un eventual examen nepromovat
putea fi susținut în anii următori (sistemul era valabil chiar și pentru continuarea studiilor în
universități străine);
e) volumul de lucru s-a redus (max 30 ore/sapt, max 5 zile de lucru) și s-a recurs la disciplinele
opționale; nu s-a reușit dezvoltarea sistemului de pregătire individuală a studentului astfel ca el
să-și folosească cel mai bine resursele proprii, să învețe să găsească singur răspuns la problemele
ridicate pe durata pregătirii, să capete siguranță în soluționarea problemelor inginerești, să capete
deprinderea de învățare continuă - importantă în viitoarea profesie unde condițiile pot fi diferite
de la o lucrare la alta;
f) s-a dezvoltat mult deprinderea de a folosi calculatorul în rezolvarea problemelor inginerești;
învățarea diferitelor limbaje de programare, învățarea modului de aplicare a unor programe
comerciale dedicate rezolvării unor aspecte de inginerie (Epanet, RET&LOB, WaterCAD, etc;
crearea de programe specializate pentru aspecte speciale; asigurarea unei bune infrastructuri de
calcul;
g) asigurarea unei baze materiale bune, complete și grupate în jurul facultății (spații de învățământ,
biblioteca pentru fiecare facultate, cămin și cantină în campus, sală de sport (relativ recent pusă
în funcțiune), laboratoare ușor accesibile etc;
h) dezvoltarea legăturilor cu unități productive, cu ajutorul cărora să se poată efectua o practică
supravegheată și calificată, să se poată face un schimb de idei asupra unor aspecte care sunt foarte
necesare în producție, să se poată obține sponsorizări reciproc avantajoase (studenții să poată
studia „cu spatele acoperit” dar și viitorii angajatori să fie siguri că vor primi forță de muncă bine
calificată) etc;
i) o perioadă destul de mare au fost dezvoltate schimburile cu universități străine (Belgia, Franța,
Marea Britanie, Spania, Portugalia, Italia) în care studenții să se poată pregăti un semestru iar
universitatea noastră să poată primi studenți străini, tot pentru durate reduse de studii; programul
de studiu în limbi străine nu a avut secvența de specialitate decât în foarte puțini ani și deci puțini
studenți de la noi au plecat să studieze “afară”;
j) problema cadrelor didactice are două aspecte importante: a crescut cerința/exigența în pregătire
(doctorat chiar și pentru treapta de asistent) dar s-a redus numeric personalul necesar, deci s-a
micșorat forța de impact.
2.2.1 Școala superioară de alimentări cu apă și canalizări din București

2.2.1.1 Petre Trofin
Profesorul Petre Trofin (1921 - 2004), absolvent al Facultății de Construcții din cadrul Școlii
Politehnice București, este cel care a dezvoltat și predat cursul de Alimentări cu apă, peste 40 ani,
14
studenților Facultății de Hidrotehnică din București. A fost legat de învățământul superior toata viața,
chiar dacă în prima parte a lucrat cu normă de bază în proiectare.
A fost cel care a publicat primul curs complet de Alimentări cu Apă (1957, vol. I, 1964 vol
II, 1967 vol. III), precum și primul curs apărut la Editura Didactică și Pedagogică în anul 1972. În
colaborare cu profesorii Artur Melzer și Emanuel Blitz, a redactat două manuale de Alimentări cu
apă pentru uzul elevilor din școlile medii tehnice (1955, respectiv 1971).
Fig. 7. Petre Trofin (stânga), cursuri de Alimentări cu Apă – 1961, 1983 (dreapta).
S-a ocupat în mod special de captarea apei subterane precum și de tratarea apelor de suprafață,
în special de limpezirea apei prin decantare.
A fost prodecan al facultății și prorector al Institutului de Construcții București și multă vreme
șeful catedrei de Alimentări cu Apă și Canalizări. A fost membru fondator al Asociatiei Române a
Apei. A fost printre primii conducători de doctorat (23 doctoranzi cu studii finalizate).
În paralel cu activitatea didactică și științifică, profesorul Petre Trofin a desfășurat și activitate
de proiectare: din anul 1945 până în anul 1949 a lucrat ca inginer proiectant de lucrări de alimentări
cu apă la Antrepriza de Construcții a profesorului inginer Henri Theodoru. Aici a elaborat schițele,
calculele tehnologice, hidraulice, de beton armat etc, precum și cele economice pentru fiecare element
al proiectelor de alimentare cu apă pentru orașul Bârlad, alimentarea cu apă potabilă a orașului Reșița
din sursa de suprafață, proiectul alimentării cu apă potabilă din râul Târlung pentru stația CFR Brașov
(această alimentare cu apă potabilă a fost extinsă de institutul județean de proiectare, fiind inclusă în
sistemul general de alimentare cu apă a municipiului Brașov - la acest proiect partea de captare cu
baraj de priză a fost proiectată de academician prof.dr.ing. Cristea Mateescu).
Între 1950-1965 a lucrat la Institutul central de specialitate, care a purtat succesiv numele de:
Instuitutul de Proiectare a Construcțiilor (IPC), Instititutul de Proiectare a Construcțiilor Hidrotehnice
(IPCH) și apoi Institutul pentru Planuri de Amenajare și Construcții Hidrotehnice (IPACH), în calitate
de inginer proiectant, șef de atelier de proiectare, șef de secție de proiectare, șef de proiect și consilier
tehnic. Astfel, a elaborat și condus proiectarea și îndrumarea pe teren a executării unor lucrări, dintre
15
care se evidențiază: alimentarea cu apă a localităților de pe litoralul Mării Negre, a orașelor

Cernavodă, Onești, Petroșani, Vulcan, Lupeni, Hunedoara, Bacău, Oradea, Cluj-Napoca, Suceava,
Baia Mare, Satu Mare și municipiul București, precum și a Combinatelor de la Săvinești, Făgăraș,
Victoria și Dej.
De asemenea, a îndrumat proiectarea lucrărilor de canalizare și epurare a apelor uzate pentru
localitățile din Valea Jiului de vest, a localităților de pe litoralul Mării Negre, precum și a Grupului
Industrial Borzești.
După anul 1968, când a fost suprimat dreptul la cumul al cadrelor didactice, a condus sau a
participat la elaborarea pe bază de contract a unor proiecte de lucrări de specialitate în cadrul Catedrei
de Alimentări cu Apă și Canalizări.
A activat ca membru specialist în probleme hidroedilitare în mai multe consilii și comitete,
pentru expertizarea unor proiecte sau lucrări, dintre care: Consiliul Național al Apelor, Comitetul de
Stat pentru Construcții, Arhitectură și Sistematizare, Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie,
Consiliul Național pentru Protecția Mediului Înconjurător, Consiliul Național al Inginerilor și
Tehnicienilor, Consiliul Științific al Institutului pentru Locuințe, Sistematizare și Gospodărie
Comunală, Comisia de recepție a lucrărilor de alimentare cu apă și de canalizare a Combinatului
Siderurgic Galați, Consiliul de redacție al revistei „Hidrotehnica”.
2.2.1.2 Emanuel Blitz

Profesorul Emanuel Blitz (1909 - 1995), absolvent al Școlii Politehnice București, seria 1935,
lucrează în execuție (planșeul peste Dâmbovița în București), la Intreprinderea Comunală de Apă
București (actuala Apa Nova București) și devine Director în CSP.
Din 1958 devine cadru didactic în Institutul de Construcții București. Este primul șef de
catedră al catedrei de Alimentări cu apă și canalizări și lucrează până la pensionare în 1974. Este cel
care a dezvoltat disciplina de canalizări, inclusiv epurarea apelor uzate și a scris primul curs în
domeniu, publicat în 1966. Ulterior a devenit autorul a 6 cărți în domeniul canalizărilor și epurării
apelor uzate.
Fig. 8. Emanuel Blitz (stânga), cursuri scrise de acesta (dreapta).

De remarcat că teza de doctorat se ocupa de mijloacele de reducere a pierderilor de apă în
special în localitățile cu teren loessoid. A fost primul conducător de doctorat din catedră și a îndrumat
mai mulți doctoranzi în specializarea canalizări.
16
În paralel cu activitatea didactică desfășoară o intensă activitate de proiectare, fiind implicat

în proiectarea a numeroase stații de epurare din țară.
2.2.1.3 Mircea Negulescu

Profesorul Mircea Negulescu (1920 - 2000), absolvent al Școlii Politehnice, seria 1942,
lucrează în execuție și proiectare la Uzinele Comunale București (ulterior Intreprinderea Comunală
de Apă București) unde realizează singurul puț cu drenuri radiale din țară, apoi la Institutul de
Cercetări și Proiectări pentru Gospodărirea Apelor (ICPGA) (1956-1973), unde dezvoltă lucrări de
cercetare în domeniul apelor uzate și coordonează realizarea primei stații de epurare pilot în
București.
Între 1969-1975 domnul prof.dr.ing. Mircea Negulescu este funcționar superior al
Organizației Națiunilor Unite desfășurând o activitate intensă:
• până în 1974, activează în țară, conducând Programul "Lupta contra poluării apei și aerului
în România";
• din aprilie 1974 pâna în octombrie 1975, lucrează în cadrul ONU-OMS - Biroul Regional
pentru Europa - Copenhaga, executând o serie de misiuni în Algeria și Maroc;
• în Algeria, a fost Director al Centrului de formare a cadrelor din domeniul alimentărilor
cu apă și canalizărilor; a elaborat "Harta poluării stratului acvifer din perimetrul Birtouta"
(în apropierea orașului Alger);
• în Biroul Regional pentru Europa ONU-OMS a activat în cadrul serviciului "Promotion
de la Salubrite de l'Environnement", fiind responsabil pentru zece programe executate în
diferite țări.
Începe activitatea didactică în 1946, cu jumătate de normă și apoi din 1973 cu normă întreagă
la Institutul de Construcții București, ocupându-se în mod predilect de cursurile de canalizari și
epurarea apelor uzate.
A publicat 23 de tratate și cursuri, numeroase în premieră națională, multe dintre acestea
constituind și astăzi materialul documentar pentru studenții Facultății de Hidrotehnică. A scris peste
7500 pagini din care se remarcă Epurarea apelor uzate orășenești (publicată și în lb. engleza) și
Epurarea apelor uzate industriale, cărți de bază ale domeniului.
Fig. 9. Cursuri fundamentale scrise de prof. M. Negulescu.
17
Recunoașterea calităților prof. M. Negulescu s-a concretizat și prin cooptarea domniei sale în
numeroase foruri științifice din țară și din străinătate. Astfel a fost:
• membru al Comisiei V a Consiliului Național al Cercetării Știintifice (1966-1969);
• președinte al unor congrese internaționale: al 18-lea Congres Internațional CEBEDEAU,
Liège (Belgia 1965), Congresul al IV-lea al Asociației Internaționale pentru Cercetări
Privind Poluarea Apei, Praga (Cehoslovacia, 1969);
• responsabil al ciclului de studii privind "Protecția apelor de suprafață și subterane contra
poluării cu petrol și produse petroliere" – CE – Geneva (Elveția, 1969);
• membru al Consiliului Național pentru Protecția Mediului Înconjurător (1974-1986); în
această calitate a participat la avizarea din punct de vedere al protecției mediului a
proiectelor principale de investiții, consiliul fiind singurul for de specialitate în acest
domeniu;
• în cadrul Academiei Române, din anul 1986, în Comisia de Hidrologie și Ecologie
Acvatică, a condus subcomisia de "Protecția Calității Apelor". Activitatea s-a materializat
prin organizarea, respectiv participarea la o serie de conferințe, simpozioane, mese
rotunde; de menționat cele privind protecția apelor subterane, instituirea unor zone, în țară,
unde să se realizeze un monitoring global de fond și de impact privind starea mediului;
• din 1990 este Ministru adjunct în Ministerul Apelor, Pădurilor și Mediului Înconjurător,
răspunzând de Departamentul Mediului Înconjurător.
Desfășoară o amplă activitate de proiectare de stații de epurare pe bază de contracte derulate
prin UTCB.
Activează în cadrul Catedrei de Alimentări cu Apă și Canalizări din UTCB până la retragerea
din activitate.
2.2.1.4 Victor Ianuli

Profesor Victor Ianuli (1937 - 2006), absolvent al facultății de Hidrotehnică, seria 1959,
lucrează în proiectare la IPACH unde participă la proiectarea lucrărilor pentru baraje de priză Copșa
Mică, Gârcin, Vatra Dornei, alimentare cu apă Baia Mare. Din anul 1964 devine cadru didactic în
Institutul de Construcții București, catedra de Alimentări cu Apă și Canalizări.
A devenit continuatorul activității prof Blitz, predând cursuri de Hidraulică, Lucrări edilitare,
Canalizări, Epurarea apelor uzate etc. Este titularul al cursurilor de Canalizări și Procedee speciale de
epurare.
A elaborat 7 manuale universitare și culegeri de probleme, 48 de articole și comunicări
științifice în țară și străinătate, Standarde și Normative în domeniul alimentărilor cu apă și
canalizărilor.
De asemenea a fost conducător de doctorat cu numeroase teze finalizate.
Este cel care s-a zbătut să construiască și să doteze Laboratorul de Protecția și Epurarea Apelor
(LPEA) al UTCB, din complexul Colentina.
În cadrul Laboratorului a efectuat studii și cercetări pentru: separatoare de grăsimi și platforme
de uscare, îmbunătățirea parametrilor de funcționare și exploatare a stațiilor de epurare orășenești,
materiale și dispozitive de aerare pneumatică a apelor uzate.
Cercetările efectuate l-au condus la obținerea unui brevet de invenție.
18
Fig. 10. Victor Ianuli (stânga), cursuri scrise de acesta (dreapta).

În paralel cu activitatea didactică și de cercetare desfășoară o intensă activitate de proiectare
pe bază de contracte de proiectare, în cadrul cărora a proiectat stații de epurare sau obiecte din cadrul
acestora pentru orașe importante din țară: Satu-Mare, Baia-Mare, Buzău-Sud, Cluj-Napoca, Predeal,
Tg.-Neamț, Arad, Glina - București.
A fost membru în Consiliul Tehnico-Științific al Asociației Române a Apei, membru în
Comitetul Tehnic CT 186 - Alimentări cu apă și canalizări, din cadrul Asociației de Standardizare din
România, Membru în Comitetul CTS 7 Construcții Hidrotehnice, Hidroedilitare și Căi de navigație
din M.L.P.T.L.
Activează în cadrul Catedrei de Alimentări cu Apă și Canalizări din UTCB până la încetarea
din viață.
2.2.1.5 Marin Sandu

Profesor emerit Marin Sandu (1939 – 2016) este absolvent al facultății de Hidrotehnică, seria
1961, a lucrat toată viața în Universitatea Tehnică de Construcții București. Dezvoltă și predă cursuri
de Alimentări cu apă și canalizări, Tratarea apei, Procedee speciale de tratare apei, Lucrări edilitare,
Optimizarea lucrărilor edilitare, etc.
Între anii 1961-1969 activează în paralel cu activitatea didactică pe post de inginer proiectant
la IPACH, unde face parte din colectivele de proiectare pentru obiectivele: Alimentare cu apă
Năvodari, Alimentare cu apă CIC Arad, Canalizare Sibiu, Alimentare cu apă Constanța-Eforie, Târgu
Mureș, Vaslui, Cluj Napoca.
Între anii 1962-1963 lucrează în execuție la Priza din Borcea a CCH Călărași și la Aducțiunea
Izvarna – Simnic Craiova.
În anul 1971 câștigă o bursă de Specializare la Universitatea Liège – Belgia – în cadrul unui
program PNUD-OMS lab. CEBEDEAU și participă la un program intens de cercetare științifică.
Rezultatele cercetărilor efectuate în Belgia, continuate ulterior în țară, sunt sintetizate în
lucrarea de doctorat, realizată sub conducerea academicianului Cristea Mateescu, cu titlul
19
"Contribuții la calculul și proiectarea decantoarelor suspensionale de concepție româneasca" în anul

1975, care îi aduce și un brevet de invenție.
De altfel în toată cariera pusă în slujba cercetării obține 10 brevete de invenție.
Profesorul Marin Sandu are în toată cariera didactică o activitate publicistică intensă, de peste
3000 de pagini publicate în 7 cărți și peste 65 articole, rapoarte de cercetare privind uzinele de
producție a apei potabile, metodologii de calcul și proiectare în sisteme de alimentare cu apă și
canalizare, studii privind tehnologii noi de tratare.
Îndrumator de doctorat din anul 1991, conduce și formează peste 20 doctori în științe tehnice.
Fig. 11. Marin Sandu (stânga), cursuri scrise de acesta (dreapta).
A fost Decan al Facultății de Hidrotehnică între anii 1979-1989, Șeful Catedrei de Inginerie
Sanitară și Protecția Apelor (fosta catedră de Alimentări cu Apă și Canalizări) între 1995-2010 și
membru al Consiliului Profesoral al Facultății de Hidrotehnică și al Senatului U.T.C.B. din 1979.
În paralel cu activitatea didactică desfășoară o intensă activitate de cercetare-proiectare
concretizată în peste 150 de contracte de cercetare, studii de fezabilitate, proiecte tehnice, detalii de
execuție, aplicații pentru obținerea de fonduri europene, consultanță, asistență tehnică, expertize etc.
Este promotorul implementării stațiilor pilot pentru tratarea apei în scopul potabilizării în
vederea alegerii filierelor optime de tratare în concordanță cu amprenta apei din sursă.
Realizează dotarea laboratorului de Alimentari cu Apă cu o instalație pilot pentru tratare
avansată a apei și a proiectat și coordonat lucrările de execuție pentru Stația Pilot Roșu București
pentru comandă și control stație de tratare Crivina-Ogrezeni.
Este membru fondator al Asociației Române a Apei (ARA), președinte al Consiliul Tehnico-
Științific al ARA și membru al Consiliului Științific al International Water Association (IWA).
A fost expert tehnic și verificator de proiecte atestat de către Ministerul Transporturilor,
Construcțiilor și Turismului, în domeniile B9, D.
S-a implicat în realizarea de standarde și normative în domeniul Alimentărilor cu Apă,
Canalizărilor și Epurării apelor uzate. Este coordonatorul normativului de proiectare NP 133/2013:
20
Normativ privind proiectarea, execuția și exploatarea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare a

localităților”, parțile I și II, normativ de proiectare în vigoare în momentul de față.
2.2.1.6 Alexandru Manescu
Prof. emerit Alexandru Manescu, absolvent al facultății de Hidrotehnică în anul 1960, a
lucrat toată viața în cadrul facultății Hidrotehnice, ca profesor, profesor consultant/asociat până în
2014, asistent și colaborator al profesorului Trofin peste 40 ani. Între anii 1973 – 1974 participă la o
specializare la Universitatea Liège – Belgia.
A predat cursul de Alimentări cu apă studenților de la cursurile de zi și seral, ingineri și
subingineri, de la facultatea Hidrotehnică și la toate celelalte facultăți ale institutului.
A îndrumat în calitate de conducător de doctorat din anul 1994 un număr de 16 doctoranzi
care au obținut titlul de doctor inginer în științe tehnice.
A scris peste 20 manuale (de remarcat cel de Alimentări cu apă din anul 1994 de la Editura
Didactică și Pedagogică) și peste 60 de articole. S-a ocupat de cercetarea științifică în domeniul
captărilor de apă subterană, pierderilor de apă, tratării apei, reabilitării lucrărilor de alimentare cu apă.
Fig. 12. Alexandru Manescu (stânga), cursuri scrise de acesta (dreapta).
Ocupă funcțiile de Decan al Institutul de Subingineri Constanța între 1986-1989, Prodecan al

Facultății de Hidrotehnică între anii 1989-2000, șef al Catedrei de Inginerie Sanitară și Protecția
Apelor între 1990-1994.
În toată această perioadă s-a preocupat de dezvoltarea laboratorului de alimentări cu apă,
precum și de perfecționarea personalului didactic din licee (peste 30 ani).
Se implică în numeroase proiecte și cercetări ca expert, evaluator, elaborator de standarde și
normative, membru în colective de redacție:
• Revista HIDROTEHNICA, membru în colegiul de redacție, 1995-2010;
• Revista ROMAQUA, membru în celegiul de redacție, din 1995;
• Membru în comisa tehnică de standardizare, CT 186 , din 1998;
• Membru în Comisia Tehnica MTCT, comisia 7, 2002-2014;
• Evaluator de proiecte în programul SAMTID, 2004-2005;
• Expert în programul de alimentare cu apă PDR, 2005;
• Membru în comisii de recepție a lucrărilor de alimentare cu apă și canalizare;
21
• Membru în comisii de licitații;

• Expert evaluator în programul CNCSIS, 2000-2004;
• Expert evaluator în programul SOCRATES, 1995- 2000;
• Membru al National Geografic din 2003.
Este membru fondator al Asociației Române a Apei, șeful Centrului de Formare și
Perfecționare Profesională în Domeniul Apei (CFPPDA).
Este autorul Ghidului privind reabilitarea conductelor pentru transportul apei, Indicativ GP
127/2014.
2.2.1.7 Dumitrel Furis

Prof. Dumitrel Furis, a urmat cursurile Facultății de Construcții Civile și Industriale a
Institutului de Construcții București, devenind inginer în anul 1967.
A început activitatea în anul 1967, ca inginer proiectant la Institutul pentru Planuri, Amenajări
și Construcții Hidrotehnice, continuând-o ca inginer proiectant principal la Institutul pentru
Sistematizare, Locuințe și Gospodărire Comunală, pâna în anul 1985.
În această perioadă a proiectat și urmărit realizarea a peste 100 de lucrări de investiții în 30 de
orașe din țară – proiecte ce acoperă întreaga gamă de lucrări din sistemele de alimentare cu apă și
canalizare a orașelor și industriilor, multe dintre ele proiecte unicat cu un grad foarte ridicat de
complexitate (chesonul plutitor și ziduri de dirijare la priza de apă Dunare, captarea cu dren de mare
adâncime -15 m, vizitabil - la Timișești, etc).
A elaborat proiectele de structură pentru 14 proiecte tip, de interes național și proiecte în
premieră națională, unicat. De asemenea a obținut un brevet de invenție.
Fig. 13. Dumitel Furis (stânga), lucrări proiectate și urmărite în execuție (centru) și cursuri scrise (dreapta).
Participă din partea României ca expert tehnic pentru guvernul algerian în urma seismului de
la El-Asnam și este reprezentantul României pentru avizarea proiectului ISLGC pentru El-Swani –
Libia.
A început activitatea didactică în anul 1980 (cadru didactic asociat) pâna în anul 1985 la cursul
de Beton armat (titular prof. dr. ing. Ion Mihai), la Facultatea de Hidrotehnică.
Începând din anul 1991 a predat cursurile Calculul structurilor, Construcții și structuri
hidroedilitare, Tehnologia lucrărilor hidroedilitare, până la pensionare.
22
Între anii 1985-1992 a activat în învățământul superior la Catedra de Inginerie Sanitară și

Protecția Apelor a Facultății de Hidrotehnică, din Institutul de Construcții București.
Continuă activitatea de cercetare – proiectare în paralel cu activitatea didactică, elaborând
proiectele de structură în premieră națională pentru cele mai mari lucrări de acest gen din țară (stația
de epurare Glina a Capitalei: treapta de decantare primară cu 16 decantoare radiale cu diametrul de
55 m, precomprimate; treapta de decantare secundară cu 16 decantoare cu diametrul de 65 m, cu
pereți din elemente prefabricate asamblate prin precomprimare; rezervoare pentru fermentarea
anaerobă a nămolului – 10 unități cu volum de înmagazinare de 8000 m3 fiecare).
Pentru prima dată în țară a proiectat și urmărit până la finalizarea execuției rezervoare de
forma ovoidală precomprimate pe două direcții.
În facultate a îmbinat activitatea didactică cu cea de cercetare-proiectare, fiind responsabil a
peste 50 de contracte. A efectuat numeroase studii și cercetări pe domenii specifice concepției și
calculului structurilor aplicate în domeniul tratării și epurării apelor uzate, concretizate în 4 cărți,
lucrări științifice de excepție în domeniu.
Cercetările privind comportarea și calculul structurilor ce înmagazinează fluide la acțiunea
seismică au fost înglobate în “Codul de proiectare pentru recipiente din beton armat și beton
precomprimat”.
În afara acestor realizări de excepție, prof. Dumitrel Furis are meritul de a fi pus bazele
Direcției de protecție antiseismică din Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului,
deținând o perioadă și funcția de director general.
2.2.1.8 Ovidiu Ianculescu

Profesor Ovidiu Ianculescu, absolvent al Facultății de Hidrotehnică din București, a intrat
direct în învățământul hidrotehnic, unde a rămas până la pensie.
Cu o deosebită putere de muncă, a reușit să parcurgă toate treptele profesionale. A pregătit
studenții la disciplinele Alimentări cu apă, Canalizări, Hidraulică etc.
Este autorul a 14 cursuri și îndrumătoare, 109 articole științifice din care 34 la conferințe și
congrese și conducător de doctorat a 10 doctori în științe.
Fig. 14. Ovidiu Ianculescu (stânga), curs scris de acesta (dreapta).
În paralel cu activitatea didactică desfășoară o intensă activitate de proiectare ca inginer

consultant la mai multe firme, Agenții Naționale de Mediu și Direcții Naționale ale Apelor etc., unde
realizează peste 82 studii și cercetări în domeniu și 22 proiecte de execuție.
23
Deține o serie de funcții administrative de-a lungul timpului:

• Inspector principal, Inspector general, Director General în Ministerul Învățământului între
1980 – 1995;
• Prorector al UTCB între 1996 – 2000;
• Decan al Facultății de Hidrotehnică din UTCB între 2000 – 2008;
• Secretar de Stat în Ministerul Apelor și Protecției Mediului între 2001 – 2003;
• Director General al Institutului de Cercetări în Ingineria Mediului între 2003 – 2004.
Este membru fondator al Asociației Române a Apei (ARA), membru al Consiliului Tehnico-
Științific al ARA, membru al Comitetului de Onoare al Institutului Tehnic Superior Fribourg – Elveția
și Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea.
A predat și la Universitatea din Oradea, în perioada de început când se dezvoltau cursurile de
Lucrări edilitare.
2.2.1.9 Gheorghe Rusu

Conf. Gheorghe Constantin Rusu, absolvent al facultății de Hidrotehnică din București,
seria 1967, a lucrat în producție și apoi a intrat în învățământ în anul 1971, unde a rămas până la
pensionare.
Domeniul de activitate a fost legat de disciplina canalizări-epurarea apelor uzate. A fost unul
dintre cadrele didactice care a avut o preocupare intensă pentru dezvoltarea bazei materiale a
laboratoarelor de apă uzată din UTCB.
Împreună cu prof. Victor Ianuli a scris și publicat prima carte de Aplicații pentru canalizări
și epurarea apelor uzate.
Fig. 15. Gheorghe Rusu (stânga), volumul de aplicații scris de acesta (dreapta).
Se implică în problematica domeniului alimentărilor cu apă și canalizărilor și protecției

mediului, având o activitate intensă în diferite asociații profesionale, comisii, comitete. Este:
• Membru fondator al Asociației Române a Apei;
• Membru în comisii tehnice de specialitate MDRAP;
• Inspector de Stat Șef al Inspecției de Stat în Construcții - MLPAT;
• Comisar General Garda de Mediu;
• Director General Adjunct al Administrației Naționale ”Apele Române”.
24
2.2.1.10 Aurelia Bucur

Conf. Aurelia Bucur, este absolventa a facultății de Chimie și își desfășoară activitatea în
cadrul Catedrei de alimentări cu Apă și Canalizări din UTCB până la pensionare.
Publică primul manual de Chimia și Biologia Apei din Universitatea Tehnică de Construcții
București și pune bazele laboratorului de Chimia Apei din UTCB.
Fig. 16. Aurelia Bucur (stânga), cursul scris de aceasta (dreapta).
Desfășoară o intensă activitate de cercetare în cadrul Laboratorului de Chimia apei,

concretizată prin articole științifice publicate în cadrul unor conferințe și reviste de specialitate.
De asemenea se implică în cercetări pe instalații pilot în scopul stabilirii filierelor optime de
tratare și testarea de reactivi chimici pentru procesele de coagulare-floculare.
Realizează studii de calitate apă potabilă și studii de tratabilitare ce stau la baza soluțiilor
pentru reabilitarea și extinderea a numeroase stații de tratare din țară.
2.2.1.11 Rodica Jalbă

Conf. Rodica Jalba, absolventă a facultății de Hidrotehnică din București, seria 1976, a lucrat
în producție și apoi a intrat în învățământ în anul 1980, unde a rămas până la pensionare.
În perioada 1976 – 1979 doamna Rodica Jalbă a lucrat la Trustul de Lucrări Hidrotehnice
Speciale București (TLHS), șantierul Paltinu unde a participat, în calitate de inginer stagiar la
finalizarea lucrărilor de construcții (decantoare tip Sediclar, filtre rapide cu drenaj cu crepine,
aducțiune și rezervoare) în cadrul investiției "Extinderea alimentării cu apă a municipiului Ploiești".
În perioada aprilie 1978 – februarie 1980 a lucrat în cadrul ICAB (actualul Apa Nova) unde,
în calitate de diriginte de șantier, a supravegheat realizarea unor lucrări privind extinderea alimentării
cu apă a municipiului București (foraje de mare adâncime, apeduct Roșu – Bragadiru și un tronson
din apeductul Arcuda – București). Pentru îmbunătățirea soluției la obiectivul Apeduct Roșu –
Bragadiru prevăzut cu tuburi SENTAB Dn 1600 mm, doamna inginer Jalbă a propus realizarea unor
tronsoane casetate din beton armat turnat monolit, întocmind și documentația necesară.
25
Începând din luna februarie 1980 își desfășoară activitatea didactică în cadrul Catedrei de
Alimentări cu Apă și Canalizări, și devine titularul cursului de Alimentări cu apă și Canalizări de la
Facultatea de Instalații din UTCB și titularul cursului de Alimentation en eau – Departament Franceză
din UTCB.
Este autoarea a 2 cărți, din care una în limba franceză, și a 19 articole științifice publicate și
susținute în cadrul unor conferințe naționale și internaționale.
Fig. 17. Rodica Jalbă (stânga), cursul în limba franceză scris de aceasta (dreapta).
Activitatea didactică este completată constant de o activitate intensă de cercetare-proiectare

prin contracte și articole publicate sau referate susținute la diferite simpozioane.
Problematica abordată de doamna Rodica Jalba este de mare interes științific național și
internațional:
• raționalizarea distribuției apei în Mun. București;
• studii și măsurători privind mărimea pierderilor de apă în rețeaua de apă potabilă a Mun.
București;
• cercetări privind reducerea conținutului de aluminiu rezidual din apa tratată cu săruri pe
bază de aluminiu;
• cercetări privind protecția mediului prin tratarea nămolului provenit de la stațiile Roșu –
București și Paltinu – Câmpina;
• cercetări privind menținerea calității apei la trecerea acesteia prin conducte.
Această ultimă problemă abordată îi aduce doamnei Rodica Jalbă în anul 1994 un brevet de
invenție.
2.2.1.12 Cadre didactice asociate și specialiști din domenii conexe

O contribuție importantă la dezvoltarea domeniului au avut-o și cadrele didactice asociate,
care au venit cu experiența din institutele de cercetare și de proiectare, printre care se menționează:
26
Mihai Lesnic, Lidia Vaicum, Robert Friedman, Mihai Vernescu, Gheorghe Vladimirescu, George
Rusu, A. Havet, Ion Pîslărașu.
Pentru perioade mai scurte sau mai îndelungate au lucrat în facultate specialiști care ulterior
au continuat activitatea profesională în domeniu la cel mai înalt nivel în țară sau peste hotare: Ion
Chilarescu, Constantin Alexandrescu, Angela Călin, Alina Handorean, Radu Alexandru Sandu,
Stelian Ianuli, Marius Chervase, Costel Pătru, sau în alte domenii: Călin Popescu Tăriceanu, Cristian
Ștefănescu.
Un merit deosebit în realizarea modelelor utilizate în cercetările științifice desfășurate de
membrii colectivului catedrei de Alimentări cu Apă și Canalizări îi revine domnului Viorel Chircu,
care a asigurat în permanență disponibilitatea bazei materiale a laboratorului de alimentări cu apă și
care împreună cu membrii colectivului s-a implicat în proiecte de cercetare.
La loc de cinste în istoria recentă și actuală a domeniului, având contribuții importante atât în
domeniul teoretic cât și în practica inginerească, s-au găsit hidraulicienii, printre care au fost evocați:
Cristea Mateescu, Dumitru Cioc, Constantin Tănase Iamandi, Dionisie Ghermani, Octavian Luca,
Lucian Sandu, Virgil Petrescu, Gabriel Tatu, Anton Anton, Ioan Bica.
2.2.1.13 Echipa actuală

Colectivul actual de alimentări cu apă și canalizări din București (Gabriel Racovițeanu, Sorin
Perju, Elena Vulpașu, Dan Ianculescu, Eduard Dinet, Carmen Vlad, Lucian Sorohan, Ioana Stănescu,
Alexandru Jercan) continuă activitatea înaintașilor, fiind menționată precuparea acestora în domeniul
didactic, de cercetare, proiectare și de consultanță.
Se remarcă dotările realizate de către colectivul din București coordonat de Prof. Gabriel
Racovițeanu, care a creat laboratoare complexe pentru studiul și cercetarea proceselor de tratare a
apei, respectiv de epurare a apelor uzate.
Fig. 18. Stație pilot și laboratoare de tratarea apei și epurarea apelor uzate – Colectiv Alimentări cu Apă și
Canalizări – Facultatea de Hidrotehnică - UTCB.
De asemenea, trebuie amintit faptul că specialiștii din Facultatea de Hidrotehnică din

București au depășit granițele țării, fiind implicați în proiecte în Bulgaria, Republica Moldova,
Georgia, Albania, Azerbaidjan, Tadjikistan, Armenia, Uganda, Somaliland, Bolivia, dar și în proiecte
de pregătire a aplicațiilor de finanțare având ca finalitate realizarea de investiții pe diverse programe
27
finanțate de Uniunea Europeană printre care se menționează: Proiecte ISPA Apa: Cluj Napoca, Iași,
Buzău, Piatra Neamț, Pitești, Rm. Vâlcea; Proiecte POS Mediu: Giurgiu, Teleorman, Tulcea,
Călărași, Brașov, Argeș, Maramureș, Hunedoara, Caraș-Severin; Proiecte POIM: Valea Jiului,
Constanța, Tulcea, Arad.
2.2.2 Școala superioară de alimentări cu apă și canalizări din Timișoara

2.2.2.1 Pompiliu Nicolau
Prof. emerit ing. Pompiliu Nicolau (1891-1972): activitate în învățământ (1922-1941 și
1948-1972); profesor titular la Catedra de Hidraulică și Centrale Hidraulice de la Școala Politehnica
din Timișoara (1922-1941); Ministrul Lucrărilor Publice (1941) funcție deținută timp de numai două
saptămâni după care a demisionat; Mobilizat, după demisionare, în Regimentul 1 Cale Ferată Focșani
(1941-1945); în anul 1948 revine la Timișoara ca profesor la Facultatea de Construcții de la Institutul
Politehnic Timișoara, fiind numit șef al catedrei de Hidrotehnică (1949-1962); Prof. consultant (1963-
1972); Om de Știință Emerit (1969); proiecteaza aducțiunea de apă Izvarna - Craiova și canalizarea
orașului Craiova (1923-1927); înființează, în anul 1949, specializarea de alimentări cu apă la
Facultatea de Construcții din Timișoara, având prima promoție de ingineri în anul universitar
1952/1953; conducere doctorat (6 doctori confirmați); statuie ridicată în curtea interioară a clădirii
Departamentului de Hidrotehnică din str. George Enescu 1A, Timișoara.
2.2.2.2 Vasile Zbegan

Prof. emerit ing. Vasile ZBEGAN (1892-1973): Șef al catedrei de Alimentări cu apă și
canalizări (1952-1957); titularul disciplinelor de alimentări cu apă și canalizări (1948-1963); Prof.
consultant (1963-1973); proiectează stația de tratare apa de Bega - Uzina de apă nr. 1 din Timișoara
(1959-1960); Director la Sistemul Timiș-Bega (1936-1950), perioadă în care continuă activitatea
începută ing. Stan Vidrighin, privind dezvoltarea sistemului de alimentare cu apă și canalizare în
Timișoara; pentru aportul adus în acest domeniu, o stradă din Timișoara a primit după 1989,
denumirea de str. Vasile Zbegan.
2.2.2.3 Cornel Jura

Prof. dr. ing. Cornel JURA (1922-2011): titularul disciplinei de alimentări cu apă (1963-
1987), profesor consultant (1987-2011); realizează laboratorul de Alimentări cu apă, la scară
semiindustrială, în hala pavilionului de Hidrotehnică (1961-1963); dezvoltă colaborarea tehnico –
științifică în domeniul alimentărilor cu diferite întreprinderi din țară, privind limpezirea apei de
suprafață prin utilizarea decantoarelor suspensionale (Combinatele Chimice și Petrochimice de la
Ocna Mureș și Valea Calugărească, la Fabricile de ciment Fieni și Chiscadaga-Deva); optimizarea
tehnologiilor de tratare a apelor subterane feruginoase (Uzina 1 Timișoara și Stația de tratare apă
subterană Arad); realizează o stație pilot pentru studiul reaerării apei pe cursul Bega, aval de stația de
epurare a municipiului Timișoara (1972-1976); studii de fezabilitate pentru alimentarea cu apă a
localităților rurale din județul Timiș, conducere doctorat (20 teze confirmate), autor de cursuri,
îndrumătoare de lucrări și numeroase publicații din domeniul lucrărilor hidroedilitare.
2.2.2.4 Mihai Giurconiu

Prof. dr. ing. Mihai GIURCONIU (1925-2010): titularul disciplinei de canalizări (1963-
1987); participă la realizarea laboratorului de Alimentări cu apă și canalizări; participă în cadrul
colectivului de alimentări cu apă la dezvoltarea colaborării tehnico - științifice cu diferite întreprinderi
28
din țară, privind limpezirea apei de suprafață prin utilizarea decantoarelor suspensionale
(Combinatele Chimice și Petrochimice de la Ocna Mureș și Valea Calugărească, Fabricile de ciment
Fieni și Chiscadaga-Deva); optimizarea tehnologiilor de tratare a apelor subterane feruginoase (Uzina
1 Timișoara și Stația de tratare apă subterană Arad); studiul pe stația pilot pentru reaerarea apei pe
cursul Bega (1972-1976); studii de fezabilitate pentru alimentarea cu apă și canalizarea apelor
reziduale provenite de la localitățile rurale din județul Timiș; studii de fezabilitate pentru canalizarea
apelor uzate din județele Timiș, Arad și Caraș Severin; elaborează un număr important de publicații
din domeniul lucrărilor hidroedilitare (manuale, cursuri, culegeri de probleme, îndrumătoare de
proiectare și de laborator).
2.2.2.5 Ioan Mirel

Prof. emerit dr. ing. Ion MIREL (1939): activitate în învățământ (1961-2009); profesor
consultant (2009-prezent); activitate permanentă la disciplinele de alimentări cu apă, canalizări și
protecția mediului; realizează dotarea laboratorului de Alimentări cu apă și canalizări cu instalații și
aparatură de măsură; realizează în Hala laboratorului de Hidrotehnică, Poligonul experimental pentru
studiul rețelelor vacuumate de canalizare (2008); participă la dezvoltarea colaborării tehnico -
științifice din țară privind utilizarea decantoarelor suspensiunile pentru limpezirea apelor de suprafață
(Combinatele chimice și petrochimice de la Ocna Mureș și Valea Calugărească și Fabrica de ciment
Chiscadaga-Deva); tratarea apelor subterane feruginoase (Deferizarea la Uzina 1 Timișoara) și
Fabrica OPTICA din Timișoara; reaerarea apei pe cursul Bega; studii de fezabilitate pentru
canalizarea apelor uzate din județele Timiș, Arad și Caraș Severin, Zalău și Bistrița; elaborează o
serie de publicații din domeniul lucrărilor hidroedilitare (manuale, cursuri, culegeri de probleme,
îndrumătoare de proiectare și de laborator); dezvoltă colaborarea tehnico - științifică cu Universitățile
Tehnice din țară (UTC București, UT Iași, U. Oradea, U. Petroșani) și din străinătate (U.T. Karlsruhe,
UT Graz și U. Booku Viena); coordonează Programul de cercetare dintre R. P. China, prin Institutul
de Cercetare din Chengdu (R. P. China) și România prin Universitatea Politehnica Timișoara privind
producerea de biogaz din nămolurile provenite de la stațiile de epurare și din alte materiale reziduale
(1996-2000); studii legate de producerea biohidrogenului; promovează tehnologiile bioenergetice de
epurare a apele reziduale orășenești și a celor provenite de la unitățile industriei alimentare;
Verificator proiecte, atestat de MTCT și MDRT pentru cerințele A1 (Rezistență și stabilitate
gospodărie comunală cu structura din beton, beton armat, zidarie, lemn), B9 (Siguranța în exploatare
la construcții edilitare și de gospodărie comunală), D (igienă, sănătatea oamenilor, refacerea și
protecția mediului pentru toate domeniile) și Is (instalații sanitare, toate domeniile A,B,C, D,E,F);
conducere doctorat (18 teze confirmate).
2.2.2.6 Echipa actuală

Prof. dr. ing. Constantin FLORESCU (2000-prezent): titularul disciplinei de Alimentări cu
apă; proiectant la IPROTIM, atelierul de Construcții Hidroedilitare (1994-2000); Director
Departamentul de Hidrotehnică (2012-prezent); Verificator proiecte, atestat de MTCT și MDRT
pentru cerințele B9 (Siguranța în exploatare la construcții edilitare și de gospodărie comunală), D
(igienă, sănătatea oamenilor, refacerea și protecția mediului pentru toate domeniile) și Is (instalații
sanitare, toate domeniile A, B, C, D, E, F); expert tehnic atestat de MDRT pentru Cerința B9
(Siguranța în exploatare a lucrărilor de gospodărie comunală); atestat de abilitare pentru inginerie
civilă și instalații (2016); conducere doctorat (3 doctoranzi).
Conf. dr. ing. Adrian CARABET (1954-prezent): activitatea didactică la disciplinele Rețele
hidroedilitare, Alimentări cu apă, Canalizări, Metode hidrotehnice pentru protecția apelor subterane,
Impactul sistemelor de inginerie sanitară asupra mediului.
29
Șef. lucr. dr. ing. Cristian Staniloiu (1999-prezent): activitatea didactică la disciplinele de
Canalizări, Alimentări cu apă, Tratarea nămolurilor rezultate din stațiile de epurare, Construcții
hidroedilitare.
Șef. lucr. dr. ing. Corneliu PODOLEANU (2000-prezent): activitatea didactică la
disciplinele de Alimentări cu apă, Canalizări, Instalații de tratare, Instalații de epurare, Tehnici de
execuție a lucrărilor hidroedilitare.
Șef. lucr. dr. ing. Alina GARBACIU (2000-prezent): activitatea didactică la disciplinele de
Alimentări cu apă, Canalizări, Rețele hidroedilitare, Construcții hidroedilitare.
Șef. lucr. dr. biolog. Vasile GHERMAN (2000-prezent): activitatea didactică la disciplinele
de Biologie, Ecologie și ecotoxicologie, Ecosisteme acvatice și biodiversivitate, Reconstrucție
ecologică.
2.2.3 Școala superioară de alimentări cu apă și canalizări din Iași
2.2.3.1 Emanoil Bârsan
Profesorul Emanoil Bârsan este inginer constructor, absolvent al Institutul Politehnic Iași,
Facultatea de Construcții Civile, Industriale și Agricole în anul 1958.
Are o activitate intensă atât în execuție cât și în învățământul universitar și manifestă o
permanentă dorință de perfecționare.
Se perfecționează în utilizarea tehnicii de calcul prin participarea la cursuri de programare
efectuate la Centrul de Calcul Iași în anul 1973 și de asemenea participă la un curs de perfecționare
la Universitatea Tehnică Dresda, 1977.
Devine doctor în științe tehnice în anul 1978, iar ulterior conducător de doctorat.
În perioada 1965-1990 este implicat în execuția de construcții civile și hidrotehnice: Fabrica
de cauciuc Onești, Intreprinderea metalurgică Iași, Fabrica de ulei Iași în paralel cu activitatea
didactică desfășurată.
În cadrul universității Tehnice „Gh. Asachi” își desfășoară activitatea didactică prin conducere
de aplicații și cursuri la: Cercetări operaționale, Ingineria calității apei, Canalizări și stații de epurare,
Siguranța construcțiilor hidrotehnice.
Este autorul a 8 cărți, 119 articole științifice.
Fig. 19. Emanoil Bârsan (stânga), curs scris de acesta (dreapta).
30
În paralel cu activitatea didactică desfășoară o activitate intensă de cercetare-proiectare,

concretizată prin 35 studii și cercetări pe bază de contract pentru: calculul și optimizarea rețelelor de
distribuție, tratarea apei, utilizarea calculatoarelor în lucrări hidroedilitare.
De-a lungul timpului este:
• membru al Consiliului Tehnico-Științific al Asociației Române a Apei (ARA);
• secretar știintific al Facultății de Hidrotehnică din Iasi (1990 – 1992);
• expert evaluator proiecte finanțate prin CNCSIS;
• Consilier Editorial, atestat de Ministerul Culturii.
A dat dovadă de o permanentă dorință de a fi la curent cu ultimile descoperiri în domeniu până
la retragerea din activitate.
2.2.3.2 Mihai Dima

Profesorul Mihai Dima este inginer constructor, absolvent al Institutul Politehnic Iași, în anul
1959. Urmează cursuri de specializare la Universitatea Tehnică München în 1976 și o specializare în
tehnologii performante de epurare a apelor uzate urbane și industriale la Universitatea Tehnică
München în 1979. Devine doctor în științe tehnice în anul 1976, iar ulterior conducător de doctorat,
îndrumând 3 doctori în științe tehnice.
În cadrul universității Tehnice „Gh. Asachi” își desfășoară activitatea didactică la
specializarea „Construcții Hidrotehnice“ din 1962 până în prezent). Este titular al disciplinelor:
Canalizări și Epurarea Apelor uzate, Retehnologizarea stațiilor de epurat.
Este autorul a 10 cărți în domeniul canalizărilor și stațiilor de epurare (cursuri, îndrumătoare,
monografii) și peste 180 articole științifice.
Fig. 20. Mihai Dima (stânga), curs scris de acesta (dreapta).
Activitatea didactică de peste 45 ani a fost dublată de cea tehnică de producție și de cercetare.
Întreaga activitate științifică desfășurată a fost orientată spre domeniile prioritare din țară, în domeniul
energetic (valorificarea resurselor de energie recuperabilă) și în biotehnologie (neutralizarea
materiilor organice cu impact deosebit asupra mediului).
A fost șef de proiect pentru investiția ’’Spații de învățământ, cercetare și microproducție
pentru construcții hidrotehnice’’ între 1977 și 1982, iar în întreaga activitate a condus peste 80 de
proiecte și studii tehnice.
De asemenea a fost:
31
• Membru fondator și Președinte al Fundației Tehnice pentru Protecția Mediului din 1993
și până în prezent;
• Membru al Asociației Române a Apei;
• Membru al Registrului Național Român al Experților din România în 1993.
Ca o concluzie generală se remarcă faptul că, de la începuturi și până în zilele noastre, școala
superioară de alimentări cu apă din România a fost, este și va fi în continuare profund ancorată în
realitate, cu legături puternice cu proiectele și lucrările din industria de profil. Personalitățile marcante
din cadrul acesteia au realizări mari în ceea ce privește activitățile didactice și de cercetare-proiectare,
multe dintre lucrările realizate de aceștia constituind obiective de excepție ale alimentărilor cu apă și
canalizărilor din țară.
Bibliografie
[1] Drobot, R., Bica, I. – “Învățământul Hidrotehnic din România”, revista Hidrotehnica, vol. 56 /
2011, pag. 7 – 15.
[2] Rosianu, Gh. D. – “Viața și opera inginerului Elie Radu”, Editura Tehnică, 1958.
[3] Nicolescu, V. – “Buzăul de ieri, Buzăul de azi – Castelele de apă din Crâng”, Ziarul Opinia din
Buzău, 11 aprilie 2017.
[4] Mazilu, P. – “Recunoașterea unei valori naționale: în fruntea Academiei Române un inginer
constructor”, AGIR, Univers Ingineresc nr. 10/2010.
[5] Universitatea Tehnica “Gheorghe Asachi” din Iasi, www.tuiasi.ro, Ziua profesorilor seniori.
32
ACTIVITATEA DE PROIECTARE ÎN ROMÂNIA – TRECUT, PREZENT,

PERSPECTIVE
Dr. ing. Victor Moldoveanu – Director General ROMPROED S.A.
Activitatea de proiectare în România a cunoscut de-a lungul timpului o evoluție

incontestabilă, o serie de elemente care au ținut de contextul economic, social și politic
influențând în mod nemijlocit dezvoltarea acesteia.
În perioada interbelică educația în domeniul ingineriei se realiza fie în cadrul

Politehnicii din București, fie la universități din țările occidentale.
În perioada incipientă a regimului comunist o bună parte a specialiștilor cu înaltă

calificare dispăruse, iar educația era asigurată în principal în instituțiile de învățământ
autohtone și din URSS.
Ulterior, în perioada 1950-1989 au apărut institutele de proiectare și cercetare, organizate

la nivel central, respectiv județean. Această perioadă s-a remarcat printr-o relativă
stabilitate a activității de proiectare, în special datorită politicilor investiționale susținute
în mod consecvent.
33
După anul 1990, în contextul trecerii la o piață liberă, al reducerii bugetelor de investiții
și al diversificării surselor de finanțare s-a asistat la dispariția institutelor de proiectare și
la intrarea pe piața românească a firmelor străine de consultanță și proiectare.
În perioada 2000-2006, în contextul mai larg al pregătirilor pentru aderarea la UE, s-a
constatat o perioadă prielnică activității de proiectare, caracterizată prin creșterea valorii
investițiilor, inclusiv a celor alocate serviciilor de proiectare și prin dobândirea unor
cunoștințe importante în urma colaborărilor cu specialiștii străini.
Perioada 2007-2013 - puternic marcată de începerea crizei mondiale, respectiv de

alinierea României la cerințele europene, în special în domeniul achizițiilor publice – a
reprezentat, în pofida creșterii masive a fondurilor alocate sectorului, o perioadă cu
sincope importante în dezvoltarea in continuare a activității de proiectare, principalele
motive identificate fiind printre altele:
 utilizarea aproape exclusivă a criteriului prețul cel mai scăzut ,
 fenomenul excesiv de contestare a procedurilor de atribuire și scăderea
nivelului cerințelor referitoare la experiența impusă experților solicitați prin
caietele de sarcini.
În același timp această perioadă a reprezentat:
i) un prim moment în care a început un puternic fenomen de migrație a experților
cu calificare înaltă către țările dezvoltate;
ii) au apărut pierderi financiare importante pentru companiile de
consultanță/proiectare, unele dintre acestea decizând retragerea din piață, sau
restrângerea activității.
Mai recent, după anul 2014, în condițiile reducerii drastice a valorii contractelor de
servicii și implicit a manoperei pentru proiectare, coroborat cu stabilirea unor condiții de
plată oneroase și cu sporirea cerințelor legate de proiectare, declinul pieței a continuat.
34
Analiza pieței de proiectare din perioada 2010-2017, în care au fost cuprinși cei mai
relevanți 10 actori din piață, a relevat o contracție puternică la nivelul cifrei de afaceri,
profitului și a numărului de angajați.
35
Efectele situației actuale, agravate de întârzierea aprobării proiectelor majore de investiții

și de ambiguitatea cadrului legal, se reflectă în apariția primelor cazuri de insolvență și
de faliment la nivelul firmelor de consultanță și proiectare și, în final, la degradarea
continuă a statutului proiectantului în România.
Situația actuală impune IMPLICAREA UNOR NOI ASOCIAȚII

PROFESIONALE care să susțină și să promoveze în mod real interesele și
importanța actului de proiectare și care să stopeze tendințele negative înregistrate,
profitând de uriașele oportunități oferite de piața românească de profil cum ar fi:
 SISTEMUL EDUCAȚIONAL EXISTENT,

 ACCESUL FACIL LA INFORMAȚIE ȘI TEHNOLOGIILE ACTUALE
 SURSELE DE FINANȚARE SEMNIFICATIVE DISPONIBILE ÎN PIAȚĂ.
36
EVOLUŢIA INFRASTRUCTURII DE APĂ ŞI APĂ UZATĂ DIN

JUDEŢELE CLUJ-SĂLAJ
Călin Neamţu*, Mihai Iacob**
La 1 Decembrie 1918, Compania de Apă Someş de azi era o tânără întreprindere publică de
doar 26 de ani înfiinţată la 8 Noiembrie 1892 odată cu naşterea oficială a Uzinelor de Apă Cluj – care
formaliza activitatea instituţionalizată de distribuţie a apei potabile în urbea de la poalele Feleacului,
începută practic în 1887 odată cu punerea în funcţiune a primei surse de apă a Clujului, în Grădina
Bărnuţiului.
Nou înfiinţata întreprindere publică începe implementarea “proiectului Schlieck”
câştigătoarea unui concurs de proiecte organizat de primărie pentru alimentarea cu apă de perspectivă
a unui oraş cu 35.000 de locuitori în dezvoltare rapidă, în 1898 punându-se în funcţiune primele puţuri
ale noii surse subterane de apă a oraşului – sursa Floreşti – activă şi azi în anul centenarului naţional
şi cu perspective de a mai rămâne încă multă vreme.
a. b.
Fig. 1. a.Planul primei surse a Clujului, 1887. b.Sursa subterană Floreşti 1898 – 1968.
La sfârşitul primului război mondial, la o populaţie de 70.000 de locuitori, serviciul public de

alimentare cu apă al Clujului măsura deja 76 km de reţele de apă, 45 de km reţele de canalizare şi
două rezervoare cu capacitatea de 2.700 metri cubi.
Dezvoltarea şi modernizarea activităţii de alimentare cu apă şi de canalizare urmează
dezvoltarea oraşului şi a populaţiei. În 1930 Uzinele de Apă şi Canalizare Cluj (U.A.C.C.) devin regie
publică, iar în 1940 oraşul are 160 km de conducte de apă, 79 km reţele de canal, 6.950 branşamente
şi o producţie de 18.500 mc/zi la 116.500 locuitori.
În perioada comunistă, creşterea populaţiei în particular pe seama industrializării oraşului
universitar impune adoptarea unei noi surse de apă brută şi în consecinţă în 1973 se dă în funcţiune
sursa de suprafaţă şi staţia de tratare a apei „Gilău”, iar în 1978 se dă în funcţiune o nouă aducţiune
Gilău-Cluj, cu secţiunile de 1.200 şi 1.400 mm, în lungime de 15 km.
* Director general Compania de Apă SOMEŞ S.A., ** Director tehnic Compania de Apă SOMEŞ S.A.
37
După Revoluţie, întreprinderea îşi continuă activitatea ca Regie Autonomă, sub autoritatea
Consiliului Judeţean Cluj. La acea vreme RAJAC Cluj deservea exclusiv municipiul Cluj-Napoca şi
livra apă oraşului Gherla (unde distribuţia o făcea o regie locală). La o populaţie stabilă de 345.000
locuitori, municipiul dispune de cca. 190.000 mc apă/zi, 402 km reţele de apă cu 15.300 branşamente
şi 281 km reţele de canalizare.
În anul 1992 serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare îşi sărbătoreşte Centenarul
propriu, cu care ocazie înfiinţează Muzeul Apei, la acea vreme singurul din România, gândit să aducă
omagiu tradiţiei şi muncii celor mulţi care de-a lungul vremii au trudit pentru ca apa să ajungă în
casele concitadinilor.
Fig. 2. Ceremonia de inaugurare a Muzeului Apei.
Imediat după Revoluţie a devenit evident că era necesară o extindere şi modernizare fără
precedent a infrastructurii de alimentare cu apă şi canalizare, care în timp a devenit şi mai presantă
odată cu iminenta declanşare a procesului de aderare la Uniunea Europeană.
Situaţia infrastructurii înainte de demararea programelor de investiţii cu cofinanţare
Europeană era caracterizată în principal prin patru categorii de factori exprimaţi prin: pierderi în
reţeaua de distribuţie, consumuri energetice ridicate datorită randamentelor scăzute ale agregatelor
din staţiile de pompare, lipsa unui sistem de urmărire şi control a parametrilor din reţea, respectiv
starea tehnică precară a instalaţiei de canalizare datorită viciilor de execuţie, cu efecte adverse asupra
mediului şi sănătăţii publice.
Fig. 3. Staţie de pompare învechită.
38
Deşi în perioada imediat de după Revoluţie au inceput o serie de lucrări de modernizare şi

extindere din fonduri publice sau surse proprii, investiţiile majore au demarat practic din 1997 odată
cu implementarea primului program cofinanţat de Uniunea Europeană – MUDP II (Municipal Utility
Development Program) şi au continuat practic neîntrerupt până în 2016, neexistând an în această
perioadă de două decade în care să nu fie în curs de derulare vreunul din cele patru proiecte majore
de investiţii cofinanţate de UE – MUDP II, ISPA, SAMTID şi POS Mediu - care au totalizat până în
2016, peste 330 de milioane de Euro.
Aceste programe au necesitat, nu de puţine ori, adoptarea şi utilizarea unor premiere în
sectorul apei din România sau în istoria operatorului, a unor tehnologii inovative sau high-tech,
concomitent cu adaptarea la tendinţele moderne din punctul de vedere al proiectării şi utilizării
elementelor din infrastructura publică de apă/canal sau la emergenţa unor materiale şi tehnologii noi.
Astfel, în anul 1994 se foloseşte pentru prima dată conducta din polietilenă la reabilitarea
reţelei de distribuţie urbană de pe strada Constantin Brâncuşi din Cluj-Napoca. În anul 1998 în cadrul
proiectului MUDP II se introduc primele conducte din fontă ductilă aferente rezervoarelor Mănăştur
de 10.000 mc şi Baciu de 5.000 mc, iar în anul 2000 se introduc primele conducte tip Hobas de 1200
mm pentru aducţiunea Someşul Cald - Staţia de tratare Gilău.
a. b.
Fig. 4. a.Staţia de pompare Grigorescu. b.Staţia de tratare a apei Gilău.
Măsura (programul) ISPA Cluj derulat între 2003 şi 2009 a fost probabil martora celor mai
multe tehnologii high-tech, începând cu forajele orizontale fără săpătură deschisă pentru aducţiunea
Gherla-Dej, construcţia turnului de captare aferent noii surse de apă brută lac Tarniţa, construcţia
primei aducţiuni subacvatice din România pe fundul lacului Someşul Cald şi a primei
Microhidrocentrale a unui operator de apă-canal din România, construcţia canalului colector Iaşilor
cu un diametru interior de 2,4m prin săpătură în scut cu Tunnel Borring Mashine (TBM) similar celui
cu care s-a realizat tunelul de sub Canalul Mânecii, foraje verticale la mare adâncime pentru realizarea
căminelor de vizitare a colectorului de canalizare, ş.a.m.d.
În toată această perioadă, dezvoltarea şi extinderea infrastructurii a fost în mod natural
precedată sau însoţită de dezvoltarea şi extinderea sistemului şi de modernizarea instituţională a
operatorului.
39
a. b.
Fig. 5. a.Turnul de captare Tarniţa. b.Microhidrocentrala Tarniţa, 10.000 MWh/an.
a. b.
Fig. 6. a.Colectorul Iaşilor realizat prin scut. b.Aducţiunea subacvatică Someşul Cald.
În anul 1974 s-a adoptat sursa de suprafaţă lac acumulare Gilău şi staţia de tratare Gilău ca
răspuns la creşterea populaţiei care nu mai putea fi deservită doar de sursa subterană Floreşti, iar în
anul 2000 s-a adoptat ca sursă alternativă de suprafaţă şi acumularea Someşul Cald. Odată cu
reorganizarea ca operator regional în 2006, acumularea Vârşolţ din judeţul Sălaj a devenit sursa de
apă brută a ariei regionale, iar în 2009, acumularea montană lac Tarniţa a devenit sursa de bază de
apă brută a sistemului zonal Cluj prin lucrările realizate în cadrul programului ISPA, urmând ca
investiţiile viitoare să aibă ca scop „exportul” apei din sursa Tarniţa, respectiv din staţia de tratare
Gilău şi în întreg judeţul Sălaj.
În perioada 1992-2006 aria deservită de Companie a crescut uşor prin preluarea în ceea ce a
fost denumit „sistemul zonal Cluj” a 24 de localităţi rurale din judeţul Cluj situate în principal de o
parte şi alta a aliniamentului Gilău – Gherla.
Din punct de vedere al dezvoltării şi modernizării instituţionale procesul a început pe data de
6 Ianuarie 2005, când fostul RAJAC Cluj s-a reorganizat ca societate comercială înregistrată oficial
sub numele de COMPANIA DE APĂ SOMEŞ S.A. Un an şi jumătate mai târziu, într-o singură zi,
pe 1 Iulie 2006 are loc transformarea efectivă în operator regional, primul la acea dată în România
care trecea de graniţele administrative ale judeţului propriu, preluând alte şapte municipii şi orașe din
40
cele două judeţe limitrofe: Cluj şi Sălaj, cu un total de peste 180.000 de persoane nou preluate în
deservire.
Din acest moment, dezvoltarea instituţională şi a ariei deservite este explozivă, ajungându-se
în prezent la o zonă regională de cca. 10.000 de kilometri pătraţi şi o infrastructură care cuprinde două
Staţii de purificare a apei (Gilău şi Vârşolţ), 35 surse de apă şi 41 de Staţii de Epurare. Numai în
perioada 2013 – 2018 un număr de cca 70 de noi localităţi din judeţele Cluj, Sălaj şi Mureş sunt
preluate în aria deservită, odată cu creşterea progresivă şi a populaţiei deservite.
Populaţie deservită
800000
600000
400000
Populatie…
200000
0
1892 1992 2005 2006 2010 2013
Localităţi deservite
300
200
Localitati
100 deservite
0
1892 1992 2005 2006 2010 2018
Astfel, în anul Centenarului naţional Compania de Apă SOMEŞ S.A. administrează 3.300 km
aducţiuni şi reţele de apă, 1.500 km colectoare şi reţele canal, 261 de localităţi urbane şi rurale din 3
judeţe, ceea ce tradus la scara întregii ţări reprezintă o Companie care deserveşte 2% din localităţile
din România, 3,6% din populaţia ţării, 4% din lungimea reţelelor de apă din România şi 4,1% din
lungimea reţelelor de canal.
Modernizarea instituţională nu putea decurge fără fixarea şi asumarea unor politici de
responsabilitate socială faţă de comunităţile deservite, respectiv a unor politici de minimizare a
impactului de mediu şi amprentei de carbon.
În anul 2003 Compania demarează un program pilot educaţional pentru copii şi tineri pe teme
de protecţie a surselor de apă şi a mediului, iar Muzeul Apei devine o alegere naturală drept cartier
general al programului. Câţiva ani mai târziu programul pilot devine program permanent al
Companiei, anual cca 3.500 de copii de grădiniţă, elevi şi studenţi participând la evenimentele şi
acţiunile din cadrul său.
41
Fig. 7. Lecţii şi programe educaţionale pe teme de mediu şi protecţia surselor de apă.
În anul 2009, la finalul programului ISPA, Compania de Apă SOMEŞ S.A. devine producător
major de energie verde din 3 surse :
• biogazul rezultat la epurarea apelor uzate;
• utilizarea extensivă a panourilor solare în particular pentru alimentarea transmisiilor de
date de la obiectivele izolate din mediul rural;
• producerea a până la 10.000 MWH/an energie electrică prin Microhidrocentrala proprie
de la Tarniţa (aferentă captării de apă brută).
În anul 2012, în memoria şi onoarea veteranului Companiei care a contribuit esenţial la
edificarea acestui lăcaş, Muzeul Apei - primeşte numele „Leonida Truţă”. Este regretabil că nu a mai
trăit să asiste la momentul major din 2017 când Compania de Apă SOMEŞ, prin Muzeul Apei
„Leonida Truţă” devine coiniţiator şi membru fondator al Reţelei Globale a Muzeelor de Apă, reunind
iniţial 29 de astfel de Muzee din întreaga lume şi mai ales la momentul Iunie 2018 când a 23-a sesiune
a Consiliului Interguvernamental a Programului Hidrologic Internaţional UNESCO a adoptat în
unanimitate Rezoluţia XXIII-5 de intrare a Reţelei Globale a Muzeelor de Apă, din care face parte şi
Muzeul Apei aparţinând Companiei de Apă SOMEŞ S.A., sub egida UNESCO.
Evident, întotdeauna mai este mult de făcut. La moment aniversar, în anul Centenarului
naţional Compania se pregăteşte pentru cel mai ambiţios program de investiţii - „Proiectul regional
de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţele Cluj și Sălaj, în perioada 2014-2020”
în cadrul Programului Operaţional Infrastructură Mare POIM 2014-2020.
Cu o valoare totală de cca 355 Milioane Euro, obiectivul acestui al cincilea proiect major de
investiţii atras şi derulat de Compania de Apă SOMEŞ S.A., vizează continuarea şi completarea
programelor anterioare de investiţii în vederea atingerii ţintelor de conformare stabilite prin Capitolul
de Mediu al Tratatului de Aderare. Pe durata a mai mult de 60 de luni, aproape 2000 km de aducţiuni
şi reţele de apă şi canal vor trebui construite sau modernizate în 176 localităţi din cele două judeţe,
contribuind esenţial la creşterea gradului de civilizație, a securităţii serviciului şi a sănătăţii publice
şi protecţiei mediului în spiritul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, ca moştenire sustenabilă pentru
generaţiile viitoare.
42
PREZENTARE COMPANIA DE APA ARAD

1 Istoric
Anul 1834 este anul în care Aradul este declarat oraș liber regesc, iar acest lucru marchează
începutul dezvoltării sale.
În anul 1875, Salacz Gyula a fost ales primar al Aradului, iar principalul obiectiv cu care
acesta a preluat funcţia de conducător al urbei era acela de a face din Arad un oraş cu o infrastructură
adecvată secolului în care trăiau.
Aradul avea la momentul intrării lui în funcţie străzi iluminate cu gaz, numai străzile centrale
erau pavate, multe dintre străzi erau denivelate şi greu accestibile pe vreme ploioasă.
Nenumărate braţe ale Mureşului traversau oraşul, inundaţiile dese afectau atât cartierele
mărginaşe cât şi zona de centru a oraşului. Străzile mlăştinoase favorizau epidemiile, în special cele
de ciumă (1709; 1737-1738; 1739-1741) şi de holeră (1732; 1738; 1872-1873).
Braţele Mureşului care pătrundeau prin oraş au fost desfiinţate în timpul mandatului acestuia,
singurul rămas fiind Mureşelul sau Mureşul mort.
43
Deşi fântânile publice erau inspectate cu regularitate de serviciile medicale, prin faptul că erau
deschise şi mânuite fără restricţii, direct de către populaţie, ele contribuiau la răspândirea epidemiilor.
În străzile mai îndepărtate apa era distribuită cu sacale trase de cai, iar intreprinderile industriale şi
băile publice şi-au săpat propriile puţuri.
Anul 1891 este important în istoria Companiei de Apă, deoarece atunci a fost convocată o
conferinţă specială pentru dezbaterea problemei alimentării cu apă a oraşului. În cadrul acestei
conferințe s-a luat hotărârea construirii uzinei de apă, în parte din fondurile Primăriei dar şi prin
subscripţie publică.
În anul 1894 municipalitatea, prin primarul Salacz Gyula, a reluat discuţiile privind
introducerea în Arad a sistemului modern de alimentare cu apă potabilă, format dintr-un apeduct, fără
canalizare.
Pentru aceasta, Consiliul local a constituit o Comisie de specialitate pentru Apeducte şi
Canalizare, care urma să propună soluţii şi să organizeze o licitaţie, la care au participat alături de
Mayer FT din Londra, firma arădeană Toth Kalman şi inginerul antreprenor din Budapesta, Knuth
Caroly. După licitaţie, fiind abordată şi problema apelor reziduale, au fost declarate câştigătoare
Meyer FT din Londra ca antreprenor al apeductului şi Hughes & Lancaster antreprenor pentru
canalizare de tip Shone, atunci în premieră pentru Europa. Costul lucrărilor, uzina şi reţeaua de
conducte, în lungime de 18 km, împreună cu edificiile aferente şi celelalte instalaţii, a fost evaluat la
1.556.691 coroane, termenul de finalizare fiind stabilit la trei ani.
În perioada iulie-decembrie 1894 prin demersurile municipalităţii a fost obţinut un împrumut
de 850.000 florini, din care 816.720 florini pentru dezvoltarea reţelei de apeducte şi canalizare.
Împrumutul era garantat cu averea imobilă a oraşului, urmând să fie restituit în 50 de ani prin
contribuţia locuitorilor, în funcţie de avere (taxe şi impozite).
În anul 1895 în data de 5 februarie în şedinţa Comisiei pentru Apeducte şi Canalizare ing.
Eduards, reprezentantul antreprenorului Hughes&Lancaster, a propus modificarea proiectului iniţial
în sensul construirii pe traseul apeductului a unui turn de apă în valoare de 60.000 florini, necesar atât
reglării presiunii în conducte prin preluarea eventualului surplus de apă cât şi pentru asigurarea unei
rezerve pe timpul nopţii, când pompele nu funcţionau, sau în caz de incendiu.
În 24 aprilie 1895 Contractul de construire a uzinei de apă arădene a fost aprobat de Ministerul
de Interne din Budapesta. Firma Mayer a început sondajele pentru a stabili locul amplasării a două
puțuri pentru extragerea apei. Pentru clădirile uzinei a fost asigurată o suprafaţă de teren în apropierea
Mureşului şi a Canalului Mureşel, pe actuala stradă Bucura.
44
Conform devizului întocmit la acea vreme, proiectantul si-a propus să asigure apa necesară
pentru 18.000 de persoane, adică două treimi din populația orașului. Utilajul instalat putea însă
asigura apa necesară pentru 40.000 de locuitori.
În 1 august 1896, după nici doi ani, s-au încheiat lucrările de instalare a apeductelor. Locuitorii
abonaţi puteau de la această dată să folosească gratuit apa timp de 4 săptămâni. În continuare, preţul
a fost stabilit la 1,50-2 coroane pentru un hectolitru de apă necesară uzului menajer al populaţiei şi
0,75-1 coroane pentru un hectolitru de apă folosită în scopuri publice (cişmele, pompieri, stropit
străzile etc).
După anul 1918, odată cu Marea Unire, populația orașului Arad a crescut masiv, iar cantitatea
de apă furnizată a devenit insuficientă.
45
În anul 1931 s-a demarat reconstrucția uzinei de apă, în regie proprie, după proiecte elaborate
de inginerii și tehnicienii angajați ai uzinei.
Uzina a fost reconstruită pe vechea fundație, dar cu o capacitate mărită.

În 25 martie 1934 a fost dată în folosinţă noua Uzină de apă, cu o capacitate de 16.000 mc/
24h, la un necesar de 4.400 mc / 24h. Pomparea apei în rețea se realiza cu ajutorul pompelor centrifuge
antrenate de motoare electrice.
Dezvoltarea puternică economico-socială a Municipiului Arad și creșterea populației a dus la
necesitatea dezvoltării continue a sistemului de alimentare cu apă atât în municipiu cât și în localitățile
din jurul Aradului.
În anii 1970 s-a impus construcția Uzinei de apă nr. 2 de pe Calea Șiriei.
În prezent, Compania de Apă Arad este operator regional licențiat clasa I de către Autoritatea
Națională de Reglementare în Serviciile de Gospodărie Comunală (ANRSC).
Obiectul de activitate al Companiei de Apă Arad este stabilit în Actul Constitutiv și constă în
principal în operarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare conform Contractului de delegare
de Gestiune semnat între Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Apă Canal Arad și Compania de
Apă. Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Apă Canal Arad a semnat contractul de delegare în
numele unităților administrativ- teritoriale din aria de deservire, unități administrativ – teritoriale
acționare ale Asociației.
Principalele activităţi ale Companiei sunt: captarea, tratarea şi distribuţia de apă potabilă,
colectarea şi epurarea apelor uzate menajere şi industriale înainte de deversare, întreținerea reţelei de
alimentare şi a sistemului de canalizare, monitorizarea calităţii apei potabile şi a apei uzate.
Compania de Apă Arad are dreptul de a exploata sistemele publice de alimentare cu apă și de
canalizare din aria administrativ teritorială a localităților membre ale Asociației de Dezvoltare
46
Intercomunitară Apă Canal din județul Arad în baza licenței clasa I acordată societății de către
Autoritatea Națională de Reglementare a Serviciilor Comunitare de Utilități Publice conform
Ordinului 182/2011, aceasta reprezentând o recunoaștere oficială a capacității Companiei de Apă
Arad de a furniza/ presta servicii de calitate în aria sa de operare, în condiții de eficiență economică,
cu menținerea indicatorilor de performanță impuși.
Compania este certificată pentru sistemul integrat calitate-mediu-sănătate și securitate

ocupațională conform standardelor SR EN ISO 9001:2008, SR EN ISO 1400:2005 și OH SAS
18001:2008.
2 Principalele proiecte derulate de Compania de Apa Arad

2.1. MUDP II
Programul de dezvoltare al utilităților municipale (MUDP II) s-a derulat în perioada 1997 –
2003.
Valoarea totală a proiectului: 7.603.547,23 USD
Din care:
- Credit BERD 3.770.979,08 USD
- Fonduri PHARE 1.474.105,75 USD
- Alocații BUGETUL DE STAT 1.465.000,00 USD
- Alocații BUGETUL LOCAL 374.438,49 USD
- TVA 425.282,36 USD
- Taxe vamale 93.741,55 USD
47
Prin acest proiect au fost realizate următoarele investiții:

- Reabilitarea a 36 Km de rețea distribuție apă în mun. Arad
- Re-forarea a 10 puțuri de pe frontul de captare
- Reabilitarea și echiparea a 105 puțuri de pe frontul de captare
- Implementarea unui sistem de monitorizare a rețelei de alimentare cu apă în mun. Arad
- Construirea si reabilitarea a 3 stații de pompare
- Dotare cu echipamente pentru laboratorul de apă potabilă
2.2. Dezvoltarea potențialului turistic al stațiunii balneoclimaterice Moneasa

Valoare lucrări apă – canal: 2.049.739 EURO
Program PHARE
Capacități realizate :
- Reabilitarea rețelei de apă potabilă pe o lungime de 2,91 Km şi extinderea cu 400 m.
- Modernizarea stației de tratare a apei, reabilitarea forajului existent (sursa principală de
apă) și amenajarea unei surse alternative de apă (pârâu grotă).
- Reabilitarea rețelei de canalizare pe 3,85 Km și extinderea cu 2,8 Km.
- Construirea unei noi stații de epurare.
2.3. SAMTID
Programul de reabilitare și modernizare a sistemelor de alimentare cu apă în orașele: Curtici,
Lipova, Nădlac, Pâncota, Pecica și Sântana (SAMTID) s-a derulat în perioada 2006 – 2009.
Valoarea totală a proiectului: 8.877.182,40 EURO
Au fost extinse și reabilitate conductele de aducțiune în lungime de 29,76 Km.
S-au făcut extinderi sau reabilitări de rețea de distribuție a apei potabile în lungime de 77.37
Km.
Au fost construite 7 rezervoare de înmagazinare a apei și au fost reabilitate 3 rezervoare
existente.
S-a construit o stație de tratare a manganului în localitatea Pâncota, o stație de tratare a arsenului
în localitatea Pecica și s-au reabilitat 6 foraje în localitatea Nădlac.
Au fost realizate 2.726 branșamente.
În toate orașele au fost echipate stațiile de pompare, sistemele de alimentare cu apă au fost
automatizate și fiecare localitate a fost dotată cu un atelier mobil pentru intervenții rapide.
2.4. ISPA
Programul de reabilitare a facilităților de tratare a apelor uzate pentru protecția râului Mureș,
localizată în Arad, jud. Arad ( ISPA), s-a derulat în perioada 2004 – 2011.
Valoarea totală a proiectului: 16.673.442,21 EURO
Din care:
- Fonduri ISPA 11.409.443,04 EURO
- Dobândă ISPA 93.349,00 EURO
48
- Credit BERD 4.033.508,74 EURO

- Surse OUG 135 246.239,78 EURO
- Finanțare CAA 890.901,65 EURO
Capacități: a fost reabilitată integral stația de epurare a apelor uzate din mun. Arad, unde s-au
executat următoarele lucrări:
Treaptă mecanică:
- Reabilitarea structurilor de intrare
- Reabilitarea stației de pompare apă pluvială și echiparea cu 2 pompe noi
- Reabilitarea bazinului de retenție apă pluvială
- Conductă nouă de recirculare apă pluvială în stația de pompare apă uzată în vederea tratării
acesteia
Structură nouă care cuprinde:
- Stație de pompare apă uzată echipată cu 5 pompe noi
- Camera grătarelor echipată cu 3 grătare dese, pas cu pas
- Deznisipator cuplat cu separator de grăsimi, echipat cu poduri deznisipatoare, pompe de
nisip, suflante și sistem de aerare pentru îndepărtarea grăsimilor
- Echipamente pentru spălare reziduuri grătare dese și echipamente de spălare și sortare
nisip
- Debitmetru măsurare apă uzată, trimisă spre tratare
Treaptă biologică
- Camera Distribuție nr. 1 Bazine Anaerobe
- Bazine Anaerobe echipate cu mixere
- Bazine anoxice echipate cu mixere
- Bazine de aerare echipate cu sistem de aerare, pompe de recirculare apă din bazinele de
aerare în bazinele anoxice (denitrificare)
- Reabilitarea suflantelor care deservesc bazinele de aerare
- Camera Distribuție nr. 2 Decantoare Finale
- Decantoare Finale 4 bucăți echipate cu poduri racloare
- Stație de pompare apă spălare echipată cu 2 pompe, vas de expansiune și filtru Hydac
- Stație de pompare nămol recirculat echipată cu 5 pompe
- Reabilitare canal de ieșire stație de epurare
- Reabilitare post electric de transformare vechi și construcția a 2 posturi de transformare
noi, precum și execuția a 2 linii de înaltă tensiune pentru alimentarea stației de epurare cu
energie electrică
Linia nămolului
- Stație de pompare nămol în exces echipată cu 3 pompe
- Stație deshidratare nămol echipată cu stație preparare polimeri, prese pentru deshidratarea
nămolului, sistem de snecuri pentru transportul nămolului
- Hală și paturi de uscare pentru depozitare nămol
- Sistem SCADA pentru monitorizarea și controlul stației de epurare
2.5. POS - Mediu

Programul Operaţional Sectorial Mediu 2007 – 2016
Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţul Arad
49
Valoare totală eligibilă 328.035.208 LEI (79.293.016,20 Euro) (fără TVA)

În cadrul acestui proiect s-a realizat :
- Extinderea şi reabilitarea conductelor de aducţiune: 18 km
- Extinderea reţelei de distribuţie apã: 56 km
- Reabilitarea reţelei de distribuţie apã: 45 km
- Extinderea reţelei de canalizare: 263.5 km
- Reabilitarea reţelei de canalizare: 16.4 km
- Reabilitarea şi/sau construirea staţiilor de pompare apă uzată: 15 unităţi
- Conducte de refulare/transfer a apelor uzate menajere: 17.9 km
Programul Operaţional Infrastructură mare 2017 – 2020 – Faza II

Fazarea proiectului Extinderea şi Modernizarea Infrastructurii de Apă şi Apă Uzată în judeţul
Arad.
Valoare totală eligibilă 148.441.066 LEI (35.881.330,92 Euro) (fără TVA)
Scopul proiectului „Fazarea proiectului Extinderea şi Modernizarea Infrastructurii de Apă şi
Apă Uzată în judeţul Arad” constă în continuarea lucrărilor aferente etapei I a POS Mediu 2007-2013
în vederea îndeplinirii obiectivelor asumate prin Contractul de Finanţare nr. 101709/20.05.2010 şi
vizează lucrări din cadrul a zece contracte însemnând:
- extinderea reţelei de distribuţie apă cu 6 km,
- reabilitarea a 10 km reţea de distribuţie apă,
- extinderea reţelei de canalizare cu 28 km,
- reabilitarea a 5,1 km reţea de canalizare,
- reabilitarea şi/sau construirea a 2 staţii de pompare apă uzată,
- realizarea a 1.7 km conducte de refulare/transfer a apelor uzate menajere,
- construirea a 6 staţii de epurare ape uzate,
- reabilitarea unui front de captare.
Lucrările menţionate vizează aglomerările Arad, Nădlac, Sântana, Curtici, Păuliş, Pâncota,
Şiria respectiv Ineu.
„Sprijin pentru pregătirea aplicației de finanțare și a documentațiilor de atribuire pentru
proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apă și apă uzată din județul Arad, în perioada
2014-2020”
Proiectul ”Sprijin pentru pregătirea aplicaţiei de finanţare şi a documentaţiilor de atribuire
pentru proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţul Arad, în
perioada 2014-2020” are ca obiectiv general elaborarea documentațiilor necesare în vederea obţinerii
finanţării proiectului de investiţii din fondurile europene destinate perioadei de programare 2014-
2020, asigurându-se astfel continuarea strategiei locale pentru dezvoltarea sectorului de apă şi apă
uzată şi îndeplinirea obligaţiilor Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană.
Programul Operaţional Infrastructură Mare 2014 – 2020

În prezent, Compania de Apă Arad S.A. are în pregătire un nou proiect regional care vizează
dezvoltare infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţul Arad, în perioada 2014-2020. Proiectul este
cofinanţat prin Fondul de Coeziune.
50
IMPLICAŢII MICROECONOMICE ŞI MACROECONOMICE ALE

ADOPTĂRII MONEDEI EURO. RESTRICŢII ŞI POSIBILE SOLUŢII
Valentin Lazea*
1. Cerințele impuse de aderarea la zona Euro

Cerințele impuse de aderarea la zona Euro se referă la:
i) imposibilitatea utilizării în continuare a cursului de schimb, ca mecanism de ajustare;
ii) libera circulație a capitalurilor;
iii) stabilirea ratei dobânzii de către Banca Centrală Europeană, în acord cu obiectivele întregii
zone Euro.
În ceea ce privește aspectul „fixării” cursului de schimb, principalele implicații constau în
imposibilitatea de a mai putea stimula competitivitatea externă a produselor și serviciilor prin
solicitări de depreciere (nivel micro) iar deficitele externe nu vor mai putea fi soluționate prin
deprecierea monedei (nivel macro).
Referitor la implicațiile stabilirii ratei dobânzii de către Banca Centrală Europeană, acestea se
vor reflecta la nivel microeconomic în restricția ca salariile să mai poată depăși creșterea
productivității muncii, iar la nivel macroeconomic existența unor așteptări inflaționiste mari (la nivel
intern), coroborate cu dobânzi europene mici vor conduce în mod inevitabil la creșterea rapidă a
îndatorării publice și private.
Mecanismele de ajustare/corectare a dezechilibrelor care rămân la dispoziția autorităților
naționale vor fi reprezentate de politicile macro-prudențiale - într-o anumită măsură păstrate la
dispoziția Băncii Naționale a României - și politica fiscală, la dispoziția Guvernului României, fiind
recomandabilă crearea unui spațiu fiscal care să poată fi utilizat în perioadele de recesiune economică.
* Economist Șef - Banca Națională a României
51
Păstrarea unui ritm înalt de creștere a Produsului Intern Brut (PIB) și a convergenței
economice în perioada de pre-aderare la zona euro, în lipsa unor stimuli monetari, fiscali și salariali,
sunt posibile, cu respectarea anumitor CONDIȚII ECONOMICE și POLITICE.
2.1. Condițiile economice

Conditiile economice care trebuie îndeplinite sunt următoarele:
a) respectarea cu strictețe a echilibrelor economice:
i. Criteriile de la Maastricht;
ii. Tabloul de bord al Comisiei Europene;
iii. MTO – Obiectivul Bugetar pe Termen Mediu.
b) realizarea de reforme structurale.
Reformele structurale se referă la potențarea tuturor factorilor care intră în componența PIB
potențial, respectiv a:
• capitalului (absorbția fondurilor UE, atragerea de investiții străine directe etc.);
• forței de muncă (reforma sănătății, stimularea natalității, atragerea diasporei etc.);
• productivității (reforma educației, dezvoltarea infrastructurii, stimularea investițiilor
în cercetare, IT, eficiența energetică, debirocratizarea etc).
52
2.2. Condițiile politice

Condițiile politice care trebuie asigurate vizează în principal acordul tuturor actorilor
implicați – sindicate, patronate, partide politice – în privința unor aspecte cheie precum politica
salarială, nivelul impozitării și situarea ca priorități în centrul politicilor economice a stabilității
macroeconomice și a reformelor structurale.
2. Concluzii
Aderarea la zona Euro presupune un efort important din partea societății în ceea ce priveste
îndeplinirea condițiilor necesare. Se estimează că durata procesului de aderare la Euro poate fi de 6
ani din momentul în care se începe procesul de îndeplinire a acestor condiții.
53
EVOLUȚII TEHNOLOGICE ALE UTILAJELOR DE POMPARE DE-A

LUNGUL TIMPULUI
George Șomlea*,
Domnul George Șomlea, Director în cadrul WILO România, a realizat o prezentare a evoluției
echipamentelor de pompare de-a lungul timpului evidențiind modul în care compania WILO a
contribuit la dezvoltarea acestora.
Începuturile companiei sunt legate de anul 1872, an în care aceasta a luat ființă în orașul
Dortmund. În expunerea sa, Dl. G. Șomlea a prezentat realizările și contribuțiile companiei în
perioada 1875-2016.
WILO a fabricat prima pompa de circulație din lume în anul 1920, perioada următoare fiind
dedicată inovațiilor tehnice și cercetării, demonstrând de-a lungul anilor dorința permanentă de a
proteja resursele cele mai importante: apa și energía electrică.
Grupul WILO este furnizorul complet de pompe şi sisteme de pompare pentru managementul
apei, având în portofoliu:
i) Echipamente și soluții pentru tratarea și distributia apei potabile;
ii) Echipamente și soluții pentru colectarea, transportul și epurarea apei uzate.
Compania WILO este prezentă pe piața românească din anul 1998.
Pe parcursul activității, compania WILO s-a remarcat prin:
a) Inovații realízate pentru eficiență și durabilitate:
- Înlocuirea oțelului INOX cu PEHD ca material pentru anvelopă, sistemul de separare și
conductelele interioare stației de pompare cu separare de solide și ape uzate menajere.
WILO are montate în România în perioada 2009-2017 în anvelopa PEHD un număr de 787
de stații de pompare apa uzată și 20 stații de pompare apă curată.
* Director de vânzări WILO România
54
Avantaje PEHD ca material de execuție a compartimentului stației de pompare sunt:

- Rezistența chimică excelentă;
- Procesabilitate foarte bună;
- Sudabilitate;
- Rezistență bună la temperaturi joase;
- Proprietăți excelente de izolare electrică;
- Rezistență mecanică bună;
- Recomandat pentru industria alimentară și medicamentelor;
- Duritate a suprafeței;
- Stabilitate foarte bună la acizi , baze;
- Stabilitate parțiala la esteri, cetone, eteri, uleiuri și grăsimi.
- Motorul cu sistem de răcire internă (independent de lichidul pompat) pentru pompele
submersibile de apă uzată. Avantaj major: pompa poate funcționa în regim uscat non-stop.
- Acoperire ceramică pentru rotor și carcasă. Avantaj major: protecție la abraziune și creșterea
randamentului.
- Introducerea ABRASIT-ului, aliaj extrem de rezistent la uzură, în fabricația părților
hidraulice ale pompelor de ape uzate cu încărcări mari de nisip. Avantaj major: protecție extrem de
ridicată la abraziune, se poate folosi cu succes în deznisipator.
b) transformarea sa din furnizor de produse într-un furnizor de soluții orientate către
nevoile clienților.
Legat de acest aspect, în viitorul apropiat se va trece la digitalizare, iar fiecare echipament va
avea capabilitatea de a lua propriile “decizii” în funcționare impuse de necesități și în strânsă legatură
cu întreg sistemul de alimentare cu apă și canalizare.
În același timp au fost prezentate avantajele sistemului de canalizare sub presiune în anumite
condiții, o alternativă viabilă la sistemul de canalizare gravitațional. Canalizarea sub presiune are ca
avantaje majore : adâncimi minime de pozare a conductei în special în zone cu sol nefavorabil (roca);
costuri minime de montaj în special în zone unde pânza freatică este foarte aprope de suprafață
(datorită ușurinței de pozare a conductelor); fiecare gospodărie plătește individual în funcție de
cantitatea de apă deversată.
Pe parcursul prezentării au fost subliniate și inițiativele Companiei în domeniul
responsabilității sociale realizate în vederea educării tinerei generații prin intermediul unor proiecte
realizate în comun cu operatorii regionali.
55
EVOLUȚIA INFRASTRUCTURII DE APĂ ȘI APĂ UZATĂ DIN JUDEȚUL

IAȘI
Mihai Dorus*
Începuturile alimentării cu apă în județul Iași sunt legate de numele specialistului englez
William Lindley, care în anul 1897 a primit din partea autorităților locale sarcina de a întocmi un
studiu asupra posibilităților de alimentare a orașului Iași. După investigații aprofundate efectuate pe
teren, W. Lindley a stabilit că cea mai potrivită sursă de apă era situată la vărsarea râului Neamț
(Ozana) în Râul Moldova, aceasta având o calitate comparabilă cu a celor care alimentează orașele
Viena, Frankfurt pe Main, Munchen.
Locația, situată la o cotă cu 100 de metri mai sus față de orașul Iași, oferea și un avantaj
economic important, apa putând fi transportată gravitațional.
* Director Tehnic , SC APAVITAL SA IAȘI
56
Lucrările au început efectiv în anul 1907, iar conducta de aducțiune a fost finalizată patru ani
mai târziu (1911).
57
Perioada 1907-1945 a fost marcată de dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă și în Iași,

Târgu Frumos și Podu Iloaiei.
Perioada 1947-1989 a fost marcată de procesul de industrializare accentuată. Realizări

importante de-al lungul timpului au fost: realizarea captării din Prut în anul 1955, a STAP Șorogari –
1957, a SEAU Iași – 1957 și a aducțiunii Timișești II în anul 1970 (111 km).
Perioada post 1989 a fost una caracterizată prin numeroase inițiative de eficientizare și de
dezvoltare a activității operatorului regional SC APAVITAL SA IAȘI, pe parcursul ultimilor 20 de
ani fiind derulate programe majore de investiții (MUDP, KFW, ISPA, Granturi, POS Mediu,
programe finanțate din fonduri proprii) în valoare totală de cca 232 milioane de Euro.
În urma realizării acestor investiții SC APAVITAL SA IAȘI deservește o populație de 452.000 de
locuitori și 3.700 agenți economici, iar capacitățile totale de alimentare cu apă pot deservi 1 milion
de locuitori și peste 4.000 agenți economici.
În acest moment operatorul regional deservește 262 de localități din județul Iași și 7 localități
din județul Neamț, având în operare o infrastructură largă care include printre altele: 9 de stații de
tratare a apei, 78 stații de re-clorinare, 188 de rezervoare, 144 stații de pompare și 3.429 km de
conducte de apă. Sistemul de canalizare și epurare cuprinde 15 stații de epurare, 1.168 km de rețele
de canalizare și 154 stații de pompare.
58
59
În privința planurilor de viitor, strategia de dezvoltare a SC APAVITAL SA IAȘI vizează extinderea

ariei de operare în Republica Moldova și promovarea unui nou proiect major de investiții POIM
2014-2020, cu o valoare totală de cca 275 milioane Euro.
Extinderea transfrontalieră a SC ApaVital SA în Republica Moldova
60
EVOLUȚIA INFRASTRUCTURII DE APĂ ȘI APĂ UZATĂ DIN

MUNICIPIUL BUCUREȘTI
Epsica Chiru*, Valentin Zaharia**
Infrastructura de alimentare cu apă și de canalizare din Municipiul București are o bogată și

îndelungată tradiție.
Cea mai veche lucrare de alimentare cu apă datează din secolul III e.n., aceasta fiind o fântână
situată pe malul stâng al râului Colentina. Prima atestare documentară a utilizării apei este din anul
1695, fiind menționat că bucureștenii foloseau „apa dulce” a Dâmboviței.
Primele fântâni publice au apărut spre finalul secolului al XVIII-lea, iar prima instalație
mecanică - Stabilimentul fântânilor – a fost realizată în anul 1847, moment cu care au fost aplicate
și primele proceduri de tratare a apelor cu filtre de lână.
* Director General Adjunct - Apa Nova București
** Director - Apa Nova București
61
În anul 1880 Consiliul Municipal hotărăște alimentarea cu apă din sursa Arcuda (proiectul
Burkli – Ziegler), iar lucrările efective demarează în anul 1882.
În anul 1890 se finalizează uzina de apă de la Grozăvești, în perioada 1899-1901 se derulează
lucrările de captare a apelor subterane din zona Bragadiru, iar în perioada 1906-1908 se construiește
stația de la Ulmi.
În perioada 1926-1927 este modernizată stația de la Arcuda, iar în anul 1939 sunt demarate
lucrările pentru captarea apei din râul Argeș în zona localității Crivina.
În perioada 1970-1977 se inaugurează uzina Roșu (etapele I și II), iar în anul 2002 se
finalizează modernizarea acesteia.
Anul 2006 marchează două momente importante, fiind finalizat procesul de modernizare a
uzinei de apă de la Arcuda, iar uzina de apă Crivina începe să producă apă potabilă.
Anul 2011 are o semnificație deosebită, marcând încredințarea în concesiune către Apa Nova
București a casetei colectoare a apelor uzate situate sub râul Dâmbovița și a Stației de epurare a apelor
uzate Glina - Faza I.
De-a lungul timpului o serie de personalități au marcat evoluția infrastructurii de apă și apă
uzată din Municipiul București: Elie Radu, Dorin Pavel, N. G. Caramfil, Dionisie Ghermani.
62
Din punct de vedere al structurii de gestionare a sistemului de alimentare cu apă și canalizare

de-a lungul timpului acesta a fost operat de:
Uzinele Comunale București, în perioada 1924-1948;
Întreprinderea de canal-apă-salubritate – ICAS, în perioada 1948-1955;
Întreprinderea de canal-apă București – ICAB (din cadrul GIGC), în anii 1955-1990;
Regia Generală de Apă București – RGAB, în perioada 1990-2000;
Din anul 2000 și până în prezent sistemul se află în operarea APA NOVA BUCUREȘTI SA.
De-a lungul timpului au fost realizate importante lucrări edilitare care au permis dezvoltarea
infrastructurii de alimentare cu apă și de canalizare din Municipiul București, dintre care se remarcă:
 Lucrările de asanare și de modernizare pe râul Dâmbovița
63
 Lucrări de construcție și reabilitare a casetei colectoare a apelor uzate și

pluviale
În prezent, APA NOVA BUCUREȘTI SA asigură tratarea apei brute și alimentarea cu apă
potabilă, respectiv colectarea și epurarea apelor uzate menajere și meteorice de pe suprafața
Municipiului București, având în operare printre altele o rețea de alimentare cu apă de peste 2.450
km și o rețea de canalizare de peste 2.500 km.
Operarea acestor rețele se realizează prin intermediul a peste 1.800 de angajați.
Populația deservită de sistemul de alimentare cu apă și canalizare este de cca 2.000.000
locuitori.
64
Nivelele de servicii care trebuie atinse conform contractului de concesiune sunt reflectate în
atingerea a 23 de indicatori cheie referitori la:
 calitatea apei potabile,
 serviciul de canalizare,
 relația cu clienții și
 serviciul de alimentare cu apă industrială.
În urma investițiilor realizate în perioada 2000-2017 a fost posibilă reducerea semnificativă
a numărului de avarii și notificări privind calitatea apei potabile, respectiv a volumului de apă
pierdută, situație reflectată de evoluția acestor indicatori, după cum se poate vedea în continuare:
65
Din punct de vedere al nivelului actual al tarifelor cumulate pentru apă și canalizare, tarifele
practicate de către APA NOVA BUCUREȘTI SA se situează sub media de la nivelul sectorului (6,41
lei/mc) și departe de media europeană (15,64 lei/mc).
Funcționarea sistemului de alimentare cu apă și canalizare al Municipiului București este

influențată de o serie de considerente tehnice și operaționale ca de exemplu: viteza maximă a apei pe
arterele de transport și extinderea zonelor depresionare din municipiu în care se pot produce
acumulări de apă ca urmare a scurgerii apei pluviale.
66
Pentru îmbunătățirea funcționării serviciului, investițiile necesare în următorii 30 de ani se

ridică la 2 miliarde de Euro, defalcate după cum urmează:
 cca 500 milioane Euro pentru modernizarea sistemului de alimentare cu apă
 cca 1,5 miliarde Euro pentru modernizarea sistemului de canalizare.
67
În privința operării infrastructurii, în prezent aceasta este monitorizată de la distanță prin

mijloace digitale moderne, existând o tendință clară de utilizare a celor mai moderne softuri, aplicații
și mijloace de monitorizare și de comunicare, adaptate vremurilor actuale.
Pentru viitorul apropiat se are în vedere lansarea unei aplicații mobile care va avea rolul de a
îmbunătăți comunicarea cu consumatorii (facturi și plăți, consumul de apă/index, sesizare avarii,
servicii suplimentare).
68
EVOLUȚIA INFRASTRUCTURII DE APĂ ȘI APĂ UZATĂ DIN JUDEȚUL

HUNEDOARA
Victor Arion*, Simona Petrutiu **, Delia Doana***
Societatea APA PROD S.A. a fost înființată în data de 25 iulie 2001, prin asocierea Consiliului
Județean Hunedoara cu consiliile locale Sântamaria Orlea, Hațeg, Călan, Bacia, Simeria, Bretea
Romana, llia și Dobra, cu scopul de a administra bunurile, activitățile și serviciile aferente sistemului
public de captare, tratare, transport și distribuție a apei potabile pentru localitățile de pe Valea
Mureșului în interesul general al cetățeanului.
În anul 2004, ca urmare a analizării capacității instituționale a operatorilor pentru derularea
proiectelor de investiții prin programele ISPA și SAMTID de către reprezentanți ai ministerelor de
resort din România care se ocupau cu gestionarea fondurilor europene, s-a demarat constituirea S.C.
APA PROD S.A. Deva ca operator regional prin preluarea serviciilor de distribuție a apei potabile,
canalizare și epurare a apei uzate în municipiile Deva, Hunedoara, Brad și orașele Hațeg, Călan,
Simeria, Geoagiu și localitățile aparținătoare.
Începând cu anul 2009, ca urmare a adoptării Contractului de delegare a gestiunii semnat cu
Asociația de Dezvoltare Intercomunitară AQUA PREST Hunedoara, S.C. APA PROD S.A. Deva și-
a extins aria de operare în plan geografic prin preluarea în concesiune a serviciului de alimentare cu
apă și canalizare din comunele Densus, Pui, Teliucu Inferior și Gurasada.
În prezent în calitate de Operator Regional S.C. APA PROD S.A. Deva furnizează apă în 27
unități administrativ teritoriale din județul Hunedoara fără Valea Jiului. Societatea se situează în top
cinci la nivel național în funcție de criteriul rețelelor de apă și canalizare. S.C. APA PROD S.A. Deva
are un capital social de 835.310 lei și o cifră de afaceri la 30.06.2018 de 25.785.790 lei. Misiunea
S.C. APA PROD S.A. Deva este furnizarea unui serviciu de calitate (la parametri calitativi,
cantitativi, în regim permanent) la un cost suportabil, în condiții de eficiență economică.
Furnizarea de servicii publice de alimentare cu apă și canalizare într-o manieră performantă
și nediscriminatorie constituie o condiție esențială pentru companie. Aceasta presupune administrarea
bunurilor, activităților și serviciilor aferente sistemului public de captare, tratare și transport al apei
potabile pentru localitățile de pe Valea Streiului, Valea Mureșului și din Bazinul Crișului în interesul
general al cetățenilor, având ca principal obiect de activitate gospodărirea resurselor de apă în
sistemul regional Strei-Mureș și Criș și furnizarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare-
epurare în aceeași arie.
S.C. APA PROD S.A. Deva are implementat un sistem de management și calitate începând
cu anul 2010. Implementarea acestui sistem a fost o decizie strategică adoptată pentru îmbunătățirea
performanței globale a organizației. Sistemul Integrat de Management furnizează o bază solidă pentru
inițiative de dezvoltare sustenabilă.
Obiectivul principal al implementării sistemului de management l-a reprezentat îmbunătățirea
continuă a proceselor în conformitate cu noile standarde transpuse în 20 proceduri de sistem și 57
proceduri operaționale, respectiv instrucțiuni de lucru. Compania și-a propus implementarea și
conformarea la cerințele standardului SR EN ISO 45001:2018 “Sisteme de management al securității
și sănătății în muncă”, în vederea certificării în cursul anului 2019.
* Director General SC APA PROD DEVA SA
** Director Dezvoltare SC APA PROD DEVA SA
*** Sef PIU SC APA PROD DEVA SA
69
1 Capacități administrate în prezent de S.C. APA PROD S.A. în calitate de Operator

Regional
Alimentare cu apă
Apa Prod Deva administrează:
• 21 captări;
• 20 stații de tratare apă;
• 197 km aducțiune;
• 85 rezervoare apă potabilă;
• 60 stații pompare apă;
• 1100 km rețele distribuție apă potabilă.
Fig. 1. Stația de tratare Criscior.
70
Fig. 2. Captarea Râul Mare și Stația de Tratare Santamaria Orlea.
Sisteme de apă uzată

• 655 km rețele de canalizare secundare, principale și colectoare;
• 116 stații pompare apă uzată;
• 18 stații de epurare.
Fig. 3. Stația de epurare Hunedoara.
71
Fig. 4. Stația de epurare Deva.
2 Investiții majore derulate în perioada 2005-2018

În perioada 2005 - 2007 s-a implementat proiectul „Reabilitarea și Modernizarea Sistemelor
de alimentare cu apă în orașele Brad, Hațeg, Călan, Simeria, Geoagiu și Orăștie” finanțat prin
Programul SAMTID - Programul de Coeziune Economică și Socială - Phare 2002
Valoarea totală a investițiilor: 5.073.520 EURO
Programul SAMTID a avut un impact major asupra politicilor de gestionare a infrastructurii
de alimentare cu apă și canalizare din județul Hunedoara, prin reunirea operatorilor din județul
Hunedoara (fără Valea Jiului) într-un operator unic S.C. APA PROD S.A. Deva.
Principalele lucrări realizate în județul Hunedoara au fost:
• Înlocuirea a 61 km conducte principale de distribuție a apei ;
• Înlocuirea a 3400 branșamente cu grad avansat de uzură;
• Instalarea a 190 vane și 140 hidranți;
• Reabilitare 1 stație de pompare apă;
• Execuția unei uzine noi de clorinare apă;
• Construcția unui rezervor nou, a unei stații de clorinare și o stație de pompare apă;
Rezultate obținute în urma realizării Proiectului :
• îmbunătățirea calității apei potabile și implicit a sănătății populației;
• reducerea pierderilor de apă;
• îmbunătățirea nivelului serviciilor de furnizare a apei și a eficienței financiare a
serviciilor;
• dezvoltarea zonală din punct de vedere instituțional și organizatoric pentru implementarea
Directivei Cadru a Apei cu privire la managementul integral al apei în bazinele
hidrografice.
În perioada 2006 - 2012 s-a implementat proiectul „Reabilitarea și modernizarea sistemului

de alimentare cu apă și a sistemului de canalizare în orașele Deva și Hunedoara” finanțat prin Măsura
ISPA. Obiectivele principale ale proiectului au fost:
• îmbunătățirea sectorului de apă și apă uzată în Deva și Hunedoara;
• asigurarea conformității legislației românești cu acquis-ul comunitar.
Valoarea totală a investiției la finalizare a fost de 46.554.610,52 euro din care 26.877.344,00
euro finanțare UE.
Principalele lucrări de investiții realizate în județul Hunedoara au fost:
72
• Înlocuirea a 38 km conducte distribuție apă;

• Reabilitarea a 23 km conducte de canalizare;
• Reabilitare 1 stație de tratare a apei;
• Reabilitare 1 captare de apă brută;
• Construcție 1 stație nouă de tratare a apei;
• Reabilitarea a 9 rezervoare de înmagazinare a apei și construcția a 2 rezervoare noi.
Rezultate obținute prin implementarea Proiectului:
• Alimentarea consumatorilor cu apă de calitate conform legislației românești și europene,
introducerea tehnologiilor cu costuri eficiente, dar acceptabile, pentru mediu;
• Diminuarea riscurilor operaționale în Deva și Hunedoara prin reabilitarea stațiilor de
tratare a apei, rezervoarelor și stațiilor de pompare a apei, reabilitarea retelelor de apă și
canalizare;
• Reducerea costurilor operaționale pentru administrarea serviciilor de apă și canalizare
datorate reabilitării rețelelor, modernizării echipamentelor mecanice și electrice și
îmbunătățirii managementului serviciului de alimentare cu apă și canalizare;
• Echipamente achiziționate pentru detectarea pierderilor din rețelele de apă, vizualizarea și
decolmatarea rețelelor de canalizare.
În perioada 2013 - 2018 s-a implementat proiectul "Extinderea și reabilitarea infrastructurii

de apă uzată în Județul Hunedoara”, finanțat prin programele POS Mediu și POIM.
Valoarea totală /valoarea eligibilă a proiectului la finalizare a fost de 414.455.680 lei (fără
TVA), din care 341.172.787 lei reprezintă contribuția nerambursabilă din Fondul de Coeziune.
Contribuția Beneficiarului final S.C. Apa Prod S.A. este de 25.654.998 lei asigurată prin
împrumut BERD (6,19%).
Proiectul a fost implementat în județul Hunedoara în localitățile Deva, Hunedoara, Simeria,
Călan, Hațeg Brad, Criscior, Bucuresci în cadrul a 10 contracte de lucrări.
Obiectivul Proiectului a fost îmbunătățirea calității vieții populației și a standardelor de mediu.
Municipiile Deva și Hunedoara au beneficiat de investiții cu finanțare de la Uniunea Europeană prin
programul ISPA, în timp ce orașele Hațeg, Călan, Simeria și Brad nu au beneficiat în trecut de
investiții substanțiale din partea instituțiilor financiare internaționale sau din partea Uniunii Europene
pentru modernizarea infrastructurii de apă și canalizare. Astfel, în regiunea acoperită de Proiect a
existat nevoia de a reabilita/extinde rețelele de apă și canalizare, rezervoarele de apă, stațiile de
pompare cât și stațiile de tratare și de epurare a apelor uzate.
Principalele lucrări de investiții realizate au fost:
• Reabilitare 1 captare apă brută;
• Reabilitare 2 stații de tratare apă;
• Construcție și reabilitare 14 complexe de înmagazinare apă;
• Reabilitare 32 km rețele de aducțiune apă;
• Extindere și reabilitare 76 km rețea de distribuție apă;
• Construcție 3 stații de epurare apă uzată;
• Construcție și reabilitare 29 stații de pompare apă uzată;
• Extindere 0,6 km colector de canalizare;
• Extindere și reabilitare 101 km rețea de canalizare;
• Implementare Sistem de Monitorizare, Control și Achiziție Date (SCADA) în sistemul de
distribuție apă și sistemul de canalizare.
73
Rezultate obținute prin implementarea Proiectului:

• creșterea la peste 90% a gradului de conectare a populației la serviciul de apă și canalizare;
• îmbunătățirea siguranței în furnizarea apei;
• reducerea pierderilor fizice de apă în sistemul de alimentare cu apă;
• reducerea infiltrațiilor în sistemul de canalizare;
• îmbunătățirea condițiilor de mediu;
• menținerea în limitele suportabilității a tarifelor percepute pentru serviciile prestate de
operatorul regional.
Începând cu 2016 se deruleaza Proiectului regional de dezvoltare a infrastructurii de apă și

apă uzată în Județul Hunedoara în perioada 2014-2020 ”, finanțat prin programul POIM.
Lucrările se vor adresa sistemelor de alimentare cu apă care deservesc localități cu un număr
minim de 50 locuitori, respectiv sistemelor de canalizare care deservesc aglomerări cu un număr
minim de 2000 locuitori echivalenți.
Proiectul, estimat la nivelul Master Planului la valoarea de 104,058,237 Euro este preconizat
a se implementa în perioada 2019 - 2023 și se va focaliza în principal pe zona rurală din aria deservită
în vederea atingerii obiectivelor asumate de România prin capitolul de mediu al Tratatului de Aderare.
În data de 30.03.2017 S.C. APA PROD S.A Deva a semnat cu Ministerul Dezvoltării
Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Contractul de Finanțare având ca obiect
acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea Proiectului “Sprijin pentru pregătirea
Aplicației de finanțare și a Documentațiilor de atribuire pentru Proiectul regional de dezvoltare a
infrastructurii de apă și apă uzată în județul Hunedoara, în perioada 2014-2020”.
Valoarea Contractului de Finanțare - 6.137.709,49 lei cu TVA, din care 4.347.544,23 lei
finanțare nerambursabilă de la Uniunea Europeană din Fondul de Coeziune.
3 Perspectiva operațională
Îmbunătățirea calității și accesului la infrastructura de apă și de canalizare prin furnizarea unor
servicii de alimentare cu apă și de canalizare aliniate politicilor și practicilor UE în majoritatea
zonelor urbane și prin dezvoltarea unei structuri regionalizate de management al serviciilor de apă și
de canalizare eficiente reprezintă obiectivul S.C. Apa Prod Deva S.A. De asemenea, implementarea
unui cadru instituțional adecvat pentru a combina serviciile de alimentare apă și de canalizare aferente
zonelor de dezvoltare într-un proces de operare comun, dar și îmbunătățirea calității și eficienței
costului infrastructurii și serviciilor de apă și apă uzată cu scopul de a îndeplini obiectivele de mediu,
dar și de a asigura caracterul durabil al investițiilor, operațiilor, strategiei de dezvoltare a sectorului
apă și apă uzată pe termen lung și al creșterii regionale echilibrate sunt preocupările noastre de viitor.
74
EVOLUȚII ȘI CERINȚE PE PIAȚA CONDUCTELOR PENTRU REȚELE DE

DISTRIBUȚIE ȘI DE CANALIZARE
Laszlo Vajda*
Primele materiale folosite în Imperiul Roman sau Grecia antică pentru realizarea conductelor
au fost ceramica și lemnul, iar construcțiile se realizau din pietre și mortar.
Fig. 1. Apeduct din timpul Imperiului Roman, secolul II.
Fig. 2. Conducte din timpul Imperiului Roman – din ceramică sau lemn; construcție din pietre și mortar.
* Director General al PIPELIFE ROMÂNIA
75
a. b.
Fig. 3. Tuburi ceramice – cele mai vechi tehnologii.

a. Din Grecia antica b. Europa – orasul Buda – evul mediu
Începând cu secolul al XV-lea au început să fie folosite conducte din fontă, iar în epoca
modernă s-a trecut la construcția de canale subterane din cărămidă (secolul XIX) sau din beton
monolit, pentru ca în secolul XX să fie utilizate elemente prefabricate din beton și beton armat și chiar
azbociment.
Fig. 4. Conducte din fontă – cunoscute din sec. XV, produse industriale din anii 1890.
Fig. 5. Canale subterane construite în secolul XIX din cărămidă.
76
Fig. 6. Canale cu secțiune parabolică din beton monolit, construit în anii 1930.
Fig. 7. AZBOCIMENT din anii 1930’.

Un pas revoluționar în domeniu a fost reprezentat de introducerea maselor plastice începând cu anul
1930, moment după care au apărut numeroase materiale noi pentru realizarea conductelor.
Fig. 8. Materiale revoluționare – mase plastice.
77
Materiale revoluționare – masele plastice, versatile, ieftine, moderne:

- Termo-plastice (PE,PP, PVC)
- Duro-plastice (poliesteri, bakelita)
- Componentă chimică: C, H, Cl,
- Polimerizarea monomerilor în lanțuri cât mai lungi
- Producția de tubulatură din anii 1930, industrial din anii ‘50
- In Europa de Est din anii ‘70
Dintre tipurile de conducte existente se menționează tuburile gravitaționale din PVC, tuburile
PVC cu miez spumificat și țevile corugate din PE, PP sau PVC.
Fig. 9. Tuburi gravitaționale din PVC, tuburile PVC cu miez spumificat și țevile corugate din PE, PP
sau PVC.
În prezent, masele plastice se folosesc și în realizarea căminelor (din PPP sau HDPE) ca
alternativă la căminele de beton.
78
Fig. 10. Cămine din mase plastice.
Fiecare tip de material sau tip de conductă existent pe piață prezintă puncte forte și puncte
slabe, experiența producătorului de materiale acumulată de-a lungul timpului reliefând următoarele:
• cunoștințe minime despre materii prime, comportamentul produsului în situ, ciclul de
viață și cerințe de calitate;
• proiectare defectuoasă, alegerea soluțiilor ieftine, materiale necorespunzătoare;
• lucrări executate fără respectarea normelor, lipsa normelor de proiectare „up-to-date”,
lipsa cunoașterii normelor existente, lipsa verificării proiectelor, lipsa autorității de control
și inspecție, lipsa normativelor de execuție și verificare, lipsa breviarelor de calcul/
ghidurilor de proiectare, lipsa cursurilor universitare specifice (mase plastice), lipsa
metodologiei de proiectare și verificare statică și hidraulică, lacune – lacune;
• concurență neloială, produse și materiale care nu respectă standardele, materii prime
folosite necontrolat, materii prime reciclate și din surse „exotice” neavenite, produse ce
pot pune chiar viața oamenilor în pericol;
• sisteme proiectate fără calcul static și calcul hidraulic
• sisteme proiectate numai „pe jumătate” – colectoare, cămine – fără pregătirea lucrării
pentru racorduri ulterioare (ramificații, cămine de limită de proprietate, pentru inspecție
și curățare) => distrugerea sistemului după ce se verifică etanșeitatea prin împungere,
conectări ilegale, etc.;
• sisteme supradimensionate – colectoarele prea mari vor duce la colmatare și mentenanță
necesară încontinuu;
• sisteme predate fără inspecție/control adecvat (menținerea apei/ etanșeitate, control
CCTV).
În concluzie, este necesară respectarea, consolidarea și actualizarea permanentă a normelor
existente în domeniul materialelor, creșterea continuă a nivelului de expertiză la nivelul
proiectanților, autorităților de control și decidenților locali, un rol important în informarea și educarea
tuturor factorilor de decizie implicați trebuind să fie jucat de mediul academic și de asociațiile
profesionale.
79
EVOLUȚIA CONSTRUCȚIILOR DIN SECTORUL DE APĂ ȘI APĂ UZATĂ
Remus Daineanu*
Evoluția sectorului de apă și apă uzată a fost marcată de-a lungul timpului de implementarea
mai multor programe investiționale de anvergură, derulate în etape de timp diferite. Astfel:
Perioada 1990-1998 a fost una de tranziție, caracterizată prin existența unui nivel de expertiză
și profesionalism ridicat la nivelul sectorului, dar printr-o situație precară a infrastructurii de
apă/apă uzată și prin lipsa fondurilor pentru modernizarea acesteia.
* Director Tehnic, Divizia de Mediu, STRABAG ROMÂNIA
80
Perioada 1996-2003 a fost marcată de derularea primelor programe de anvergură de

dezvoltare a infrastructurii, MUDP I & II derulate cu implicarea BERD și care au condus la creșterea
nivelului investițiilor. Aceasta a reprezentat perioada în care la nivelul companiilor de apă au fost
înființate Unitățile de Implementare a Proiectelor, iar atribuirea și derularea contractelor se realiza
fără contestații, respectiv pe bază de principii de parteneriat și respect între partenerii implicați în
realizarea investițiilor.
Perioada ISPA – 2000-2010 a reprezentat o centralizare a deciziei cu privire la pregătirea și
evaluarea proiectelor de investiții, fiind sesizate primele inechități în alocarea riscurilor contractuale
și apariția fenomenului de birocratizare. Programul SAMTID, derulat în perioada 2003-2007, a
reprezentat cadrul pentru constituirea primilor operatori regionali, dar și pentru apariția sub-bugetării
unor contracte.
Perioada 2007-2016 a fost marcată de derularea programului POS Mediu - program extins
pentru prima oară la nivelul tuturor județelor din România – și în care s-au manifestat probleme
importante în pregătirea proiectelor, întârzieri în lansarea licitațiilor și o calitate necorespunzătoare a
documentațiilor de atribuire. Această etapă a fost cea în care a devenit tot mai evident fenomenul de
contestații și de calificare la licitații pe baza suportului obținut de la terți. Perioada de derulare a POS
Mediu a marcat momentul rezilierii primelor contracte de lucrări și intrarea constructorilor în
insolvență. În același timp, s-a asistat la o scădere considerabilă a rolului părții tehnice și la o
birocratizare excesivă a actului de monitorizare și control a contractelor.
81
PRIVIND SPRE VIITOR, mai ales din perspectiva programului POIM 2014-2020,
premizele nu sunt dintre cele mai pozitive, fiind înregistrate întârzieri majore în aprobarea
proiectelor și lansarea licitațiilor.
Experiența STRABAG arată că scopul lucrărilor este unul mixt, necesită o logistică de
anvergură, cu o perioadă scurtă de pregătire a ofertelor și uneori o lotizare artificială. În aceste condiții
este foarte dificilă pregătirea unor oferte competitive. La nivel general se constată faptul că în cadrul
proiectelor finanțate prin acest program nivelul calitativ al documentațiilor de atribuire elaborate
în proiectele POIM 2014-2020 se situează sub nivelul tuturor programelor anterioare. Se atrage
atenția în mod deosebit asupra sub-bugetării considerabile a lucrărilor, fapt pentru care
constructorii serioși nu pot participa la multe dintre procedurile de atribuire.
Cu referire directă la situația POIM 2014-2020 sunt de menționat următoarele:
• insuficiența bugetului disponibil;
• impunerea unor limite superioare de investiții/locuitor/locuitor echivalent;
• adjudecarea licitațiilor pentru pregătirea aplicațiilor pe principiul prețului cel mai scăzut.
• În final, toate aceste cerințe conduc la creșterea ponderii lucrărilor efectuate de consultanți (în
bugetul inițial) și la includerea unor tehnologii și echipamente ieftine, pentru a permite
încadrarea în bugetele stabilite.
Din perspectiva STRABAG, o societate cu o cifră de afaceri la nivel global de cca 15
miliarde de Euro și 73.000 de angajați, prezentă pe piața românească din anul 2008 - abordarea cea
mai potrivită pentru depășirea impasului este aceea de parteneriat între toți factorii implicați.
82
O IMAGINE PERSONALĂ ASUPRA DEZVOLTĂRII ALIMENTĂRII

CU APĂ ȘI A CANALIZĂRII ÎN ULTIMII ANI
Anton Anton*
În ultimii 30 de ani lucrările de modernizare și extindere a sistemelor de alimentări cu apă și

canalizări s-au aflat într-o continuă transformare atât din punct de vedere fizic, prin extinderea ariei
de operare, cât și din punct de vedere tehnic prin introducerea de echipamente performante și
materiale durabile.
Obiectele tehnologice din sistemele de alimentări cu apă și canalizări asupra cărora mi-am
îndreptat atenția au fost stațiile de pompare apă potabilă, rețelele de distribuție apă potabilă, stațiile
de pompare ape uzate și rețelele de canalizare. Contribuțiile mele și ale colectivului pe care l-am
condus au fost realizate, în cea mai mare parte, în cadrul activităților contractuale încheiate între
Universitatea Tehnică de Construcții București și diverși agenți economici care activau/activează în
domeniul apei. Implicarea mea și a membrilor colectivului pe care l-am condus a constat în
optimizarea energetică a funcționării stațiilor de pompare apă potabilă, stațiilor de pompare ape uzate,
modelarea hidraulică a rețelelor de distribuție apă potabilă și a rețelelor de colectare a apelor uzate,
detecția pierderilor de apă din rețelele de transport apă potabilă, inspecția rețelelor de canalizare,
precum și elemente de automatizare și monitorizare a parametrilor de exploatare a acestor obiecte
tehnologice din sistemele de alimentări cu apă și canalizări.
Încă de la debutul carierei de cadru didactic universitar m-am orientat cu precădere spre
partea experimentală și aplicativă a lucrurilor, domeniu în care am excelat prin măsurători realizate
fie pe modele fizice în laboratorul de hidraulică fie prin măsurători in situ efectuate pe sisteme reale.
Un alt domeniu de interes a fost cel al simulării numerice folosind pachete de programe adecvate
dezvoltate în colectiv, pe baza cărora am decis soluții viabile de reabilitare și retehnologizare a
sistemelor existente.
* Prof.dr.ing. – Facultatea de Hidrotehnică, Universitatea Tehnică de Construcții București, Ministrul

Energiei
83
În acest context, împreună cu profesorul Dumitru Cioc, care mi-a fost conducător de doctorat,
am realizat campanii de măsurători în instalațiile hidraulice deservite de stații de pompare din
sistemele de irigații. Pe baza măsurătorilor efectuate și a interpretării rezultatelor calculelor hidraulice
obținute din simulările numerice, împreună cu profesorul Dumitru Cioc și colegii Gabriel Tatu și
Lucian Sandu am propus soluții tehnice pentru limitarea și combaterea loviturii de berbec în rețelele
de conducte din sistemele de irigații.
Începând cu anii ’90, împreună cu profesorul Dumitru Cioc, care la vremea respectivă a
considerat că gestionarea în exploatare a rețelelor de distribuție a apei reprezintă una din problemele
majore ale sistemelor de alimentări cu apă, am dezvoltat pachetul de programe RET&LOB, un
software care realizează optimizarea rețelelor de conducte minimizând o funcție de cost, software ce
conține module pentru calculul de dimensionare, optimizare și siguranță în funcționarea rețelelor de
conducte sub presiune. În acest sens am întocmit modele hidraulice de calcul și am realizat simulări
numerice privind funcționarea rețelelelor de distribuție a apei pentru București, Cluj, Timișoara, Iași,
Brașov, Arad, Târgoviște, Călărași, Slatina, Bistrița, Alba-Iulia, Huși, Predeal, Salonta, Carei, Pitești,
Constanța, Botoșani, Oradea s.a.
O preocupare majoră, aș putea spune principala activitate a carierei profesionale, a fost
optimizarea funcționării hidroenergetice a stațiilor de pompare din sistemele de transport a apei. În
acest context la mijlocul anilor ’90 l-am convins pe prietenul Alexandru Moșuleț (reprezentant
Ingersoll Dresser Pumps în Romania) să achiziționeze un echipament care să diagnosticheze complet
funcționarea pompelor. Acesta a achiziționat echipamentul denumit Yates Meter, un aparat compus
din două module de masură (hidraulic și electric) și care măsoară direct randamentul pompelor.
Folosind acest echipament, împreună cu colegii ingineri mai tineri Mircea Grecu și Sorin Perju am
realizat măsurători ale tuturor parametrilor hidraulici și electrici ai pompelor din cca. 800 de stații de
pompare din sistemele de alimentări cu apă și canalizări din București, Constanța, Botoșani,
Timișoara, Bistrița, Focșani, Pitești, Alba-Iulia, Cluj, Iași, Brașov, Arad, Târgoviște, Oradea,
Câmpulung, Slatina, Buzău s.a. În baza analizelor energetice, având ca suport măsurătorile realizate,
am propus soluțiile de retehnologizare și reabilitare a stațiilor de pompare, soluții care pe măsură ce
au fost implementate s-au dovedit a fi foarte eficiente din punct de vedere al consumurilor energetice
înregistrate cu pomparea apei. O altă activitate legată de stațiile de pompare a fost cea de introducere
a turației variabile simultan cu automatizarea și monitorizarea parametrilor de funcționare. Toate
aceste elemente împreună cu propunerile făcute în caietele de sarcini ale proiectelor întocmite de către
colectivul profesorului Sandu Marin, pentru introducerea GIS și modelare hidraulică, au generat
sistemele de Management Tehnic Integrat, sisteme care pe măsură ce au fost concepute, implementate
și continuu perfecționate, au determinat ca urmărirea, conducerea și controlul exploatării să devină
mult mai facile.
În paralel cu aceste activități pe care le-am coordonat între 1990 și 2017, alte colective de
cercetare, proiectare și consultanță au făcut progrese remarcabile în diferite subdomenii ale
fascinantului domeniu al apelor municipale.
84
SESIUNEA DE DEZBATERI - SECTORUL DE APĂ ÎNCOTRO?
În cadrul celei de-a doua zile a Forumului a fost organizată sesiunea de dezbateri SECTORUL
DE APĂ ÎNCOTRO? - o bună oportunitate pentru realizarea unei analize detaliate asupra situației
actuale a sectorului și pentru formularea de propuneri de îmbunătățire/eficientizare a cadrului actual
legal, tehnic, instituțional, procedural și de implementare existent.
Dezbaterile, derulate în mod interactiv cu participanții la eveniment, s-au realizat prin
intermediul unui panel de discuții format din reprezentanți ai mediului academic, ai operatorilor de
apă, ai asociațiilor profesionale și ai finanțatorilor sectorului.
Discuțiile au fost organizate în jurul unor aspecte cheie care au o influență decisivă asupra
evoluției sectorului, respectiv:
 Finanțarea infrastructurii;
 Implicarea capitalului privat;
 Profesiile din sector - situație actuală, provocări și perspective viitoare;
 Continuarea procesului de regionalizare a serviciilor de apă/apă uzată;
 Verificarea/evaluarea proiectelor;
 Evoluții tehnice și tehnologice;
 Cadrul legal și de reglementare;
 Strategia de conformare cu obligațiile din Tratatul de Aderare.
Dezbaterile au fost precedate de o prezentare a Doamnei Venera Vlad, Associate Director

în cadrul BERD având ca principale teme finanțarea infrastructurii de apă și apă uzată și
posibilitățile de implicare a capitalului privat, fiind atinse primele 2 teme propuse pentru dezbatere.
În cursul prezentării sale, Doamna V. Vlad a subliniat evoluțiile înregistrate în cadrul
sectorului de-a lungul timpului, fiind remarcate progresele substanțiale realizate în privința
îmbunătățirii condițiilor de obținere a împrumuturilor de către Operatorii Regionali (OR) – inițial prin
garanții suverane, ulterior garanții municipale, ajungându-se în prezent la acordarea de împrumuturi
fără garanții ca urmare a aplicării unor măsuri de eficientizare a operării și a consolidării capacității
OR.
85
A fost de asemenea subliniat și faptul că problemele actuale de conformare cu obligațiile din

Tratatul de Aderare denotă existența unei planificări mult prea optimiste la momentul negocierilor cu
Comisia Europeană în raport cu capacitatea reală de implementare a autorităților naționale. Astfel,
analiza situației actuale a sectorului arată că în pofida progreselor majore înregistrate este necesară
identificarea și aplicarea de noi mecanisme de piață care să conducă mai departe la eficientizarea și
consolidarea sectorului.
Acesta este de altfel unul dintre obiectivele strategiei sectorului de apă aflată în lucru la nivelul
BERD. Dat fiind faptul că necesarul de finanțare pentru conformare este uriaș – estimările curente
variind între 12-22 miliarde Euro, atragerea expertizei și a fondurilor private în sectorul de apă,
complementar fondurilor europene disponibile (în prezent în valoare de numai 3,5 miliarde Euro)
reprezintă o necesitate obiectivă. În opinia reprezentantului BERD, implicarea sectorului privat – care
poate îmbrăca forme variate, ca de exemplu:
- Externalizarea unor activități;
- Încheierea unor contracte bazate performanță;
- DBO;
- DBFO;
- Concesiuni,
în condițiile în care se realizează cu respectarea unor condiții precum alocarea unui timp suficient de
pregătire, existența unui cadru legal solid, alocarea echilibrată a riscurilor, metodologie tarifară clară,
mecanisme adecvate de monitorizare – reprezintă o soluție adecvată pentru acoperirea deficitului de
finanțare și de expertiză la nivelul sectorului de apă.
Prezentarea Doamnei V. Vlad a fost însoțită de expunerea unor exemple de bună practică care
au avut de ex. ca obiective reducerea cheltuielilor operaționale, managementul programelor de
investiții, managementul delegat al costurilor O&M, inovare.
86
Expunerea reprezentantului BERD a fost încheiată cu reliefarea clară a progreselor realizate

în sectorul de apă și apă uzată pe parcursul ultimilor ani, precum și cu o serie de considerații
referitoare la strategia de dezvoltare a sectorului de apă pe termen mediu și lung, fiind subliniată
nevoia de a lua în considerare evoluțiile și tendințele preconizate la nivel european referitoare la
condițiile de accesare a granturilor, impactul așteptat al utilizării fondurilor UE și buna guvernanță.
Dezbaterile au continuat cu o serie de TEME DE MAXIMĂ RELEVANȚĂ LA ACEST

MOMENT PENTRU SECTORUL DE ALIMENTĂRI CU APĂ ȘI CANALIZĂRI DIN
ROMÂNIA, după cum urmează: i) regionalizarea serviciilor de apă/apă uzată; ii)
verificarea/evaluarea proiectelor majore de investiții; iii) profesiile din sector; iv) evoluții tehnice și
tehnologice; v) cadrul legal și de reglementare; vi) strategia de conformare.
87
În privința modalității de dezvoltare a procesului de regionalizare a serviciilor de apă/apă

uzată, participanții au subliniat că este necesară continuarea și consolidarea acestui proces pe
principii de eficiență, teritorialitate (contiguitate spațială) și solidaritate, având ca obiectiv final
regionalizarea la nivel de bazin hidrografic, pentru viitor putând fi anticipată o coagulare a
operatorilor regionali existenți în operatori mai mari. S-a subliniat de altfel faptul că trebuie evitate
comportamentele selective de tip cherry picking care pun în pericol fundamentul politicii de
regionalizare a serviciilor, conducând la creșterea costurilor de investiții și de operare. Dezbaterile au
abordat și alte subiecte de maxim interes în contextul noului val de proiecte finanțate din fonduri
europene și al extinderii semnificative a ariei de operare, fiind subliniată necesitatea asigurării
viabilității operatorilor regionali (prin menținerea unui nivel rezonabil al profitului și al amortizării
bunurilor publice), concomitent cu luarea în considerare a aspectelor referitoare la suportabilitatea
tarifelor pentru populație (inclusiv prin implementarea unor tarife sociale pentru populația care nu
poate plăti tarifele).
Un alt subiect abordat s-a referit la verificarea și evaluarea proiectelor majore de investiții.
Punctul de plecare a dezbaterilor l-a constituit analiza numărului de revizii ale aplicațiilor de finanțare
și a studiilor de fezabilitate, respectiv a duratelor totale de evaluare a acestora, analiză realizată în
urma finalizării POS Mediu 2007-2013.
În prezent se constată o înrăutățire a situației, situație translatată într-o creștere semnificativă
a numărului de entități care verifică, dublată de un nivel de competență extrem de scăzut al entităților
verificatoare. Situația a devenit tot mai oneroasă pentru proiectele POIM 2014-2020, aspect reflectat
88
în numărul extrem de redus de proiecte aprobate (doar 4 proiecte cu decizie a CE nou aprobate după
5 ani de derulare a programului).
Un punct important pe agenda discuțiilor s-a referit la profesiile din sectorul de apă și apă
uzată, dezbaterile care au avut loc referindu-se la situația actuală, provocările existente și
perspectivele viitoare de dezvoltare a acestora.
Concluziile care au reieșit din dezbateri s-au referit la:
i) necesitatea protejării profesiei de inginer constructor, inclusiv prin acordarea unei
acreditări, a unor grade de profesionalism folosind modelele utilizate de către alte profesii
și organizațiile profesionale ale acestora;
ii) disponibilitatea învățământului superior de a sprijini profesionalizarea și
reprofesionalizarea sectorului; în acest sens, exemplele de succes și de bună practică
derulate atât în România cât și alte țări trebuie multiplicate (învățământ dual, stagii de
practică, acordarea de burse, trofee, înființarea de centre de cercetare etc) și pe cât posibil
generalizate la nivel național, cu implicarea autorităților competente și a asociațiilor
profesionale reprezentative;
iii) inițierea unor acțiuni și proiecte concrete în colaborare între mediul academic și cel
economic, venind astfel în întâmpinarea pieței și stimulând nevoile acesteia;
iv) necesitatea reconsiderării bugetelor alocate activităților de proiectare și consultanță aflate
în ultimii ani într-un declin evident, aspect reflectat în calitatea actului de proiectare.
89
În același timp, dezbaterile au abordat și aspecte precum evoluțiile tehnice și tehnologice

(materiale, tehnologii, utilaje și echipamente) și cadrul legal și de reglementare (legislație,
normative, standarde etc), ambele reprezentând, în egală măsură, factori potențatori pentru
dezvoltarea și pentru eficientizarea infrastructurii de alimentare cu apă și de canalizare.
Astfel, a fost subliniat faptul că sunt necesare pe de o parte îmbunătățiri ale cadrului de
reglementare actual care să țină cont, pe de o parte de evoluțiile în domeniu, iar pe de altă parte să
capitalizeze experiențele și învățămintele pozitive și negative, inclusiv pe cele rezultate din analiza
comportării în timp a infrastructurilor realizate în etapele de finanțare anterioare.
În ceea ce privește strategia de conformare a sectorului cu obligațiile din Tratatul de

Aderare dezbaterile purtate au subliniat necesitatea unei corelări adecvate între necesarul de
investiții, dimensiunea proiectelor regionale (valori, montaj instituțional, întindere teritorială,
complexitate) și capacitatea reală de implementare (capacități existente pentru proiectarea și execuția
lucrărilor de investiții).
90
În finalul discuțiilor, s-a revenit la tema principală a sesiunii de dezbateri SECTORUL DE

APĂ ÎNCOTRO?, respectiv la direcțiile preconizate de dezvoltare a sectorului.
CONCLUZIA PRINCIPALĂ A FORUMULUI a fost aceea că este necesară mai mult decât
oricând valorificarea oportunităților actuale legate de atragerea finanțărilor acordate sectorului și de
folosirea tehnologiilor și echipamentelor moderne existente în piață, concomitent cu revigorarea și
consolidarea procesului de consultare și colaborare între mediul academic, operatorii regionali,
proiectanți, consultanți, asociațiile de dezvoltare intercomunitară, constructori, furnizorii de
echipamente, materiale și tehnologii, ASOCIAȚIILE PROFESIONALE REPREZENTATIVE ȘI
MEDIUL ACADEMIC fiind chemate să asigure în viitor cadrul adecvat pentru desfășurarea
discuțiilor, dezbaterilor și a consultărilor necesare, cu implicarea tuturor factorilor interesați.
91
92
93
94

Hidrotehnica 2018 Nr4 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hidrotehnica 2018 Nr4 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

HIDROTEHNICA

ȘCOALA ROMÂNEASCA DE ALIMENTĂRI CU APĂ ȘI CANALIZĂRI -

ACTIVITATEA DE PROIECTARE ÎN ROMÂNIA – TRECUT, PREZENT,

EVOLUŢIA INFRASTRUCTURII DE APĂ ȘI APĂ UZATĂ DIN JUDEŢELE

PREZENTARE COMPANIA DE APA ARAD .........................................................43

IMPLICAŢII MICROECONOMICE ȘI MACROECONOMICE ALE ADOPTĂRII

EVOLUŢII TEHNOLOGICE ALE UTILAJELOR DE POMPARE DE-A LUNGUL

EVOLUŢII TEHNOLOGICE ALE UTILAJELOR DE POMPARE DE-A LUNGUL

EVOLUŢIA INFRASTRUCTURII DE APĂ ȘI APĂ UZATĂ DIN

EVOLUŢII ȘI CERINŢE PE PIAŢA CONDUCTELOR PENTRU REŢELE DE

EVOLUŢIA CONSTRUCŢIILOR DIN SECTORUL DE APĂ ȘI APĂ UZATĂ

O IMAGINE PERSONALĂ ASUPRA DEZVOLTĂRII ALIMENTĂRII CU APĂ ȘI

SESIUNEA DE DEZBATERI - SECTORUL DE APĂ ÎNCOTRO? .......................85

FORUMUL „SECTORUL DE ALIMENTĂRI CU APĂ ȘI CANALIZĂRI DIN

La inițiativa UNIVERSITĂȚII TEHNICE DE CONSTRUCȚII BUCUREȘTI și a

În același timp, participanții la eveniment au subliniat rolul esențial al organizațiilor

În paginile următoare sunt prezentate sintezele principalelor intervenții și expuneri realizate

SCOALA ROMÂNEASCA DE ALIMENTĂRI CU APĂ ȘI CANALIZĂRI -

În cadrul forumului, dl. prof.dr.ing. Gabriel Racovițeanu a făcut o prezentare a școlii

1 Evoluția școlii superioare de alimentări cu apă și canalizări

2 Personalități ale învățământului superior de alimentări cu apă și

2.1.1 Elie Radu

2.1.2 Henri Teodoru

Fig. 5. Henri Teodoru (stânga), Cursul de Edilitate scris de acesta (dreapta).

În perioada 1920 - 1935 Henri Teodoru a desfășurat activitatea inginerească în cadrul

• Consiliul de Administrație al Îmbunătățirilor Funciare din Ministerul Domeniilor și

2.2.1 Școala superioară de alimentări cu apă și canalizări din București

care se evidențiază: alimentarea cu apă a localităților de pe litoralul Mării Negre, a orașelor

2.2.1.2 Emanuel Blitz

Fig. 8. Emanuel Blitz (stânga), cursuri scrise de acesta (dreapta).

În paralel cu activitatea didactică desfășoară o intensă activitate de proiectare, fiind implicat

2.2.1.3 Mircea Negulescu

Fig. 9. Cursuri fundamentale scrise de prof. M. Negulescu.

2.2.1.4 Victor Ianuli

Fig. 10. Victor Ianuli (stânga), cursuri scrise de acesta (dreapta).

2.2.1.5 Marin Sandu

"Contribuții la calculul și proiectarea decantoarelor suspensionale de concepție româneasca" în anul

Fig. 11. Marin Sandu (stânga), cursuri scrise de acesta (dreapta).

Normativ privind proiectarea, execuția și exploatarea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare a

Fig. 12. Alexandru Manescu (stânga), cursuri scrise de acesta (dreapta).

Ocupă funcțiile de Decan al Institutul de Subingineri Constanța între 1986-1989, Prodecan al

• Membru în comisii de licitații;

2.2.1.7 Dumitrel Furis

Între anii 1985-1992 a activat în învățământul superior la Catedra de Inginerie Sanitară și

2.2.1.8 Ovidiu Ianculescu

Fig. 14. Ovidiu Ianculescu (stânga), curs scris de acesta (dreapta).

În paralel cu activitatea didactică desfășoară o intensă activitate de proiectare ca inginer

Deține o serie de funcții administrative de-a lungul timpului:

2.2.1.9 Gheorghe Rusu

Se implică în problematica domeniului alimentărilor cu apă și canalizărilor și protecției

2.2.1.10 Aurelia Bucur

Fig. 16. Aurelia Bucur (stânga), cursul scris de aceasta (dreapta).

Desfășoară o intensă activitate de cercetare în cadrul Laboratorului de Chimia apei,

2.2.1.11 Rodica Jalbă

Activitatea didactică este completată constant de o activitate intensă de cercetare-proiectare

2.2.1.12 Cadre didactice asociate și specialiști din domenii conexe

2.2.1.13 Echipa actuală

De asemenea, trebuie amintit faptul că specialiștii din Facultatea de Hidrotehnică din

2.2.2 Școala superioară de alimentări cu apă și canalizări din Timișoara

2.2.2.2 Vasile Zbegan

2.2.2.3 Cornel Jura

2.2.2.4 Mihai Giurconiu

2.2.2.5 Ioan Mirel