CSH C4

I.2.2. Ipoteza barajului (digului) cu apa la cota NNR

O a doua verificare a stabilitatii digului se realizeaza in ipoteza in care s-a umplut lacul, iar apa
in amonte a ajuns la nivelul normal de retentie (NNR). NNR se stabileste cu 1,5-2,5 m sub cota
coronamentului barajului (digului).
Principiul de calcul este acelasi, cuprinzand cateva etape suplimentare:
Calculul curbei de infiltratie
Calculele de infiltratii la baraje (si diguri) au scopul sa stabileasca elementele necesare
rezolvarii a doua probleme:
-verificarea stabilitatii taluzelor (paramentelor) prin luarea in considerare a fortelor datorate
gradientilor hidraulici, presiunilor intrerstitiale si subpresiunilor ce actioneaza pe diferite elemente
componente ale constructiilor
-bilantul hidrologic si hidrogeologic prin care se determina debitele de apa pierdute prin corpul
lucrarii si prin terenul de fundare
In mod curent se determina:
-coordonatele curbei de depresie din corpul barajului (digului)
-debitele de apa infiltrate prin corpul barajului si prin terenul de fundare
-subpresiunile la piciorul taluzului amonte
-vitezele de infiltratie in vederea prevenirii afuierii terenului
Curentul de infiltratie in corpul barajului la debitul maxim de calcul nu trebuie sa provoace izvorari pe
taluzul aval iar daca izvorarea nu se poate evita este necesar ca inaltimea la care apare izvorarea sa fie
localizata la o cota sub 10% din inaltimea coloanei de apa din amonte.

b
y
H

h2

h1

Fig. 1.7.
Miscarea apei de infiltratie este descrisa de legea lui Darcy v  k  i . (sau q= v·h=k·i·h).
x Daca
se cunosc doua coordonate h1 si h2 ale curbei de infiltratie in doua sectiuni
L situate la distanta L,
atunci se poate scrie

1
 dh q
i  , sau
dx kh
q
hdh  dx , integrind intre h2 si h1 care au ca abscise x2respectiv x1 obtinem
k
h22  h12 q
 ( x2  x1 ) , sau prelucrand relatia obtinem
2 k
k (h22  h12 )
formula de calcul a debitului q  , in care
2L
k - coeficient de permeabilitate
i - gradient hidraulic
q – debitul de infiltratie specific (debit pe unitatea de lungime a barajului)
h1, h2 – ordonatele curbei de infiltratie
h - ordonata curbei de infiltratie la momentul t
L = x2-x1– lungimea tronsonului in limita caruia se studiaza infiltratia

Calculul infiltratiilor cu metoda Casagrande-Kozeny

Este o metoda semiempirica de calcul. Se admite legea de curgere Darcy si curba de depresie sub
forma unei parabole cu focarul in F (piciorul taluzului) iar ordonata in dreptul focarului este yo.
Conform legii Darcy putem scrie
dy
q  k  y
dx
Ecuatia parabolei are expresia (dupa Kozeny)
y 2  y02
( x  y0 ) 2  x 2  y 2 sau x  sau y= 2y 0 x  y02
2 y0
in care y0 este ordonata in dreptul focarului F
Parabola (linia intrerupta) intersecteaza nivelul apei din amonte intr-un punct D situat la 0,7d de
piciorul amonte al barajului respectiv S1 de piciorul aval (dupa Casagrande). Scriind conditia ca in
acest punct sa se verifice ecuatia parabolei se determina parametrul y0 (ca radacina pozitiva a ecuatiei
de gradul 2 in y0 care rezulta)

y0  H 2  S12  S1

Debitul de infiltratie specific (pe metru liniar de baraj) este

y0
q  k  2y 0 x  y02  ky0
2y 0 x  y02

dy 2 y0 y0
in care dx   conform regulii  f  '  nf
n n 1
f'
2 2 y0 x  y0
2
2 y0 x  y02

2
Linia de depresie reala (linia continua) intersecteaza paramentul aval in punctul C situat la distanta DC
de punctul de intersectie C0 al parabolei de baza. DC poate fi determinat folosind un grafic trasat
experimental de Casagrande

0,3d

D A
x
B
A1
Co
H

y
C
F

Yo
d S

S1

Fig. 1.8
Se observa ca alura curbei de infiltratie nu depinde de coeficientul de permeabilitate a pamantului
Pozitia puntelor C si C0 se determina scriind ecuatia parabolei (linia punctata) in coordonate polare
y0
  DC  C
1  cos a
in care ρ este raza polara
Valoarea DC+C poate fi determinata din graficul urmator in functie de unghiul taluzului aval a

DC/DC+C

Unghiul taluzului aval a

Fig. 1.9
Fiind determinata astfel intersectia curbei de infiltratie cu taluzul aval (dimensiunea C) se poate
determina inaltimea de iesire a apei pe taluz
he=C·sin a

Verificarea stabilitatii taluzului aval - lacul plin

etapa 1. Se traseaza linia de depresie a apei in dig. Aceasta linie poate fi aproximata cu o dreapta care
uneste punctul de intersectie dintre nivelul apei si taluzul amonte cu piciorul aval al digului [Baloiu]
(fig. 1.10.)De regula in piciorul aval al digului este prevazut un dren care sa evite izvorarea apei de

3
infiltratie. Din acest motiv se poate aproxima linia de depresie cu o dreapta unind punctele amintite
anterior.
Pamantul care se afla sub linia de depresie se considera submersat si se va lua in calcul cu greutatea
volumica in stare submersata  ' .
Pentru pamantul aflat deasupra liniei de infiltratie se va considera in calcul greutatea volumica in
stare naturala ,  , utilizata la verificarea stabilitatii digului uscat.
Pentru calculului lui  ' , atat pentru stratul 1, cat si pentru stratul 2, se va utiliza relatia:
 'i   i   1  n i   w (I.13)
unde:
i=1,2 -numarul stratului;
n i -porozitatea stratului "i"

 i -greutatea specifica a stratului "i", kN / m3 ;

 w -10 kN / m3 -greutatea volumica a apei.

Figura I.10

etapa2. Se considera primul centru O1 si se traseaza suprafata de cedare corespunzatoare.

4
Se determina forta hidrodinamica a apei care traverseaza digul de pamant, J. Aceasta forta este

aplicata in centrul de greutate , Q1 , al zonei submersate de dig care aluneca si este perpendiculara pe

dreapta care uneste punctul ei de aplicatie cu centrul suprafetei de alunecare Q1O1 ,(fig.1.10).

Centrul de greutate O1 , al partii submersate care aluneca se determina prin impartirea suprafetei
respective in suprafete geometrice simple, cu centre de greutate cunoscute, aplicand relatiile:

x 
x A
i
G,i G,i

 Q

A i
G,i

 in care: (I.14)
 y A G,i G,i
 yQ  i



A i
G,i

x Q , yQ -coordonatele punctului Q1 ;

x G,i , yG,i -coordonatele centrului de greutate ale suprafetei geometrice simple "i",

determinate prin raport cu un sistem de referinta XOY arbitrar ales;

A G,i -aria suprafetei geometrice simple "i".

Forta hidrodinamica J se determina astfel:

h
J   w iV   w V [kN] in care: (I.15)
L
h
i -gradientul hidraulic;
L
h -diferenta de nivel piezometric intre cota apei din amonte si cea din aval a digului, [m];
L- drumul parcurs de apa prin dig;se aproximeaza cu lungimea liniei de depresie, [m];
 w -greutatea volumica a apei [ kN / m3 ];

V  S'dig l -volumul partii submersate care aluneca (pt. o "felie" unitara de dig), [ m3 ]

S'dig -suprafata partii submersate de dig care aluneca, [ m 2 ]

5
 Figura I.11

3.Se reiau etapele de la verificarea digului in uscat:impartirea in fasii,calculul fortelor care actioneaza
la baza fiecarei fasii etc.,(fig.I.11).
La calculul greutatii unei fasii, G i ,trebuie sa se tina seama de greutatile volumice corespunzatoare

(  '1 ,  '2 si 1 ,  2 ) pentru fiecare strat inmultite cu suprafetele aferente.Se precizeaza ca pentru fasiile

din zona piciorului in aval, terenul de fundare se poate considera ca fiind alcatuit din acelasi material

cu cel din corpul digului   'teren   '2  .

Astfel relatia de calcul pentru greutatea fasiei "i" va deveni:
G i  Si,strat 11  S'i,strat 1  '1  S'i,strat 2  '2 (I.16)
in care:
Si,strat 1 -suprafata fasiei "i" in stratul 1,deasupra liniei de depresie a apei, m 2 ;

S'i,strat 1 -suprafata fasiei "i" in stratul 1,sub linia de depresie a apei, m 2 ;

S'i,strat 2 -suprafata fasiei "i" in stratul 2, m 2 ;

Nota:Greutatea fasiei "i" din relatia I.16 este inmultita cu grosimea "feliei" de dig considerata 1 m.

Daca pe fasia respectiva actioneaza si o suprasarcina q se adauga si efectul acesteia q  bi l la

greutatea G i .

6
Fortele care se dezvolta la baza fiecarei fasii se determina in acelasi mod ca si la verificarea digului

uscat  Ti(  ) , Ti(  ) , Fi , Ci  .

Factorul de stabilitate FS ,exprimat tot ca raportul intre momentul de stabilitate, MS si momentul de

rasturnare, M r , se determina conform relatiei:

MS R( Fi  Ci  Ti(  ) ) R    G i cos  i tgi  ci li  G i sin  i(  )  

F 'S   
Mr R  Ti(  )  R J J R  G i sin i( )  R J  J
(I.17)
F 'S 
  G cos  tg  c l  G sin  
i i i i i i i(  )

R
 G sin   R J i i(  )
J

unde:
R J  O l Ql

Coeficentul de siguranta (factorul de stabilitate) FS trebuie sa indeplineasca conditia:

F 'S  F 'S adm (I.18)
unde:
F 'S adm =1,3

Se reface calculul pentru inca cel putin doua suprafete de cedare astfel incat sa se poata trasa

graficul de variatie a factorului de stabilitate , F 'S si sa se poate determina valoarea minima a acestuia

(a se vedea verificarea stabilitatii digului in uscat).Valoarea minima, F 'S min trebuie sa indeplineasca
conditia I.18.In caz contrar se vor lua masuri de imbunatatire a stabilitatii digului de pamant.

Tabelul I.2. Organizare tabelara a calculului coeficentului de siguranta FS

Nr. li Gi sinαi cosαi Ni=Gicosαi tg c Ti(-)=Gisinαi(-) Ti(+)=Gisinαi(+) Fi=NitgΦ Ci=cili
2
fasie [m] (kN) [kN] [kN/m ] [kN] [kN] [kN] [kN]
1
2
i
n
   