CONSTRUCTII DIN LEMN – Anul univ 2020 – 2021, semestrul al II-lea

Capitolul I - CURS 1 și Curs 2

Disciplina constructii din lemn se ocupa cu studiul lemnului pt constructii, din pdv a
proprietatilor fizice si din pdv al proprietatilor mecanice. De asemenea, disciplina
studiaza comportamentul lemnului pt constructii, supus la diverse incercari .

BIBLIOGRAFIE :

• SR EN – 1-1 Eurocod 5 – proiectarea structurilor de lemn – Partea 1-1 :

Generalitati - Reguli comune si reguli pentru cladiri – decembrie 2005
• SR EN 1-1 Eurocod 5 : proiectarea structurilor de lemn Partea 2-1 :
Generalitati – Calculul structurilor la foc – decembrie 2005
• DECHER Emanuela – Constructii din lemn – Ed Soc. Academia Matei-Teiu
Botez , Iasi, 2003
• NP 005-96 revizuit 2003 – Cod pentru calculul si alcatuirea elementelor de
constructii din lemn
• Colectia de standarde / eurocoduri cu care interfera disciplina Constructii din
lemn, inclusiv P100-1/2013 – capitolul 9 si CR-0-2012 – Cod Bazele
proiectarii

STRUCTURA CURSULUI
1. Introducere
2. Studiul lemnului
3.Lemnul pentru construcţii. Produse din lemn
4. Caracteristicile fizice şi mecanice ale lemnului
5. Defectele lemnului
6. Dimensionarea elementelor de construcţii din lemn cu sectiune simplă
7. Îmbinările construcţiilor din lemn
8. Dimensionarea elementelor din lemn cu secțiune compusă
9. Protecţia elementelor din lemn
Bibliografie
CAPITOLUL 1 - INTRODUCERE ÎN TEORIA ȘI TEHNICA CONSTRUCȚIILOR
DIN LEMN
Dezvoltarea constructiilor din lemn, ca ramura a tehnicii consructiilor este legata
de:

- Dezvoltarea societatii
- Istoria productiei si a modurilor de productie care se succed de-a lungul
timpului

Lemnul a fost folosit din cele mai vechi timpuri ale existentei umanitatii, impartind
cu piatra si argila gloria de a fi participat la aparitia primelor unelte, a primelor
locuinte si a primelor mijloace de aparare ale omului. Se poate vorbi chiar despre
o civilizatie a lemnului care a premers metalului si betonului armat co-existand in
prezent chiar si cu materialele compozite.
Dezvoltarea constructiilor din lemn, ca ramura a tehnicii constructiilor este legata
de dezvoltarea societatii si in primul rand de istoria productiei si a modurilor de
productie care se succed de-a lungul timpului. Se pot da ca exemple :
• Solutiile constructive propuse de arhitectura italiană din sec XVI –
însemnând sisteme constructive din bare folosite la poduri
• D.J Yuravschi (1821- 1891) – teoria calculului grinzilor cu zabrele inclusiv –
celor continue; a stabilirii metodei de calcul pentru grinzile de lemn cu
secţiune compusă, a studiat fenomenul lunecării din înconvoiere, deducând
şi formulele pentru determinarea eforturilor unitare tangential la grinzi
invoiate.
In prezent s-au dezvoltat foarte mult atat constructiile combinate de lemn si
metal precum si constructiile din lemn incleiat.
Sunt avansate cercetarile in vederea elaborarii unor retete si tehnologii de
fabricatie si de folosire a cleiurilor in constructii, rezistente la apa si la actiunea
microorganismelor. Tototdata in vederea prelungirii duratei de exploatare a
constructiilor din lemn s-au ecetuat studii si cercetari concretizate in introducerea
unor masuri constructive si chimice de protective a lemnului impotriva putrezirii si
a amplificarii si propagarii focului.

1.1. Clasificarea constructiilor din lemn

Clasificarea constructiilor din lemn prezinta o importanta practica permitand atat
alegerea unor solutii constructive rationale si economice in proiectare, cat si
servind la calasificarea sarcinilor, a regimului de exploatare, a duratei de serviciu
etc.
In cadrul documentatiei tehnice, clasificarea constructiilor din lemn permite
clasificarea materialului documentar.
Dupa durata de exploatare constructiile din lemn se clasifica in:
• Permanente – cu o durata mai mare de 4 ani, sub forma de constructii civile
sau agricole, poduri, baraje
• Provizorii - cu o durata mai mica de 4 ani, tribune, poduri pentru
restabilirea circulatiei
• Auxiliare – sub forma de schele, esafodaje
Dupa conditiile de exploatare constructiile se clasifica in:
• Adapostite – ferite de intemperii ( plansee)
• Neadapostite – care sunt supuse umezirii alternative (suprastructuri de
poduri, pereti exteriori, turle pentru foraje)
• Sub apa – care stau permanent sau timp indelungat sub apa (piloni)
Dupa destinatie , constructiile se clasifica in :
• C.C.I.A – cuprinzand cladiri, baraci, hale, ateliere
• Poduri si podete de serviciu, pasarele etc.
• Constructii hidrotehnice – baraje, deversoare etc.
• Constructii speciale – silozuri, buncare, turnuri de racire, stalpi pentru liniile
electrice si telecomunicatii etc.
Dupa sistemul constructiv, exista constructii cu:
• Grinzi cu sectiune simpla sau compusa
• Cadre cu inima plina, cu zabrele si din lemn incleiat
• Arce cu inima plina, cu zabrele si din lemn incleiat
• Bolti lamelare sau membrane
• Cupole lamelare, membrane sau arce incleiate
Dupa modul de imbinare
• Imbinari dulgheresti (cu cuie)
• Imbinari cu pane, incheiate, mixte
Dupa modul de executie
• Executie in atelier sau fabrica
• Executie pe santier

1.2. Avantajele constructiilor din lemn :

- Rezistenta relativ mai mare fata de densitatea aparenta redusa adica raportul
dintre rezistenta admisibila sau de calcul si densitatea materialului ; se
constata:
• Lemnul este de 3.5 pana la 15 ori mai usor decat otelul, betonul si zidaria de
caramida comparandu-se densitatile ;
• Lemnul si otelul se comporta la fel de bine la intindere si compresiune –
rezistente aproape egale.
- Amenajarea atelierelor pentru confectionarea constructiilor de lemn ;
Constructiile de lemn se pot realiza pe santier (manufacturier) sau se pot
realiza in atelier si asambla la locul de punere in opera - se reduc pierderile
tehnologice
- Asamblarea, demontarea, mutarea, refacerea si consolidarea construcitilor din
lemn
- Posibilitatea executarii unor gabarite mari, atipice si deasemenea a unor forme
deosebite, foarte greu sau imposibil de realizat din alte materiale ( arce sau
cupole de la Catedrala Mantuirii Neamului din Bucuresti) ➔ Se pot realiza
structuri agabaritice, adimensionale cu rol de cofraj pentru structuri definitive
din beton sau zidarie
- Se potrivesc in zone puternic seismice
- Rezistenta mare la seism
- Flexibilitate
- Elasticitate
- Izolare termica si acustica foarte bune
- Posibilitatea asocierii lemnului cu metalul si betonul → structuri optime mixte
eficiente
- Durata de executie
- Posibilitatea uzinarii in atelier duce mult la reducerea costurilor

1.3. Dezavantajele construcțiilor din lemn:

- Anizotropia (pe fiecare directie- long transv si plan tangential – proprietatile

mecanice au alte valori) si neomogenitatea structurii lemnului (variatia
caracteristicilor mecanice si fizice pe diferite directii fata de directia fibrelor)
- Defectele lemnului
- Datorita structurii celulare exista mai multe posibilitati de retinere a apei – apa
libera care se evapora sau se acumuleaza din umezeala meteorica , ploi , ceata
; apa legata chimic care hraneste celulele si dispare cel mai greu ( ca sa dispara
celulele lemnoase trb sa fie toatal deshidratate);
- Comportarea diferita la actiunea temperaturii a ciclului inghet-dezghet =
gelivuri , lemnul se crapa din cauza gerului , sau din cauza temperaturilor
ridicate
- Lemnul este un material viu care creste intr-o anumita perioada de timp, greu
regenerabil, iar vegetatia are un rol important pentru populatie
- Se utilizeaza in zonele in care este lemnul un material local !!

Capitolul al 2-lea - STUDIUL LEMNULUI

Lemnul este un material de natură organică cu o compoziţie chimică complexă,

eterogen şi anizotrop, obţinut din arbori forestieri de esenţă răşinoasă sau foioasă.

2.1. Compoziţia chimică a lemnului

Lemnul este constituit în principal din substanţe organice ce au la bază :
• carbonul (49,5 %),
• oxigenul (43,2 %),
• hidrogenul (6,3 %),
• azotul (0,1 %),
• din substanţe anorganice compuse din diferiţi oxizi (oxid de potasiu – K2O,
oxid de sodiu – Na2O, oxid de calciu – CaO, pentaoxid de fosfor – P2O5 etc.)
şi din oxigen.
Substanţele organice se împart în:
• componente principale precum: celuloză, hemiceluloză şi lignină, care au o
pondere ridicată (96 %) în compoziţia chimică a lemnului;
• componente secundare precum: răşinile, uleiurile eterice, substanţele tanante,
gumele, coloranţii, acizii organici, acizii graşi, alcaloizii etc. care se găsesc în
cantităţi mai mici în compoziţia chimică a lemnului.

2.2. Structura lemnului

Lemnul are o structură fibroasă şi orientată, formată din celule cu membrane
lignificate. Acestea formează ţesuturi specializate care conferă rezistenţă şi
totodată servesc la conducerea apei cu substanţe minerale din sol şi a sevei
elaborate.

a. Structura microscopică a lemnului

Lemnul este constituit din celule variate ca formă, mărime şi poziţie, după
funcţiile pe care le îndeplinesc în arbore. Cea mai mare parte a celulelor din arbore
mor încă din timpul când arborele este în viaţă. Din aceste celule, în lemn rămân
numai pereţii sau membranele celulare şi uneori o parte din conţinutul celular, în
special unele substanţe de rezervă şi de secreţie.
 b. Structura macroscopică a lemnului
Datorită neomogenităţii, structura, aspectul şi proprietăţile lemnului diferă în
funcţie de cele trei secţiuni principale care se pot executa prin trunchi (fig. 2):
• secţiunea transversală, făcută perpendicular pe axa longitudinală a trunchiului;
• secţiunea radială, longitudinală, care trece prin axa trunchiului;
• secţiunea tangenţială, făcută perpendicular pe rază şi tangentă la inelul anual.

plan transversal (secţiune transversală)

plan longitudinal (secţiune radială, longitudinală)

plan tangenţial (secţiune tangenţială)

Secţiuni principale prin trunchi

Capitolul al 3-lea – Lemnul pentru construcţii. Produse din lemn

3.1. DOMENII DE UTILIZARE – Produse din material lemons, utilizate în

construcții
Produsele din material lemnos se împart în două categorii, în funcţie de modul cum
păstrează sau nu structura lemnului din care provin produsele de lemn, utilizate ca
materiale de construcţii, astfel:
3.1.1. Produse care păstrează structura materialului lemnos din care
provin (produse brute din lemn rotund, lemn rotund pentru piloţi, traverse de cale
ferată etc.);
3.1.2. Produse care, datorită unor operaţii tehnologice (aşchiere, defibrare,
impregnare, presare, încleiere
etc.), nu mai păstrează structura materialului lemnos sau o păstrează în
proporţie redusă (PAL, PFL) şi care pot fi considerate produse moderne din lemn
sau produse din lemn reconstituit.

Sinteza produselor din lemn – Schema 1

Produse care păstrează 100% structura Semifabricate

materialului lemnos

Produse care Produse care NU

păstrează într-o păstrează structura
Produse brute Produse finite anumită măsură materialului lemnos
structura
materialului lemnos

Lemn pt Lemn pt Structură Structură modificată

industrie construcţii Pt industrie Pt ameliorată (Lemn
construcţii ecarisat =
Cherestea)

 Bile Tâmplărie:  Scânduri  Placaj

 Manele  Ferestre  Dulapi  Panel
 Prăjini  Uşi  Şipci  Plăci celulare
 Lemn mină  Rigle (PAL, PFL)
 Grinzi
 Margini

3.1.1. Produse care păstrează structura materialului lemons

După gradul de prelucrare, acestea pot fi:
• produse brute (STAS 453-83);
• produse finite

Produse brute din lemn

Produsele brute se împart, în funcţie de domeniul de utilizare, în:
• lemn destinat industriei
• lemn pentru construcţii
Produsele brute din lemn pentru construcţii sunt obţinute din trunchiuri curăţate şi
decojite, tratate sau nu, şi constau in :
• bile,
 • manele,
• prăjini,
• lemn de mină
Bilele sunt buşteni de răşinoase (molid, brad), cu diametrul la capătul subţire de
12-16 cm şi lungimea de minimum 6 m.

Manelele sunt buşteni de răşinoase cu diametrul la capătul subţire de 8-11 cm şi

lungimea de minimum 3 m.

Prăjinile sunt trunchiuri de răşinoase sau foioase (cojite sau necojite), cu

diametrul la capătul subţire de 4-7 cm şi lungimea de minimum 2,60 m.

Lemnul de mină este un lemn rotund de răşinoase (molid, brad, pin) sau de
foioase (stejar, gorun, salcâm, fag), având lungimi de 1,5-5 m şi diametre de 10-
23 cm la răşinoase şi 12-25 cm la foioase. Lemnul de foioase se utilizează
neimpregnat (cu excepţia lemnului de fag), iar cel de răşinoase se utilizează
impregnat.

Produsele brute din lemn pentru constr. sunt folosite direct la :

• eşafodaje, schele şi piloţi
• stâlpi pentru linii aeriene - nu se mai utilizează
• lemn de mină pentru sustinerea galeriei
• elemente de rezistenţă la diferite structuri (popi, pane, grinzi etc.).
Sunt produse cu un grad redus de prelucrare, aceasta fiind efectuată la locul de
recoltare. Operaţiile tehnologice se limitează la :
• debitare = tăierea la dimensiune a trunchiului,
• curăţarea de crăci şi eventual de coajă şi
• sortarea, în final obţinându-se un lemn rotund (cojit sau necojit) de diverse
lungimi şi diametre.
• uscarea naturală

Produse finite din lemn:

Tâmplăria - Produsele tâmplăriei pentru construcţii sunt: ferestrele şi uşile.

3.1.2. Semifabricate
Semifabricatele (vezi schema 1) sunt produse care, datorită unor operaţii
tehnologice (uscare tehnologică, aşchiere, defibrare, impregnare, presare, încleiere
etc.), nu mai păstrează structura materialului lemnos sau o păstrează în
proporţie redusă ( PAL, PFL) şi care pot fi considerate produse moderne din lemn
sau produse din lemn reconstituit - semifabricate.
Semifabricatele sunt produse obţinute din lemnul brut prin prelucrare manuală sau
mecanică.
Din punct de vedere al gradului de prelucrare a lemnului, semifabricatele se împart
la rândul lor în:
a. semifabricate din lemn cu structură ameliorată - produse din lemn ecarisat
(scânduri, dulapi, şipci, rigle şi grinzi);
b. semifabricate din lemn cu structură modificată
Panourile din lemn compozit sau din lemn reconstituit prezintă, în raport cu lemnul
masiv, o serie de avantaje şi anume:
- nivelul de dispersie a caracteristicilor este mult redus;
- anizotropie redusă;
- stabilitate a dimensiunilor în plan ;
- o varietate mai mare a dimensiunilor.

a. Semifabricate din lemn cu structură ameliorată - Produse din lemn

ecarisat - CHERESTEAUA
Cheresteaua este lemnul ecarisat care se obţine din lemnul brut debitat în
sens longitudinal obţinându-se produse de diferite dimensiuni (scânduri, dulapi,
şipci, rigle, grinzi, margini) având cel puţin două suprafeţe plane şi paralele

Elementele geometrice ale unei piese de cherestea sunt :

• faţa, considerată în general suprafaţa lată longitudinală a oricărei piese cu
secţiune dreptunghiulară, iar la cele cu secţiune pătrată oricare din suprafeţele
longitudinale;
• faţa exterioară - Este faţa cea mai depărtată de inima buşteanului;
• faţa interioară - Este faţa cea mai apropiată de inima buşteanului;
• cantul - Este suprafaţa îngustă longitudinală a unei piese de cherestea tivită sau
suprafaţa îngustă longitudinală rotunjită a unei piese de cherestea netivită;
• capătul - este secţiunea transversală de la extremitatea unei piese de
cherestea;
• muchia - este linia de intersecţie a două suprafeţe învecinate ale unei piese de
cherestea.
Din produsele de cherestea fac parte:
• Scândurile, produse cu feţele plane şi paralele având grosime de maximum
24 mm la răşinoase şi 40 mm la foioase şi lăţimea de cel puţin 80 mm;
 • Dulapi, produse cu feţele plane şi paralele având grosime între 28 … 75 mm
la răşinoase şi 50 … 90 mm la foioase şi lăţimi mai mari decât dublul grosimii
dar cel puţin 100 mm;

• Grinzile, produse cu două, trei sau patru feţe plane, având secţiune pătrată
sau dreptungiulară şi latura de minimum 100 mm, la răşinoase şi 120 mm
la foioase.

• Riglele (grinzisoarele) au b- latura minima de cel putin 100 mm

pt.rasinoase si 120 mm pt. foioase ;

• Şipcile, produse cu feţele şi canturile plane şi paralele cu grosimi de 12…24

mm şi lăţimi de maximum 48 mm la răşinoase respectiv grosimi de 19 .. 40
mm şi lăţimi de maximum 40 mm la foioase.

• Cheresteaua poate fi clasificată:

✓ după modul de prelucrare a canturilor (tivită, cu ambele canturi plane sau
parţial plane; netivită, cu canturi care păstrează forma buşteanului;
semitivită, cu un cant tivit);
✓ după conţinutul de umiditate (verde, cu umiditate mai mare de 30%;
zvântată, cu umiditate de 24% … 30%; semiuscată, cu umiditate de 18% …
24%; uscată, cu umiditate sub 18%);
✓ după modul de prelucrare ( neprelucrată ; semifabricată; prefabricată);
✓ după modul de aranjare a inelelor anuale pe secţiunea transversală
(cherestea radială, la care unghiul între tangenta la inelele anuale şi
muchia feţei este de
61o … 90o ; cherestea semiradială, la care unghiul este de 45o … 60o şi
cherestea
tangenţială, cu unghiul <45o );
✓ după modul de tratare (aburită, antiseptizată);
✓ după calitatea lemnului din buşteni (cherestea obişnuită; cherestea de
rezonanţă; cherestea de claviatură);
✓ după dimensiuni (îngustă, lată, lungă, scurtă, subscurtă ).
✓ clasa de calitate
• clasa A, marcată cu o linie de culoare verde
• clasa B, marcată cu două linii paralele de culoare albastră
• clasa C, marcată cu trei linii paralele de culoare roşie
• clasa D, marcată cu litera X de culoare neagră
Sortimentele de cherestea se livrează, la noi în ţară, conform prevederilor STAS
942-86 pentru răşinoase şi conform STAS 8689-86 pentru foioase

b. Semifabricate din lemn cu structură modificată -

În această grupă intră o serie de produse obţinute prin lipirea cu ajutorul
adezivilor a unor elemente de lemn cu structură normală (nemodificată). La
aşezarea elementelor componente se are grijă ca orientarea fibrelor din două piese
vecine să nu coincidă. În acest fel se obţin elemente de dimensiuni mari,
rezistente şi nedeformabile, realizându-se totodată şi o creştere a gradului de
utilizare a materialului lemnos.
Sortimentul semifabricatelor din lemn cu structură modificată cuprinde:
placajul, panelul şi plăcile celulare.

Placajul se realizează prin încleierea mai multor foi de furnir aşezate suprapus,
astfel încât direcţia fibrelor din foile vecine să difere cu 30, 45, 60 sau 90º .
Încleierea se realizează fie cu adezivi obişnuiţi de tâmplărie, fie cu adezivi pe bază
de răşini sintetice. În acest caz, placajele obţinute au o rezistenţă sporită la
umiditate.

Placaj

Sortimentul de placaj se poate clasifica după următoarele criterii:

1) unghiul pe care îl formează între ele fibrele straturilor de furnir adiacente
• placaj normal (obisnuit), când unghiul dintre fibrele straturilor alăturate este de
90º;
• placaj stelat, alcătuit din cel puţin 5 straturi în care unghiul dintre fibrele
straturilor alăturate este de 60, 45 sau 30º;
2) specia furnirelor care intră în alcătuirea placajului
• placaje din foioase moi obţinute din furnire de tei, plop, anin etc.;
• placaje din foioase tari, din furnire de fag, stejar, carpen, mesteacăn etc.;
3) locul de întrebuinţare şi aspectul exterior
• placaj de interior, destinat a fi folosit în spaţii închise, în condiţii normale de
temperatură şi umiditate;
• placaj de exterior, rezistent la apă şi intemperii;
• placaj de uz general (obişnuit); este un placaj de interior, cu straturi din specii
indigene, încleiate cu răşini sintetice;
• placaj cu feţe prelucrate, la care unul sau ambele straturi exterioare sunt
prelucrate sau acoperite;
• placaj acoperit cu hârtie decorativă de imitaţie pe care sunt imprimate diferite
desene (desenul şi culoarea marmurei; a unor esenţe de lemn foarte valoroase
etc.);
• placaj blindat cu foi metalice, care are pe una sau pe ambele feţe o foaie subţire
de oţel, zinc, aluminiu, alamă etc. cu grosimea de 0,4-0,5 mm, încleiată cu
răşini sintetice;
• placaj cu desene imprimate în relief, care are o faţă imprimată cu un desen în
relief, realizat prin prelucrare mecanică, pirogravare, sablare sau imprimare la
cald şi presiuni mari, între plăci de oţel gravate cu negativul modelului
respectiv;
• placaj decorativ, format din placaj obişnuit la care se lipesc pe o faţă foi de
furnir estetic, de obicei din specii exotice, iar pe cealaltă faţă furnir dintr-o
specie comună;
• placaj metalizat, a cărui suprafaţă se acoperă prin pulverizare cu pulbere
metalică suflată la o presiune de 6-7 atmosfere;
• placaj din furnire impregnate, obţinute prin încleierea furnirelor impregnate în
prealabil cu diferite soluţii;
• placaj antiseptizat obţinut din furnire tratate cu fungicide sau insecticide;
• placaj bachelizat rezistent la umezeală şi intemperii obţinut din furnire
impregnate cu răşini fenolice;
• placaj ignifugat, cu rezistenţă mărită la aprindere, datorită impregnării foilor de
furnir cu substanţe ignifuge;
• placaj melaminat, acoperit cu 1-3 straturi de hârtie impregnată cu răşină
melaminoformaldehidică, presate la cald;
• placaj emailat, realizat prin acoperirea stratului exterior cu o peliculă de finisare,
constând dintr-un email de alchidal cu întărire la cald sau din email pe bază de
răşini, de uree, melamină etc.
• placaj mulat, care are curburi într-unul sau două plane, obţinut prin încleierea şi
presarea concomitentă între matriţe a mai multor straturi de furnir;
• placaj pentru cofraje, care este un placaj rezistent la acţiunea apei şi intemperii,
protejat la exterior printr-unul sau două pelicule dintre cele folosite la încleiere;
• placaj armat, care are intercalate între straturile de furnir ţesături metalice;
• placaj ondulat pentru învelitori; este un placaj de exterior ondulat, acoperit cu
film de bachelită sau vopsele ignifuge;
• placaj termoizolant, alcătuit din două foi de furnir de faţă, lipite pe un miez din
material termoizolant;
Cel mai des utilizat este placajul de uz general, fabricat din furnire tehnice
de fag cu straturile exterioare de aceeaşi grosime. Pentru încleiere se folosesc
adezivi pe bază de răşini sintetice.
Dimensiunile placajului de uz general sunt cuprinse între 1250x1250 mm şi
2000x1250 mm, iar grosimea între 3-12 mm.
În funcţie de anomaliile şi defectele furnirului tehnic, straturile exterioare ale
placajului se clasifică în 5 categorii (A, B, C, D, E) şi pe baza acestora se stabilesc
următoarele clase de calitate, care se aplică într-un colţ prin ştampilare: clasa A/B,
clasa B/C, clasa C/D, clasa D/D, clasa E/E

Panelul este alcătuit dintr-un miez din şipci, acoperit pe ambele feţe cu câte un
strat de furnir de bază, aşezat cu fibrele perpendiculare pe direcţia fibrelor
miezului şi încleiat.

Panel

Straturile exterioare au grosimi de 3-4 mm şi se execută din lemn de tei,

plop, anin şi fag, folosindu-se furnir de aceeaşi specie şi aceeaşi grosime pentru
ambele feţe ale panelului.
Miezul panelului se execută din şipci de răşinoase şi foioase cu lăţimea de
maxim 25 mm. În funcţie de destinaţie, miezul de şipci poate să fie încleiat,
neîncleiat sau parţial încleiat.
Sortimentul de panele poate fi clasificat după următoarele criterii:
direcţia fibrelor straturilor exterioare
• panele longitudinale
• panele transversal
• defectele straturilor exterioare
• clasa de calitate A/A
• clasa de calitate A/B
• clasa de calitate B/C.
Principalele caracteristici ale panelelor sunt dimensiunile. Lungimea şi
lăţimea panelelor variază între 600x1700 mm şi 1250x2000 mm, iar grosimea este
cuprinsă între 16 şi 40 mm.
Panelul este utilizat la fabricarea uşilor interioare, a mobilei şi la decoraţiuni
interioare.

Plăcile celulare sunt panouri alcătuite dintr-o ramă executată din şipci şi
acoperită pe ambele feţe cu foi de placaj sau de furnir de bază. În interiorul ramei
se fixează, de asemenea, prin lipire, benzi subţiri din lemn sub formă de melci sau
de bucăţele de fâşii frânte, obţinute din plăci fibrolemnoase. Feţele plăcii se
execută din placaj de 4 mm calitatea A/B, B/C şi C/D sau din plăci de fibre de lemn
dure de 3,2 sau 4 mm grosime.
Plăcile celulare sunt utilizate la fabricarea uşilor de acces în locuinţe şi a
uşilor interioare.

Plăci celulare

Semifabricatele din această categorie se realizează din aşchii sau fibre din
lemn aglomerate cu răşini sintetice şi apoi presate puternic. Principalele
semifabricate din lemn cu structură modificată sunt: plăcile din aşchii de lemn şi
plăcile din fibre de lemn.
Plăcile din aşchii din lemn (PAL) sunt obţinute prin aglomerarea sub
presiune a aşchiilor de lemn cu un liant sintetic.
 Aşchiile sunt fragmente de lemn, de obicei alungite, cu grosimea de maxim 2
mm şi lungimea de maxim 20 mm, desprinse din lemn printr-o acţiune mecanică.
Se obţin din lemn de foioase tari (fag şi mesteacăn), foioase moi (salcie, plop,
anin, tei) sau din răşinoase (molid şi brad). Adezivul folosit la încleierea aşchiilor
este o răşină sintetică ureoformaldehidică.
Plăcile din aşchii de lemn se pot clasifica după următoarele criterii:
a) densitatea aparentă
• plăci uşoare, cu densitatea aparentă sub 0,40 g/cm3;
• plăci semigrele, cu densitatea aparentă între 0,40-0,80 g/cm3;
• plăci grele, cu densitatea aparentă mai mare de 0,80 g/cm3;
b) procedeul de fabricaţie
• plăci presate perpendicular pe feţe, realizate cu ajutorul unei prese calde cu
platane paralele, prin aplicarea forţei de presare perpendicular pe feţe;
• plăci extrudate, obţinute prin aplicarea forţei de presare într-o direcţie paralelă
cu suprafaţa plăcii şi în sensul extinderii, care pot fi pline sau cu miezul
străbătut de goluri;
c) gradul şi modul de prelucrare a suprafeţelor
• plăci brute, cu suprafeţele neprelucrate, aşa cum rezultă de la presare;
• plăci şlefuite, cu grosimea uniformă şi suprafeţe plane, obţinute prin şlefuire;
• plăci furniruite, acoperite pe una sau ambele părţi cu furnir;
• plăci melaminate, acoperite pe una sau ambele feţe cu un film de răşină
melaminoformaldehidic;
• plăci emailate, acoperite pe una pe sau ambele părţi cu o peliculă de email cu
uscare la cald;
Plăcile melaminate şi cele emailate mai sunt cunoscute şi sub numele de plăci
înnobiliate.
d) modul de tratament al aşchiilor care alcătuiesc structura plăcii
• plăci hidrofugate, în a căror masă a fost introdus o dată cu liantul şi un produs
hidrofug;
• plăci ignifugate în a căror masă a fost înglobat o dată cu liantul şi un produs
ignifug sau care printr-un tratament de suprafaţă a devenit greu inflamabil;
• plăci antiseptizate în a căror masă a fost introdus o dată cu liantul un produs
antiseptic (fungicid sau insecticid) sau care, printr-un tratament de suprafaţă, a
obţinut o protecţie împotriva ciupercilor şi insectelor.
Plăcile din aşchii de lemn au grosimi cuprinse între 4 şi 65 mm, iar lungimea
şi lăţimea variază între 1830x1830 mm şi 4100x1830 mm.
Pe baza aspectului suprafeţelor şi defectelor de suprafaţă, plăcile din aşchii
de lemn se sortează în trei clase de calitate: A, B, C.
 Plăcile din aşchii de lemn sunt întrebuinţate la fabricarea mobilei şi în
construcţii, unde sunt folosite la pereţi, uşi, tavane, pardoseli, căptuşeli interioare
etc.
Plăcile din fibre din lemn (PFL) sunt plăci cu o grosime mai mare de 1,5
mm, fabricate din fibre de lemn, a căror coeziune primară rezultă din împrăştierea
fibrelor şi din proprietăţile adezive proprii, în ele putând fi adăugaţi lianţi şi alte
materiale.
Plăcile din fibre de lemn se pot clasifica după următoarele criterii:
a) densitatea aparentă
• plăci nepresate din fibre de lemn a căror densitate aparentă este de maximum
0,40 g/cm3 şi care se împart la rândul lor în:
- plăci extramoi (extraporoase) a căror densitate aparentă este mai mică de
0,22 g/cm3;
- plăci moi (poroase) cu densitatea aparentă cuprinsă între 0,22 − 0,40 g/cm3;
• plăci presate din fibre de lemn, a căror densitate aparentă este de maxim 0,65
g/cm3 şi care au fost presate la cald în timpul procesului de fabricaţie. Plăcile
presate se împart la rândul lor în:
- plăci semidure, cu densitatea aparentă între 0,65 − 0,85 g/cm3;
- plăci dure, a căror densitate aparentă este mai mare de 0,85 g/cm 3;
- plăci extradure, cu densitatea aparentă mai mare de 0,85 g/cm 3, dar care sunt
impregnate cu uleiuri sicative sau tratate special termic pentru îmbunătăţirea
caracteristicilor fizico-mecanice.
În categoria plăcilor presate din lemn (multistratificate), există şi sortimentele:
 OSB - (Oriented Strand Board) ; (PFL)
 MDF (Medium Density Fiberboard)- plăci fabricate din resturi din lemn
tocate mărunt ; (PAL)
 HDF (High Density Fibreboard) – plăci fibroase presate la temperatură înaltă
şi presiune foarte mare, cu proprietăţi omogene ortotrope şi porozitate mică;
(PAL)
OSB este o placă din material lemons, presat la cald. Este compus din fâşii
plate din lemn (lamele), cu o grosime de 0,5-0,7 mm şi lungime de până la 140
mm. Lamelele sunt dispuse în mai multe straturi astfel încât suprafeţele exterioare
constau în lamele cu fibrele aliniate pe direcţia lungimii plăcii, iar lamelele din
interior au fibrele orientate pe direcţie transversală.
Operaţiunea de presare are loc la temperatură şi presiune, foarte ridicate şi
se realizează cu ajutorul unei răşini principale, care este melamina-uree-fenol-
formaldehida (MUPF) şi a răşinilor secundare cu rolul de lianţi.
 Plăcile presate prezintă rezistenţă şi rigiditate ridicate iar răşina utilizată le
face să aibă un grad crescut de rezistenţă la foc. De asemenea prezintă rezistenţă
ridicată la umidiate.

b) materialul de adaos înglobat în masa fibrelor

• plăci bituminate, nepresate, cu densitatea aparentă de 0,25−0,40 g/cm3, care
au înglobat în masa de fibre o emulsie de bitum;
• plăci antiseptizate, care pot fi nepresate sau presate, cu suprafaţa tratată sau
având în masa de fibre un produs antiseptic (fungicid sau insecticid);
• plăci ignifugate, presate sau nepresate, care au tratată suprafaţa sau înglobată
în masa de fibre o substanţă ignifugă pentru a creşte rezistenţa la aprindere.
c) modul de prelucrare a suprafeţelor şi aspectul lor exterior
• plăci cu o faţă netedă, care sunt presate şi au o faţă netedă, iar pe faţa opusă
prezintă urmele sitei de deshidratare;
• plăci cu ambele feţe netede, obţinute prin presare la cald între două platane
netede, a unui covor uscat de fibre;
• plăci perforate din fibre de lemn obţinute din plăci extradure, dure, semidure
sau moi, prevăzute cu găuri străpunse realizate în timpul procesului de
fabricaţie în vederea sporirii capacităţii de absorbţie sonoră;
• plăci decorative din fibre lemn, obţinute din plăci dure şi semidure finisate în
cursul procesului de fabricaţie, în vederea îmbunătăţirii aspectului exterior prin
aplicarea de furnir, email, melamină, pastă mecanică etc. sau prin presare pe
matriţe speciale. În funcţie de tratamentul aplicat, plăcile decorative din fibre de
lemn poartă următoarele denumiri:
- plăci furniruite, când sunt acoperite cu furnir;
- plăci emailate, finisate prin acoperire cu o peliculă de email cu uscare la cald;
- plăci melaminate, finisate prin acoperire cu filme melaminice decorative sau cu
filme fenolice şi melaminice;
- plăci canelate obţinute din fibre nepresate prevăzute cu caneluri longitudinale;
- plăci riflate obţinute din plăci dure sau semidure, care au pe faţă dungi în relief
pe întreaga lungime a plăcii.
Plăcile din fibre de lemn au grosimea cuprinsă între 3,2−7 mm, iar lungimea
şi lăţimea variază între 1830x1700 mm şi 5500x1700 mm.
În funcţie de aspectul suprafeţei şi defectele admise, plăcile din lemn se
sortează în trei clase de calitate: A, B, C.
Plăcile din fibre de lemn au o largă întrebuinţare la fabricarea mobilei şi în
construcţii unde sunt folosite la lambrisarea pereţilor, tavanelor, ca dale de
pardoseală, la decoraţiunile interioare etc.