Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pân¼ a acum s-a studiat mişcarea unui singur corp, presupus punct material,
sub acţiunea unor forţe şi din diferite sisteme de referinţ¼
a. Acesta este cel mai
simplu model …zic construit de om pentru studiul mişc¼ arii mecanice. În plus,
s-a folosit expresia „o forţ¼a acţioneaz¼a asupra unui corp”. În realitate, aceast¼a
sintagm¼ a trebuie înţeleas¼ a ca forma prescurtat¼ a a alteia, anume „un corp
acţioneaz¼ a asupra altui corp cu o forţ¼ a”. De ce s-a omis aceast¼ a precizare?
Nu din neatenţie, ci pentru c¼ a ea introduce un al doilea corp, iar modelul se
l¼
argeşte şi se complic¼
a, deşi nu foarte mult. În acest al doilea caz se poate vorbi
de un sistem format din dou¼ a corpuri. Despre aceasta va … vorba în modelul
de faţ¼
a: despre sisteme de corpuri în interacţiune, atât între ele, cât şi cu alte
corpuri din exteriorul sistemului. Pentru a menţine simplitatea abord¼ arii,
toate corpurile vor … considerate puncte materiale, iar studiul mişc¼ arii în
cadrul acestui nou model, al sistemului de puncte materiale ne apropie cu un
pas de realitate.
Fig. 6.1
Interacţiunile dintre punctele materiale ale sistemului desenat în Fig. 6.1 sunt
reprezentate prin linii punctate, observându-se c¼ a …ecare corp interacţioneaz¼
a
cu toate celelalte.
Apoi, se adun¼a vectorial toate aceste rezultante, iar suma obţinut¼a este
tocmai rezultanta tuturor forţelor interne care acţioneaz¼
a asupra întreg-
ului sistem:
N
!int X !int
F = Fk :
k=1
S¼
a evalu¼
am aceast¼
a din urm¼
a sum¼
a, care se poate scrie ca
N N
!int X X !int
F = F jk :
k=1 j=1
În aceast¼
a sum¼ a nu are importaţ¼
a dac¼
a se sumeaz¼
a întâi dup¼
a j şi apoi
dup¼a k sau invers. Prin urmare, se pot inversa indicii între ei, iar
rezultatul este acelaşi
N N
!int X X !int
F = F kj :
j=1 k=1
!
Altfel spus, F int se mai poate scrie şi aşa
N N N N
!int 1 X X !int 1 X X !int
F = F kj + F jk =
2 2
j=1 k=1 k=1 j=1
N N N N
1 X X !int !int 1 XX!
= F kj + F jk = 0 =
2 2
j=1 k=1 j=1 k=1
!
= 0;
! !
M int
=O = 0 : (6.4)
Demonstraţie:
Fig. 6.2
N
X N
X N N
!int ! ! !int X ! X !int
M =O = M k=O = rk Fk = rk F jk =
k=1 k=1 k=1 j=1
N X
X N
! !int
= rk F jk :
k=1 j=1
N N N N
! 1 XX! !int 1 X X ! !int
M int
=O = rk F jk + rj F kj =
2 2
k=1 j=1 j=1 k=1
N N
1 XX ! !int ! !int
= rk F jk + r j F kj ;
2
k=1 j=1
N N
1 XX ! ! !int
= (rk r j) F jk =
2
k=1 j=1
N N
1 XX ! ! !int
= (rk r j) F jk =
2
k=1 j=1
N N
1 XX! !int !
= r jk F jk = 0 ;
2
k=1 j=1
!
deoarece !r jk şi F int
jk …ind doi vectori antiparaleli, sin = 0, aşa încât
produsul lor vectorial este nul. N
Proprietatea 3: Lucrul mecanic al forţelor interne este nenul, cu excepţia
sistemelor nedeformabile.
Demonstraţie: Pentru a demonstra aceast¼ a proprietate, detaliul din Fig.
!
6.2 este su…cient. Lucrul mecanic elementar efectuat de forţa F int
jk este
!int !
dLint
jk = F jk d r k ;
F¼
acând uz de aceeaşi procedur¼
a de sumare, ca mai sus, rezult¼
a
N X
X N
int !int !
L = F jk d r k =
k=1 j=1
N N N N
1 X X !int ! 1 X X !int !
= F jk d r k + F kj d r j ;
2 2
k=1 j=1 j=1 k=1
N N
1 X X !int ! !int !
= F jk d r k F jk d r j =
2
k=1 j=1
N N
1 X X !int
= F jk (d!
rk d!
r j) =
2
k=1 j=1
N N
1 X X !int
= F jk d (!
rk !
r j) =
2
k=1 j=1
N N
1 X X !int !
= F jk d r jk :
2
k=1 j=1
! !
Acest lucru mecanic poate …zero doar dac¼ a F int
jk ?d r jk sau dac¼ a d!
r jk =
! ! !
0 . Din al doilea caz rezult¼ a c¼
a r jk = const:, 8 j; k = 1; N , adic¼ a
sistemul este nedeformabil (distanţele dintre oricare dou¼ a corpuri ale
sistemului nu se modi…c¼ a în timp). Primul caz înseamn¼ a, de fapt, c¼ a
! ! ! !int
r jk ?d r jk , întrucât r jk şi F jk sunt antiparaleli (au aceeaşi dreapt¼a
suport). Altfel spus,
1 1
0=!
r jk d!
r jk = d (!
r jk ! 2
r jk ) = d rjk = rjk drjk ;
2 2
sau
drjk = 0 ) rjk = const:
Cu alte cuvinte, şi acest caz conduce la precedentul, adic¼
a şi acesta se
a doar atunci când sistemul de corpuri este nedeformabil. N
realizeaz¼
Fig. 6.3
a) Pentru pan¼
a, principiul fundamental se scrie
! !
M! a 0 = M!g + N 0 + N 0;
! !
unde N 0 este reacţiunea lui N
!0 !
N = N:
M a0 = N sin : (1)
ay t2
y= ;
2
Fig. 6.4
iar pe orizontal¼
a, ambele corpuri au parcurs câte o distanţ¼
a, suma lor
…ind
1
x= (a0 + ax ) t2 :
2
Din aceste dou¼
a relaţii, rezult¼
a c¼
a
y ay
tg = = : (3)
x a0 + ax
Aceasta este cea de-a patra ecuaţie necesar¼
a pentru rezolvarea problemei.
Prin urmare
sin cos
a0 = g :
M 2
+ sin
m
b) Din rezolvarea sistemului, rezult¼
a
M sin cos
ax = a0 = g m ;
m 1+ sin2
M
iar
M
1+ sin2
M m
ay = a0 1+ tg = g ;
m M
+ sin2
m
de unde
s
q sin M M
a= a2x + a2y = g m 1+ 2+ sin2 :
1+ sin2 m m
M
c) Acceleraţia relativ¼
a a corpului faţ¼
a de planul înclinat este
!
ar = !
a ! b (ax + a0 )
a0 =x ybay =
M M
b 1+
= x a0 yb 1 + a0 tg =
m m
M
= 1+ a0 (b
x ybtg ) ;
m
modulul ei …ind
M p M a0
ar = 1+ a0 1 + tg2 = 1+ =
m m cos
M
1+ sin
m
= g :
M
+ sin2
m
Soluţia 2: În SRNI legat de pan¼
a, diagrama forţelor pentru corp arat¼
a ca în Fig.
6.5, unde a fost desenat¼a şi forţa de inerţie legat¼
a de mişcarea accelerat¼a a
penei. În acest caz, ecuaţia de mişcare pentru corp, faţ¼
a de pan¼a, se scrie
!
m!
a r = m!
g + N + ( m!
a 0) ;
Fig. 6.5
care, proiectat¼
a pe direcţiile paralel¼
a cu pana şi perpendicular¼
a pe ea, arat¼
a
astfel 8
< mar = ma0 cos + mg sin
:
:
mg cos = N + ma0 sin
M a0 = N sin ;
b (ar cos
= x a0 ) ybar sin ;
unde
M
+1 sin cos
ax = ar cos a0 = g m sin cos g =
M M
+ sin2 + sin2
m m
M
sin cos sin cos
= gm =g m ;
M 1+ sin2
+ sin2 M
m
iar
M
+1
ay = ar sin =g m sin2 :
M
+ sin2
m
În …ne, modulul acceleraţiei absolute a corpului este
s
q sin M M
a= a2x + a2y = g m 1+ 2+ sin2 :
1+ sin2 m m
M
P
N
M= mi : (6.5)
i=1
dm
= : (6.7)
dV
În SI, densitatea se m¼
asoar¼
a în
h iSI = kg=m3 :
¼
MASA ŞI CENTRUL DE MASA 165
Aceast¼a ecuaţie a fost scris¼a faţ¼
a de un SRI R, pe care, pentru simplitate îl
consider¼am ca …ind în repaus, adic¼ a este sistemul laboratorului (SL). Dac¼ a
îns¼
a dorim s¼a raport¼ am mişcarea sistemului de corpuri la un SRI R’ a‡at în
a!
mişcare cu o vitez¼ v 0 faţ¼
a de SL, atunci, în acord cu transform¼arile Galilei,
viteza corpului i faţ¼
a de R’ este
!
v 0i = !
vi !
v 0;
iar impulsul total al sistemului faţ¼
a de R este
N
X N
X N
X
!
p = mi !
v 0i + !
v0 = mi !
v 0i + mi !
v0=
i=1 i=1 i=1
N
X N
X N
X
= mi !
v 0i + !
v0 mi = mi !
v 0i + M !
v0=
i=1 i=1 i=1
= !
p 0 + M!
v 0:
!
Exist¼
a un SR R’ special, faţ¼a de care impulsul toal al sistemului ! p0 = 0.
Acest SR se numeşte SR al centrului de mas¼ a (CM), deoarece originea sa este
un punct special, numit centru de mas¼a sau centru de inerţie. Dup¼ a cum
vom vedea în continuare, acest punct se bucur¼ a de propriet¼aţi remarcabile.
Viteza CM va … !v CM = ! v 0 , aşa încât, relaţia de mai sus se poate rescrie ca
!
p = M!
v CM ; (6.8)
ceea ce traduce în cuvinte astfel: impulsul total al unui sistem de corpuri este
produsul dintre masa sistemului şi viteza centrului s¼au de mas¼a.
P
N
mi !
r i (0)
!
r CM (0) = i=1
;
M
! !
atunci constanta de integrare este C = 0 , aşa încât
P
N
mi !
ri
!
r CM = i=1
; (6.9)
M
Fig. 6.6
¼
MASA ŞI CENTRUL DE MASA 167
Z
ydm
V
yCM =
M
şi
Z
zdm
V
zCM = :
M
Din calcule, dar şi din experimente, se pot uşor deduce câteva reguli gen-
erale: dac¼ a un corp omogen (cu aceeaşi densitate în toate punctele), extins în
spaţiu, are o ax¼a de simetrie geometric¼a, atunci centrul de mas¼
a se va a‡a pe
acea ax¼ a. Dac¼a un corp omogen are un centru de simetrie geometric¼ a, atunci
centrul de mas¼ a al corpului coincide cu centrul de simetrie.
Z2 ZR Z=2
3
= d' r3 dr cos sin d =
2 R3
0 0 0
Z=2 =2
3 R4 sin 2 3R cos 2
= 2 d = =
2 R3 4 2 8 2 0
0
3R 3R
= ( 1 1) = :
16 8
!
p
!
a CM = !
v CM = :
M
! !
p = F;
!
unde F este forţa rezultant¼
a care acţioneaz¼
a asupra sistemului de puncte
materiale. Deoarece
! X !int X ! ! X!
F = F jk + Fl = 0 + F l;
j;k l l
!
înseamn¼a c¼
a F este rezultanta tuturor forţelor externe care acţioneaz¼
a asupra
sistemului. În concluzie
!
! F
a CM = ; (6.11)
M
adic¼
a acceleraţia CM este raportul dintre rezultanta tuturor forţelor externe
care acţioneaz¼
a asupra sistemului şi masa acestuia.
¼ CORPURI
PROBLEMA CELOR DOUA 169
Soluţie:
Fig. 6.7
Utilizând reprezentarea din Fig. 6.7, ecuaţiile de mişcare ale celor dou¼a
corpuri se scriu 8
> ! !
< m1 a 1 = F 21
: (6.12)
>
: m ! !
a
2 2 = F 12
ceea ce înseamn¼ a c¼
a cele dou¼a ecuaţii (6.12) sunt cuplate, adic¼ a nu
pot … rezolvate separat, deoarece …ecare ecuaţie conţine şi necunoscuta
celeilalte.
O prim¼ a idee pentru rezolvarea problemei const¼
a în adunarea celor dou¼
a
ecuaţii de mişcare, membru cu membru, obţinând
!
m1 !
a 1 + m2 !
a2 = 0;
ceea ce înseamn¼
a, dac¼
a împ¼
arţim acest rezultat prin suma maselor cor-
purilor, c¼
a
! !
a CM = 0 :
Integrând aceast¼ a ecuaţie, rezult¼a c¼
a CM al sistemului format din cele
dou¼a corpuri se mişc¼
a cu vitez¼a constant¼a, care este cunoscut¼
a, deoarece
se cunosc vitezele iniţiale ale celor dou¼a corpuri
! m1 !
v 1 (0) + m2 !
v 2 (0) !
v CM = !
v CM (0) = const:
m1 + m2
unde
m1 m2
= (6.14)
m1 + m2
este masa redus¼a a sistemului, adic¼ a masa unui corp …ctiv care, a‡at
în locul în care se a‡a m1 , se mişc¼ a faţ¼
a de locul unde se a‡a¼ m2 sub
!
acţiunea aceleiaşi forţe F 21 cu care m2 acţioneaz¼ a asupra lui m1 , iar
acceleraţia corpului …ctiv este tocmai acceleraţia relativ¼ a a corpului 1
faţ¼
a de corpul 2. Relaţia de de…niţie a masei reduse nu este (6.14), ci
1 1 1
= + ; (6.15)
m1 m2
deoarece aceast¼
a relaţie permite generalizarea ei la un sistem format din
oricât de multe corpuri.
Cum
!
a1 !
a 2 = (!
r1 !
r 2) = !
r 12
! !
şi cum F 21 = F 21 (! r 12 ), cunoscând expresia concret¼ a a forţei, ecuaţia
de mişcare a corpului …ctiv are o singur¼ a necunoscut¼ a, !r 12 , iar în aceste
condiţii, ea se poate rezolva. Prin urmare, pe lâng¼ a vectorul de poziţie
al CM, ! r CM , s-a mai determinat şi ! r 12 . Întrebarea care se pune
acum este: cunoscând ! r CM şi !r 12 , se pot a‡a ! r 1 şi !
r 2 ? R¼ aspunsul
este a…rmativ, iar procedura de a‡a vectorii de poziţie ai celor dou¼ a
corpuri este urm¼ atoarea. Cu ajutorul detaliilor din Fig. 6.8 se pot scrie
urm¼ atoarele relaţii
¼ CORPURI
PROBLEMA CELOR DOUA 171
Fig. 6.8
8 ! ! !
< r 1 = r CM + r 1=CM
:
: !
r2 = !
r CM + !
r 2=CM
Dac¼a se pot determina !r 1=CM şi !
r 2=CM , atunci problema este rezol-
vat¼
a. Din Fig. 6.8 se observ¼
a c¼
a
!
r 2=CM + !
r 1=CM = !
r 12 ;
! ! m1 !
r 1=CM + m2 !
r 2=CM
0 = r CM=CM = ;
m1 + m2
de unde
!
m1 !
r 1=CM + m2 !
r 2=CM = 0 :
Rezolvând aceste dou¼
a ultime ecuaţii împreun¼
a, rezult¼
a
8 m2 !
> !
r = r 12
>
< 1=CM m1 + m2
:
>
> m1 !
: !
r 2=CM = r 12
m1 + m2
!
Enunţ: Momentul cinetic total J al sistemului de puncte materiale faţ¼a
!
de originea SL este suma dintre momentul cinetic L al CM faţ¼a de
!
originea SL şi momentul cinetic propriu/intern S al sistemului faţ¼a de
CM
! ! !
J = L+S : (6.16)
Demonstraţie:
Fig. 6.9
N N
! X! X
!
J = Jk= rk mk !
vk=
k=1 k=1
N
X
= !
r CM + !
r k=CM mk !
v CM + !
v k=CM =
k=1
N
X N
X
=!
r CM !
v CM mk + !
r CM mk !
v k=CM +
k=1 k=1
N
! N
X X
+ mk !
r k=CM !
v CM + !
r k=CM mk !
v k=CM =
k=1 k=1
X N
!
=!r CM M !v CM +!
r CM M !v CM=CM +M !r CM=CM !v CM + Sk
| {z } | {z } | {z }
! ! k=1 !
=L =0 =0
! !
= L + S:
vk2 = !
vk !
vk= !
v CM + !
v k=CM !
v CM + !
v k=CM =
2
= vCM + 2!
v CM ! 2
v k=CM + vk=CM :
Aşadar,
N N N
1 2 X X 1X
Ec = vCM mk + !
v CM mk !
v k=CM + 2
mk vk=CM =
2 2
k=1 k=1 k=1
2
M vCM
1
= 2
M vCM +!
v CM M !v CM=CM + Ecint = + Ecint =
2 | {z } 2
!
=0
= Ec;CM + Ecint :
d!
N
X N
X N
X
pk ! !int
= Fk+ Fk ;
dt
k=1
|k=1{z } |k=1{z }
! !
=F =0
adic¼
a
N
d X! !
pk = F;
dt
|k=1{z }
=!
p
sau
d!p !
= F:
dt
De aici rezult¼a tocmai teorema variaţiei impulsului pentru întreg sistemul,
sub form¼a diferenţial¼
a
!
d!p = F dt;
respectiv integral¼
a
Z
! !
p = F dt : (6.18)
0
Aceast¼
a teorem¼
a poate … formulat¼
a astfel:
! N N
dJ d X! d X ! !
= Jk= (rk p k) =
dt dt dt
k=1 k=1
d! d!
XN XN
d ! ! rk ! pk
= (rk p k) = pk+!rk =
dt dt dt
k=1 k=1
2 3
N
X6 N
! ! ! ! !int 7 X ! !
= 4|v k {z p k} + r k Fk+ Fk 5= M k + M int
k =
k=1 ! k=1
=0
N
! X !int !
= M+ Mk = M;
|k=1{z }
!
=0
de unde rezult¼
a tocmai
Z
! !
J = M dt : (6.19)
0
d!
pk ! !
= F k + F int
k ;
dt
de unde, înmulţind scalar ambii membri ai ecuaţiei cu vectorul deplasare
d!
pk ! ! !
d r k = F k d!
r k + F int
k d!
r k;
dt
rezult¼
a !
pk !
d p k = dLk + dLint
k ;
mk
sau, integrând,
p2k
= Lk + Lint
k :
2mk
| {z }
=Ec;k
Ec = L + Lint : (6.20)
Dac¼
a forţele interne sunt conservative, atunci
Lint = Epint
şi, ţinând cont de teorema a doua a lui König, ec. (6.20) se poate scrie
Suma
U = Ecint + Epint (6.21)
poart¼
a numele de energie intern¼a a sistemului de puncte materiale.
(Ec;CM + U ) = L : (6.22)
(Ec;CM + U ) = L + Q : (6.23)
Aceast¼ a ecuaţie d¼
a forma matematic¼ a a primului principiu al Termodinamicii,
cunoscut în Fizic¼ a drept principiul general de transformare a energiei unui
sistem …zic.1
Deoarece în Mecanic¼ a nu se studiaz¼a transferul c¼
aldurii, ecuaţia de bilanţ
a energiei sistemului este dat¼ a de ec. (6.22). În acest caz, dac¼ a rezultanta
forţelor externe este nul¼
a, atunci
Ec;CM + U = const:;
L= Ep ;
1
În Termodinamic¼ a, dac¼
a se consider¼a lucrul mecanic efectuat de c¼ atre sistem, L şi nu
lucrul mecanic efectuat asupra sistemului, L, ca aici, atunci L = L şi ecuaţia principiului
I ia forma cunoscut¼ a: Q = L + U + Ec;CM . Mai mult, în Termodinamic¼ a se consider¼a
arareori c¼a CM al sistemului se deplaseaz¼ a, aşa încât energia lui cinetic¼
a este nul¼
a şi r¼
amâne
nul¼a, deci ecuaţia primului principiu ia forma simpl¼ a Q = L + U.
Cum sistemul este localizat în spaţiu, a face din punctele materiale care
alc¼
atuiesc sistemul, puncte materiale izolate, înseamn¼ a a le deplasa la dis-
tanţe foarte mari unui de altul, adic¼ a a le duce la in…nit, astfel încât energia
potenţial¼
a de interacţiune a lor s¼
a …e nul¼a. G¼
asirea expresiei energiei de leg¼a-
tur¼
a a unui sistem de puncte materiale rezult¼ a imediat din de…niţia ei şi din
aplicarea teoremei de variaţie a energiei totale a sistemului, dat¼a de ec. (6.22)
Eleg = L = (Ec;CM + U ) =
0 1 0 1
= @Ec;CM + |{z}
U A @Ec;CM + U A ;
| {z } | {z }
=0 =0 =0
f i
Probleme