Prof. univ. dr.

Mihail CRISTEA
Sala BN137; e-mail: mcristea@physics.pub.ro ; mihail.cristea@upb.ro

________________________________________________________________________________
FIZICĂ GENERALĂ - NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1. Mecanica newtoniană
=======================================================================

CURS 3. Se discută despre: teorema impulsului, teorema momentului cinetic, teorema energiei
cinetice, teorema conservarii energiei, teorema centrului de masă.

1.7. Teoreme generale ale mecanicii punctului material

şi sistemelor de puncte materiale

1.7.1. Teorema impulsului

 dp   
Să considerăm relaţia de definiţie a forţei F  . De aici rezultă că dp  F  dt  dH ,
dt
expresie ce constituie teorema impulsului: variaţia în timp a impulsului unei particule este egală cu
impulsul forţei aplicate particulei. Mai mult, constatăm că dacă asupra particulei nu acţionează nici

o forţă ( F  0 ), atunci impulsul particulei se conservă (impulsul constituie o integrală primă a
mişcării).
Pentru un sistem de N puncte materiale de mase mi ; i  1, N , forţele pot fi grupate în forţe
exterioare (externe) şi forţe interioare (interne). Forţele interioare reprezintă interacţia dintre
particule. Ele sunt forţe perechi care ascultă de principiul acţiunii şi reacţiunii. Astfel, pentru forţele
 
dintre două puncte materiale i şi j avem: Fij   F ji . Drept urmare suma tuturor forţelor interne
este zero.
Ecuaţia de mişcare a punctului material de masă mi poate fi scrisă
  N 
mi ai  Fie    F ji (1.38)
j 1; j  i

unde Fie reprezintă forţa exterioară ce acţionează asupra particulei “i”.
 
Sumând peste toate particulele sistemului, ţinând cont că Fij  F ji  0 (conform principiului
acţiunii şi reacţiunii) şi că suma forţelor exterioare ce acţionează asupra fiecărei particule reprezintă
 N 
forţa exterioară pentru întreg sistemul F e    Fie  , obţinem:
i 1
d N
 N  e  N N   e 
m v 
 i i  i  ij
 F  F  F (1.39)
dt i 1 i 1 i 1 j  i

 N 
Definind P   mi vi impulsul total al sistemului de puncte materiale, obţinem teorema
i 1
impulsului
 pentru sistemul de puncte materiale:
dP  e 
F (1.40)
dt
Dacă forţa exterioară ce acţionează asupra sistemului este zero, atunci impulsul total se
conservă. Indiferent de forţele care apar în interiorul unui sistem izolat, impulsul rămâne constant,
forţele interne anulându-se două câte două (principiului acţiunii şi reacţiunii). Consecinţa este
extrem de utilă în studiul ciocnirilor dintre corpuri.

1.7.2. Teorema momentului cinetic

Definim momentul cinetic sau momentul unghiular al unui punct material în raport cu originea
sistemului de axe prin relaţia
    
l  r  p  r  mv (1.41)
 
Derivând această relaţie în raport cu timpul şi ţinând cont că vectorii v şi p sunt colineari,
obţinem:
  
dl dr   dp   
  pr   r F  MF (1.42)
dt  dt dt
0

unde M F este momentul forţei.
Teorema momentului cinetic afirmă că variaţia în timp a momentului cinetic în raport cu un
punct O este egală cu momentul forţei faţă de acelaşi punct.
  
Dacă momentul forţei este zero ( F  0 sau r F ) atunci deducem că momentul cinetic al
 
particulei este constant l  const. (adică l este o integrală primă a mişcării).
Pentru sistemul de N puncte materiale, definim momentul cinetic total în forma:
 N  
L   rn  mn v n (1.43)
n 1
de unde rezultă prin derivare în raport cu timpul şi folosind relaţia (1.32):
 
dL N dri  N
 dv i N
  N N
 
  mi vi   ri  mi   ri  Fi e    ri  Fij (1.44)
dt i 1 dt dt
    i 1 i 1 j 1 i  j
0
   
Pentru oricare două puncte materiale vectorul rkl  rk  rl este colinear cu Fkl . Astfel
      
rk  Fkl  rl  Flk  rk  rl   Fkl  0 (1.45)
 N
 
şi ultimul termen în relaţia (1.45) este nul. Notând M e    ri  Fie  momentul rezultant al
i 1
forţelor exterioare, obţinem teorema momentului cinetic total al sistemului de puncte materiale:
dL 
 M e  (1.40)
dt
Dacă momentul forţelor exterioare este nul, atunci momentul cinetic total al sistemului se
conservă.

1.7.3. Teorema energiei cinetice

z
Să presupunem că sub acţiunea forţei rezultante ce
acţionează asupra punctului material aflat în punctul P, acesta P  Q
dr
s-a deplasat în poziţia infinit apropiată Q (Fig. 1.5). Prin

definiţie, lucrul mecanic elementar al forţei F relativ la

deplasarea dr este:
  

dL  F  dr ; dr  PQ  (1.47)
y
Această relaţie poate fi rescrisă în forma:

x Fig. 1.5.
 
dv  1  
dL  m  v dt  d mv 2   dT (1.48)
dt 2 
unde T reprezintă energia cinetică a punctului material.
Ultima relaţie exprimă teorema energiei cinetice: variaţia energiei cinetice a unui punct
material este egală cu lucrul mecanic al forţelor ce acţionează asupra punctului material.
Integrând ultima relaţie, obţinem:
v2
1   1 1
L   d mv 2   mv22  mv12 (1.49)
v1 
2  2 2
care reprezintă expresia lucrului mecanic efectuat într-un timp finit.
Pentru sistemul format din N puncte materiale, lucrul mecanic total poate fi calculat după cum
urmează:
N  N 
 dvi  1 N  
dL   Fi  dri   mi  vi dt  d  mi vi2   dT (1.50)
i 1 i 1 dt  2 i 1 
Pe de altă parte, utilizând relaţia (1.32), avem:
N  N 
  N N  
dL   Fi  dri   Fi e   dri   F ji  dri  dLe   dLi   dT (1.51)
i 1 i 1 i 1 j i
adică diferenţiala energiei cinetice totale este egală cu suma lucrurilor mecanice elementare ale
forţelor exterioare şi interioare.

1.7.4. Teorema conservării energiei mecanice

Dacă forţa ce acţionează asupra punctului material poate fi obţinută ca gradient al unei funcţii
 
scalare F   gradU r , t  , spunem că punctul material se mişcă într-un câmp potenţial. Dacă
potenţialul câmpului nu depinde explicit de timp, câmpul de forţe se numeşte conservativ, iar U se
numeşte energie potenţială. Într-o astfel de situaţie, lucrul mecanic al forţelor conservative nu
depinde de drum, ci doar de poziţiile finală şi iniţială:
Q Q Q Q
     U U U 
L   F  dr    U r   dr     dx  dy  dz    dU  U 1  P   U 2 Q   T2  T1
P P P
x y z  P
(1.52)
Din ultima relaţie rezultă că suma dintre energia cinetică şi cea potenţială, numită energie
mecanică, rămâne constantă. Energia mecanică este o integrală primă a sistemelor conservative.
În cazul sistemelor de puncte materiale, lucrul mecanic efectuat de către forţele interioare şi
exterioare într-un interval de timp finit se obţine prin integrarea relaţiei (1.51):
N 2  N N 2 
e  i  e   
L  L  L    Fi  dri    F ji  dri (1.53)
i 1 1 i 1 j i 1

Dacă forţele exterioare sunt conservative Fne    grad nU e  , unde gradn indică derivata

parţială în raport cu rn atunci
N 2 2
e  e   N 
L    grad iU i  dri    U ie    U 1e   U 2e  (1.54)
i 1 1  i 1 1

Să admitem că forţele interioare sunt şi ele conservative F jk   grad jk U jki  , unde gradjk
  
semnifică derivata după direcţia r jk  r j  rk , iar U jki  este energia potenţială de interacţie între
particulele j şi k. Atunci lucrul mecanic al forţelor interne poate fi scris după cum urmează:
 ()
1 () 1 () () ()
=− ⋅ ⃗  = − = −
2 2
(1.55)
unde coeficientul ½ este pus pentru că sumarea se face de două ori.
Putem defini o energie potenţială totală
N
1 N N i 
U   U ne     U nm (1.56)
n 1
2 n 1m  n
şi astfel legea conservării energiei mecanice totale este:
E  T  U  const. (1.57)

1.7.5. Teorema centrului de masă


Pentru un sistem de N puncte materiale de mase mk şi vectori de poziţie rk se defineşte
centrul de masă ca fiind un punct al cărui vector de poziţie este dat de relaţia:
  N    N  1 N 
rCM    mk rk    mk    mk rk (1.58)
    M
 k  1   k  1  k 1
unde M este masa totală a sistemului.
Derivând această relaţie în raport cu timpul, obţinem viteza centrului de masă:

 d 1 N   1 N  1 N  P
vCM    mk rk    mk vk  M  pk  M (1.59)
dt  M k 1  M k 1 k 1
Prin derivarea la timp a vitezei centrului de masă se obţine acceleraţia centrului de masă:
 d 1 N   1 N  1 N   e  N  i   1  e 
aCM    m k v k    k k M   Fk   Fkj   M F
m a  (1.60)
dt  M k 1  M k 1 k 1 
 j  k 

Se observă că dacă forţa exterioară este nulă, atunci acceleraţia centrului de masă este nulă şi
viteza centrului de masă nu variază. De aici rezultă conservarea impulsului sistemului de particule.
Folosind relaţiile (1.59) şi (1.60) obţinem :
⃗ ⃗
= = ⃗ = ⃗( )
(1.61)
Relaţia (1.61) reprezintă expresia matematică a teoremei centrului de masă: schimbarea stării
de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă a centrului de masă al unui sistem de puncte
materiale se produce numai sub acţiunea forţelor externe.
În cazul sistemelor cu distribuţie continuă de masă, poziţia centrului de masă poate fi
dm
calculată dacă se cunoaşte distribuţia densităţii masice   , unde d este volumul elementar.
d
Astfel:
 1 
rCM    r d cu M   d (1.62)
MV V

Obs: Termenul centrul de masă este adesea înlocuit cu centrul de greutate, dar sunt concepte
fizice diferite. Cele două centre se suprapun într-un câmp gravitațional omogen în care liniile de
câmp sunt paralele şi echidistante. Corpurile aflate la suprafața Pământului se consideră în câmp
ommgen, deoarece Pământul este mult mai mare în raport înălţimile la care se afla corpurile.
Într-un câmp gravitațional neuniform, centrul de greutate se referă la punctul în care se aplică
rezultanta tuturor forțelor gravitaționale aplicate punctelor materiale de alcătuiesc corpul. Centrul de
masă nu mai coincide cu centrul de greutate.
 Pentru câmpuri gravitaţionale neomogene, centrul de greutate se găseşte pe aceeaşi verticală
terestră, dar la altitudini mai coborâte.

===
Aplicaţii

Aplicaţia 1. La extremitatea unei bărci de lungime L  6 m şi masă m  50 kg se afla un om

de masă M  100 kg . Barca pluteşte în repaus pe un lac. Omul se deplasează în celălalt capăt al
bărcii. Care este distanţa d pe care se deplasează barca pe lac?
M
Răspuns: dL 4m
M m

Aplicaţia 2. Un om stă pe un vagonet platforma care se mişcă cu viteza v0  2 m / s faţă de

sol. Ce viteză v1 va căpata vagonetul dacă omul începe să alerge pe platformă cu viteza u  3 m / s
faţă de platformă. Masa omului este de n  4 ori mai mică decât masa vagonetului.
Răspuns: v1  v0  u / n  1  1.4 m / s respectiv 2.6 m / s

Aplicaţia 3. Vectorul de poziţie al unei particule de masă m  2 kg ca funcţie de timp este dat
   
 
de r  6t  i  5t 2  j unde r este măsurat în metri, iar timpul t este măsurat în secunde.
(a) Să se determine (ca funcţie de timp) momentul cinetic al particulei faţă de origine.
(b) Ce forţă acţionează
 asupra
2
corpului?
Răspuns: (a) l  60t  k ;
 
(b) F  20  k ; F  20 N .

Aplicaţia 4. Un pendul conic constă dintr-un corp de masă m legat de

un fir inextensibil de lungime l , aflat în mişcare circulară în plan orizontal
ca în figură. În timpul mişcării firul face un unghi constant  cu verticala.
Calculaţi momentul cinetic faţă de centrul bazei conului.
1/ 2
  m 2 gl 3 sin 4  
Răspuns: L   

 cos  

Aplicaţia 5. Un corp de masă m  400 g este

ataşat de un arc orizontal a cărui constantă elastică
este k  1000 N / m . Arcul este comprimat pe
distanţa x  3 cm şi apoi este lăsat liber (v. figura).
Calculaţi viteza corpului când acesta trece prin
poziţia de echilibru.
Răspuns: v  x k / m  1.5 m / s

Aplicaţia 6. Un pendul compus dintr-un fir inextensibil de

lungime L şi o mică sferă de masă m oscilează în plan vertical. Firul
întâlneşte un cui (Peg) aflat la distanţa d sub punctul de suspensie. (a)
Arătaţi că dacă sfera este eliberată de la o înălţime aflată sub cui, sfera
se va intoarce în pozitia iniţială. (b) Dacă pendulul este eliberat din
repaus din poziţie orizontală (   90o ), găsiţi valoarea minimă a lui d pentru ca pendulul să
descrie un cerc complet în jurul cuiului.
Răspuns: (a) se aplică legea conservării energiei mecanice totale;
(b) d min  3L / 5

["."] Memento.

Au fost introduse noţiunile:

- impulsul forţei;
- forţe interioare, forţe exterioare;
- integralele prime ale mişcării;
- teorema impulsului ;
- momentul cinetic ;
- teorema momentului cinetic ;
- teorema energiei cinetice;
- câmpul potenţial, energia potenţială,
- câmpul conservativ ;
- teorema conservării energiei mecanice în câmpuri conservative de forţe;
- centrul de masă ;
- viteza centrului de masă, acceleraţia centrului de masă ;
- teorema centrului de masă.
["."]