Breviar TEORETIC FIZICA – BAC & Politehnica

MARIMI SI UNITATI FUNDAMENTALE SI

Mărimea fizica Unitatea de măsura
Lungimea Metrul (m)
Masa Kilogramul (kg)
Timpul Secunda (s)
Temperatura absoluta Kelvin (K)
Cantitatea de substanţă Molul (mol)
Intensitatea curentului electric Amperul (A)

1. Cinematica punctului material
Mişcarea rectilinie uniformă
Mişcarea rectilinie uniform
accelerată
Viteza medie
MECANICA
Ec. vitezei: v  ct , v= viteza (m/s)
Ec. mişcării: d  v  t d=distanta parcursă (m)
Ec. coordonatei x= coordonata punctului material (m);
x  t   x0  v x  t x0= coordonata iniţială (m)
v0= viteza iniţială (m/s)
vx=proiecţia vitezei pe axa OX
Metoda drumului parcurs: a= acceleraţia corpului (m/s2)
Ec. vitezei: v(t)  v0  a  t d=distanta parcursă (m)
Ec. drumului parcurs: v0=viteza iniţiala (m/s)
a t2
d  v0  t  x0= coordonata iniţială (m)
2 ax=proiecţia acceleraţiei pe axa OX
Ec. Galilei: vx=proiecţia vitezei pe axa OX
v 2  v 02  2  a  d v0x=proiecţia vitezei iniţiale pe axa OX
Metoda coordonatei:
Ec. vitezei:
v x (t)  v0 x  ax  t
Ec. drumului parcurs:
ax  t 2
x  t   x0 +v0 x  t 
2
Ec. Galilei:
v x 2  v02 x  2  ax  d
Viteza în modul medie: d= distanta totală
d t = timpul total al muscarii
vm   r = vectorul deplasare
t
Vectorul viteza medie:
r
vm 
t
 2. Dinamica punctului material
Principul I –principiul inerţiei Un corp îşi păstrează starea de
Legea a II a Newton- principul Vectorul forţa este direct proporţional Fk= Forţele ce acţionează asupra corpului
fundamental al dinamicii
Principiul III – principiul
acţiunii si reacţiunii
Forţa de frecare la alunecare
Legea lui Hooke a
deformărilor elastice
Forţa elastica (Fe)
Forţa deformatoare (Fd)
Legarea resorturilor
3. Energia mecanică
Lucrul mecanic
Lucrul mecanic al forţei de
frecare
Lucrul mecanic al forţei
elastice
Lucrul mecanic al forţei
deformatoare
mişcare rectilinie uniforma sau de
repaus relativ cat timp asupra sa nu
acţionează alte corpuri care sa-i
modifice starea de mişcare.
cu produsul dintre masa si vectorul m=masa (kg)
acceleraţie. a=acceleratia(m/s2)
F k  ma
Daca un corp acţionează asupra altui
corp cu o forţa numita acţiune, cel de
al doilea reacţionează asupra primului
corp cu o forţa egala în modul si de
sens contrar numita reacţiune.
Ff   N = coeficientul de frecare
N= Normala la suprafaţa de contact
  tg φ=unghiul de frecare
F l S0= secţiunea barei (m2)
E ; l0=lungimea iniţiala a barei
S0 l0
l= alungirea absoluta
E=modulul Young (N/m2)
  E  σ=efort unitar (N/m2)
F l
 ;  ε=alungirea relativa
S l0
Fe  k  l  k  x k= constanta elastică a resortului
l=x= alungirea absoluta
Fd  k  l  k  x
E  S0
k
l0
1 1 1 ks= constanta echivalenta a legării serie
  kp= constanta echivalenta a legării paralel
Serie: k k1 k2
s
k p  k1  k2
Paralel :
L  F d  F  d  cos  L= lucrul mecanic (J)
 = unghiul dintre direcţia forţei si
direcţia deplasării
d= distanta pe care s-a deplasat punctul
de aplicaţie al forţei
L   Ff  d
k  x2
Le  
2
k  x2
Ld 
2
Lucrul mecanic al greutăţii LG  m  g  h h= deplasarea centrului de greutate al
corpului în jos

h= deplasarea centrului de greutate al

LG  m  g  h
corpului în sus
Energia mecanica totala a Em  Ec  E p Ec= energia cinetică (J)
unui corp în câmp Ep= energia potenţială (J)
conservativ de forte
Energia cinetică m  v2 p 2 p=impulsul mecanic al corpului (kg.m/s)
Ec  
2 2m
Energia potenţiala E pg  m g h h= înălţimea fata de nivelul de referinţa a
gravitaţionala centrului de greutate a corpului

k  x2
Energia potenţiala elastica E pe 
2
Teorema de variaţie a Ec  Ltotal Ltotal= lucrul mecanic al tuturor forţelor
energiei cinetice efectuat asupra corpului în timpul
variaţiei energiei cinetice
Legea conservării energiei Em  Ec  E p  constant Nu exista forte neconservative (frecare,
mecanice tractiune)
Randamentul unui plan 1
inclinat  1
1    ctg

4. Impulsul mecanic
Impulsul mecanic p  mv p=impulsul mecanica (kg.m/s=N.s)
m=masa (kg)
v=viteza(m/s)
Teorema impulsului H  F  t  p H=impulsul forţei aplicate punctului
material
Ciocnirea plastica m1v1x  m2 v 2 x v’=viteza ansamblului după ciocnire
unidimensionala v x '= v1x, v2x= proiectiile vitezelor pe axa ox
m1  m2

1 mm
Q   1 2  v1x  v 2 x 
2
Q=căldura degajata prin ciocnirea plastica
2 m1  m2 )J)
Ciocnirea elastica m v  m2 v 2 x v1x’, v2x’= vitezele după ciocnirea perfect
unidimensionala v1x '=2 1 1x  v1x elastica
m1  m2

m1v1x  m2 v 2 x
v 2 x '=2  v2 x
m1  m2
 TERMODINAMICA
1. Modelul gazului ideal - teoria cinetico-moleculara a gazului ideal
Formula fundamentala a teoriei 2 n  m0 v 2 P= presiunea gazului (N/m2=Pa)
cinetico-moleculare p  n=concentratia moleculelor(1/m3)
3 2
m0= masa unei molecule (kg)
N
n v 2 = media pătratelor vitezelor
V
N= numărul total de molecule
m 
m0   V=volumul gazului (m3)
N NA m=masa gazului (kg)
μ= masa molara a gazului (g/mol=kg/kmol)
NA= numarul lui Avogradro
NA= 6.023x1023 molecule/mol
Energia cinetica medie a unei m0 v 2 3 ε= energia cinetica medie (J)
molecule   kBT kB= constanta Boltzmann (J/K)
2 2
T=temperatura absoluta(K)
R
kB  R=8.31 J/mol.K, constanta gazului perfect
NA t0= temperatura în grade Celsius
T  t0 0C  273.15
Viteza pătratică medie a unei 3 R T 3  kB  T vT=viteza termica )m/s)
molecule medie (viteza vT  
termica)
 m0
Ecuatia termica de stare a p V    R  T υ= cantitatea de substanţă (numarul de moli)
gazului ideal
m N V  p0 , T0  p0, T0= conditii normale de presiune si
   temperatura
 N A V 0  p0 , T0  p0=1.013x105 Pa; T0=273 K
p V0=22.4 litri/mol=22.4 m3/kmol

R T =densitatea gazului (kg/m3)
Ecuatia calorica de stare a 3 U=energia interna a gazului monoatomic
gazului ideal monoatomic U T   N      R  T
2
Masa molara medie a unui m  m2
amestec de gaze ideale am  1
1  2

2. Legile gazului ideal

Transformarea izobara (p=ct)
(legea Gay-Lussac)
Transformarea izocora (V=ct)
(legea Charles)
V  V0 1    t  V=volumul gazului (m3)
V V0=volumul initial la 0C(m3)
 constant =coeficientul de dilatare izobara
T T=temperatura absoluta(K)
1
 t= temperatura în grade Celsius
273.15
T  t0 0C  273.15
p  p0 1    t  p=presiunea gazului (Pa)
p0=pesiunea initiala la 0C(Pa)
p
 constant =coeficientul termic al presiunii
T T=temperatura absoluta(K)
1
 t= temperatura în grade Celsius
273.15
 T  t0 0C  273.15
Tranformarea izoterma (T=ct) p  V  constant
(Boyle-Mariotte)

Transformarea politropa p V n  constant n=coeficient politropic

T V n 1  constant
p1n  T n  constant
Transformarea generala p V
 constant
T
Reprezentare (p,V) Reprezentare (p,T) Reprezentare (V,T)

3. Principiile termodinamicii

Principiul I În orice transformare termodinamica variaţia U=variaţia energiei interne (J)

energiei interne depinde numai de stările iniţiala Q=căldura (J)
si finala ale sistemului fiind independentă de L=lucrul mecanic (J)
stările intermediare.

U  Q  L
Coeficienţi calorici Q CV=căldura molara la V=ct (J/mol.K)
CV 
  T Cp=căldura molara la p=ct (J/mol.K)
Q
Cp  cv=caldura specifica la V=ct (J/kg.K)
  T cp=caldura specifica la p=ct (J/kg.K)
Q
cV 
m  T C=capacitatea calorica
Q
cp 
m  T
Q
C
T
Relatia Robert-Mayer C p  Cv  R
R
c p  cV 

Caldurile molare ale 3R 5R Gazul monoatomic
gazelor ideale CV  Cp 
2 2
5R 7R
CV  Cp  Gazul biatomic
2 2
CV  3R C p  4 R Gazul poliatomic
Căldura molara a R
transformării politrope C  CV 
1 n
Căldurile molare ale unui  C  C
amestec CVamestec  1 V1 2 V 2
1  2
1C p1  2C p 2
C pamestec 
1  2
Transformarea izobara U    CV  T  m  cV  T U=variaţia energiei interne (J)
(p=ct) Q=căldura (J)
Q    C p  T  m  c p  T
L=lucrul mecanic (J)
L  pV    R  T
Transformarea izocora L0
(V=ct) Q  U    CV  T  m  cV  T
Transformarea izoterma U  0
(T=ct) V  p 
Q  L    R  T ln  final     R  T ln  initial 
 Vinitial   p final 
Transformarea Ec. Poisson: =exponentul adiabatic
adiabatica (Q=0) Cp cp
p V   ct ,   
CV cV
T V  1  ct
p1  T   ct

Q0
U   L    CV  T  m  cV  T
Căldurile molare în R R
funcţie de exponentul Cp  ; Cv 
 1  1
adiabatic
Transformarea politropa U    CV  T
p V  ct
n
  R  T
L
1 n
Q  U  L    C  T
R
C  CV 
1 n
Transformarea politropa U    CV  T
p   R  T
p V 1   ct L
V 2
Q  U  L    C  T
 R C p  CV
C  CV  
2 2
Principiul al II-lea Thomson: Intr-o transformare ciclica monotermă
sistemul nu poate ceda lucrul mecanic în exterior.
Daca transformarea ciclica monoterma este si
ireversibila atunci sistemul primeşte lucrul
mecanic din exterior.
Clausius: Nu este posibila o transformare care sa
aibă drept unic rezultat trecerea de la sine a
căldurii de la un corp cu temperatura data la unul
cu temperatura mai ridicata.

4. Ciclurile termodinamice-motoare termice

Ciclul termodinamic Sens orar de parcurgere în coordonate Lij= lucrurile mecanice pentru fiecare
oarecare (p,V); transformare a ciclului
=randamentul ciclului
L   Lij  Q primit  Qcedat  Aria  p,V 

Qprimit   Qpozitive

Qcedat   Qnegative

L Qcedat
  1
Q primit Q primit
Ciclul Carnot 2 transformari izoterme
2 transformari adiabatice

L Tmin
  1
Qprimit Tmax
Motorul Otto 2 transformari izocore
(cu aprindere prin 2 transformari adiabatice
scanteie) ε=V1/V2 = raport de copresie adiabatica
 1
  1
  1

Motorul Diesel 2 transformări adiabatice

(cu aprindere prin 1 transformare izocora
compresie) 1 transformare izobara
ε=V1/V2 = raport de compresie adiabatica
δ=V3/V2= raport de destindere preliminara

  1
  1
    1   1

ELECTRICITATE-CURENTUL ELECTRIC STATIONAR

Intensitatea curentului Q N e I=intensitatea curentului electric (A)
electric staţionar I  Q=sarcina electrică ce străbate o
t t
secţiune transversala a conductorului în
timpul t
e=-1.6x10-19 C, sarcina electronului
Legea lui Ohm Pentru o porțiune de circuit: U= tensiunea electrica (V)
U R=rezistenta electrica a rezistorului ()
I
R

Rezistorul electric
Legarea rezistorilor
Pentru un circuit simplu E- t.e.m. a sursei de c.c.
E r=rezistenta interna a sursei
I
Rr
Dependenta de dimensiuni: = rezistivitatea electrica (.m)
 l l=lungimea conductorului (m)
R s= sectiunea transversala a conductorului
s
Dependenta de temperatura: (m2)
  0 1    t  0= rezistivitatea electrica la 0C(.m)
=coeficientul termic al rezistivitatii
R  R0 1    t  (grad-1);
t= temperatura în 0C
Serie:

Rserie   Rk

Transformarea stea triunghi
Sursa de curent continuu
Paralel:
1 1

Rparalel Rk
Stea ->triunghi R12= latura triunghiului ce leagă nodurile
R1  R2 1 si 2
R12  R1  R2  R13= latura triunghiului ce leagă nodurile
R3
1 si 3
Triunghi ->stea
R23= latura triunghiului ce leagă nodurile
R12  R13
R1  2 si 3
R12  R13  R23 R1, R2, R3- rezistentele grupării stea ce
pleacă din nodurile 1, 2 respectiv 3
Curentul de scurtcircuit:
E
I sc  , R=0
r
Tensiunea la borne:
U b  E  I  r , generator
U b  E  I  r , consumator
Tensiunea în gol:
U gol  E , ( R  )

Legarea surselor Serie: Suma algebrică

Eserie   EK

Paralel:
EK
r
E paralel  k
1
r
k
Teoremele Kirchhoff Teorema I: Suma algebrică
 I K 0

Teorema II:

I R  E
k k K

Legea Ohm generalizata U AB   I k Rk   Ek Convenţia de semne de la teorema II

Kirchhoff
Puterea electrica Pe rezistor: P=puterea electrica (W)
U2
P U I   I 2R
R
Puterea sursei:
Ps  E  I
Puterea maxima dezvoltată E2
de o sursa intr-un circuit Pmax  ,R  r
4r
simplu
Condiţia ca doi rezistări sa r  R1  R2
dea aceeaşi putere conectaţi
la o sursa
Bilanţul puterilor în circuit Psursa  PR  Pr
Randamentul unui circuit P U R
simplu  R  
Psursa E R  r
Energia degajata/disipată de WR  Q joule  PR  t  U  I  t W=energie (J)
un rezistor (căldura prin
efect Joule)
Energia dezvoltata de o sursa Wsursa  Psursa  t  E  I  t