Mărimi fizice

Corpul reprezintă o cantitate de materie finite, delimitată de mediul exterior. Exemple: apa
dintr-un pahar, aerul din plămâni când ne ținem respirația, gazul din butelie etc.

Mărimea fizică reprezintă o proprietate fizică ce poate fi măsurată.

Mărimile fizice pot fi:

A. Scalare

 NU pot fi reprezentate vectorial

 Sunt perfect caracterizate prin modul (valoare numerică) și unitate de măsură

Exemple: lungime, masa, timp, lucru mecanic, etc.

B. Vectoriale

 Pot fi reprezentate grafic printr-un vector

 Sunt perfect caracterizate prin modul, direcție, punct de aplicație, sens, unitate de măsură

Exemple: forța, viteza, accelerația gravitațională

Vector = segment de dreaptă orientat

Mărimi fizice scalare

NR CRT. M.F. S U.D.M. R. MAT

1 Lungimea / distanța l/d m d=v∙t
2 Suprafața S m2 S=L∙l
3 Volum V m3 Vcub=l
4 Masă m Kg m=G/g
5 Densitate ρ Kg/ m3 ρ=M/v
6 Timp t s t=d/v
7 Temperatură T K T(K)=t
8 Puterea mecanică P W P=L/Δ
9 Lucru mecanic L J L=F∙d
10 Randamentul mecanic η η=Lutil
12 Energia cinetică EC J Ec=m
13 Energia potențială Epg J Ep=m
14 Energia potențială de tip el. Epkc J Ep=kx
15 Capacitatea calorică C J/Kg C=Q/Δ
16 Căldura specifică c J/Kg∙K c=1/m
17 Căldura molară Cυ J/υ∙K cυ=1/υ
18 Distanța focală f
19 Convergența C
20 Frecvența Vp

1. Lungimea reprezintă proprietatea unui corp de a avea o întindere pe anumite direcții.

2. Volumul caracterizează proprietatea unui corp de a ocupa un loc în spațiu
3. –
4. Masa măsoară inertia uui corp (inertia = proprietatea oricărui corp se a se opune stării de
mișcare)
5. –
6. Timpul măsoară durata unui eveniment (eveniment = interacțiunea – prin contact sau la
distanță, având momentul initial și final stabilitate
7. Temperatura măsoară gradul de încălzire al unui corp. Acest lucru se face prin raportarea
la o scară mecanică.
8. –
9. Lucrul mecanic reprezintă produsul scalar a două mărimi fizice vectoriale, forța și
deplasarea. O forță efectuează lucru mecanic dacă corpul asupra căruia acționează
prezintă o deplasare pe acea direcție.
10. Randamentul raportează efortul depus pentru atingerea scopului înglobând în acest caz și
pierderile consumate inerent.
11. –
12. –
13. –
14. –
15. Coeficienții caloric caracterizează schimbul de căldură dintre corpuri.

 căldura specifică se raportează la masa substanței

 capacitatea calorică se raportează la instrumentele folosite în cazul transferului de căldură
(calorimetru)
 căldura molară se raportează la cantitatea de substanță care se măsoară în moli.

18. Distanța focală reprezntă distanța dintre centrul lentilei până în punctul în care aceasta
focalizează razele de lumină care ajung inițial la aceasta sub forma unui fascicol de raze
paralele.
19. Frevența numită în mișcarea circulară turație caracterizează numărul de oscilații,
respectiv rotații efetuate într-un interval de timp numit perioadă caracteristică

Etichetat corpul, marimi fizice scalare, marimi fizice vectoriale, Mărimi fizice fizica
Publicat de Andrei
Vezi toate articolele lui Andrei

Vector. Operații cu vectori

Vector= segment de dreaptă orientată, având următoarele caracteristici

 direcție, reprezentată prin dreapta support

 punct de aplicație, originea vectorului
 sens (sensul și direcția = orientarea vectorului)
 modulul (valoare numerică) și unitate de măsura

 Vectori paraleli – vectorii au direcții paralele

 Vectori concurenți – vectorii au un punct comun
 Vectori coplanari – vectorii fac parte din același plan
 Vectori coliniari – vectorii se găsesc pe aceiași dreaptă support / au direcția comună

Atunci când operăm cu vectori înseamnă că are loc un proces de compunere a acestora în urma
căruia obținem rezultanta:

Operația de compunere vectorială reprezentată prin suma vectorială nu reprezintă întotdeauna și

suma algebrica. Acest lucru depinde de unghiul dintre cei doi vectori.
Pentru reprezentarea grafică a rezultantei putem folosi două reguli:

A. REGULA PARALELOGRAMULUI

B. REGULA TRIUNGHIULUI

Pentru a aplica regula triunghiului translatăm vectorul păstrându-I direcția, modulul și sensul în
poziția în așa fel încat originea celui de-al doilea vector să se găsească în varful primului vector.

Rezultanta va avea originea în primul vector și vârful alăturat vârfului cel de-al doilea vector.

În cazul în care există mai mulți vectori, putem aplica regula poligonului care reprezintă o
generalizarea a regulei triunghiului.

C. REGULA POLIGONULUI

Pentru aflarea modulului rezultantei a doi vectori aplicăm TEOREMA LUI PITAGORA
GENERALIZATĂ (în acest caz nu este nevoie ca triunghiul să fie dreptunghic).

În cazul în care unghiul este de 00 sau 3600 suma vectorilor este egală cu suma algebrică.

Înmulțirea unui vector cu un scalar

Scalar = număr real

Se obține în urma produsului unui vector având modulul egal cu produs dintre numărul real și
modulul vectorului.

Vectorulul obținut păstrează direcția și sensul primului vector în cazul în care numărul real > 0.

În cazul în care numărul real < 0, vectorul obținut păstrează direcția inițială, dar va avea sens
opus vectorului inițial.
Scăderea vectorului

A scădea un vector dintr-un alt vector înseamnă să adunăm la primul vector vectorul opus al
celui de-al doilea.

Se poate folosi și regula triunghiului, vectorul rezultantei având originea în varful vectorului care
se scade, iar vârful alipit vârfului vectorului din care are loc scăderea.

Pentru a calcula modulul REZULTANTEI obținute prin scăderea a doi vectori folosim relația,
unde

Axe de coordonate

Numim o axă o dreaptă care are o origine și am stabilit un sens.

Axa respectivă prezintă un segment ce reprezintă unitatea de măsură respectivă.

Numim versor vectorul având modulul egal cu unitatea axei, având direcția și sensul axei.

Versorul poartă cu el direcția și sensul axei.

Sistem de coordonată

În cazul în care sistemul de coordonată este format din 2 axe perpendiculare între ele, având
originea comună sistemul se mai numește sistemul ortogonal / rectangular.
Expresia analitică a vectorului

Mișcarea mecanică
Starea de mișcare a unui corp poate fi analizată doar dacă stabilim un reper față de care să
studiem această stare.

Reperul ales împreună cu un instrument de măsurare a timpului formează sistemul de referință

ales.

 reperul ales poate să fie la rândul său în mișcare sau în repaus față de alte repere
 reperul ales poate să reprezinte și originea unei axe sau a unui sistem de axe

Mobilul reprezintă un model fizic prin care putem generaliza orice corp caracterizat doar prin
masa sa.

Traiectoria reprezintă totalitatea punctelor prin care trece un mobil în cursul mișcării sale.
Traiectoria poate să fie:

a) Rectilinie – în linie dreaptă

b) Curbilinie – cercul reprezintă un caz particular al traiectoriei curbilinie

Un mobil se găsește în mișcare față de un reper dacă își modifică poziția în timp dat față de
reperul ales.

Viteza – mărime fizică vectorială

1) Viteza medie

Pentru a obține viteza medie raportăm întreaga deplasare efectuată la întregul interval de timp.

Direcția și sensul vitezei medii este același cu direcția și sensul vectorului deplasare

2) Viteza momentană

Reprezintă viteza mobilului la momentul respective.

Pentru a calcula modulul (valoarea) intervalul de timp la care se raportează deplasarea trebuie să
fie foarte mic (spunem că acest interval de timp tinde către 0)

Direcția vectorului viteză momentană este întotdeauna tangent la traiectorie, iar sensul este dat
de sensul de mișcare al mobilului.

Accelerația – mărime fizică vectorială

1) Accelerația medie

Atunci când calculăm variația vitezei modulele vitezelor care intră în calcul reprezintă
valorile momentane ale acestora.

2) Accelerația momentană

În cazul accelerației instantanee intervalul de timp la care raportăm variația vitezei este foarte
mică. Spunem că tinde către 0.

Direcția și sensul vectorului accelerație momentană (sau medie) este același cu direcția și sensul
vectorului variația vitezei.

Dacă mobilul se deplasează pe o traiectorie curbilinie, orientarea accelerației este întotdeauna

spre interiorul curbei.
Mișcarea rectilinie uniformă
 traiectorie rectilinie
 viteză constantă

Legea de mișcare – ecuația spațiului

Observații: în cazul mișcării uniforme și rectilinie deoarece viteza este constantă valoarea vitezii
momentane corespunzătoare vitezii medii.

Observații: din grafic putem să aflăm viteza cu ajutorul funcțiilor trigonometrice tgα , unde α
este unghiul dintre axa timpului și dreapta obținută grafic exprimând legea de mișcare a
mobilului respectiv.