Mărimi şi unităţi

relevante
 Mărimi şi unităţi relevante

 Sunt necesare cuantificări ale efectelor radiaţiei

pentru:
 a determina şi cuantifica riscurile şi beneficiile;
 a determina probabilitatea beneficiilor (tratamentul
cancerului sau paleativ);
 de a optimiza abordările terapeutice;
 de a lua decizii documentate.
 Caracterizarea radiaţiei

Depunerea
Sursa
de energie

Transport
Prima
interacţie
Mărimi fizice ce pot fi măsurate

 La sursă: activitatea, mA, kV.

 În timpul transportului: flux, fluenţă.
 La punctul primei interacţii: energia cinetică eliberată în materie
(KERMA).
 În materie: doza absorbită.
Activitatea

 Activitatea la momentul t reprezintă numărul de nuclee rămase

nedezintegrate:
0 , 693t

   0e T1 / 2

 În SI unitatea de măsură este: Becquerel (Bq) – o transformare

nucleară pe secundă.
 Vechea unitate era: Curie (Ci).

1 Ci = 37 x 109 Bq = 37 GBq
Multipli şi prefixe

Multiplii Prefix Prescurtare

1 - Bq
1,000.000 Mega (M) MBq
1,000,000,000 Giga (G) GBq
1,000,000,000,000 Terra (T) TBq
 
Flux de particule (N )

 Reprezintă numărul total de particule care traversează

secţiunea ecuatorială a sferei elementare în unitatea de timp,
pe direcţia normalei la această secţiune, sumat după toate
direcţiile posibile:
 dN
N
dt
 Se exprimă în SI în s-1.
Fluenţa de particule ()

• Fluenţă de particule  este definită prin raportul dN la dA, unde dN este

numărul de particule care traversează secţiunea ecuatorială a sferei
elementare raportat la suprafaţa dA, pe direcţia normalei la
această secţiune, sumat după toate direcţiile posibile:

dN

dA
• Se exprimă în SI în m-2.
Debitul fluenţei (φ)

• Debitul fluenţei de φ este definit ca fluenţa pe unitatea de timp:

d
 
dt

• Se exprimă în SI în m-2s-1.
Fluenţa de energie (ψ)

• Fluenţa de energie ψ descrie fluxul de energie şi este definită ca fiind

cantitatea de energie dE care traversează unitatea de arie dA:

dE
 
dA

• Se exprimă în SI în : MeV/m-2.
Debitul fluenţei de energie (  )


 Reprezintă fluenţa de energie în unitatea de timp

 d

dt
 Se exprimă în SI în : MeV/m-2s-1.
Expunere: X

 Înainte de a interacţiona cu pacientul (fasciculul direct)

sau cu personalul (radiaţia împrăştiată), radiaţia X
interacţionează cu aerul.
 Mărimea “expunere” dă o indicaţie asupra capacităţii
radiaţiei X de a produce un anumit efect în aer.
 Efectul ulterior în ţesut va fi, în general, proporţional cu
acest efect în aer.
Expunerea

 Expunerea este valoarea absolută a sarcinii totale a ionilor de

acelaşi semn, produşi în aer, atunci când toţi electronii eliberaţi
de fotoni, pe unitatea de masă de aer, sunt complet absorbiţi în
aer.
 Este relativ uşor de determinat.
 Se măsoară în SI în C/kg - vechea unitate: Roentgen.

1 R = 2,58 x 10-4 C/kg

Doza absorbită (D)

 Doza absorbită D, este energia absorbită pe unitatea de

masă: dE
D 
dm
 Această mărime este definită pentru toate tipurile de radiaţii
ionizante (nu numai pentru radiaţia electromagnetică, cum a
fost în cazul “expunerii”), şi pentru orice material.
 Unitatea de măsură în SI este gray.
 Este determinată prin măsurare.
 Dozimetrele care măsoară doza sunt calibrate în gray.
 Vechea unitate a fost “rad”. 1 Gy = 100 rad.
 Debitmetrele, care măsoară debitul dozei sau sunt calibrate în
Gy/h, Gy/s.
Debitul dozei

adăpostire
distanţă
timp
Doza şi timpul

D  debituldozei  timpul
Distanţa

Debitul dozei scade cu pătratul distanţei

debitul dozei

distanţa
Adăpostire

HVL

Radiaţia incidentă Radiaţia transmisă

µSv/h µSv/h/2
1 Gy este o cantitate relativ mare

 Dozele în radioterapie > 1Gy.

 Dozele în diagnosticul radiologic, de obicei < 0,001Gy.
 Radiaţia de fond anuală datorită radiaţiei naturale (terestră,
cosmică, datorită radioactivităţii interne, radonului,…) : în jur de
0,002Gy.
Fracţiuni şi prefixe (Doză)

Fracţiuni Prefix Prescurtare

1 - Sv
1/1000 mili (m) mSv
1/1.000.000 micro () Sv
KERMA (K)

 KERMA (kinetic energy realeased in a material)

K = dEtrans/dm
 unde dEtrans suma energiilor cinetice iniţiale a tuturor
particulelor ionizante eliberate de particulele neîncarcate în
materialul având masa dm.
 În SI unitatea pentru kerma este joule per kilogram
(J/kg), cu denumirea Gray (Gy).
 În diagnosticul radiologic, Kerma şi D sunt egale.
 Alte mărimi utilizate în
radioprotecţie

 Efectul biologic într-un ţesut depinde nu numai de valoarea

dozei absorbite ci şi de natura radiaţiei incidente.
 Pentru a lua în considerare efectul asupra organismului în
ansamblu, modul de iradiere (internă sau externă) amploarea
grupului de indivizi expuşi la radiaţii, a fost necesară
introducerea altor mărimi, care nu sunt direct măsurabile ci
deduse prin calcul.
 Doza echivalentă (H)

 Este dată de produsul dintre doza absorbită într-un organ sau

ţesut şi factorul de ponderare al radiaţiei incidente, w R.
 H = D x wR
 Unitatea de măsură în SI sievertul (Sv).
 Unitatea veche: rem.
 1 Sv = 100 rem
 Valorile factorului de ponderare al radiaţiei incidente se găsesc în
tabele.
Valori ale factorului de
ponderare wR
fotoni toate energiile 1
electroni şi miuoni, toate energiile 1
neutroni, energia<10keV 5
10keV...100keV 10
>100keV....2MeV 20
>2MeV.....20MeV 10
>20MeV 5
protoni energia >2MeV 5
particule alfa, fragmente de fisiune,
nuclee masive 20
 Alte mărimi utilizate în
radioprotecţie

 Probabilitatea efectului biologic datorat unei anume doze

echivalente variază de la un organ sau ţesut la altul.
 Doza echivalentă a fiecărui organ sau ţesut trebuie multiplicată cu
un factor de ponderare care evaluează radiosensibilitatea acestuia.
 Acest factor se notează cu wT (tissue=ţesut)
 Valorile acestui factor sunt tabelate.
Valori ale factorului de ponderare
wT
Organ sau ţesut wT Organ sau ţesut wT
Gonade 0,08 (0,2) Tiroidă 0,04 (0,05)
Măduvă 0,12 Sânge 0,04
Intestinul gros (colon) 0,12 Suprafaţa osului 0,01
Pulmon 0,12 Piele 0,01
Stomac 0,12 Creier 0,01
Sân 0,12 (0,05) Glande salivare 0,01
Ficat 0,04 (0,05) Pentru organele rămase 0,12 (0,05)
Esofag 0,04 (0,05)

New ICRP recommendations – 2008

În paranteză sunt trecute vechile valori recomandate de ICRP.
 Doza efectivă (E)

 Doza efectivă, ET, este produsul dintre doza echivalentă în

acel ţesut T, şi factorul de ponderare al ţesutului respectiv,
wT.
 Doza efectivă cu simbolul E se referă la întreg organismul şi
este: E   T
H wT T
 În esenţă:

Expunere
Doză absorbită (Joule/kg ; gray Gy)
Factor de ponderare pe tip de radiaţie

Doză echivalentă (Joule/kg ; Sievert Sv)

Factor de ponderare pe ţesut

Doză efectivă (Joule/kg ; Sievert Sv)

 ŞI

Mărimea Formula de Unitatea de Unitatea Factori de

definiţie măsură în SI veche de conversie
măsură
Expunere (X) Q 10 4 C
X  2,58  R 1R  2,58 
10 4 C
maer kgaer
kgaer
Doza dE abs J 1rad 1Gy=100rad
DT  1Gy  1
absorbită (DT) dm kg
Doza
echivalentă H  wR D
1Sv 1rem 1Sv=100rem
(H)
Doza efectivă ET  wT  wR  D 1Sv 1rem 1Sv=100rem
(ET)
 Doza angajată ( E())

 Atunci când un radionuclid se încorporează în organism (prin

ingerare, inhalare etc.) efectul biologic este dependent de durata
staţionării acelui radionuclid în organism; pe această durată,
activitatea variază în timp.
 Doza angajată, corespunzătoare duratei θ de la momentul t0 al
încorporării, este definită ca integrala în timp a debitului dozei
efective.
t 0 

E     E t dt
t0
 DOZĂ (EFECTIVĂ)
COLECTIVĂ (S)

 Impactul global al expunerii la radiaţii datorat unei proceduri sau unei

surse de radiaţii este funcţie de numărul de indivizi expuşi şi de doza
pe care ei o primesc, motiv pentru care este necesară introducerea
unei alte mărimi.
 Doza colectivă este definită ca suma produselor dozei efective medii
primite de diferitele grupuri expuse şi numărul de indivizi din fiecare
grupă:
S  E
i
i  Ni

 Unde Ni reprezintă numărul de indivizi expuşi la procedura i , indivizi

consideraţi expuşi uniform la doza angajată Ei.
 Distribuţia dozei în pacient în
radioterapie
 Radiaţia primară: fasciculul iniţial de fotoni.
 Radiaţia împrăştiată: rezultată după cel puţin o interacţie.
 Radiaţia de fugă: radiaţia X sau gama neabsorbită de
cupolă.
 Radiaţia transmisă: radiaţia rezultată în urma trecerii prin
pacient.
Distribuţia dozei în pacient în
radioterapie

 O sursă de fotoni izotropică produce acelaşi debit al

fluenţei de fotoni în toate direcţiile, în timp ce
debitul fluenţei de fotoni de la o sursă ne-izotropică
depinde de direcţia de măsurare.
 LEGEA INVERSULUI CU
PĂTRATUL

 O reprezentare grafică a numărului

de fotoni per interval de energie, vs.
energia fotonului, este numită
spectrul de fotoni. Schiţa unui
spectru de fotoni pentru fascicul
monoenergetic şi eterogen sunt date
în figură.
 LEGEA INVERSULUI CU
PĂTRATUL

În radioterapia externă cu fascicule de fotoni, sursele sunt

considerate ca fiind surse punctiforme iar fasciculele pe
care le produc ca fiind fascicule divergente.

Să presupunem că avem o sursă punctiformă de fotoni S şi

un câmp pătratic cu latura a (aria A = a2) la o distanta fa
de sursă.
 LEGEA INVERSULUI CU
PĂTRATUL

Fascicul de fotoni divergent

provenind de la o sursă de
fotoni punctiformă.
La distanta fa de sursă S aria
câmpului este A = a2, la
distanta fb aria câmpului B =
b2.
LEGEA INVERSULUI CU
PĂTRATUL
 Cele două câmpuri sunt în următoarea relaţie geometrică:

unde β este unghiul dintre axa centrală a fasciculului şi limita

geometrică a acestuia.
LEGEA INVERSULUI CU
PĂTRATUL

Fluenţa de fotoni este astfel invers proporţională cu

pătratul distanţei de sursă.
De ex., dacă fb = 2fa fluenţa de fotoni la B va fi:

N N N N A
 B
 2  2 2  2
b a fb a 4 fa 2

4a 2

4
f a2 f a2
 LEGEA INVERSULUI CU
PĂTRATUL
 Deoarece, într-un punct dat în
aer, expunerea în aer X, kerma-
aer în aer (Kaer)aer , doza în aer
Daer sunt direct proporţionale
cu fluenţa de fotoni în punctul
P, este raţional să
concluzionăm ca toate cele trei
mărimi: X, (Kaer)aer şi Daer vor
urma aceeaşi regulă a legii
inversului cu pătratul, adică:
FASCICULE DE FOTONI ÎNTR-
UN FANTOM SAU PACIENT

Un fascicul de fotoni care se propagă prin aer sau vacuum este guvernat de
legea inversului cu pătratul; în schimb, un fascicul de fotoni care se
propagă printr-un fantom sau pacient nu este afectat numai de legea
inversului cu pătratul, ci şi de atenuarea şi împrăştierea fasciculului de
fotoni în interiorul fantomului sau pacientului.
Cele trei efecte fac ca depunerea de doză într-un fantom sau pacient să fie
un proces complicat iar determinarea sa o operaţie complexă.
 Doza /pacient

O determinare a distribuţiei dozei într-un pacient este practic

imposibilă; cu toate acestea, în scopul realizării unei
radioterapii externe cu rezultate benefice pentru pacient,
este esenţial ca distribuţia dozei în volumul expus să fie
cunoscută cu precizie şi acurateţe.
Pot fi identificate mai multe puncte
şi regiuni importante:

 fasciculul intră în pacient printr-o suprafaţă (de intrare),

unde eliberează o anumită doză de suprafaţă Ds.
 sub această suprafaţă, doza mai întâi creşte rapid,
atingând o valoare maximă, iar apoi scade mai mult sau
mai puţin exponenţial, până atinge valoarea Dex, la
punctul de ieşire din pacient.
Doza într-un pacient datorată unui fascicul de fotoni de mare energie(MeV):
Ds este doza de suprafaţă la poarta de intrare a fasciculului,
Dex este doza de suprafaţă la poarta de iesire a fasciculului.
Dmax este doza maximă, de obicei, normalizat la 100, rezultând o curba a dozei
în profunzime, numită distribuţia procentuală de doză în profunzime.
Regiunea dintre z = 0 si z = zmax este numită regiunea de creştere a dozei
(“build-up”).
 Doza de suprafaţă

Reprezintă contribuţia dată de:

 fasciculul primar;
 fotonii împrăştiaţi de către colimatoare, de filtrele de omogenizare şi
de aer;
 fotonii retro-împrăştiaţi de către pacient;
 electronii de mare energie produşi ca urmare a interacţiei fotonilor
cu aerul şi cu orice structură de protecţie din vecinătatea pacientului.
 Doza de suprafaţă

 Pentru fasciculele de fotoni de mare energie (MeV), doza de suprafaţă

este în general mult mai mică decât doza maximă la profunzimea zmax
sub suprafaţa de intrare.
 Doza de suprafaţă redusă, în comparaţie cu doza maximă, este numită
efect de cruţare a pielii (skin sparing efect) şi reprezintă un avantaj
important al terapiei cu energii înalte, comparativ cu cea cu ortovoltaj
sau fascicule superficiale, în tratamentul tumorilor situate in
profunzime.
 Doza de suprafaţă depinde de energia fasciculului şi de dimensiunea
câmpului de radiaţii.
 Doza de suprafaţă

Cu cât este mai mare energia fasciculului de fotoni, cu atât

este mai mică doza de suprafaţă:
 pentru un câmp 10×10 cm2 ea reprezintă aprox. 30% din maximul
dozei – pentru fasciculul de Cobalt-60, 15% pentru un fascicul de
radiaţii X de 6 MeV si 10% pentru radiaţia X de 18 MeV.
 REGIUNEA “BUILD-UP”

 Regiunea dintre suprafaţa de intrare (profunzime z = 0) şi

profunzimea z = zmax, în fasciculele de fotoni de mare energie
(MeV) este numită regiunea de doză build-up şi este datorată
parcursului relativ mare al particulelor secundare energetice
(electroni şi pozitroni) care sunt emise în pacient prin interacţia
fotonilor (efect fotoelectric, efect Compton, formare de perechi) şi
depun energia cinetică.
 După zmax, doza scade datorită atenuării fasciculului de fotoni în
pacient.
PROFUNZIMEA MAXIMULUI
DOZEI
 Profunzimea maximului dozei, zmax, depinde de energia
fasciculului şi de dimensiunea câmpului. Dependenţa de energia
fasciculului este efectul principal; dependenţa de dimensiunea
câmpului este deseori ignorată, întrucât ea reprezintă numai un
efect minor.
 Valorile nominale pentru zmax se situează de la 0 – pentru
fasciculele X superficiale şi de ortovoltaj, la 0.5 cm – pentru
fasciculul de Co60 şi 5 cm pentru fascicule de 25 MeV, aşa cum se
arată în Tabelul I.
 Pentru un fascicul de energie dată, cel mai mare zmax întâlnim la
câmpul de ~5×5 cm2. Pentru câmpuri mai mari de 5×5 cm2, zmax
scade datorită efectelor de împrăştiere de colimator; pentru
câmpuri mai mici de 5×5 cm2, zmax scade datorită efectelor de
împrăştiere în fantom.
 PROFUNZIMEA
MAXIMULUI DOZEI

Profunzimile tipice de maximum dozei, zmax, pentru diverse fascicule

de fotoni.
 DOZA DE IEŞIRE

 Doza eliberată pacientului la punctul de ieşire a fasciculului este

numită doză de ieşire.
 Aşa cum se arată în figură, în apropierea punctului de ieşire a
fasciculului, curbele de distribuţie a dozei sunt uşor înclinate faţă de
curbele de distribuţia dozei extrapolate.
 Acest efect relativ mic se datorează lipsei contribuţiei la imprăştiere la
punctul de ieşire, datorat punctelor situate după punctul de ieşire.
Similar dozei de suprafaţă, doza de ieşire poate fi măsurată cu o camera
placă-paralelă.