Mărimi şi unităţi de

masura relevante in
dozimetria
radiatiilor
 Cerinte privind determinarea marimilor
dozimetrice

• Sunt necesare cuantificări ale efectelor radiaţiei pentru:

• a determina şi cuantifica riscurile şi beneficiile;
• a determina probabilitatea beneficiilor (tratamentul
cancerului sau paleativ);
• de a optimiza abordările terapeutice;
• de a lua decizii documentate.
 Caracterizarea radiaţiei

Depunerea
Sursa
de energie

Transport
Prima
interacţie
 Mărimi fizice ce pot fi măsurate

• La sursă: activitatea, mA, kV.

• În timpul transportului: flux, fluenţă.
• La punctul primei interacţii: energia cinetică
eliberată în materie (KERMA).
• În materie: doza absorbită.
 Activitatea surselor radioactive

 Activitatea la momentul t reprezintă numărul de nuclee rămase

nedezintegrate:
0,693t
T1 / 2
Λ = Λ 0e

 În SI unitatea de măsură este: Becquerel (Bq) – o transformare

nucleară pe secundă.

 Vechea unitate era: Curie (Ci).

1 Ci = 37 x 109 Bq = 37 GBq
 Multipli şi prefixe pentru activitate

Multiplii Prefix
Prescurtare
1 - Bq
1,000.000 Mega (M) MBq
1,000,000,000 Giga (G) GBq
1,000,000,000,000 Terra (T) TBq
 Flux de particule ( N) •

• Reprezintă numărul total de particule care traversează

secţiunea ecuatorială a sferei elementare în unitatea de
timp, pe direcţia normalei la această secţiune, sumat după
toate direcţiile posibile:

• dN
N=
dt
• Se exprimă în SI în s-1.
 Fluenţa de particule ()

• Fluenţă de particule  este definită prin raportul dN la dA, unde

dN este numărul de particule care traversează secţiunea
ecuatorială a sferei elementare raportat la suprafaţa dA, pe
direcţia normalei la această secţiune, sumat după toate direcţiile
posibile:

dN
Φ=
dA

• Se exprimă în SI în m-2.
 Debitul fluenţei (φ)

• Debitul fluenţei de φ este definit ca fluenţa pe unitatea de timp:

dΦ
φ =
dt

• Se exprimă în SI în m-2s-1.
 Fluenţa de energie (ψ)

• Fluenţa de energie ψ descrie fluxul de energie şi este

definită ca fiind cantitatea de energie dE care
traversează unitatea de arie dA:

dE
Ψ=
dA

• Se exprimă în SI în : MeV/m . -2
 •
Debitul fluenţei de energie ( ψ)

• Reprezintă fluenţa de energie în unitatea de

timp

• dΨ
Ψ=
dt

• Se exprimă în SI în : MeV/m-2s-1.
 Expunerea (X)

• Înainte de a interacţiona cu pacientul (fasciculul

direct) sau cu personalul (radiaţia împrăştiată),
radiaţia X interacţionează cu aerul.

• Mărimea “expunere” dă o indicaţie asupra

capacităţii radiaţiei X de a produce un anumit
efect în aer.

• Efectul ulterior în ţesut va fi, în general,

proporţional cu acest efect în aer.
 Expunerea

 Expunerea reprezinta valoarea absolută a sarcinii

totale a ionilor de acelaşi semn, produşi în aer, atunci
când toţi electronii eliberaţi de fotoni, pe unitatea de
masă de aer, sunt complet absorbiţi în aer.
Este relativ uşor de determinat.

 Se măsoară în SI în C/kg - vechea unitate: Roentgen.

1 R = 2,58 x 10-4 C/kg

 Doza absorbită (D)
• Doza absorbită D, este energia absorbită pe unitatea de
masă:
dE
D=
dm
• Această mărime este definită pentru toate tipurile de
radiaţii ionizante (nu numai pentru radiaţia
electromagnetică, cum a fost în cazul “expunerii”), şi
pentru orice material.
• Unitatea de măsură în SI este gray.
• Este determinată prin măsurare.
• Dozimetrele care măsoară doza sunt calibrate în gray.
• Vechea unitate a fost “rad”. 1 Gy = 100 rad.
• Debitmetrele, care măsoară debitul dozei sau sunt calibrate
în Gy/h, Gy/s.
 Debitul dozei

adăpostire
distanţă
timp
Relatia Doza - Timp

D = debituldozei • timpul
 Influenta distanţei fata de sursa

Debitul dozei scade cu pătratul distanţei

debitul dozei

distanţa
Influenta ecranului de radioprotectie

HVL

Radiaţia incidentă Radiaţia transmisă

µSv/h µSv/h/2
 Valoarea dozei de 1 Gy este o
cantitate relativ mare

• Dozele în radioterapie > 1Gy.

• Dozele în diagnosticul radiologic, uzual < 0,001Gy.

• Radiaţia de fond anuală datorită radiaţiei naturale

(terestră, cosmică, datorită radioactivităţii interne,
radonului,…) : în jur de 0,002Gy.
Fracţiuni şi prefixe (Doză)

Fracţiuni Prefix Prescurtare

1 - Sv
1/1000 mili (m) mSv
1/1.000.000 micro () Sv
 KERMA (K)
• KERMA (kinetic energy realeased in a material)

K = dEtrans/dm

unde dEtrans suma energiilor cinetice iniţiale a tuturor

particulelor ionizante eliberate de particulele
neîncarcate în materialul având masa dm.
• În SI unitatea pentru kerma este joule per
kilogram (J/kg), cu denumirea Gray (Gy).
• În diagnosticul radiologic, Kerma şi D sunt egale.
 Marimi radiobiologice

• Efectul biologic într-un ţesut depinde nu numai de

valoarea dozei absorbite ci şi de natura radiaţiei
incidente.
• Pentru a lua în considerare efectul asupra
organismului în ansamblu, modul de iradiere
(internă sau externă) amploarea grupului de indivizi
expuşi la radiaţii, a fost necesară introducerea altor
mărimi, care nu sunt direct măsurabile ci deduse
prin calcul.
 Doza echivalentă (H)
• Este dată de produsul dintre doza absorbită într-un
organ sau ţesut şi factorul de ponderare al radiaţiei
incidente, wR.
• H = D x wR
• Unitatea de măsură în SI sievertul (Sv).
• Unitatea veche: rem.
• 1 Sv = 100 rem
• Valorile factorului de ponderare al radiaţiei
incidente se găsesc în tabele.
Valori ale factorului de ponderare
wR

fotoni toate energiile 1

electroni şi miuoni, toate energiile 1
neutroni, energia<10keV 5
10keV...100keV 10
>100keV....2MeV 20
>2MeV.....20MeV 10
>20MeV 5
protoni energia >2MeV 5
particule alfa, fragmente de fisiune,
nuclee masive 20
 Marimi radiobiologice

• Probabilitatea efectului biologic datorat unei anume

doze echivalente variază de la un organ sau ţesut la
altul.
• Doza echivalentă a fiecărui organ sau ţesut trebuie
multiplicată cu un factor de ponderare care evaluează
radiosensibilitatea acestuia.
• Acest factor se notează cu wT (tissue=ţesut)
• Valorile acestui factor sunt tabelate.
 Valori ale factorului de ponderare wT

Organ sau ţesut wT Organ sau ţesut wT

Gonade 0,08 (0,2) Tiroidă 0,04 (0,05)
Măduvă 0,12 Sânge 0,04
Intestinul gros (colon) 0,12 Suprafaţa osului 0,01
Pulmon 0,12 Piele 0,01
Stomac 0,12 Creier 0,01
Sân 0,12 (0,05) Glande salivare 0,01
Ficat 0,04 (0,05) Pentru organele rămase 0,12 (0,05)
Esofag 0,04 (0,05)

New ICRP recommendations – 2008

În paranteză sunt trecute vechile valori recomandate de ICRP.
 Doza efectivă (E)

• Doza efectivă, ET, este produsul dintre doza echivalentă în acel

ţesut T, şi factorul de ponderare al ţesutului respectiv, wT.
• Doza efectivă cu simbolul E se referă la întreg organismul şi
este:

E = ∑ HT • wT
T
 Relatiile de legatura si interdependenta
marimilor dozimetrice

Expunere
Doză absorbită (Joule/kg ; gray Gy)

Factor de ponderare pe tip de radiaţie

Doză echivalentă (Joule/kg ; Sievert Sv)

Factor de ponderare pe ţesut

(Joule/kg ; Sievert Sv)

Doză efectivă
 Sistematizare marimi si unitati de
masura
Mărimea Formula de Unitatea de Unitatea Factori de
definiţie măsură în SI veche de conversie
măsură
Expunere (X) Q 10 4 C
X  2,58  R 10 4 C
maer kgaer 1R  2,58 
kgaer
Doza dE abs J 1rad 1Gy=100rad
DT  1Gy  1
absorbită (DT) dm kg
Doza
echivalentă
H  wR D
1Sv 1rem 1Sv=100rem
(H)
Doza efectivă ET  wT  wR  D 1Sv 1rem 1Sv=100rem
(ET)
 Doza angajată ( E())
• Atunci când un radionuclid se încorporează în organism
(prin ingerare, inhalare etc.) efectul biologic este
dependent de durata staţionării acelui radionuclid în
organism; pe această durată, activitatea variază în timp.
• Doza angajată, corespunzătoare duratei θ de la momentul
t0 al încorporării, este definită ca integrala în timp a
debitului dozei efective.

t0 +θ
•
E (θ ) = ∫ E (t )dt
t0
 DOZĂ (EFECTIVĂ)
COLECTIVĂ (S)
• Impactul global al expunerii la radiaţii datorat unei proceduri sau
unei surse de radiaţii este funcţie de numărul de indivizi expuşi şi
de doza pe care ei o primesc, motiv pentru care este necesară
introducerea unei alte mărimi.
• Doza colectivă este definită ca suma produselor dozei efective medii
primite de diferitele grupuri expuse şi numărul de indivizi din
fiecare grupă:
S = ∑ E i • Ni
i

• Unde Ni reprezintă numărul de indivizi expuşi la procedura i ,

indivizi consideraţi expuşi uniform la doza angajată Ei.
 Distribuţia dozei în pacient în
radioterapie

• Radiaţia primară: fasciculul iniţial de fotoni.

• Radiaţia împrăştiată: rezultată după cel puţin o
interacţie.
• Radiaţia de fugă: radiaţia X sau gama neabsorbită
de cupolă.
• Radiaţia transmisă: radiaţia rezultată în urma
trecerii prin pacient.
 Distribuţia dozei în pacient în
radioterapie

• O sursă de fotoni izotropică produce acelaşi debit

al fluenţei de fotoni în toate direcţiile.

• O sursa de fotoni ne-izotropica produce un

debit al fluenţei de fotoni care depinde de direcţia
de măsurare.
 LEGEA INVERSULUI CU
PĂTRATUL
• O reprezentare grafică a
numărului de fotoni per interval
de energie, vs. energia fotonului,
este numită spectrul de fotoni.
Schiţa unui spectru de fotoni
pentru fascicul monoenergetic şi
eterogen sunt date în figură.
 LEGEA INVERSULUI CU
PĂTRATUL

În radioterapia externă cu fascicule de fotoni, sursele

sunt considerate ca fiind surse punctiforme iar
fasciculele pe care le produc ca fiind fascicule
divergente.

Să presupunem că avem o sursă punctiformă de

fotoni S şi un câmp pătratic cu latura a (aria A = a2)
la o distanta fa de sursă.
 LEGEA INVERSULUI CU
PĂTRATUL

Fascicul de fotoni divergent

provenind de la o sursă de
fotoni punctiformă.
La distanta fa de sursă S aria
câmpului este A = a2, la
distanta fb aria câmpului B =
b2.
 LEGEA INVERSULUI CU PĂTRATUL

• Cele două câmpuri sunt în următoarea relaţie geometrică:

unde β este unghiul dintre axa centrală a fasciculului şi limita

geometrică a acestuia.
LEGEA INVERSULUI CU PĂTRATUL

Fluenţa de fotoni este astfel invers proporţională cu

pătratul distanţei de sursă.
De ex., dacă fb = 2fa fluenţa de fotoni la B va fi:

N N N N ΦA
ΦB = b2 = a 2f 2 =
a 2 4fa2
=
4a 2 = 4
b
fa2 fa2
LEGEA INVERSULUI CU PĂTRATUL
• Deoarece, într-un punct dat în aer, expunerea în aer X,
kerma-aer în aer (Kaer)aer , doza în aer Daer sunt direct
proporţionale cu fluenţa de fotoni în punctul P, este raţional
să concluzionăm ca toate cele trei mărimi: X, (Kaer)aer şi Daer
vor urma aceeaşi regulă a legii inversului cu pătratul,
adică:
 FASCICULE DE FOTONI ÎNTR-UN
FANTOM SAU PACIENT

Un fascicul de fotoni care se propagă prin aer sau vacuum este

guvernat de legea inversului cu pătratul; în schimb, un fascicul de
fotoni care se propagă printr-un fantom sau pacient nu este
afectat numai de legea inversului cu pătratul, ci şi de atenuarea şi
împrăştierea fasciculului de fotoni în interiorul fantomului sau
pacientului.

Cele trei efecte fac ca depunerea de doză într-un fantom sau pacient
să fie un proces complicat iar determinarea sa o operaţie
complexă.
 Doza /pacient

O determinare a distribuţiei dozei într-un pacient este

practic imposibilă; cu toate acestea, în scopul
realizării unei radioterapii externe cu rezultate
benefice pentru pacient, este esenţial ca distribuţia
dozei în volumul expus să fie cunoscută cu precizie şi
acurateţe.
Regiuni importante cu doze caracteristice

 fasciculul intră în pacient printr-o suprafaţă

(de intrare), unde eliberează o anumită doză de
suprafaţă Ds.
 sub această suprafaţă, doza mai întâi creşte
rapid, atingând o valoare maximă, iar apoi
scade mai mult sau mai puţin exponenţial, până
atinge valoarea Dex, la punctul de ieşire din
pacient.
Doza într-un pacient datorată unui fascicul de fotoni de mare
energie(MeV):
Ds este doza de suprafaţă la poarta de intrare a fasciculului,
Dex este doza de suprafaţă la poarta de iesire a fasciculului.
Dmax este doza maximă, de obicei, normalizata la 100, rezultând o curba a
dozei în profunzime, numită distribuţia procentuală de doză în profunzime.
Regiunea dintre z = 0 si z = zmax este numită regiunea de creştere a dozei
(“build-up”).
 Doza de suprafaţă

Reprezintă contribuţia dată de:

fasciculul primar;
fotonii împrăştiaţi de către colimatoare, de filtrele de
omogenizare şi de aer;
fotonii retro-împrăştiaţi de către pacient;
electronii de mare energie produşi ca urmare a interacţiei
fotonilor cu aerul şi cu orice structură de protecţie din
vecinătatea pacientului.
 Doza de suprafaţă

Pentru fasciculele de fotoni de mare energie (MeV),

doza de suprafaţă este în general mult mai mică decât
doza maximă la profunzimea zmax sub suprafaţa de
intrare.
Doza de suprafaţă redusă, în comparaţie cu doza
maximă, este numită efect de cruţare a pielii (skin
sparing efect) şi reprezintă un avantaj important al
terapiei cu energii înalte, comparativ cu cea cu
ortovoltaj sau fascicule superficiale, în tratamentul
tumorilor situate in profunzime.
Doza de suprafaţă depinde de energia fasciculului şi de
dimensiunea câmpului de radiaţii.
 Doza de suprafaţă

Cu cât este mai mare energia fasciculului de fotoni,

cu atât este mai mică doza de suprafaţă:

Pentru un câmp 10×10 cm2 procentele din maximul dozei

sunt aproximativ:

30% din maximul dozei – pentru fasciculul de Cobalt-60

15% pentru un fascicul de radiaţii X de 6 MeV
10% pentru radiaţia X de 18 MeV.
 REGIUNEA “BUILD-UP”

• Regiunea dintre suprafaţa de intrare (profunzime

z = 0) şi profunzimea z = zmax, în fasciculele de
fotoni de mare energie (MeV), este numită
regiunea de doză build-up şi este datorată
parcursului relativ mare al particulelor secundare
energetice (electroni şi pozitroni) care sunt emise
în pacient prin interacţia fotonilor (efect
fotoelectric, efect Compton, formare de perechi) şi
depun energia cinetică.
• După zmax, doza scade datorită atenuării
fasciculului de fotoni în pacient.
 PROFUNZIMEA MAXIMULUI
DOZEI

Profunzimea maximului dozei, zmax, depinde de energia

fasciculului şi de dimensiunea câmpului. Dependenţa
de energia fasciculului este efectul principal;
dependenţa de dimensiunea câmpului este deseori
ignorată, întrucât ea reprezintă numai un efect minor.
Valorile nominale pentru zmax se situează de la 0 pentru
fasciculele X superficiale şi de ortovoltaj, la 0.5 cm
pentru fasciculul de Co60 şi 5 cm pentru fascicule de 25
MeV.
Pentru un fascicul de energie dată, cel mai mare zmax
întâlnim la câmpul de ~5×5 cm2. Pentru câmpuri mai
mari de 5×5 cm2, zmax scade datorită efectelor de
împrăştiere de colimator; pentru câmpuri mai mici de
5×5 cm2, zmax scade datorită efectelor de împrăştiere în
fantom.
 PROFUNZIMEA MAXIMULUI
DOZEI

Profunzimile tipice de maximum dozei, zmax, pentru

diverse fascicule de fotoni.
 DOZA DE IEŞIRE

• Doza eliberată pacientului la punctul de ieşire a

fasciculului este numită doză de ieşire.
• In apropierea punctului de ieşire a fasciculului, curbele
de distribuţie a dozei sunt uşor înclinate faţă de
curbele de distribuţia dozei extrapolate.
• Acest efect relativ mic se datorează lipsei contribuţiei
la împrăştiere la punctul de ieşire, datorat punctelor
situate după punctul de ieşire. Similar dozei de
suprafaţă, doza de ieşire poate fi măsurată cu o
camera placă-paralelă.