Sisteme periferice ale calculatoarelor 1

LUCRAREA 2

ELEMENTE DE RADIOMETRIE ŞI FOTOMETRIE

2.1. Introducere
În anul 1875 la Paris s-a semnat un tratat numit “Metre Convention ” care a
pus bazele organizaŃiei numite “General Conference on Weights and Measures”
(CGPM). Din această mare organizaŃie ulterior s-au creat suborganizaŃii printre care şi
CCPR “Consultative Committee on Photometry and Radiometry”. Oamenii de ştiinŃa şi
inginerii care s-au implicat în studierea luminii au avut la bază experimentele şi
instrumentele primilor savanŃi care au studiat acest domeniu şi anume P. Bouguer şi J.
H. Lambert. Explorarea altor zone spectrale a început cu descoperirea infraroşului de
către W. Herschel în 1800 şi a ultravioletului de către J. W. Ritter în anul următor.
Radiometria reprezintă partea opticii care se ocupă cu măsurarea radiaŃiilor
electromagnetice cu frecvenŃe cuprinse între 3×1011 şi 3×1016 [Hz]. Această gamă
corespunde unor lungimi de undă cuprinse între 0.01 microni şi 1000 micrometri (µm),
şi include regiunile numite în mod uzual UV (ultraviolet), VIS (vizibil) şi IR
(infraroşu).

2.2. Mărimi şi unităŃi de măsură energetice/radiometrice

1) Energia radiantă We; unitatea de măsură (U.M.): 1 J=1 W· s
2) Fluxul energetic, definit ca energia emisă sau recepŃionată în unitatea de
timp:
dWe
Φe = (2.1)
dt
având ca unitate de măsură: 1 W=1 J/s.
3) Eficacitatea energetică a unei surse de lumină este dată de raportul dintre
fluxul energetic emis şi puterea (P) consumată pentru aceasta, totul exprimat în
procente:
Φe
η= ⋅ 100 [%] (2.2)
P
.
4) Intensitatea energetică (a unei surse de radiaŃie, într-o anumită direcŃie) este
definită ca raportul dintre fluxul energetic emis în direcŃia respectivă şi unghiul solid
elementar în care acest flux este emis:
dΦ e
Ie = (2.3)
dΩ
Sisteme periferice ale calculatoarelor 2

unitatea de măsură fiind: 1W sr , unde steradianul (sr), unitate de măsură tolerată în

SI, este U.M. pentru unghiul solid. Unghiul solid elementar (Fig. 2.1) are expresia:
dS cos θ
dΩ = , (2.4)
p2
fiind definit ca raportul dintre aria proiecŃiei ortogonale a suprafeŃei elementare (dS)
circumscrise şi pătratul distanŃei (p) la acea suprafaŃă.
5) LuminanŃa energetică (într-o direcŃie, într-un punct al suprafeŃei unei surse,
a unui receptor sau într-un punct de pe traiectul unui fascicul de radiaŃie) este definită
ca fluxul emis, recepŃionat sau radiat de unitatea de suprafaŃă normală pe direcŃia
considerată, în unitatea de unghi solid care circumscrie direcŃia respectivă:
d 2Φ e
Le = (2.5)
dΩ ⋅ dS ⋅ cos θ
Unitatea de măsură rezultantă este 1 W/sr m2.

dΩ dS

p θ
O

dS
dScosθ

Fig. 2.1. Definirea unghiului solid elementar

6) Iluminarea energetică (într-un punct al unei suprafeŃe receptoare) sau

radianŃa:
dΦ e
Ee = (2.6)
dS
7) EmitanŃa energetică (într-un punct al unei suprafeŃe radiante) sau exitanŃa:

dΦ e
Me = (2.7)
dS
Unitatea de măsură pentru aceste ultime două mărimi este 1 W/m2.
Sisteme periferice ale calculatoarelor 3

2.3. Mărimile şi unităŃile de măsură fotometrice / luminoase

Fotometria se ocupă cu măsurarea intensităŃii luminoase, prin intermediul
senzaŃiei de lumină provocate asupra ochiului uman. Două raze de lumina care
transportă aceeaşi putere (au acelaşi flux radiant) dar care se caracterizează prin
lungimi de undă (culori) diferite, produc senzaŃii diferite la nivelul ochiului, deoarece
acesta nu este la fel de sensibil la toate lungimile de undă.

kλ
λ
k’λ
1
k’λ
kλ

.5

0
λ[nm]
400

506

555
600

700

Fig. 2.2. Eficacitatea luminoasă spectrală fotopică / diurnă (kλ)

şi scotopică / crepusculară (k’λ)

Rezultă fluxul luminos ca mărimea derivată din fluxul energetic prin evaluarea
radiaŃiei după acŃiunea sa asupra unui receptor selectiv, a cărui sensibilitate spectrală
este definită de kλ .
Fluxul luminos are expresia:
dΦ e
Φ = K m ∫ kλ ⋅ [lm] (2.9)
dλ
unde, în SI, constanta Km = 692 [lm/W] este echivalentul fotometric al radiaŃiei.
Sisteme periferice ale calculatoarelor 4

Cu ajutorul acestuia se definesc, absolut similar cu mărimile radiometrice (vezi

paragraful 2.2), mărimile fotometrice: intensitatea, luminanŃa, iluminarea şi emitanŃa
fotometrică.
UnităŃile de măsură caracteristice în SI pentru aceste mărimi fotometrice sunt :
− pentru flux: < Φ > = 1 lm = 1 cd ⋅ sr (lumen);
− pentru intensitate: < I > = 1 cd (candela);
cd
− pentru luminanŃă: < L > = 1 nt = 1 (nitul);
m2
lm
− pentru emitanŃă: < M > = 1 lx = 1 2 (luxul).
m

2.4. Legile fotometriei

Din definiŃiile iluminării şi intensităŃii energetice sau luminoase, legătura dintre
aceste două mărimi este:
dΩ
E=I (2.10)
dS
de unde, Ńinând seama de relaŃia (1.4), rezultă expresia matematică a legii combinate a
fotometriei (Fig.1.1):
I
E= cos θ (2.11)
p2
Ca formulare, din motive istorice dar şi aplicative (din practica luminotehnicii:
partea opticii care se ocupă cu aspectele calculului fotometric), din această expresie
rezultă:
1. Legea inversului pătratului distanŃei: Iluminarea unei suprafeŃe de către
lumina provenind de la o sursă punctiformă variază invers proporŃional cu
pătratul distanŃei dintre sursa luminoasă şi cu aria suprafeŃei iluminate.
2. Legea cosinusului: Energia luminoasă primită de o suprafaŃă plană variază
proporŃional cu cosinusul unghiului format de normala la suprafaŃă cu direcŃia
razei incidente.

2.5. Desfăşurarea lucrării

Se va folosi luxmetrul şi dispozitivele experimentale din laborator şi se vor
face măsurători ale iluminării pe diferite suprafeŃe, realizate cu diferite sisteme: a)
sursă de lumină video-proiector; b) retro-proiector; c) display-uri de diferite tipuri
(CRT şi LED-uri, cele din urmă pentru diferite tipuri de monitoare şi laptop-uri).

Se va completa tabelul 2.1 şi se vor trasa, utilizând ecuaŃia (2.11), graficele

funcŃiilor E(θ), E(sin θ), E(cos θ), E(tg θ), şi de asemenea E(p), E(1/p), E(1/p2). Se
verifică în acest fel cele două legi ale fotometriei.
Sisteme periferice ale calculatoarelor 5

Tab. 2.1
Nr. det. Unghiul DistanŃa sursă- Iluminarea Intensitatea
θ [rad] senzor p [m] E [lx] luminoasă
I [cd]
1
2
3
4
5
6