5.

Colorimetrie

Colorimetria este ştiinŃa măsurării, analizei şi sintezei culorilor.

Domeniile de aplicaŃie ale colorimetriei sunt extrem de numeroase: în
industria ambalajelor şi cea tipografică, în industria textilă şi pielărie, în cea chimică,
alimentară, în design şi arhitectură, etc. Practic nu există nici un produs pentru care, pe
lângă performanŃele sale, design-ul, având ca una din componentele fundamentale
coloristica, să nu joace un rol esenŃial, influenŃând hotărâtor atractivitatea, şi implicit
puterea de vânzare a produsului respectiv.
Este bine cunoscut faptul că vederea furnizează mai mult de 90% din
informaŃiile pe care le recepŃionăm din mediul înconjurător prin intermediul organelor
de simŃ. Ochiul permite distingerea şi aprecierea mărimii, formei, calităŃii suprafeŃei
(rugozitatea), luciului şi culorii obiectelor, respectiv evaluarea distanŃei până la,
respectiv între obiecte, urmărirea dinamicii acestora. Această implicare a unui organ de
simŃ în procesul vederii determină însăşi specificul problemelor legate de culoare, care
nu este o caracteristică intrinsecă a luminii, ca lungimea de undă, viteza sau
intensitatea energetică. Într-o încercare de definiŃie proprie (deoarece, oricum, o
definiŃie a culorii nu este încă unanim acceptată), culoarea reprezintă rezultatul
interacŃiunii dintre un fascicul de lumină cu anumite caracteristici de intensitate,
directivitate şi distribuŃie spectrală şi organul specializat, ochiul, conectat la unitatea
de calcul care este sistemul nervos central (S.N.C.).
Dintre cele trei elemente implicate în definirea culorii: fascicul de lumină,
ochi şi S.N.C., ochiul este practic cel a cărui alcătuire şi funcŃionare sugerează principii
şi soluŃii constructive, dar mai ales impune performanŃele pe care trebuie să le atingă
aparatele pentru măsurarea coordonatelor de culoare. De aceea, orice demers în
colorimetrie începe în mod necesar cu studiul ochiului.

5.4.3. Teorii asupra mecanismului vederii culorilor

1) Teoria tricromatică (Young, 1802): este cea mai des utilizată şi care are încă
cel mai mult credit.
Postuleză faptul că ochiul posedă trei tipuri de conuri, fiecare specializat pentru
o anumită culoare fundamentală (roşu, verde, albastru) şi caracterizat fiecare de o
anumită sensibilitate spectrală (Fig.5.12). Din combinaŃiile efectelor culorilor
fundamentale rezultă diferitele senzaŃii de culoare.
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 10

Fig.5.12. Sensibilitatea spectrală a celor trei tipuri de conuri

(teoria tricromatică a lui Young)

ConsecinŃa esenŃială a teoriei este faptul că aproape orice culoare poate fi

obŃinută prin amestecul în cantităŃi potrivite a trei stimuli de culoare independenŃi (nici
unul nu poate fi obŃinut prin combinaŃia celorlalŃi doi), aleşi astfel încât să corespundă
intervalelor 400...450nm, 510...520nm şi 630...700nm. Acest lucru a fost sugerat încă
de Mariotte (1681) şi stabilit de Newton (1704). Leonardo da Vinci de exemplu,
considera cinci culori fundamentale, la fel ca şi pictura clasică chineză.
Există diverse variante ale teoriei, de exemplu: Helmholtz considera că fiecare
con este sensibil la toŃi trei stimulii, dar predominant la unul singur. Luând ca bază
teoria tricromatică, s-au mai emis o serie de teorii, multe dintre ele având acum doar o
valoare istorică. Dintre acestea se vor aminti doar câteva, importante deoarece
principiile lor sunt utilizate în construcŃia unor analizoare de culoare (vezi Capitolul 6):
2) Teoria lui Polyak (1941): presupune că fiecare con are trei pigmenŃi, având
capacitatea de a acŃiona selectiv asupra unei celule bipolare;
3) Teoria lui Willmar (1946): presupune că sensibilitatea la roşu şi verde e
asigurată de două tipuri de conuri, iar cea la albastru de bastonaşe;
4) Teoria lui Segal (1951): consideră retina constituită din trei „ecrane”
suprapuse, ca trei filtre, fiecare cu câte un tip de fotoreceptor;
5) Teoria lui Pieron (1943): presupune existenŃa a trei tipuri de conri, la care
se mai adaugă un con de luminozitate;
6) Teoria perechilor opuse (Hering - 1875): constituie până acum singura
alternativă viabilă la teoria tricromatică clasică. Se pare că explică mai bine
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 11

mecanismul neuronal de formare a culorii. Porneşte de la ideea că există patru

substanŃe primare (fotosensibile) şi patru senzaŃii fundamentale şi complementare:
roşu, galben, verde, albastru;
7) Teoria lui Leonardo da Vinci, care postulează existenŃa a cinci culori
primare, la fel ca şi în teoria picturii calsice chineze.

B. Caracterizarea psihosenzorială şi psihofizică a culorii

5.5. Aspectul psihosenzorial al culorii

5.5.1. Mărimi caracteristice

Făcând abstracŃie de compoziŃia spectrală şi abordând problema culorii sub
aspect strict senzorial, experienŃa arată că se poate defini complet culoarea prin trei
atribute caracteristice:
1) NuanŃa / tonalitatea cromatică: atributul culorii care se modifică
atunci când culoarea virează de la albastru la verde şi de la galben
la orange, roşu şi purpuriu;

2) SaturaŃia / croma: caracteristica dată de gradul de diluare al

culorii cu culoarea albă. SaturaŃia descreşte pe măsură ce culoarea
se apropie de alb şi este maximă pentru culorile spectrale / pure;

3) Luminozitatea: atributul senzaŃei vizuale potrivit căreia suprafaŃa

unui corp pare că emite mai multă sau mai puŃină lumină. Dacă se
aanalizează culoarea unui obiect-sursă primară, mărimea ce
defineşte luminozitatea este luminanŃa; pentru obiecte
transparente, mărimea caracteristică este claritatea, iar pentru
obiecte reflectante, strălucirea.

5.5.2. SpaŃiul cromatic psiho-senzorial

Deoarece toate culorile pot fi definite prin 3 variabile (tonalitate, luminanŃă,
saturaŃie), este normal ca senzaŃie cromatică să fie reprezentată printr-un punct în
spaŃiul cu trei dimensiuni; acesta se va numi spaŃiu cromatic. După cum se observă
(Fig.5.12), se pot folosi fie coordonate cilindrice (a), fie rectangulare (b), saturaŃia
având în ambele cazuri, rolul axei „z”. PoziŃia unei culori într-un plan perpendicular pe
axa strălucirii defineşte crommaticitatea culorii.
Se observă că albastrul şi galbenul, la fel roşul şi verdele ocupă poziŃii opuse.
De fapt, verdele se mai numeşte şi „roşu negativ” (aşa cum albastrul este numit
„galben negativ”), deoarece amestecând roşu cu verde (sau galben cu albastru)
culoarea se desaturează putând fi schimbată în culoare albă (neutră). Cele mai utilizate
dintre cele 2 sisteme sunt coordonatele cilindrice (Malone), sistemele L*a*b* şi
Munsell.
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 12

Fig.5.12. SpaŃiul cromatic senzorial:

a) coordonate cilindrice; b) coordonate rectangulare

5.5.3. Sistemul L*a*b*

Planul cromaticităŃii are (Fig.5.13) la +a * roşul şi la +b* galbenul, la –a* şi –
b* având verdele şi albastrul. Pentru saturaŃie se foloseşte o scală de la 0 la 60, iar
pentru strălucire una de la 0 la 100.
După cum se observă, saturaŃia / croma este dată de formula:
1
C * = ( a * +b * )
2 2 2
(5.)
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 13

Fig 5.13. Planul cromaticităŃii

În compararea culorilor se obişnuieşte folosirea unui sistem diferenŃial

(Fig.5.14) pentru a compara două culori A şi B, una dintre ele (A) fiind aleasă drept
culoare de referinŃă. Corespunzător cu poziŃia lui (B) faŃă de (A) se justifică unele
expresii folosite uzual în aprecierea culorii. Astfel, pentru cazul prezentat, culoarea (B)
ar fi un roşu-purpuriu mai pal decât (A).
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 14

Fig.5.14. Compararea culorilor în planul cromaticităŃii

5.5.4. Sistemul Munsell

Este cel mai utilizat sistem psiho-senzorial de reprezentare a culorilor.
Foloseşte – ca şi sistemul L*a*b* - reprezentarea în coordonate cilindrice. Se obŃine
împărŃind cercul ce reprezintă nuanŃele în zece părŃi egale (lucru pentru care mai poartă
denumirea de scala culorilor uniforme), fiecare corespunzând unei nuanŃe (Tab.5.2),
fiecare fiind mai departe împărŃită în zece sectoare egale, dreapta mijloci a fiecărei
părŃi notându-se cu cifra 5 (notaŃiile fiiind cele din limba engleză).
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 15

Fig.5.15. Sistemul Munsell (planul cromaticităŃii)

R – red – roşu B – blue – albastru

Y – yellow – galben P – purple – purpuriu
G – green – verde N – neutral – neutru / gri

Tab.5.2
Denumirea nuanŃei Simbol
Roşu R
Galben-roşu YR
Galben Y
Verde-galben GY
Verde G
Neutru N
Albastru-verde BG
Purpuriu-albastru PB
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 10

Purpuriu P
Roşu-purpuriu RP

Referirea la strălucire se face prin folosirea cifrelor de la 0 la 10 (cifra 0

înseamnă negru absolut – la partea de jos a axei verticale, iar cifra 10, albul perfect – la
partea de sus, exact ca în sistemul L*a*b*). Locul geometric al culorilor de egală
saturaŃie este ca şi în L*a*b*, un cerc concentric cu axa. În acest sistem, eroarea ia
valori de la 1 la 16, după multiplii lui 2.
Determinarea culorii se face vizual: având o hartă ca cea din figura 5.15, dar
colorată, se identifică nuanŃa, iar apoi, dispunându-se pentru fiecare nuanŃă de o hartă
ca cea dinfigura 5.16, se identifică strălucirea şi croma. Evident, hărŃile respective sunt
dispuse în cataloage speciale.
ObservaŃie: La observarea culorii obiectului trebuie Ńinut seama de o serie de
reguli ce decurg din cele prezentate în §5.1.4 B, C.
Fig.5.16. Planul croma - strălucire

Exemplu de notare a culorilor:

7,5Y 5/10 – culoarea galbenă cu H = 7,5Y (nuanŃa), deci
situată la jumătatea distanŃei spre verde-galben, cu reflectivitatea medie V = 5 şi cu
saturaŃia (croma) maximă: C = 10.

5.6. Aspectul psihofizic al culorii

5.6.1. Culorile în accepŃiune spectrală. Mărimi caracteristice

Dintr-un punct de vedere psiho-fizic, culoarea este dată de capacitatea undelor
electromagnetice dintr-o anumită bandă spectrală, denumită domeniul vizibil, VIZ, cu
λ ∈ [380,780]nm , de a stimula electrochimic retina. Astfel, după transmiterea,
prelucrarea şi compararea semnalului obŃinut cu datele existente în memoria
observatorului (culoarea, conform anumitor teorii, este o informaŃie asupra mediului
înconjurător care se „învaŃă” în primii ani de viaŃă), rezultă o senzaŃie specifică de
culoare.
Reciproca însă nu este adevărată, deoarece o anumită senzaŃie de culoare poate
fi produsă de o infinitate de distribuŃii spectrale. Două culori care diferă din punct de
vedere al distribuŃiei spectrale dar care, în anumite condiŃii (de iluminare a unor
suprafeŃe colorate, de exemplu) provoacă aceeaşi senzaŃie de culoare se numesc
metamerice. Două culori care au distribuŃii spectrale identice se numesc izomerice
(isos = aceeaşi, meris = culoare, lb. gr.).
Caracterizarea psiho-fizică a culorii se face, ca şi caracterizarea
psihosenzorială, prin 3 mărimi, fiecare din acestea corespunzând respectiv fiecăreia
dintre mărimile psihosenzoriale definite în §5.2.1A:
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 11

1) Lungimea de undă dominantă ( λ d ): lungimea de undă a radiaŃiei

monocromatice care dă prin comparaŃie culoarea spectrală cea mai
apropiată de culoarea considerată;
2) Puritatea cromatică este dată de factorul de puritate, care exprimă
măsura în care o culoare spectrală / pură definită de λ d trebuie diluată cu
culoarea albă pentru a se reconstitui culoarea dată. Prin definiŃie, factorul
de puritate reprezintă coeficientul cuprins între 0 şi 1 dat de raportul dintre
luminanŃa Ls a culorii pure şi luminanŃa L a culorii de măsurat:
Ls
p= (5.2)
L
Cu cât culoarea este mai pură (mai saturată), cu atât „p” se apropie de 1; cu cât
culoarea este mai diluată cu alb, cu atât „p” este mai mic.
3) LuminanŃa L [nt].

5.6.2. Culori spectrale şi culori acromate

Culorile spectrale sunt cele care corespund unor fascicule de lumină
monocromatice şi sunt total nediluate cu alb, aşadar ele se caracterizează prin lungimea
de undă λ d specifică, printr-un factor de puritate p = 1 şi printr-o anumită luminanŃă L.
Numărul culorilor spectrale existente (circa 200) este dat de sensibilitatea
cromatică diferenŃială (vezi figura 5.10), care determină capacitatea ochiului normal
de a „atribui” fiecărui interval ∆λ specific, din jurul mai multor lungimi de undă λ , o
senzaŃie specifică de culoare. „Centrarea” orientativă a fiecărei nuanŃe pe domenii de
lungimi de undă este indicată în tabelul 5.3.

Tab.5.3
Culoarea radiaŃiei Lungimea de undă
monocromatice aproximativă [nm]
Violet extrem 400
Violet mediu 420
Violet albastru 440
Albastru mediu 470
Albastru verde 500
Verde mediu 530
Verde galben 550
Galben mediu 580
Galben portocaliu 590
Portocaliu mediu 600
Portocaliu roşu 610
Roşu mediu 650
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 12

Roşu extrem 680

Spectrul luminos, gama culorilor spectrale, rezultă prin dispersia luminii albe,
realizată cel mai simplu (Fig.5.9) cu o prismă dispersoare. Separarea extrem de fină a
culorilor spectrale (monocromatice) se face prin utilizarea reŃelelor de difracŃie în
monocromatoare sau dublu monocromatoare (vezi Capitolul 2).
Culorile acromate sunt albul, negrul şi diversele categorii de gri, care trebuie
fiecare definite atât pentru fascicule de lumină, cât şi pentru obiecte opace, translucide
sau transparente.
Caracteristic pentru fasciculele de lumină este albul de egală energie, definit ca
şi culoarea unui fascicul caracterizat de o luminanŃă spectrală constantă pe întreg
domeniul vizibil.
ObservaŃie: RadiaŃiile luminoase complexe cu care se lucrează în mod curent
se desemnează de obicei prin acelaşi nume ca şi culoarea radiaŃiei monocromatice cu
care se aseamănă (mai puŃin culorile acromatice şi cele purpurii).

5.6.3. Culori complementare

După cum s-a observat discutând spectrul psihosenzorial, saturaŃia luminii
roşii sau a luminii galbene poate fi descrescută fără schimbarea nuanŃei, prin adăugarea
la ea a luminii verzi sau albastre.
În general pentru orice culoare există o altă culoare cu care, fiind amestecată,
se obŃine o senzaŃie neutră, aceste două culori se numesc complementare şi sunt
situate diametral opus în triunghiul culorilor (Fig.5.17).

Fig.5.17. Triunghiul culorilor complementare

Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 13

Notând cu A primele radiaŃii şi cu B pe celelalte (complementare), Sinden a

determinat raportul culorilor complementare (funcŃie de λ) pentru a obŃine culoarea
albă, conform celor prezentate în tabelul 5.4.

Tab.5.4
A Lungimea de B Lungimea de Raportul A / B
undă undă
Extremitatea 609 Verde albastru 496,5 0,73
roşie
Roşu 600 Albastru 493,5 1,10
Portocaliu 591 Albastru 490,0 2,03
Galben 586 Albastru 487,5 2,84
Galben 580 Albastru 482,5 4,80
Verde 578,5 Albastru 480,5 5,90
Verde 576,5 Albastru 477,5 7,20
Verde 575,5 Albastru 474,5 9,20
Verde 574 Albastru 472 11,60
Verde 572 Albastru 466,5 16,00
Verde 570 Albastru 459 24,60
Verde 570,5 Extremitatea 410 40,00
violet
ObservaŃie: Raportul A / B semnifică un raport de luminanŃe energetice.

RadiaŃiile cu λ = 570…496 [nm] nu au o radiaŃie complementară pură. Pentru

aceste nuanŃe de verde tonalitatea complementară este purpurie.

5.6.4. Amestecul culorilor. Legile colorimetriei

Această problemă centrală a colorimetriei va fi abordată bazându-ne atât pe
proprietăŃile fizice ale stimulului, cât şi pe efectele sale psihosenzoriale. Vor fi utilizate
deci ambel „viziuni” asupra culorii. Se poate merge şi pe o prezentare strict senzorială,
deoarece o lege empirică, legea I a lui Grassmann, spune că:
„Două amestecuri luminoase care produc aceeaşi impresie de culoare se
comportă de o manieră cromatică identică în procesul de amestec, indiferent de
compoziŃia spectrală.”
Pe această lege (Grassmann, 1953) se bazează întreaga abordare colorimetrică
a culorilor. Abordarea psihofizică însă conferă discursului un plus de rigoare. RelaŃiile
dintre culori se vor scrie exprimând culorile prin intermediul luminanŃelor lor,
bazându-ne pe legea lui Abney:
„Fluxul luminos rezultat prin combinare fluxurilor luminoase a două
lumini este egal cu suma fluxurilor luminoase ale componentelor.”
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 14

Constatarea, după cum avea să se observe după descoperirea şi publicarea

acestei legi, este doar aproximativ valabilă al fluxuri luminoase foarte ridicate apar
abateri, deşi acestea sunt destul de mici. La fel există o limitare inferioară dată de
necesitatea păstrării retinei în domeniul fotopic: luminanŃa produsă să fie de minim
10nt.
Şi cum fluxul este proporŃional cu luminanŃa (§1.1), egalitatea rezultată din
legea lui Abney se poate transpune în luminanŃe:
L = L1 + L2 (5.3)
unde L1, 2 reprezintă luminanŃele culorilor componente, iar L luminanŃa culorii
rezultante.
Acestea fiind spuse, se poate scrie o culoare oarecare ca o sumă a
componentelor sale, bazându-ne în evidenŃierea acestor componente fie pe legea
fumdamentală a colorimetriei, fi pe principiul tricromiei.
Legea fundamentală a colorimetriei:
„Ochiul poate distinge doar trei tipuri de variaŃii în lungime de undă
dominantă, luminanŃă şi puritate.” (Grassmann),
ConsecinŃă: „Orice culoare poate fi reprodusă prin diluarea unei anumite
culori spectrale (sau purpurii) cu alb (neutru, gri), alegând luminanŃele
componentelor în mod corespunzător.” Aşadar luminanŃa culorii de reprodus este:
L = Lλ + LW (5.4)
unde: Lλ este luminanŃa culorii dominante (cu aceeaşi nuanŃă), de lungime de undă
dominantă λ d , iar LW este luminanŃa albului.
Principiul tricromiei:
„Prin alegerea adecvată a trei fascicule luminoase monocromatice, numite
culori primare, este posibil să se reproducă prin amestec aditiv orice culoare”.
Evident, amestecul luminilor colorate se face într-un raport dat de luminanŃe.
S-a constatat că cele mai potrivite culori primare sunt roşul, albastrul şi
verdele, acestea fiind egal distanŃate (ca lungimi de undă) în spectrul luminos. CIE
(Commission International d’Eclairage) a ales pentru cele trei culori următoarele
lungimi de undă:
o roşu (R): λ R = 700nm ;
o verde (G): λG = 546nm ;
o albastru (B): λ B = 436nm .
Algebric, principiul se scrie atunci:
L = LR + LG + LB (5.5)
unde LR , LG , LB sunt respectiv luminanŃele celor trei culori primare.
Principiul tricromiei se mai poate reformula atunci, având în vedere cele de
mai sus:
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 15

„Oricare 4 culori sunt liniar dependente, dar pot fi alese 3 culori liniar
independente.”
Important! Există situaŃii în care nu este posibil să se obŃină identitatea
cromatică cu culoarea dată prin amestecul celor 3 culori primare. Totuşi, dacă una din
cele trei culori primare se amestecă cu culoarea dată, identitatea cromatică se poate
obŃine prin adunarea celorlalte 2 culori primare.
De exemplu, pentru o culoare dată de luminanŃă L, identitatea se poate obŃine
numai după adunarea cu componenta B, adică:
L + LB = LR + LG ⇒ L = LR + LG − LB (5.6)
Altfel spus, pentru a obŃine culoarea dată, trebuie amestecată o culoare verde de
546 nm şi o culoare roşie de 700 nm, şi trebuie „retrasă” din amestec o culoare albastră
de 436 nm. Este o formulare care nu are sens fizic decât în lumina procedeului de mai
sus.
Practic principiul tricromiei defineşte în formularea din expresia (5.5), sinteza
aditivă a culorilor, iar în formularea din expresia (5.6), sinteza sau amestecul
substractiv al culorilor. În figura 5.18 este redat amestecul aditiv, iar în figura 5.19,
amestecul substractiv.

Fig.5.18. Amestecul aditiv

Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 16

Fig.5.19. Amestecul substractiv

Amestecul substractiv, efectuat de exemplu în pictură prin suprapunerea de

filtre (straturile de vopsea aplicate succesiv) acŃionează „scoŃând” din fasciculul dat de
sursa primară o parte din radiaŃii. Primul filtru acŃionează lăsând să treacă doar
radiaŃiile învecinate cu cele corespunzătoare culorii dominante. Al doilea filtrează ceea
ce a mai rămas după primul ş.a.m.d.
Combinând curbele spectrale ale filtrelor utilizate, rezultă curba spectrală
rezultantă după trecerea prin acestea (Fig.5.20). Evident, alegând „n” filtre astfel încât
curba spectrală după filtrul „n-1” nu se suprapune deloc pe curba spectrală a celui de-al
„n”-lea filtru, lumina sursei va fi oprită total, culoarea rezutlantă fiind negrul.
Din punct de vedere psihosenzorial în pictură, lucrurile stau mai simplu:
alegându-se roşul, galbenul şi albastrul ca şi culori principale, rezultă:
Roşu + galben = orange
Roşu + albastru = violet
Galben + albastru = verde.

Fig.5.20. Amestecul substractiv prin suprapunere de filtre colorate

Din cele expuse apare ca evidentă proprietatea de comutativitate a amestecurilor

de culori. Într-adevăr, în orice ordine ar fi dipuse filtrele, efectul este acelaşi.
Amestecul aditiv: Ca exemplu se poate considera un amestec de lumini colorate
proiectate separat pe un ecran (Fig.5.18).
Dacă se aranjează proiectoarele ce radiază respectiv lumina roşie, albastră şi
verde, astfel încât fasciculele lor să se întrepătrundă şi zonele luminate de ele pe un
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 17

ecran alb să se suprapună parŃial (Fig.5.18), ochiul discerne, în afara celor 3 culori
primare, încă alte 4. Trei dintre acestea rezultă prin adunarea culorilor primare două
câte două, iar a patra, apropiată de alb, prin adunarea tuturor celor 3 culori primare.
Intuitiv, fenomenul se explică prin neputinŃa ochiului de a disocia informaŃiile de
culoare primite simultan. De exemplu, neputând distinge lumina roşie şi verde
recepŃionate simultan, senzaŃiile se vor compune, rezultând galbenul. La fel în zona
centrală, comună fasciculelor roşu, verde şi albastru, dacă luminanŃele sunt în proporŃii
convenabile, rezultatul va fi albul de egală energie.
Pentru două fascicule monocromatice, de lungimi de undă λ1 şi respectiv λ 2 ,
prin sinteză aditivă se obŃine:
- dacă λ1 şi λ 2 sunt vecine rezultă o culoare având λ ∈ (λ1 , λ 2 ) .
Cu cât λ1 şi λ 2 sunt mai apropiate, cu atât culoarea rezultantă va
fi mai saturată, iar cu atât sunt mai depărtate (la limita
complementară), cu atât culoarea rezultantă va fi mai desaturată;
- dacă λ1 şi λ 2 sun opuse pe cercul cromatic, deci culorile lor
sunt complementare, rezultatul este alb.
Principial, toate tipurile de amestec se supun legii a III-a a lui Grassmann:
„Dacă într-un amestec de 2 culori una este modificată constant, cealaltă
rămânând neschimbată, culoarea rezultantă se modifică în mod constant.”

Egalitatea amestecurilor este guvernată de consecinŃele legii I a lui

Grassmann. Acestea le conferă practic toate proprietăŃile egalităŃilor algebrice, astfel:
ConsecinŃa I (Omogenitatea): „Egalitatea senzaŃiilor nu se schimbă dacă se
multiplică sau se divid prin acelaşi coeficient de luminanŃă două plaje
colorimetrice.”
Deci având:
L = Lλ + LW respectiv L = LR + LG + LB (5.7)
rezultă:
KL = KLλ + KLW respectiv KL = KLR + KLG + KLB (5.8)
unde K = ct. Este coeficientul de luminanŃă.
ConsecinŃa II (Aditivitatea): „Egalitatea senzaŃiilor se păstrează dacă se
luminează cu aceeaşi lumină suplimentară cele două plaje ale colorimetrului.”
Aşadar:
L = Lλ + LW ⇒ L + L' = Lλ + L'+ LW (5.9)
iar
L = LR + LG + LB ⇒ L + L' = LR + LG + LB (5.10)
cu condiŃia ca L’ să nu fie exagerat de mare – vezi abaterile de la legea lui Abney.
Deoarece
L ' = L ' λ + L 'W iar L ' = L ' R + L ' G + L' B (5.11)
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 18

relaŃiile (5.9) şi (5.10) se mai pot scrie respectiv:

L + L' = Lλ + L' λ + L"W (5.9)’
şi L + L' = L" R + L"G + L" B (5.10)’
unde: L"i = Li + L' i , i = W , R, G, B (5.12)

ObservaŃie: Pentru validarea egalităŃilor colorimetrice, trebuie respectate

câteva condiŃii obligatorii ce provin din influenŃa factorilor fiziologici asupra vederii
culorilor. Aceste condiŃii sunt:
- ochiul să fie normal, fără discromopatie;
- impresia colorată să fie izolată în câmpul vizual sau combinată
cu o culoare foarte apropiată;
- ochiul să nu fie obosit, adică să nu fie sub influenŃa altor
excitanŃi luminoşi sau coloraŃi, concomitent sau anterior;
- să se utilizeze câmpuri colorimetrice cu mărimi şi intensităŃi
adecvate pentru vederea maculară (imaginea să se formaze pe
retină în pata galbenă) şi, în general, să se utilizeze plaje colorate
cu diametrul mai mic de 2°.
ConsecinŃa a III-a (Substractivitatea): „Egalitatea senzaŃiilor se păstrează
dacă vom extrage din cele 2 lumini colorate aceeeaşi culoare.”

5.7. Sisteme de ccoordonate de culoare psihofizice

5.7.1. Sistemul RGB

Fie trei culori primare reale: roşul (R), verdele (G) şi albastrul (B), nu neapărat
cele date în §5.6.4, dar îndeplinind condiŃiile enunŃate acolo. Se consideră 3 axe R, G,
B, nu neapărat ortogonale, de versori respectiv u R , u G , u B care formează un triedru cu
cele 3 unghiuri formate de axele considerate două câte două, egale. Se poziŃionează pe
fiecare axă segmente proporŃionale cu luminanŃele celor 3 culori primare LR , LG , LB -
vezi figura 5.21.
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 19

Fig.5.21. Sistemul de coordonate tricromatic RGB

Alegerea unei axe pentru fiecare culoare primară şi introducerea unităŃilor de

măsurăă pe fiecare axă completează definirea sistemului de coordonate. UnităŃile
folosite pentru fiecare coordonată de culoare nu sunt neapărat aceleaşi. Este chiar
convenabil să fie ales diferite astfel încât să fie îndeplinită condiŃia ca albul (W) sau
neutrul (N) de egală energie să fie obŃinut la egalizarea celor 3 coeficienŃi cromatici,
aşadar:
RW = GW = BW (5.13)
Pentru culorile propuse de CIE (de exemplu, cele caracterizate prin
λ R = 700nm, λG = 546nm, λ B = 436nm ), condiŃia (5.13) se scrie:
LR L LB
= G = (5.14)
1 4,591 0,0601
deci unităŃile de măsură vor fi:
< R >= 1 < L >

< G >= 4,591 < L > ,
< B >= 0,0601 < L >

unde unitatea de luminanŃă, < L >= 1nt.
Se observă că dacă s-ar stabili o unitate de măsură identică pe cele trei axe,
vectorii G ar fi în mod obişnuit de câte 100 de orii mai mari decât vectorii B , ceea ce
pentru nevoile practice ar fi deosebit de incomod. Respectând relaŃia (5.13), albul W se
va găsi mereu în centrul de greutate al triunghiului echilateral ce defineşte un plan de
egală luminanŃă (Fig.5.23). LuminanŃa unei culori, de coordonate R, G, B va fi:
L = LR + LG + LB = R + 4,591G + 0,0601B (5.15)
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 20

PoziŃia punctului caracteristic al culorii în spaŃiul tricromatic este dat de

vectorul:
C = R+G+ B (5.16)

Fig.5.22. Compunerea culorilor (ca vectori în spaŃiul tricromatic)

Fig.5.23. Planul unitate (în spaŃiul tricromatic)

ObservaŃii: 1) Conform regulii de compunere a vectorilor, amplificând fiecare

componentă a amestecului cu un acelaşi factor, K, rezultă o nouă culoare (Fig.5.22):
KC = K R + KG + K B (5.17)
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 21

însă cromaticitatea acestei nu se schimbă: este identică cu cea a culorii iniŃiale. Aşadar
linia generală a culorilor de egală cromaticitate, dar cu luminanŃă diferită se găseşte
pe o semidreaptă ce trece prin origine.
Albul W va fi caracterizat de o asemenea semidreaptă; la fel, fiecare dintre
culorile spectrale.
2) Plane importante în sistemul RGB:
- planul R + G + B = 1 trece prin punctele unitate ale celor trei
axe şi se numeşte plan unitate;
- planele paralele cu planele unitate sunt plane de egală luminanŃă,
plane ale cromaticităŃii. Triunghiul (RBG), format de vârfurile
vectorilor R, G , B , ce definesc un plan al cromaticităŃii, poartă
numele de triunghiul culorilor. Se observă că alegând ca şi
culori primare trei culori reale, unele culori vor avea punctual
caracteristic în afara triunghiului culorilor (Fig.5.23). SituaŃia se
explică prin faptul că saturaŃa acestora este mai mare decât cea
care se poate obŃine printr-o sinteză strict aditivă a culorilor
primare. Locul geometric al culorilor spectrale / pure defineşte
curba Σ, “spectrum locus” (Fig.5.24).
- planul format între coordonatele culorilor albastru şi roşu
corespunde la un amestec de violet şi roşu şi se numeşte planul
culorilor purpurii.

Cea de-a doua lege a lui Grassmann se poate şi ea transpune în epaŃiul

cromatic, revenind la o simplă adiŃie vectorială. RelaŃia corespunzătoare scrisă
vectorial va fi:
C + C1 = ( R + R1 ) + (G + G1 ) + ( B + B1 ) (5.18)
altfel spus componentele sumei a două lumini sunt egale cu suma componentelor. În
plus, rezultanta celor doi vectori este în interiorul conului spectral completat prin
planul culorilor purpurii. De asemenea, amestecul a 3 culori primare n se poate afla
decât în interiorul triedrului de referinŃă.
Este de remarcat faptul că reprezentarea spaŃială a culorilor este singura
corectă, deoarece fiecărui punct îi face să-I corespundă o culoare bine definită prin cei
trei parametrii. Reprezentările spaŃiale însă nu sunt uşor de utilizat. De aceea se preferă
reprezentarea palnă cunoscută sub numele de triunghiul culorilor. Acesta poate fi
considerat fie un triunghi echilateral (Fig.5.23), fie, mai simplu (Fig.5.24), un triughi
dreptunghic isoscel.
În ambele cazuri se lucrează în plane de echiluminanŃă W. În cazul utilizării
unui triunghi echilateral va fi caracterizat prin coordonatele tricromatice:
R G B
r= ;g = ;b = (5.19)
R+G + B R+G + B R+G+ B
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 22

Astfel, notându-se:
U = R+G+ B (5.20)
vectorul care caracterizează culoarea în spaŃiul cromatic va fi dat de relaŃia:
C = U (r u R + g u G + bu B ) (5.21)
unde: U = luminanŃa culorii; u R , u G , u B sunt versorii axelor de coordonate, iar r, g, b
sunt coorbonatele tricromatice.
Interpretarea geometrică a acestui mod de scriere constă în tratarea separată a
luminanŃei şi cromaticităŃii culorii. Indiferent de luminanŃa U, culoarea se
caracterizează din punct de vedere cromatic în planul unitar, punctul ce caracterizează
culoarea fiind intersecŃia vectorului C cu planul unitar (Fig.5.23). Coordonatele r, g, b
sunt, se observă din această această figură, chiar dimensiunile segmentelor
perpendiculare duse din punctul C pe laturile triunghiului culorilor (Fig.5.23b).
Din rel. (5.19) se observă că:
r + g +b =1 (5.22)
aşadar pentru caracterizarea cromaticităŃii unei culori sunt necesare şi suficiente două
din coordonate. Acestea se aleg „r” şi „g”, iar triunghiul echilateral al culorilor se
deformează într-un triunghi dreptunghic isoscel (Fig.5.24), pentru a se putea beneficia
de avantajele utilizării axelor de coordonate rectangulare.
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 23

Fig.5.24. Triunghiul RGB al culorilor (dreptunghic)

5.7.2. Metodele de calcul ale coordonatelor de culoare

Metoda 1: Colorimetrică
Se determină cu un colorimetru luminanŃele LR , LG , LB şi rezultă coeficienŃii
R, G, B, adică cele 3 cantităŃi de radiaŃii monocromatice necesare pentru a reconstitui
culoarea dată în coordonate tricromatice (r, g, U), conform discuŃiei realizată anterior.
Metoda 2: Spectrofotometrică
Se porneşte de la distribuŃia spectrală Φ (λ ) a culorii de analizat, obŃinută de
exemplu cu un monocromator. Se definesc 3 curbe de coeficienŃi tricromatici, daŃi ca şi
coeficienŃi de pondere rλ , g λ , bλ (semnul de medie arată că au fost obŃinuŃi pentru un
observator fotometric standard, ca o medie a unui lot reprezentativ de subiecŃi tineri,
conform testelor şi standardizărilor CIE).
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 24

Graficele coeficienŃilor de pondere sunt reprezentate în figura 5.25, pentru

culorile primare caracterizate de lungimile de undă:
λ R = 700nm; λG = 546nm; λ B = 435,8nm .

Fig.5.25. CoeficienŃii de pondere rλ , g λ , bλ

Amplificând fluxul energetic dat prin aceste 3 funcŃii de pondere rezultă la

fiecare câte 3 fluxuri elementare:
Φ λ ⋅ rλ ⋅ dλ ; Φ λ ⋅ g λ ⋅ dλ ; Φ λ ⋅ bλ ⋅ dλ (5.25)
Prin integrarea acestora pe domeniul vizibil VIZ, rezultă coeficienŃii
tricromatici ai culorii de analizat:
λmax λmax λmax
R= ∫ Φ λ ⋅ rλ ⋅ dλ ; G = ∫ Φ λ ⋅ g λ ⋅ dλ ; B = ∫ Φ λ ⋅ bλ ⋅ dλ (5.24)
λmin λmin λmin

unde λ min = 380nm , iar λ max = 780nm reprezintă limitele domeniului VIZ.
Rezultă coordonatele cromatice:
R G B
r= ; g = ; b = ; U = R+G + B (5.25)
U U U

Caz particular: Culorile spectrale

Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 25

ObŃinerea culorilor cromatice ale acestora este, din cele expuse mai sus,
imediată: coeficienŃii R, G, B rămân, datorită monocromaticităŃii, ca nişte fluxuri
elementare. Atunci:
Φ λ ⋅ rλ ⋅ dλ rλ
r= =
Φ λ (rλ + g λ + bλ ) ⋅ dλ rλ + g λ + bλ
şi la fel pentru calcularea lui „g” şi a lui „b”. Rezultă, pentru fiecare lungime de undă
din domeniul vizibil, coordonatele tricromatice:
rλ gλ bλ
r= ; g= ; b= (5.26)
rλ + g λ + bλ rλ + g λ + bλ rλ + g λ + bλ
a căror grafice sunt prezentate în figura 5.26, iar valorile sunt expuse în tabelul 5.5.

Fig.5.26. Coordonatele tricromatice ale culorilor spectrale

Coordonatele tricromatice ale culorilor spectrale Tab.5.5

λ [nm] r g b r+g+b
380 0,0272 - 0,0115 0,9843 1
400 0,0247 - 0,01122 0,9865 1
436 0 0 1 1
490 - 0,7150 0,6996 1,0154 1
500 - 1,1685 1,3905 0,7780 1
510 - 1,3371 1,0318 0,4053 1
520 - 0,0830 1,8534 0,1296 1
530 - 0,5159 1,4761 0,0398 1
540 0 1 0 1
560 0,3164 0,6881 - 0,0045 1
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 26

600 0,8475 0,1537 - 0,0120 1

700 1 0 0 1

Se observă că o serie de culori au şi coordonate negative, ceea ce constituie un

dezavantaj major al sistemului RGB.
Odată calculate coordonatele culorilor spectrale, se poate trasa riguros
„spectrum locus” Σ, atât în varianta triunghi echilateral al culorilor (Fig.5.23), cât şi în
varianta triunghi al culorilor de tip dreptunghic isoscel (Fig.5.24).
Albul W se găseşte, datorită alegerii corespunzătoare a unităŃilor de măsură
pentru R, G, B – în ambele cazuri – la coordonate: rW = g W = bW = 1 3 .
Dreapta π care uneşte extremităŃile curbei Σ reprezintă locul geometric al
culorilor purpurii. Locul geometric al acestor culori pentru care luminanŃa este nulă se
poate determina punând condiŃia L = 0; din aceasta rezultă:
LR + LG + LB = 0 ⇒ R + 4,591G + 0,0601B = 0
aşadar, în coordonate tricromatice, se va obŃine sistemul:
r + 4,5909 g + 0,06012b = 0
 (5.27)
r + g + b = 1
Eliminând “b”, rezultă ecuaŃia culorilor purpurii în coordonate (r, g):
0,9399r + 4,5309 g + 0,06012 = 0 (5.28)
reprezentată grafic prin dreapta XZ, numită alchyna.
Dezavantajele sistemului RGB constau din faptul că există coordonate
tricromatice negative, iar calculul luminanŃei este greoi şi complicat. Aceste aspecte au
determinat CIE să definească un nou sistem tricromatic XYZ, care să elimine aceste
dezavantaje.

5.7.3. Sistemul XYZ

Trecerea de la sistemul RGB la sistemul XYZ se realizează printr-o
transformare geometrică de tipul celei redate în figura 5.27.
În definirea sistemului se consideră, după cum se observă, pe 3 culori primare
fictive; de aceea, sistemul XYZ mai poartă numele de sistem fictiv, spre deosebire de
RGB, care este un sistem colorimetric real. X, Y şi Z sunt culori fictive deoareca nu
corespund nici unei radiaŃii monocromatice existente. Ele se definesc ca şi culorile ce
ar corespunde punctelor de intersecŃie a tangentelor la curba Σ a culorilor spectrale din
sistemul RGB (Tab. 5.6).

Tab.5.6
Culoarea primară Coordonatele cromatice în sistemul RGB
fictivă r g b
X 1,2750 - 0,2778 0,0028
Y - 1,7394 2,7674 - 0,0280
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 27

Z - 0,7429 0,1400 1,6020

Fig.5.27. ObŃinerea sistemului XYZ prin transformare geometrică din sistemul RGB

Culorile primare fictive au fost alese astfel încât sistemul XYZ să

îndeplinească următoarele condiŃii:
1) Coordonatele cromatice rezultante x, y şi z să aibă valori pozitive
pentru toate culorile reale;
2) LuminanŃa culorii primare roşii (r) şi a celei albastre (z) să fie
egală cu 0, luminanŃa culorii primare verzi (y) fiind egală cu
luminanŃa amestecului: L = Y – altfel spus, curba coeficientului de
pondere verde y λ , a spectrului de egală energie, este similară cu
curba sensibilităŃii spectrale fotopice;
3) Culoarea primară albastră (z) să fie aleasă astfel încât valoarea
coeficientului de pondere z λ să fie aproape 0 pentru λ > 540nm .
Locul culorilor spectrale de la 540nm către capătul roşu al
spectrului va fi dat aproximativ de dreapta x + y = 1;
4) DirecŃiile axelor OX şi OY să formeze un unghi drept în planul
unitate;
5) UnităŃile de măsură colorimetrice să fie alese astfel încât
subgraficele curbelor coeficienŃilor de pondere tricromatici
( xλ , y λ , z λ ) al curbelor spectrului de egală energie să aibă ariile
egale. Coordonatele cromatice ale spectrului total (albul) de egală
energie vor fi:
xW = yW = zW = 1 3 (5.29)
EcuaŃiile de trecere dintr-un sistem în altul sunt (pentru culorile propuse de
CIE):
 X = 2,7689 R + 1,7519G + 1,1302 B

Y = R + 4,5909G + 0,06012 B (5.30)
Z = 0,0565G + 5,5944 B

Rezultă ca avantaj imediat al sistemului XYZ coordonate cromatice pozitive
pentru toate culorile reale şi un spectrum locus Σ înscris în trunghiul XYZ, de
suprafaŃă minimă, în interiorul căruia se realizează o repartiŃie mai bună a nuanŃelor
de culoare.
Sistemul XYZ este astfel analog sistemului RGB, prezentând însă
particularităŃile şi avantajele prezentate. Se poate defini, identic ca şi la RGB, un spaŃiu
cromatic afin, dar se foloseşte în practică exclusiv reprezentarea rectangulară în planul
unitar.
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 28

Evaluarea culorilor în sistemul XYZ se poate face tot prin cele două metode
prezentate: colorimetrică şi spectro-fotometrică, însă pe când în RGB era mai utilizată
– şi mai importantă - metoda colorimetrică, în cazul lui XYZ ponderea categorică o
are metoda spectro-fotometrică.
Fie un flux luminos având curba de distribuŃie spectrală Φ λ obŃinută cu un
spectro-fotometru.
Utilizând curbele coeficienŃilor de pondere tricromatici xλ , y λ , z λ definiŃi de
CIE pentru observatorul etalon (Fig.5.28, Tab.5.7), se obŃin – prin înmulŃirea acestora
cu fluxul Φ λ corespunzător lungimii de undă considerate – coeficienŃii cromatici ai
oricărei regiuni spectrale infinitezimale dλ din jurul valorii λ. Prin integrare pe
domeniul VIZ rezultă coeficienŃii tricromatici totali ai luminii date:
λmax λmax λmax
X = ∫ x λ Φ λ dλ ; Y = ∫ y λ Φ λ dλ ; Z = ∫ z λ Φ λ dλ (5.31)
λmin λmin λmin
Coordonatele cromatice rezultă:
X X Z
x= ; y= ; z= (5.32)
X +Y + Z X +Y + Z X +Y + Z
cu relaŃia de legătură cunoscută:
x + y + z =1 (5.33)
Coordonata de luminanŃă este:
L =Y (5.34)
aşadar culoarea se va caracteriza prin coordonatele (x, y, L).

Fig.5.28. Coordonatele tricromatice ale culorilor spectrale

ObservaŃii: 1) Evident, în practică, integrarea se face prin metode numerice;

de fapt atât coeficienŃii de pondere, cât şi respectiv fluxul Φ λ sunt standardizaŃi,
respectiv măsuraŃi cu un anumit pas ∆λ = 5; 10; 20nm .
RelaŃiile (5.31) se transcriu atunci:
n n n
X = ∆λ ⋅ ∑ x λ ⋅ Φ λ ; Y = ∆λ ⋅ ∑ y λ ⋅ Φ λ ; Z = ∆λ ⋅ ∑ z λ ⋅ Φ λ (5.35)
i =1 i =1 i =1
2) CoeficienŃii definiŃi pentru deschideri ale câmpului observat de
2º (stabiliŃi în 1931) au fost suplimentaŃi în 1964 printr-un set nou de coeficienŃi,
pentru deschideri ale câmpului obiectiv de 10º, situaŃie care acoperă mai bine
necesităŃile practice.

Tab.5.7
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 29

Lungimea CoeficienŃii de pondere Lungimea CoeficienŃii de pondere

de undă tricromatici ai spectrului de de undă tricromatici ai spectrului de
λ [nm] egală energie λ [nm] egală energie
xλ yλ zλ xλ yλ zλ
380 0,0014 0,0000 0,0065 580 0,9163 0,8700 0,0017
385 0,0022 0,0001 0,0105 585 0,9786 0,8163 0,0014
390 0,0042 0,0001 0,0201 590 1,,0263 0,7570 0,0011
395 0,0076 0,0002 0,0362 595 1,0567 0,6949 0,0010

400 0,0143 0,0004 0,0679 600 1,0622 0,6310 0,0008

405 0,0232 0,0006 0,1102 605 1,0456 0,5668 0,0006
410 0,0435 0,0012 0,2074 610 1,0026 0,5030 0,0003
415 0,0776 0,0022 0,3713 615 0,9884 0,4412 0,0002
420 0,1344 0,0040 0,6456 620 0,8544 0,3810 0,0002
425 0,2148 0,0073 1,0391 625 0,7514 0,3210 0,0001
430 0,2839 0,0116 1,3856 630 0,6424 0,2650 0,0000
435 0,3285 0,0168 1,6230 635 0,5419 0,2170 0,0000
440 0,3483 0,0230 1,7471 640 0,4479 0,1750 0,0000
445 0,3481 0,0398 1,7826 645 0,3608 0,1382 0,0000

450 0,3362 0,0380 1,7721 650 0,2835 0,0170 0,0000

455 0,3178 0.0480 1,7441 655 0,2187 0,0816 0,0000
460 0,2908 0,0600 1,6692 660 0,1649 0,0610 0,0000
465 0,2511 0,0739 1,5281 665 0,1212 0,0446 0,0000
470 0,1954 0,0910 1,2876 670 0,0874 0,0320 0,0000
475 0,1421 0,1126 1,0419 675 0,0636 0,0232 0,0000
480 0,0956 0,1390 0,8130 680 0,0468 0,0170 0,0000
485 0,0580 0,1693 0,6162 685 0,0329 0,0119 0,0000
490 0,0320 0,2080 0,4652 690 0,0227 0,0082 0,0000
495 0,0147 0,2586 0,3553 695 0,0158 0,0057 0,0000

500 0,0049 0,3230 0,2720 700 0,0114 0,0041 0,0000

505 0,0024 0,4073 0,2123 705 0,0081 0,0029 0,0000
510 0,0093 0,5030 0,1582 710 0,0058 0,0021 0,0000
515 0,0291 0,6000 0,1117 715 0,0041 0,0015 0,0000
520 0,0633 0,7000 0,0782 720 0,0029 0,0010 0,0000
525 0,1096 0,6910 0,0573 725 0,0020 0,0001 0,0000
530 0,1655 0,6820 0,0422 730 0,0014 0,0001 0,0000
535 0,2257 0,9194 0,0298 735 0,0010 0,0001 0,0000
540 0,2904 0,9540 0,0203 740 0,0007 0,0000 0,0000
545 0,3597 0,9803 0,0134 745 0,0005 0,0000 0,0000
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 30

550 0,4334 0,9950 0,0087 750 0,0003 0,0001 0,0000

555 0,5121 1,0002 0,0057 755 0,0002 0,0001 0,0000
560 0,5945 0,9950 0,0039 760 0,0002 0,0001 0,0000
565 0,6784 0,9786 0,0027 775 0,0001 0,0000 0,0000
570 0,7621 0,9520 0,0021 780 0,0000 0,0000 0,0000
575 0,8425 0,9154 0,0018
TOTAL 21,03713 21,3714 21,3715

Coordonatele tricromatice ale culorilor spectrale rezultă (vezi Tabelul 5.8)

analog ca şi la sistemul RGB:
xλ yλ zλ
x= ; y= ; z= (5.36)
xλ + y λ + z λ xλ + y λ + z λ xλ + y λ + z λ

Tab.5.8
Lungimea Coordonatele cromatice ale Lungimea Coordonatele cromatice ale
de undă culorilor spectrale de undă culorilor spectrale
λ [nm] x y z λ [nm] x y z
380 0,1741 0,0050 0,8209 580 0,5125 0,4866 0,0009
385 0,1740 0,0050 0,8210 585 0,5448 0,4544 0,0008
390 0,1738 0,0049 0,8213 590 0,5752 0,4242 0,0006
395 0,1736 0,0049 0,8215 595 0,6029 0,3965 0,0005
0,0004
400 0,1733 0,0048 0,8219 600 0,6270 0,3725 0,0002
405 0,1730 0,0048 0,8222 605 0,6482 0,3514 0,0002
410 0,1726 0,0048 0,8226 610 0,6646 0,3334 0,0002
415 0,1721 0,0048 0,8231 615 0,6913 0,3086 0,0002
420 0,1714 0,0051 0,8235 620 0,6915 0,3084 0,0002
425 0,1703 0,0058 0,8239 625 0,7006 0,2993 0,0001
430 0,1689 0,0069 0,8242 630 0,7079 0,2920 0,0001
435 0,1669 0,0086 0,8245 635 0,7140 0,2859 0,0001
440 0,1644 0,0109 0,8247 640 0,7190 0,2809 0,0001
445 0,1611 0,0138 0,8251 645 0,7230 0,2770 0,0000

450 0,1566 0,0177 0,8257 650 0,7260 0,2724 0,0000

455 0,1510 0,0227 0,8263 655 0,7283 0,2717 0,0000
460 0,1440 0,0297 0,8263 660 0,7300 0,2700 0,0000
465 0,1355 0,0399 0,8264 665 0,7311 0,2689 0,0000
470 0,1241 0,0578 0,8181 670 0,7320 0,2680 0,0000
475 0,1096 0,0868 0,8026 675 0,7327 0,2673 0,0000
480 0,0913 0,1327 0,7760 680 0,7334 0,2666 0,0000
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 31

485 0,0687 0,2007 0,7306 685 0,7340 0,2660 0,0000

490 0,0454 0,2950 0,6596 690 0,7344 0,2656 0,0000
495 0,0235 0,4127 0,5638 695 0,7346 0,2654 0,0000

500 0,0082 0,5384 0,4534 700 0,7347 0,2653 0,0000

505 0,0039 0,6548 0,3413 705 0,7347 0,2653 0,0000
510 0,0139 0,7502 0,2359 710 0,7347 0,2653 0,0000
515 0,0389 0,8120 0,1491 715 0,7347 0,2653 0,0000
520 0,0743 0,8338 0,0919 720 0,7347 0,2653 0,0000
525 0,1142 0,8262 0,0596 725 0,7347 0,2653 0,0000
530 0,1547 0,8059 0,0394 730 0,7347 0,2653 0,0000
535 0,1929 0,7816 0,0255 735 0,7347 0,2653 0,0000
540 0,2296 0,7543 0,0161 740 0,7347 0,2653 0,0000
545 0,2658 0,7243 0,0099 745 0,7347 0,2653 0,0000

550 0,0316 0,6923 0,0061 750 0,7347 0,2653 0,0000

555 0,3373 0,6589 0,0038 755 0,7347 0,2653 0,0000
560 0,3713 0,6245 0,0024 760 0,7347 0,2653 0,0000
565 0,4087 0,5896 0,0017 775 0,7347 0,2653 0,0000
570 0,4441 0,5547 0,0012 780 0,7347 0,2653 0,0000
575 0,4788 0,5202 0,0010

Odată aceste valori determinate, se poate trasa „spectrum locus” al sistemului

XYZ (Fig.5.29). Se observă ca şi particularităŃi faptul că: dreapta RB reprezintă
dreapta culorilor purpurii, π, alchyna, dată de ecuaŃia L=0, precum şi reppectarea
riguroasă a condiŃiilor impuse la începutul discuŃiei pentru sistemul XYZ.
Fig.5.29. Sistemul XYZ

ProprietăŃile diagramei XYZ:

1) Fie o culoare a cărei cromaticitate este dată de punctul M(x, y) şi care poate
fi obŃinută prin amestecul a două culori reprezentate prin punctele M 1 şi M 2 ,
segmentul M 1 M 2 trecând prin M. RelaŃia între componentele cromatice ale celor trei
culori „coliniare” se obŃine determinând poziŃia lui M între M 1 şi M 2 printr-o regulă
comparabilă cu cea a compunerii forŃelor paralele în mecanică. Astfel, în diagrama
XYZ se poate scrie:
M 1M 2 MM 2 MM 1
= = (5.37)
x + y + z x1 + y1 + z1 x 2 + y 2 + z 2
2) Punctele reprezentative a două culori complementare în raport cu lumina
albă W (poate fi aleasă şi o altă lumină convenŃională) se găsesc pe o dreaptă care trece
prin W, de o parte şi de alta a punctului;
Radiometrie, fotometrie şi colorimetrie 32

3) IntersecŃia semidreptei WM cu locul spectral dă, în punctul D, lungimea de

undă dominantă, λ d , a culorii (şi a tuturor culorilor situate pe semidreapta WM);
4) IntersecŃia semidreptei WM cu locul spectral dă lungimea de undă λc a
culorii complementare, reprezentată prin punctul M’ sau, dacă este cazul, a culorii
purpurii corespunzătoare;
5) Factorul de puritate are expresia:
- pentru culorile purpurii:
yp y '− 1 3
p' = ⋅ (5.38)
y' y p − 1 3
- pentru culorile nepurpurii:
y d y '− 1 3
p= ⋅ (5.39)
y' yd − 1 3
ObservaŃii: Diagrama culorilor se completează de obicei cu semidreptele de
egală lungime de undă dominantă, care trec prin W şi curbele de egală puritate (p sau
p’). Un astfel de grafic permite determinarea rapidă prin interpolarea lui p (sau p’),
cunoscând (x, y) sau invers.
Dispunându-se de diagrama XYZ, se pot discuta foarte bine avantajele şi
dezavantajele diverselor sisteme de tip RGB sau a altor sisteme tri sau multicromatice
de tip aditiv. DiscuŃia aceasta va fi realizată în cadrul Capitolului 6, pentru diferitele
tipuri de colorimetre aditive abordate.