Determinarea culorii produselor alimentare cu ajutorul colorimetrului CR-

400/410 Konica Minolta

Aspectul superficial și culoarea produselor alimentare sunt primii parametrii de calitate

evaluaţi de consumatori și sunt factori critici pentru acceptarea produselor de către aceştia.
Deși există diferite spații de culoare, cel mai utilizat dintre acestea în măsurarea culorii 
produsele alimentare este spațiu de culoare L *, a*, b* datorită distribuției uniforme a culorilor,
și pentru că este foarte aproape de percepția umană a culorilor (León, 2005). 
Există două metode frecvent utilizate: colorimetrie vizuală și colorimetrie fotoelectrică,
aceste două metode se bazează pe legea Lambert - Beer (A = εbc).  Comparativ cu colorimetria
vizuală, colorimetria fotoelectrică elimină eroarea subiectivă și îmbunătățește precizia de
măsurare, se pot selecta filtre pentru a elimina interferențele, îmbunătățind astfel selectivitatea.
În perioada 1930 ÷ 1960, colorimetria s-a dezvoltat puternic, apoi treptat a fost înlocuită cu
metoda spectrofotometrică.
Colorimetria vizuală folosește un set de materiale identice din sticlă de același diametru,
cuve cu același volum, adăugând succesiv diferite cantități de soluție standard și apoi se adaugă
la o cantitate egală de agenți cromogeni și alți agenți auxiliari, apoi se diluează la un volum
pentru a deveni culoarea standard redusă treptat gradației. Principalul avantaj al acestei metode
este simplitatea și utilizarea ușoară a acestuia, dar ca dezavantaj ochii au o erori de observare
subiective, precizia este scăzută.
În anii 1930 și 1960, dezvoltarea analizei colorimetrice a luat avânt fiind utilizată pe scară
largă în metalurgie, geologie, urme de metale și unele tipuri de conținut de elemente non-
metalice (http://ro.swewe.net/word_show.htm/?49950_1&Colorimetrie).
Se bazează pe compararea intensității de culoare a două soluții ce conțin aceeași substanță,
dar în concentrații diferite, din care una cunoscută și alta necunoscută.
La baza colorimetriei stau legile absorbției luminii, în sensul că dacă un fascicol de lumină
I  trece printr-o soluție colorată o parte din intensitate se pierde prin reflexie (I ), altă parte este
0 r

absorbită de soluție (I ), iar ceea ce ramâne se transmite prin produs, mai departe (I ).
a t

Concentrația substanței dizolvate se poate stabili având în vedere două legi de bază:
-      intensitatea colorației este proporțională cu concentrația soluției;
-      intensitatea colorației este proporțională cu grosimea stratului de soluție.
Pentru măsurători colorimetrice se pot folosi: Colorimetrul CR-400/410 Konica Minolta, 
colorimetrul Duboscq, fotometrul Pulfrich, fotocolorimetrul Lange și senzori colorimetrici bazați
pe o reacție de culoare.
Un colorimetru este, în general, un instrument care caracterizează culoarea  probelor pentru
a oferi o măsură obiectivă a caracteristicilor de culoare.
Colorimetrul permite măsurarea absorbanței unei soluții la o anumită frecvență.
Colorimetrele deci permit să se verifice concentrația de solut, deoarece este proporțională cu
absorbanța (Buluma, 2011).
Măsurarea culorii se poate realiza prin trei metode:
 - Metoda spectrală de determinare a componentelor tricromatice se bazează pe ridicarea
pe cale spectrofotometrică a curbei factorilor spectrali de lumină energetică, metodă relativ
laborioasă; 
- Metoda colorimetrului tricromatic ce permite obținerea rapidă a componentelor
tricromatice X, Y, Z; 
 - Măsurarea în sistem computerizat; în acest caz o culoare se exprimă prin valori care
variază de la 0 la 255. În funcție de sistemul colorimetric ales, o culoare se exprimă prin diferite
intensități ale culorilor de bază ale sistemului (Popa, 2008). 
În acest studiu se folosesște metoda colorimetrului tricromatic, numită și metoda
CIELab.
Metoda CIELab
Sistemul CIEL * a * b * este utilizat pe scară largă în colorimetrie. Acesta este standardizat în
România. 
-   L * = reprezintă luminozitatea,  L * = 0 indică negru și L * = 100 indică alb; 
-   a* cu valori negative indică culoarea verde, cu valori pozitive indică roşu;
-   b * valori negative indică albastru și cu valori pozitive indică galben.
Sistemul CIELAB se bazează pe valorile tristimulilor de culoare X,Y, Z care pot fi
reprezentate în coordonate carteziene sau cilindrice.
În spaţiul CIELAB de reprezentare a culorilor, culorile de aceeaşi nuanţă se plasează pe
liniile de nuanţă ce pornesc din originea spaţiului (intersecţia coordonatelor plane a* şi b*),
unghiul H fiind o măsură a nuanţei. El variază în sens contrar acelor de ceasornic, de la roşu la
0

galben, spre verde şi albastru. Astfel, de exemplu, H0 = 0 (H0 = 3600) corespunde culorii roşu,
H0 = 900 corespunde culorii galbene, H0 = 2700 corespunde culorii albastre.

Figura 1.2. Coordonatele rectangulare și cilindrice ale spațiului CIELAB

Mureșan A., (2014) „Curs- Evaluarea culorii), Iași
Analizând spaţiul culorii CIELAB se pot face următoarele observaţii: 
  dacă a* şi b* sunt pozitive (cadranul I trigonometric), culoarea probei va fi cuprinsă în
intervalul roşu-portocaliu-galben; 
 dacă a* este negativ iar b* este pozitiv (cadranul II trigonometric), culoarea probei va fi
cuprinsă în intervalul galben-galben verzui-verde; 
 dacă b* este negativ şi a* este negativ (cadranul III trigonometric), culoarea probei va fi
cuprinsă în intervalul verde-turqoaz-albastru; 
 dacă b* este negativ şi a* este pozitiv (cadranul IV trigonometric), culoarea probei va fi
cuprinsă în intervalul albastru- purpuriu-roşu; 
În spaţiul CIELAB culoarea poate fi perfect determinată de parametrii cartezieni (L*, a*, b*)
sau cilindrici (L*, C*, H )  (Mureșan, 2014). 
0

Figura 4.6. Graficul luminozității la 80 și 90

(Gernot Hoffmann, CIELab Color Space)

Pentru calcularea diferenţei de culoare s-au elaborat modele matematice care au fost
transformate în programe pe calculator şi care permit ca după măsurarea parametrilor culorii,
orice diferenţă de culoare să fie descompusă în componentele: nuanţă, strălucire şi intensitate. 

Înaintea conectării la sursa de alimentare asiguraţi-vă că butonul Power este în dreptul

valorii 0 şi capacul negru este scos. Se conectează un adaptor AC la instrument în partea din
spate. După conectare se poate muta butonul Power la I, iar pe ecran în caz apar valorile Y, x, y,
acestea trebuie completate manual de pe standardul de alb, respectiv iluminantul C. În cazul în
care acestea sunt completate, se apasă Enter şi apare pasul următor, adică calibrarea
instrumentului, operaţie realizată vertical pe iluminantul standard C al acestuia şi finalizată prin
apăsarea butonului de sub display, poziţionat în dreptul degetului arătător. 
După calibrarea aparatului, se poate determina culoarea oricărui produs alimentar, doar
prin apăsarea aceluiaşi buton, apărând pe ecran  valorile L*, a*, b*, ΔL*, Δa*, Δb*, ΔE. 
Pentru produsele alimentare solide, colorimetrul este poziţionat vertical, în timp ce pentru
produsele lichide se fixează pe un suport în poziţire orizontală, proba de analizat fiind transferată
într-o cuvă de cuarţ de 30 mm. 

Color Measurement in L*a*b* units from RGB digital images Katherin León1 , Domingo Mery2*,
Franco Pedreschi,  Journal of Food Engineering, 2005

Determinarea culorii produselor alimentare cu ajutorul colorimetrului CR-

400/410 Konica Minolta
 1. Colorimetria- Generalităţi
Culoarea este o senzație pe care noi o percepem vizual prin refracţia sau reflexia luminii pe
suprafața obiectelor (compendium).
În cazul oamenilor, această percepție provine din abilitatea ochiului de a distinge câteva
(de obicei trei) analize filtrate diferite ale aceleiași imagini. Percepția culorii este influențată de
biologie (unii oameni se nasc văzând culorile diferit, alții nu le percep deloc), de evoluția
aceluiași observator, sau de culorile aflate în imediata apropiere a celei percepute (aceasta fiind
explicația multor iluzii optice). Culoarea este rezultatul interacţiunii luminii cu suprafaţa
materialelor. Culoarea reprezintă proprietatea luminii determinată de:
 - lungimea sa de undă, care-i defineşte parametrii de cromaticitate, percepuţi de om drept
culoare;
 - intensitatea sa, care-i defineşte parametrul luminanţă, perceput de om ca strălucire a
culorii. Cele două proprietăţi fizice ale luminii definesc culoarea prin parametri de culoare
independenţi, cromaticitatea unei culori fiind determinată numai de lungimea de undă, iar
luminanţa numai de intensitatea acesteia. În ceea ce privește lumina, aceasta reprezintă o radiație
monocromatică cu caracter dual undă-particulă (numită foton)
Toate fenomenele de percepere a culorii îşi au originea în interacţia dintre materialul de
acoperire şi radiaţia electromagnetică. Procesele fizice rezultate în urma acestei interacţiuni pot
fi: 
 Reflexia- lumina este „întoarsă” de pe suprafață- și este asociată de obicei cu
luciul; 
  Transmisia- lumina traversează obiectivul, se întâlneşte în cazul obiectelor mai
mult sau mai puţin transparente şi este asociată cu claritatea; 
 Absorbția- lumina penetrează obiectivul, fenomen responsabil în mare măsură
pentru culoare;
  Împrăştierea- care este asociată cu reflexia difuză şi câteodată cu transmisia difuză.
In termeni specifici, culoarea unui material (corp) cu proprietăți conductoare este
rezultatul luminii reflectate și este descrisă prin coeficientul de reflexie sau
reflectivitate (Marin, 2013).
La baza colorimetriei stau legile absorbției luminii, în sensul că dacă un fascicol de lumină
I  trece printr-o soluție colorată o parte din intensitate se pierde prin reflexie (I ), altă parte este
0 r

absorbită de soluție (I ), iar ceea ce ramâne se transmite prin produs, mai departe (I ).
a t

Concentrația substanței dizolvate se poate stabili având în vedere două legi de bază:
-      intensitatea colorației este proporțională cu concentrația soluției;
-      intensitatea colorației este proporțională cu grosimea stratului de soluție.
Pentru măsurători colorimetrice se pot folosi: Colorimetrul CR-400/410 Konica Minolta, 
colorimetrul Duboscq, fotometrul Pulfrich, fotocolorimetrul Lange și senzori colorimetrici bazați
pe o reacție de culoare.
Un colorimetru este, în general, un instrument care caracterizează culoarea  probelor pentru
a oferi o măsură obiectivă a caracteristicilor de culoare.
 Colorimetrul permite măsurarea absorbanței unei soluții la o anumită frecvență.
Colorimetrele deci permit să se verifice concentrația de solut, deoarece este proporțională cu
absorbanța (Buluma, 2011).
Colorimetria se ocupa cu descrierea percepției fiziologice a culorilor prin intremediul
spațiilor de culoare ( CIEXYZ, CILab etc.). Cea mai des utilizată și raspândită metodă pentru
compararea și evaluarea parametrilor de culoare ai materialelor este reprezentarea culorilor în
spatiul CIBLab ( CIE 1976 L*a*b*) (Marin, 2013).
Culoarea alimentelor, parfumurilor şi cosmeticelor este primul contact al consumatorului,
așa că influențează preferințele consumatorilor puternic. 
Producătorii au fost conștienți de acest lucru pentru o lungă perioadă de timp, ceea ce
explică eforturile lor de a evalua și controla culoarea produselor lor. 
Culoarea are astfel impactul psihologic asupra consumatorului fiind asociată în mod direct
cu calitatea produsului. Astfel, punerea în aplicare a metodelor instrumentale de măsurare a
culorii pentru controlul calității este corelată cu alegerea consumatorului (Korifi et al, 2013). 
Observarea culorii permite astfel detectarea anumitor defecte pe care le pot prezenta unele
produse alimentare. Determinarea culorii poate fi efectuată vizual sau prin utilizarea unui
instrument de măsurare a culorii. Deși inspecţia vizuală este destul de robustă în prezența unor
modificări ale iluminării, determinarea culorii poate fi subiectivă şi extrem de variabilă de la
observator la observator. În scopul efectuării unei analize de culoare mai obiectivă, sunt adesea
folosite standarde de culoare ca material de referință. Din nefericire, utilizarea lor implică o
analiză mai lentă și necesită specializarea şi instruirea observatorilor. Din aceste motive este
recomandabil pentru a determina culoarea prin utilizarea instrumentelor de măsurare a culorii.
(León, 2006).
Măsurarea culorii se poate realiza prin trei metode:
 - Metoda spectrală de determinare a componentelor tricromatice se bazează pe ridicarea
pe cale spectrofotometrică a curbei factorilor spectrali de lumină energetică, metodă relativ
laborioasă; 
- Metoda colorimetrului tricromatic ce permite obținerea rapidă a componentelor
tricromatice X, Y, Z; 
- Măsurarea în sistem computerizat; în acest caz o culoare se exprimă prin valori care
variază de la 0 la 255. În funcție de sistemul colorimetric ales, o culoare se exprimă prin diferite
intensități ale culorilor de bază ale sistemului (Popa, 2008). 
Deși există diferite spații de culoare, cel mai utilizat dintre acestea în măsurarea culorii 
produsele alimentare este spațiu de culoare L *, a*, b* datorită distribuției uniforme a culorilor,
și pentru că este foarte aproape de percepția umană a culorilor (León, 2006). 

2. Metoda CIELab

Sistemul L*a*b* determină culoarea atât pe baza spectrului de reflectivitate al

materialului cât și pe baza senzitivității ochiului uman la spectrul vizibil, sensibilitate diferită
pentru fiecare lungime de undă. Din aceste motive CIEL*a*b* exprimă evaluarea culorilor de
către creierul uman, având drept rezultat o culoare bine definită (Marin, 2013). 
Spațiul color CIELAB se bazează pe valorile tristimulilor de culoare X,Y, Z care pot fi
reprezentate în coordonate carteziene sau cilindrice.
Sistemul CIEL * a * b * este utilizat pe scară largă în colorimetrie. 
 -   L * = reprezintă luminozitatea,  L * = 0 indică negru și L * = 100 indică alb; 
-   a* cu valori negative indică culoarea verde, cu valori pozitive indică roşu;
-   b * valori negative indică albastru și cu valori pozitive indică galben.
În spaţiul CIELAB de reprezentare a culorilor, culorile de aceeaşi nuanţă se plasează pe
liniile de nuanţă ce pornesc din originea spaţiului (intersecţia coordonatelor plane a* şi b*),
unghiul H fiind o măsură a nuanţei. El variază în sens contrar acelor de ceasornic, de la roşu la
0

galben, spre verde şi albastru. Astfel, de exemplu, H0 = 0 (H0 = 3600) corespunde culorii roşu,
H0 = 90 corespunde culorii galbene, H0 = 270 corespunde culorii albastre.
0 0

Figura 1.2. Diagrama coordonatelor colorimetrice conform Comisiei Internaţionale de Iluminat

compendium

Analizând spaţiul culorii CIELAB se pot face următoarele observaţii: 

  dacă a* şi b* sunt pozitive (cadranul I trigonometric), culoarea probei va fi cuprinsă în
intervalul roşu-portocaliu-galben; 
 dacă a* este negativ iar b* este pozitiv (cadranul II trigonometric), culoarea probei va fi
cuprinsă în intervalul galben-galben verzui-verde; 
 dacă b* este negativ şi a* este negativ (cadranul III trigonometric), culoarea probei va fi
cuprinsă în intervalul verde-turqoaz-albastru; 
 dacă b* este negativ şi a* este pozitiv (cadranul IV trigonometric), culoarea probei va fi
cuprinsă în intervalul albastru- purpuriu-roşu; 
În spaţiul CIELAB culoarea poate fi perfect determinată de parametrii cartezieni (L*, a*, b*)
sau cilindrici (L*, C*, H )  (Mureșan, 2014). 
0

Culoarea poate fi descrisă folosind 3 atribute specifice sau calități ale senzației vizuale:
nuanţă, luminozitate și cromaticitate. 
 Nuanţa
 Simbolul nuanţei este H* şi unitatea sa este gradul sexagesimal (°),aceasta este definită
conform următoarei funcţii matematice:
H * = tg- (b* /a*)
1

 Luminozitatea
 Are simbolul L* şi este definită prin următoarea funcţie matematică:
L * =116(Y/Y ) -16 n
1/3

 Croma 
Simbolul este C* şi este conform următoarei funcţiei matematice: Compendium

C*= √( a * +b* )
2 2

 Diferenţele de culoare 
Au simbolul ΔH* şi  sunt calculate ca distanța euclidiană dintre locațiile lor în spațiul
tridimensional definit de L *, a *, b * astfel, matematic, ele sunt calculate prin aplicarea formulei
(García-Marino, et al, 2013):

Pentru calcularea diferenţei de culoare s-au elaborat modele matematice care au fost
transformate în programe pe calculator şi care permit ca după măsurarea parametrilor culorii,
orice diferenţă de culoare să fie descompusă în componentele: nuanţă, strălucire şi intensitate. 

Figura 4.6. Graficul luminozității la 80 și 90

(Gernot Hoffmann, CIELab Color Space)

3. Modul de lucru
 Înaintea conectării la sursa de alimentare asiguraţi-vă că butonul Power este în dreptul
valorii 0 şi capacul negru este scos. Se conectează un adaptor AC la instrument în partea din
spate. După conectare se poate muta butonul Power la I, iar pe ecran în caz apar valorile Y, x, y,
acestea trebuie completate manual de pe standardul de alb, respectiv iluminantul C. În cazul în
care acestea sunt completate, se apasă Enter şi apare pasul următor, adică calibrarea
instrumentului, operaţie realizată vertical pe iluminantul standard C al acestuia şi finalizată prin
apăsarea butonului de sub display, poziţionat în dreptul degetului arătător. 
După calibrarea aparatului, se poate determina culoarea oricărui produs alimentar, doar
prin apăsarea aceluiaşi buton, apărând pe ecran  valorile L*, a*, b*, ΔL*, Δa*, Δb*, ΔE. 
Pentru produsele alimentare solide, colorimetrul este poziţionat vertical, în timp ce pentru
produsele lichide se fixează pe un suport în poziţire orizontală, proba de analizat fiind transferată
într-o cuvă de cuarţ de 30 mm. 

Bibliografie
1. Color Measurement in L*a*b* units from RGB digital images Katherin León1 ,
Domingo Mery2*, Franco Pedreschi,  Journal of Food Engineering, 2006
2. Compendium Of International Analysis Of Methods - OIV Chromatic Characteristics
OIV-MA-AS2-11 : R2006 1 Method OIV-MA-AS2-11 T, Determination of
chromatic characteristics according to CIELab (Resolution Oeno 1/2006)
3. Buluma M. E., (2011) „Colorimetric analysis” University Of Nairobi Department Of
Mechanical Engineering, Experiment 4.
4. Popa E., (2008) „Experimental researches regarding wood colour measurement”,
Transilvania University of Braşov, Romania.
5. Mureșan A., (2014) „Curs- Evaluarea culorii), Iași.
6. Gernot Hoffmann, CIELab Color Space
7. García-Marino Matilde, et al,  (2013), Color-copigmentation study by tristimulus
colorimetry (CIELAB) in red wines obtained from Tempranillo and Graciano
varieties, Food Research International 51 (2013) 123–131, Elsevier.
8. Rabia Korifi et al, 2013, CIEL*a*b* color space predictive models for colorimetry
devices – Analysis of perfume quality , Talanta 104 (2013) 58–66, Elsevier. 
9. Adnana-Alina MARIN, 2013, Corelații între structură, proprietățile fizice și efectul
de rezonanță plasmonică de suprafață, în cazul straturilor subțiri dielectrice cu
conținut de nanoparticule de metal nobil, Teză doctorat, Universitatea Transilvania
din Brasov Scoala Doctorala Interdisciplinara Departament: Știința Materialelor
Brasov, 
10. Manual Konika Minolta
 Determinarea culorii produselor alimentare cu ajutorul colorimetrului CR-
400/410 Konica Minolta

1. Colorimetria- Generalităţi
Culoarea este o senzație pe care noi o percepem vizual prin refracţia sau reflexia luminii pe
suprafața obiectelor (compendium).
În cazul oamenilor, această percepție provine din abilitatea ochiului de a distinge câteva
(de obicei trei) analize filtrate diferite ale aceleiași imagini. Percepția culorii este influențată de
biologie (unii oameni se nasc văzând culorile diferit, alții nu le percep deloc), de evoluția
aceluiași observator, sau de culorile aflate în imediata apropiere a celei percepute (aceasta fiind
explicația multor iluzii optice). Culoarea este rezultatul interacţiunii luminii cu suprafaţa
materialelor. Culoarea reprezintă proprietatea luminii determinată de:
 - lungimea sa de undă, care-i defineşte parametrii de cromaticitate, percepuţi de om drept
culoare;
 - intensitatea sa, care-i defineşte parametrul luminanţă, perceput de om ca strălucire a
culorii. Cele două proprietăţi fizice ale luminii definesc culoarea prin parametri de culoare
independenţi, cromaticitatea unei culori fiind determinată numai de lungimea de undă, iar
luminanţa numai de intensitatea acesteia. În ceea ce privește lumina, aceasta reprezintă o radiație
monocromatică cu caracter dual undă-particulă (numită foton)
Toate fenomenele de percepere a culorii îşi au originea în interacţia dintre materialul de
acoperire şi radiaţia electromagnetică. Procesele fizice rezultate în urma acestei interacţiuni pot
fi: 
 Reflexia- lumina este „întoarsă” de pe suprafață- și este asociată de obicei cu
luciul; 
  Transmisia- lumina traversează obiectivul, se întâlneşte în cazul obiectelor mai
mult sau mai puţin transparente şi este asociată cu claritatea; 
 Absorbția- lumina penetrează obiectivul, fenomen responsabil în mare măsură
pentru culoare;
  Împrăştierea- care este asociată cu reflexia difuză şi câteodată cu transmisia difuză.
In termeni specifici, culoarea unui material (corp) cu proprietăți conductoare este
rezultatul luminii reflectate și este descrisă prin coeficientul de reflexie sau
reflectivitate (Marin, 2013).
La baza colorimetriei stau legile absorbției luminii, în sensul că dacă un fascicol de lumină
I  trece printr-o soluție colorată o parte din intensitate se pierde prin reflexie (I ), altă parte este
0 r

absorbită de soluție (I ), iar ceea ce ramâne se transmite prin produs, mai departe (I ).
a t

Concentrația substanței dizolvate se poate stabili având în vedere două legi de bază:
-      intensitatea colorației este proporțională cu concentrația soluției;
-      intensitatea colorației este proporțională cu grosimea stratului de soluție.
Pentru măsurători colorimetrice se pot folosi: Colorimetrul CR-400/410 Konica Minolta, 
colorimetrul Duboscq, fotometrul Pulfrich, fotocolorimetrul Lange și senzori colorimetrici bazați
pe o reacție de culoare.
Un colorimetru este, în general, un instrument care caracterizează culoarea  probelor pentru
a oferi o măsură obiectivă a caracteristicilor de culoare.
 Colorimetrul permite măsurarea absorbanței unei soluții la o anumită frecvență.
Colorimetrele deci permit să se verifice concentrația de solut, deoarece este proporțională cu
absorbanța (Buluma, 2011).
Colorimetria se ocupa cu descrierea percepției fiziologice a culorilor prin intremediul
spațiilor de culoare ( CIEXYZ, CILab etc.). Cea mai des utilizată și raspândită metodă pentru
compararea și evaluarea parametrilor de culoare ai materialelor este reprezentarea culorilor în
spatiul CIBLab ( CIE 1976 L*a*b*) (Marin, 2013).
Culoarea alimentelor, parfumurilor şi cosmeticelor este primul contact al consumatorului,
așa că influențează preferințele consumatorilor puternic. 
Producătorii au fost conștienți de acest lucru pentru o lungă perioadă de timp, ceea ce
explică eforturile lor de a evalua și controla culoarea produselor lor. 
Culoarea are astfel impactul psihologic asupra consumatorului fiind asociată în mod direct
cu calitatea produsului. Astfel, punerea în aplicare a metodelor instrumentale de măsurare a
culorii pentru controlul calității este corelată cu alegerea consumatorului (Korifi et al, 2013). 
Observarea culorii permite astfel detectarea anumitor defecte pe care le pot prezenta unele
produse alimentare. Determinarea culorii poate fi efectuată vizual sau prin utilizarea unui
instrument de măsurare a culorii. Deși inspecţia vizuală este destul de robustă în prezența unor
modificări ale iluminării, determinarea culorii poate fi subiectivă şi extrem de variabilă de la
observator la observator. În scopul efectuării unei analize de culoare mai obiectivă, sunt adesea
folosite standarde de culoare ca material de referință. Din nefericire, utilizarea lor implică o
analiză mai lentă și necesită specializarea şi instruirea observatorilor. Din aceste motive este
recomandabil pentru a determina culoarea prin utilizarea instrumentelor de măsurare a culorii.
(León, 2006).
Măsurarea culorii se poate realiza prin trei metode:
 - Metoda spectrală de determinare a componentelor tricromatice se bazează pe ridicarea
pe cale spectrofotometrică a curbei factorilor spectrali de lumină energetică, metodă relativ
laborioasă; 
- Metoda colorimetrului tricromatic ce permite obținerea rapidă a componentelor
tricromatice X, Y, Z; 
- Măsurarea în sistem computerizat; în acest caz o culoare se exprimă prin valori care
variază de la 0 la 255. În funcție de sistemul colorimetric ales, o culoare se exprimă prin diferite
intensități ale culorilor de bază ale sistemului (Popa, 2008). 
Deși există diferite spații de culoare, cel mai utilizat dintre acestea în măsurarea culorii 
produsele alimentare este spațiu de culoare L *, a*, b* datorită distribuției uniforme a culorilor,
și pentru că este foarte aproape de percepția umană a culorilor (León, 2006). 

2. Metoda CIELab

Sistemul L*a*b* determină culoarea atât pe baza spectrului de reflectivitate al

materialului cât și pe baza senzitivității ochiului uman la spectrul vizibil, sensibilitate diferită
pentru fiecare lungime de undă. Din aceste motive CIEL*a*b* exprimă evaluarea culorilor de
către creierul uman, având drept rezultat o culoare bine definită (Marin, 2013). 
Spațiul color CIELAB se bazează pe valorile tristimulilor de culoare X,Y, Z care pot fi
reprezentate în coordonate carteziene sau cilindrice.
Sistemul CIEL * a * b * este utilizat pe scară largă în colorimetrie. 
 -   L * = reprezintă luminozitatea,  L * = 0 indică negru și L * = 100 indică alb; 
-   a* cu valori negative indică culoarea verde, cu valori pozitive indică roşu;
-   b * valori negative indică albastru și cu valori pozitive indică galben.
În spaţiul CIELAB de reprezentare a culorilor, culorile de aceeaşi nuanţă se plasează pe
liniile de nuanţă ce pornesc din originea spaţiului (intersecţia coordonatelor plane a* şi b*),
unghiul H fiind o măsură a nuanţei. El variază în sens contrar acelor de ceasornic, de la roşu la
0

galben, spre verde şi albastru. Astfel, de exemplu, H0 = 0 (H0 = 3600) corespunde culorii roşu,
H0 = 90 corespunde culorii galbene, H0 = 270 corespunde culorii albastre.
0 0

Figura 1.2. Diagrama coordonatelor colorimetrice conform Comisiei Internaţionale de Iluminat

compendium

Analizând spaţiul culorii CIELAB se pot face următoarele observaţii: 

  dacă a* şi b* sunt pozitive (cadranul I trigonometric), culoarea probei va fi cuprinsă în
intervalul roşu-portocaliu-galben; 
 dacă a* este negativ iar b* este pozitiv (cadranul II trigonometric), culoarea probei va fi
cuprinsă în intervalul galben-galben verzui-verde; 
 dacă b* este negativ şi a* este negativ (cadranul III trigonometric), culoarea probei va fi
cuprinsă în intervalul verde-turqoaz-albastru; 
 dacă b* este negativ şi a* este pozitiv (cadranul IV trigonometric), culoarea probei va fi
cuprinsă în intervalul albastru- purpuriu-roşu; 
În spaţiul CIELAB culoarea poate fi perfect determinată de parametrii cartezieni (L*, a*, b*)
sau cilindrici (L*, C*, H )  (Mureșan, 2014). 
0

Culoarea poate fi descrisă folosind 3 atribute specifice sau calități ale senzației vizuale:
nuanţă, luminozitate și cromaticitate. 
 Nuanţa
 Simbolul nuanţei este H* şi unitatea sa este gradul sexagesimal (°),aceasta este definită
conform următoarei funcţii matematice:
H * = tg- (b* /a*)
1

 Luminozitatea
 Are simbolul L* şi este definită prin următoarea funcţie matematică:
L * =116(Y/Y ) -16 n
1/3

 Croma 
Simbolul este C* şi este conform următoarei funcţiei matematice: Compendium

C*= √( a * +b* )
2 2

 Diferenţele de culoare 
Au simbolul ΔH* şi  sunt calculate ca distanța euclidiană dintre locațiile lor în spațiul
tridimensional definit de L *, a *, b * astfel, matematic, ele sunt calculate prin aplicarea formulei
(García-Marino, et al, 2013):

Pentru calcularea diferenţei de culoare s-au elaborat modele matematice care au fost
transformate în programe pe calculator şi care permit ca după măsurarea parametrilor culorii,
orice diferenţă de culoare să fie descompusă în componentele: nuanţă, strălucire şi intensitate. 

Figura 4.6. Graficul luminozității la 80 și 90

(Gernot Hoffmann, CIELab Color Space)

3. Modul de lucru
 Înaintea conectării la sursa de alimentare asiguraţi-vă că butonul Power este în dreptul
valorii 0 şi capacul negru este scos. Se conectează un adaptor AC la instrument în partea din
spate. După conectare se poate muta butonul Power la I, iar pe ecran în caz apar valorile Y, x, y,
acestea trebuie completate manual de pe standardul de alb, respectiv iluminantul C. În cazul în
care acestea sunt completate, se apasă Enter şi apare pasul următor, adică calibrarea
instrumentului, operaţie realizată vertical pe iluminantul standard C al acestuia şi finalizată prin
apăsarea butonului de sub display, poziţionat în dreptul degetului arătător. 
După calibrarea aparatului, se poate determina culoarea oricărui produs alimentar, doar
prin apăsarea aceluiaşi buton, apărând pe ecran  valorile L*, a*, b*, ΔL*, Δa*, Δb*, ΔE. 
Pentru produsele alimentare solide, colorimetrul este poziţionat vertical, în timp ce pentru
produsele lichide se fixează pe un suport în poziţire orizontală, proba de analizat fiind transferată
într-o cuvă de cuarţ de 30 mm. 

Bibliografie
1. Color Measurement in L*a*b* units from RGB digital images Katherin León1 ,
Domingo Mery2*, Franco Pedreschi,  Journal of Food Engineering, 2006
2. Compendium Of International Analysis Of Methods - OIV Chromatic Characteristics
OIV-MA-AS2-11 : R2006 1 Method OIV-MA-AS2-11 T, Determination of
chromatic characteristics according to CIELab (Resolution Oeno 1/2006)
3. Buluma M. E., (2011) „Colorimetric analysis” University Of Nairobi Department Of
Mechanical Engineering, Experiment 4.
4. Popa E., (2008) „Experimental researches regarding wood colour measurement”,
Transilvania University of Braşov, Romania.
5. Mureșan A., (2014) „Curs- Evaluarea culorii), Iași.
6. Gernot Hoffmann, CIELab Color Space
7. García-Marino Matilde, et al,  (2013), Color-copigmentation study by tristimulus
colorimetry (CIELAB) in red wines obtained from Tempranillo and Graciano
varieties, Food Research International 51 (2013) 123–131, Elsevier.
8. Rabia Korifi et al, 2013, CIEL*a*b* color space predictive models for colorimetry
devices – Analysis of perfume quality , Talanta 104 (2013) 58–66, Elsevier. 
9. Adnana-Alina MARIN, 2013, Corelații între structură, proprietățile fizice și efectul
de rezonanță plasmonică de suprafață, în cazul straturilor subțiri dielectrice cu
conținut de nanoparticule de metal nobil, Teză doctorat, Universitatea Transilvania
din Brasov Scoala Doctorala Interdisciplinara Departament: Știința Materialelor
Brasov, 
10. Manual Konika Minolta
 Examinarea și determinarea culorii

Funcția Numele și prenumele Data Semnătura

APROBAT
AVIZAT
ELABORAT

Copie în evidență:     DA             NU

Acest document este proprietatea Facultății de Inginerie Alimentară, informațiile conținute nu pot fi utilizate sau reproduse
(indiferent de formă și mijloc) fără acordul scris al acesteia

Cuprins

1. SCOP 2

2. DOMENIU DE APLICARE 3
3. DOCUMENTE DE REFERINȚĂ 3

4. DEFINIŢII ŞI ABREVIERI 3

5. DESCRIEREA  ACTIVITĂȚII 4

5.1. Aparatură 4

5.2. Prelevare și probe 4

5.3. Mod de lucru 4

5.4. Exprimare rezultate 4

6. RESPONSABILITĂȚI 4

1. SCOP
Prezentul document stabileşte metoda de examinare a culorii aparente prin observarea
vizuală a unei probe de apă într-un recipient. 

2. DOMENIU DE APLICARE
Acest document se aplică de către personalul responsabil cu monitorizarea calității apei potabile
din cadrul  FIA – „LMCAP”.

3. DOCUMENTE DE REFERINȚĂ
 SR ISO 7887: 2012 CALITATEA APEI – Examinarea și determinarea culorii. 
 Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile; cu modificările şi completările
ulterioare.

4. DEFINIŢII ŞI ABREVIERI 
Prin apă potabilă se înţelege apa destinată consumului uman, după cum urmează:
a) orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori
pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei şi indiferent dacă este furnizată prin reţea de
distribuţie, din rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente;
b) toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea,
conservarea sau comercializarea produselor ori substanţelor destinate consumului uman, cu
excepţia cazului în care Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor aprobă folosirea apei şi este demonstrat că apa utilizată nu afectează calitatea şi
salubritatea produsului alimentar în forma lui finită.
2. Prin sistem de distribuţie sau instalaţie interioară se înţelege totalitatea conductelor,
garniturilor şi dispozitivelor instalate între robinete de apă utilizată în mod normal pentru
consumul uman şi reţeaua de distribuţie exterioară, dar numai atunci când acestea nu intră în
responsabilitatea furnizorului de apă, în calitatea sa de producător şi/sau distribuitor de apă, în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
- culoare a apei: proprietate optică constând în modificarea compoziției  spectrului luminii
vizibile transmise. 
- culoarea aparentă a apei: culoarea datorată substanțelor dizolvate și materiilor în suspensie;
ea se determină în proba de apă brută nesupusă filtrării sau centrifugării. 
- culoarea reală a apei: culoarea datorată numai substanțelor dizolvate; ea se determină după
filtrarea probei de apă prin membrană cu porozitate de 0,45 µm. 
FIA – Facultatea de Inginerie Alimentară
„LMCAP”- Laborator de monitorizare a calității apelor potabile

5. DESCRIEREA  ACTIVITĂȚII
1.  Aparatură
 Recipiente incolore, de preferință de sticlă, curate, cu capacitate minimă de 1 l. 
2.  Prelevare și probe
Toată sticlăria care vine în contact cu proba trebuie să fie perfect curată, prin spălare cu acid
clorhidric [c(HCl) ~2 mol/l] sau o soluție de agent de suprafață recomandată pentru uzul
laboratoarelor. Se clătește apoi cu apă distilată și se lasă să se usuce. 
Se prelevează în recipiente de sticlă cu capacitate de 1 l, iar determinarea culorii se face cât mai
repede dipă prelevare. Dacă păstrarea probei este inevitabilă, ea se conservă la întuneric și la 4 ̊
C. În timpul păstrării se evită ca probele să aibă contact cu aerul datorită reacțiilor de oxidare
care s-ar putea produce și care ar antrena modificarea culorii. Trebuie evitate de asemenea
variațiile de temperatură. 
3.  Mod de lucru 
Se introduce proba de apă nefiltrată în recipient și se examinează intensitatea și nuanța culorii
probei sub lumină difuză, pe fundal alb. Dacă proba conține materii în suspensie, este bine pe cât
posibil ca ele să fie lasate să decanteze, înaintea examinării. 
4.  Exprimare rezultate
Se definește intensitatea culorii (incoloră, foarte slab, slab sau puternic colorată) și nuanța (de
exemplu: galben, galben brun). 
Exemplu: 
Culoare aparentă, conform ISO 7887 Secțiunea 2: Examinare vizuală: foarte slab, galben-brun. 
6. RESPONSABILITĂȚI
Laborantul execută procedura. Responsabilul de analiză și șeful de laborator verifică executarea
procedurii și aprobă buletinul de analiză.

EVIDENȚA REVIZIILOR PAGINILOR

Nr. Revizie pagina 

Pagina 
1 0
2 0
3 0
4 0
5 0

EVIDENȚA MODIFICĂRILOR

Nr.  Secțiunea  Nume și  Semnătura  Data 

Crt. modificată prenume